Europa Liberă, 23 decembrie 1989 dimineaţa. Nestor Rateş: „Pentru moment nu există o alternativă … Pînă ce alegeri libere se vor putea ţine, este vorba de un regim de tranziţie care nu poate fi condus decît de asemenea oameni ca Mănescu sau Iliescu (audio)

După căderea lui Ceauşescu, în dimineaţa de 23 decembrie 1989 radio Europa Liberă avea să transmită emisiunea prezentată mai jos. Se observă confuzia din studiou – noul conducător al României e considerat Corneliu Mănescu. Nici denumirea noii formaţiuni de conducere a statului nu e cunoscută de toţi – alături de „Frontul Salvării Naţionale”, unul din redactori foloseşte denumirea „Consiliul Salvării Patriei”. Influenţa postului de radio Bucureşti este vizibilă, după fuga lui Ceauşescu acest post devenind una din sursele de informaţii principale ale „Europei Libere”. Chiar se face la un moment dat aprecierea că, spre deosebire de anii precedenţi, ascultătorii ştiu prea bine ce se întîmplă în România de la radio Bucureşti.

Fă clic pentru a asculta înregistrarea emisiunii pe saitul postului de radio Europa Liberă (46 minute, 44 secunde)

Linc de rezervă

Descriere înregistrare: Actualitatea românească. Studio special matinal: Interviuri și mesaje, 23 decembrie 1989.

Moderatori: Mircea Vasiliu, Max Bănuș; colaborează la program: Nestor Rateș, Radu Tudor, Dan Vîlceanu, Anca Petrescu, Liviu Cangeopol, Sergiu Verona.

În sumar: Reacția Statelor Unite la evenimentele din România (corespondență N. Rateș, Washington); Interviu cu scriitorul Liviu Cangeopol (Radu Tudor); Conflictul din Panama (Dan Vîlceanu, New York); Mesaj Costin Popa (Bad Kreuzen, Austria); Interviu cu Sergiu Verona, expert în probleme sovietice la Universitatea Johns Hopkins (N. Rateș, Washington); Mesaje: Dan Ursulescu (Düsseldorf), Ion Bacinschi (Nürnberg); Aurel Onciul (Nürnberg) etc.

Transcriere înregistrare: Continuă lectura

Richard Andrew Hall: Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România (VII). Complicitate a securităţii sau greşeală tactică? (2)

În 2009 am publicat pe acest blog traducerea unor fragmente din teza de doctorat a profesorului american Richard Andrew Hall„Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu”. Respectiva teză de doctorat a fost susţinută în decembrie 1996 la Universitatea Indiana. Prezint acum un nou fragment din această teză de doctorat. În textul lucrării domnului Hall, fragmentele traduse în 2012 sînt anterioare celor traduse în 2009, care fuseseră numerotate 1-8. De aceea le voi numerota cu cifre romane. Cu litere cursive între paranteze drepte am introdus în text unele comentarii ale mele.

Pentru republicarea în altă parte a acestei teze este nevoie să cereţi aprobarea autorului, cu care se poate lua legătura la hallria@comcast.net

Fragmentele deja traduse din teza de doctorat a profesorului Hall:
Începutul sfîrşitului: Timişoara 15-17 decembrie 1989
O privire de ansamblu asupra revoltei din Timişoara
„Ialta-Malta” şi teoria intervenţiei străine în revoluţia de la Timişoara
Întrebări despre tratarea cazului Tokes de către regim
Recapitularea dovezilor
– Complicitate a securităţii sau greşeală tactică? (1)
Complicitate a securităţii sau greşeală tactică? (2) – fragmentul prezentat acum
Ceauşescu pleacă în Iran
18-19 decembrie. Evenimentele din Timişoara în absenţa lui Ceauşescu
20 decembrie 1989: Protestatarii cuceresc Timişoara
Greşeala fatală a lui Ceauşescu: mitingul din 21 decembrie
Cine a aruncat “petarda”?
Rolul USLA în reprimarea din 21-22 decembrie 1989 la Bucureşti
Ce l-a făcut pe Ceauşescu să fugă?
Ceauşeştii în timpul fugii
Concluzii

Complicitate a securităţii sau greşeală tactică? (2) Continuă lectura

Apelul FSN difuzat la emisiunea „Actualitatea Românească” a radio Europa Liberă, în 29 august 1989 (audio)

În emisiunea „Actualitatea Românească” din 29 august 1989 a postului de radio „Europa Liberă” s-a difuzat un apel în numele unei organizaţii autointitulată „Frontul Salvării Naţionale”. După revoluţie, profesorul Alexandru Melian s-a autodemascat ca fiind autorul respectivului apel. Domnul Melian a publicat şi o carte, „Polemici implicite” (linc), unde pomeneşte şi despre apelul difuzat de „Europa Liberă”. Mai jos este emisiunea în care s-a difuzat prima scrisoare a domnului Melian semnată FSN. O a 2-a scrisoare sub aceeaşi semnătură s-a difuzat în 8 noiembrie 1989, conform cărţii „Polemici implicite”, la lincul indicat.

Fă clic pentru a asculta emisiunea „Actualitatea Românească” din 29 august 1989 cu apelul Frontului Salvării Naţionale pe saitul postului de radio Europa Liberă (38 minute 48 secunde)

Linc de rezervă

Transcriere înregistrare: Continuă lectura

Richard Andrew Hall: Brandstatter (19). Zidurile se prăbuşesc

A 19-a parte din lucrarea domnului Hall: “Revoluţia română din 1989 ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul “Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism”.

Vezi şi primele optsprezece părţi ale acestei lucrări:
Mişcări de deschidere
El complotează, ei complotează, tu complotezi
Revizionism, sau cînd totul se dovedeşte a fi fost o iluzie
Zvonuri despre un documentar revoluţionar
Fundal la Brandstatter: “Vechea Europă”, “Noua Europă” şi istoria în lupta geopolitică contemporană
Şah-mat: “Un documentar palpitant care poate să-ţi distrugă încrederea în mass-media”
Reacţii interne şi externe la documentarul “Şah-mat”
Intervenţie ungurească în istoriografia revoluţiei române
Stai o clipă! Nu căzuserăm de acord că KGB-ul a făcut-o?
O enigmă securistă: “Turiştii” sovietici şi răsturnarea regimului Ceauşescu
Amintirile fostei securităţi şi miliţii despre turiştii sovietici
Ciudaţi “turişti” dar încă mai ciudate, reacţiile autorităţilor
Dar stai! Asta nu-i tot! “Turişti” sovietici şi în 1990
Cine ar fi putut ei fi?
Cronica părerilor despre decembrie 1989 ale unui fost spion şef comunist
Primul val de revizionism franco-german, din 1990
Îngrijorare în România asupra urmărilor nedorite ale primului val de revizionism francez
Cîştigarea unei confirmări

Pentru publicarea în altă parte a lucrărilor domnului Hall aveţi nevoie de aprobarea autorului, cu care puteţi lua legătura la hallria@comcast.net.

Opiniile din articol aparţin autorului. Intervenţiile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Zidurile se prăbuşesc

Ceea ce se poate susţine totuşi cu destul temei că este cea mai bună relatare despre colapsul comunismului din Estul Europei, „The Walls Came Tumbling Down” (Zidurile se prăbuşesc) de Gale Stokes (New York: Oxford University Press 1993), repetă ca un fapt stabilit o listă de afirmaţii despre judecarea Ceauşeştilor cărora li s-a dat pentru prima oară publicitate de către Matei Călinescu şi Vladimir Tismăneanu. Chiar şi atunci cînd Stokes îi citează pe alţii, acele articole sînt ele însele derivate şi argumentaţia lor poate fi urmărită înapoi la Călinescu şi Tismăneanu. Bazat în mare parte pe difuzarea în aprilie 1990 a casetei integrale a judecării şi execuţiei Ceauşeştilor, analize din presa franceză şi afirmaţii ale unor experţi legişti francezi (care, se pare, au tras concluziile doar după vizionarea casetei!), Tismăneanu şi Călinescu au arătat limpede preferinţa lor pentru teoria franceză a evenimentelor într-un articol din 1991. Ei au scris aşadar că judecarea Ceauşeştilor a durat 9 ore dar numai 50 de minute au fost arătate pe casetă, că execuţia cuplului a fost simulată căci Nicolae cel mai probabil a suferit un infarct – „în timpul procesului sau în timpul unei interogări separate, posibil sub tortură” – ceea ce a făcut-o pe Elena să devină isterică, făcînd necesară omorîrea ei pe loc, în „stil gangsteresc” (Stokes, 1993, pag. 292-293, n.118; Matei Călinescu şi Vladimir Tismăneanu, “The 1989 Revolution and Romania’s Future” [Revoluţia din 1989 şi viitorul României] în “Problems of Communism” [Problemele comunismului] Vol. 40, No. 1/1991 (aprilie), pag. 45-46, mai ales n. 14). Apoi ei speculează că sinuciderea preşedintelui instanţei din procesul Ceauşescu, judecătorul Gică Popa, în 1 martie 1990 „ar putea fi un act de disperare al unui om esenţial onest” care a trebuit să treacă prin „şarada criminală” a condamnării la moarte a două cadavre. Continuă lectura

Richard Andrew Hall: Brandstatter (17). Îngrijorare în România asupra urmărilor nedorite ale primului val de revizionism francez

A 17-a parte din lucrarea domnului Hall: “Revoluţia română din 1989 ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul “Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism”.

Vezi şi primele şaisprezece părţi ale acestei lucrări:
Mişcări de deschidere
El complotează, ei complotează, tu complotezi
Revizionism, sau cînd totul se dovedeşte a fi fost o iluzie
Zvonuri despre un documentar revoluţionar
Fundal la Brandstatter: “Vechea Europă”, “Noua Europă” şi istoria în lupta geopolitică contemporană
Şah-mat: “Un documentar palpitant care poate să-ţi distrugă încrederea în mass-media”
Reacţii interne şi externe la documentarul “Şah-mat”
Intervenţie ungurească în istoriografia revoluţiei române
Stai o clipă! Nu căzuserăm de acord că KGB-ul a făcut-o?
O enigmă securistă: “Turiştii” sovietici şi răsturnarea regimului Ceauşescu
Amintirile fostei securităţi şi miliţii despre turiştii sovietici
Ciudaţi “turişti” dar încă mai ciudate, reacţiile autorităţilor
Dar stai! Asta nu-i tot! “Turişti” sovietici şi în 1990
Cine ar fi putut ei fi?
Cronica părerilor despre decembrie 1989 ale unui fost spion şef comunist
Primul val de revizionism franco-german, din 1990

Pentru publicarea în altă parte a lucrărilor domnului Hall aveţi nevoie de aprobarea autorului, cu care puteţi lua legătura la hallria@comcast.net.

Opiniile din articol aparţin autorului. Intervenţiile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Îngrijorare în România asupra urmărilor nedorite ale primului val de revizionism francez

Unele persoane importante din România nu au fost amuzate de revizionismul francez. În urma unei demonstraţii din leagănul revoluţiei care marca nouă luni de la evenimentele din decembrie, Vasile Popovici de la Societatea „Timişoara” comenta: Continuă lectura

Richard Andrew Hall: Brandstatter (16). Primul val de revizionism franco-german, din 1990

A 16-a parte din lucrarea domnului Hall: “Revoluţia română din 1989 ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul “Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism”.

Vezi şi primele cinsprezece părţi ale acestei lucrări:
Mişcări de deschidere
El complotează, ei complotează, tu complotezi
Revizionism, sau cînd totul se dovedeşte a fi fost o iluzie
Zvonuri despre un documentar revoluţionar
Fundal la Brandstatter: “Vechea Europă”, “Noua Europă” şi istoria în lupta geopolitică contemporană
Şah-mat: “Un documentar palpitant care poate să-ţi distrugă încrederea în mass-media”
Reacţii interne şi externe la documentarul “Şah-mat”
Intervenţie ungurească în istoriografia revoluţiei române
Stai o clipă! Nu căzuserăm de acord că KGB-ul a făcut-o?
O enigmă securistă: “Turiştii” sovietici şi răsturnarea regimului Ceauşescu
Amintirile fostei securităţi şi miliţii despre turiştii sovietici
Ciudaţi “turişti” dar încă mai ciudate, reacţiile autorităţilor
Dar stai! Asta nu-i tot! “Turişti” sovietici şi în 1990
Cine ar fi putut ei fi?
Cronica părerilor despre decembrie 1989 ale unui fost spion şef comunist

Pentru publicarea în altă parte a lucrărilor domnului Hall aveţi nevoie de aprobarea autorului, cu care puteţi lua legătura la hallria@comcast.net.

Opiniile din articol aparţin autorului. Intervenţiile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Primul val de revizionism franco-german, din 1990

Marea ironie a noului val de revizionism franco-german – care susţine că revoluţia din decembrie 1989 din România a fost o lovitură de stat pusă la cale de CIA – este că ziarişti şi universitari anume din Franţa şi Germania (de Vest) au condus în 1990 argumentaţiile conform cărora revoluţia a fost în cea mai mare parte o lovitură de stat inspirată şi călăuzită de KGB. După cum KGB-ul primeşte un loc în medalion în noul revizionism, tot aşa primul val de revizionism franco-german a rezervat o mică parte CIA-ului şi serviciilor secrete din Vest, dar era doar un rol mărunt, în primul rînd (dez)informativ şi pasiv. Cărţi şi articole de Michel Castex (ziarist francez), Olivier Weber şi Radu Portocală, amîndoi ziarişti francezi, ultimul fiind de obîrşie română, şi Anneli Ute Gabanyi, universitară germană de origine română şi fostă analistă la radio Europa Liberă, au fost vîrful de lance al promovării teoriei loviturii de stat KGB-iste în 1990 (pentru un rezumat al argumentelor conţinute în aceste lucrări vezi de pildă Nestor Ratesh, „Romania: The Entangled Revolution” [„România: Revoluţia încîlcită”; a fost tradusă şi în româneşte], New York: Praeger 1991, pag. 81-85 sau Michael Shafir, “Preparing for the Future by Revising the Past” [„Pregătind viitorul prin revizuirea trecutului”], Radio Free Europe’s “Report on Eastern Europe”, Vol. 1, No. 41, 12 October 1990, pag. 30-31). Influenţa durabilă a acestor teorii în dezbaterile despre revoluţie – care, în mod ironic, subliniază cît de noi sînt teoriile Brandstatter-Durandin din al doilea val franco-german – pot fi observate într-un articol din 1999 a lui Andreas Oplatka, marcînd a 10-a aniversare a revoluţiei, într-un ziar de limbă germană (Neue Zurcher Zeitung 22 decembrie 1999, invocat şi de J. F. Brown, „The Grooves of Change: Eastern Europe at the Dawning of a New Millenium” [„Făgaşurile schimbării: Europa de Est la apusul unui nou mileniu”], Durham, NC: Duke University Press 2001, ca un excelent rezumat al dezbaterilor). Continuă lectura

Radio Europa Liberă, emisiunea „Actualitatea românească” din 19 decembrie 1989 (audio)

Continui prezentarea reacţiilor mijloacelor de informare în masă din străinătate despre revoluţia română cu înregistrarea emisiunii „Actualitatea românească” a postului de radio Europa liberă din 19 decembrie 1989. Amintesc că la vremea respectivă radio Europa Liberă a fost principala sursă de informare a românilor despre revoluţie, în condiţiile în care regimul Ceauşescu pretindea că nimic deosebit nu se întîmplase (abia în seara de 20 decembrie 1989 a recunoscut Ceauşescu, printr-o cuvîntare televizată – linc, că au existat tulburări la Timişoara). Ca de obicei, intervenţiile mele sînt cu litere cursive între paranteze drepte.

Faceţi clic pentru a asculta emisiunea „Actualitatea românească” din 19 decembrie 1989 a postului de radio Europa Liberă (saitul respectivului post de radio) – 39 minute 58 secunde

Linc de rezervă

Descriere emisiune: Continuă lectura

Cărţi despre revoluţia din 1989 publicate la Bucureşti

O listă, posibil incompletă, a cărţilor despre revoluţia română din 1989 publicate la Bucureşti: Continuă lectura

Rich Andrew Hall – „Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu” (4). Greşeala fatală a lui Ceauşescu: mitingul de susţinere din 21 decembrie

Un nou fragment din teza de doctorat din 1997 a profesorului american Rich Andrew Hall avînd titlul: „Rescrierea istoriei revoluţiei. Relaţiile într-un regim autoritar şi triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu”.

Pentru republicarea în altă parte a acestei teze este nevoie să cereţi aprobarea autorului, cu care se poate lua legătura la hallria@comcast.net

Episoadele anterioare:
Ceauşescu pleacă în Iran
18-19 decembrie. Evenimentele din Timişoara în absenţa lui Ceauşescu
20 decembrie 1989: Protestatarii cuceresc Timişoara

Greşeala fatală a lui Ceauşescu: adunarea populară de susţinere din 21 decembrie

În dimineaţa de joi 21 decembrie 1989 regimul nu mai stăpînea situaţia din Timişoara. Mai mult, pierdea rapid controlul în alte cîteva oraşe apropiate: Lugoj şi Cugir. Totuşi, regimul ar fi putut ţine piept acestor provocări dacă n-ar fi fost stăruinţa lui Ceauşescu de a convoca o adunare populară în care să se adreseze personal supuşilor săi „iubiţi”. Autoamăgirea lui Nicolae Ceauşescu despre propria sa invincibilitate a fost cea care a făcut ca regimul să nu mai fie în stare să stabilească controlul. Discursul inflamator şi incoerent de miercuri seara de la televiziunea naţională a semnalat panica pentru cei care l-au urmărit. Dacă Ceauşescu e atît de frămîntat, au concluzionat, ceva serios trebuie să se fi întîmplat la Timişoara. După cuvîntarea sa televizată, Ceauşescu a hotărît să ţină în ziua următoare o adunare populară de susţinere în centrul Bucureştilor, în piaţa din faţa clădirii Comitetului Central. Evenimentul urma să fie transmis în direct la radioul şi televiziunea naţională.

Anume fiindcă această adunare populară s-a dovedit a fi o dangătul funebru al regimului Ceauşescu, au apărut speculaţii despre cine l-ar fi îndemnat pe Ceauşescu să facă o asemenea greşeală. În ianuarie 1993 ziarul de opoziţie „România Liberă” a sugerat că „adunarea populară a fost organizată la sugestia [membrului C.P.Ex.] Gogu Rădulescu”<R.M., “Dezvăluiri”, România Liberă, 19 ianuarie 1993, pag. 1. Rădulescu a murit în 1994>. Acelaşi articol menţionează că Rădulescu a fost urmărit în timpul acelor zile şi a fost „observat transmiţînd ceva în afară”, astfel insinuîndu-se încă o dată rolul puterilor străine în evenimentele din România<Ibidem. De presupus că puterea străină ar fi fost Uniunea Sovietică>.

Totuşi este îndoielnic că Nicolae Ceauşescu ar fi avut nevoie de încurajările lui Rădulescu pentru a convoca un asemenea miting. Pare foarte probabil că ideea i-a venit chiar lui Ceauşescu, şi ca de obicei membrii docili ai C.P.Ex. n-au îndrăznit să-l contrazică. Era o reacţie tipică din partea lui Ceauşescu, instinctivă, nesăbuită şi preaîncrezătoare. Mai mult, după cum am văzut, pentru Nicolae Ceauşescu evenimentele care îl confuntau în decembrie 1989 erau o reluare a celor din august 1968: erau în primejdie nu numai socialismul, ci şi suveranitatea şi independenţa naţională a României. Astfel, în acest moment crucial, el va apela în principal nu la interesele politice ale partidului, ci la ceea ce constituiau interesele principale instituţionale ale Securităţii. Şi se va sprijini pe o tehnică de mobilizare de încredere într-un regim totalitar: Adunările populare „spontane” de susţinere a regimului.

Mitingul de susţinere a început joi 21 decembrie 1989, la amiază, după cum se întîmpla întotdeauna cu asemenea evenimente. Aproape 100000 de muncitori, aleşi cu grijă din marile fabrici ale Bucureştilor, au fost mînaţi în centrul oraşului pentru a asculta cuvîntarea lui Ceauşescu de la balconul clădirii Comitetului Central. Au fost obişnuitele lozinci „spontane” de susţinere ale dictatorului şi ale politicii sale şi introducerile linguşitoare ale subalternilor din partid. Ceauşescu a vorbit numai cîteva minute cînd o tulburare neidentificată din mulţime l-a forţat să se oprească în mijlocul propoziţiei. Acum şi-a dat seama de nebunia sa de a stărui ca cuvîntarea sa să fie transmisă în direct la radio şi televiziune. Înainte ca transmisia radio şi TV să fie întreruptă, o audienţă din întreaga ţară a putut auzi ţipete ascuţite şi strigăte de „Jos Ceauşescu!”, „Călăule!” şi „Timişoara, Timişoara!”. Mai rău, imaginile televizate au surprins uimirea şi nedumerirea de pe faţa lui Ceauşescu. După vreo trei minute, cînd o aparenţă de ordine s-a restabilit în piaţă, transmisia în direct s-a reluat. Ceauşescu a anunţat că, chiar în acea dimineaţă, C.P.Ex.-ul a aprobat o creştere a salariului minim şi a pensiilor<Probabil Nicolae Ceauşescu improviza. Pe o casetă cu înregistrarea mitingului difuzată pe o staţie de radio FM din Bucureşti în decembrie 1993 se aude Elena strigînd la soţul ei: “Promite-le ceva! Promite-le orice!”>. Ceauşescu a fost în stare să-şi isprăvească cuvîntarea, deşi strigăte şi zgomote au putut fi auzite sporadic în fundal.

Este imposibil de ştiut cît de mult a influenţat spectatorii imaginea unui Ceauşescu speriat, cerînd zadarnic mulţimii să se liniştească. Totuşi, amploarea şi îndrăzneala protestelor împotriva regimului s-au intensificat clar după transmiterea acestui moment înainte inimaginabil de slăbiciune a dictatorului. Demonstraţiile împotriva regimului s-au răspîndit în oraşele principale ale Transilvaniei – Cluj, Braşov şi Tîrgu Mureş – în după amiaza de 21 decembrie. Nu a contat că un nivel îndestulător de ordine a fost restabilit la miting, încît Ceauşescu a fost în stare să-şi isprăvească cuvîntarea, sau că televiziunea română va retransmite aceeaşi cuvîntare mai tîrziu cu lozinci pro-Ceauşescu sincronizate peste tulburări. Paguba ireparabilă fusese deja făcută.

S-a argumentat că acea perioadă scurtă dar care părea interminabilă în care camerele de televiziune au difuzat în direct întregii naţiuni neîncrederea şi neajutorarea lui Ceauşescu, a reprezentat un fel de moment psihologic unic, ca o piatră sfărîmînd o oglindă. Ce a provocat reacţia lui Ceauşescu? Iniţial, multe relatări au arătat că unele persoane din mulţime au început să scandeze lozinci anti-Ceauşescu<Rateş, Romania: The Entangled Revolution, pag. 39; Rady, Romania in Turmoil, pag. 100>. De frică că vor fi prinşi, au fugit apoi prin mulţime. Celelalte persoane din mulţime au fost înspăimîntate de acest neaşteptat act de curaj şi au încercat şi ele să fugă. Marea tulburare pe care spectatorii au auzit-o înainte ca transmisia să fie întreruptă era zgomotul acestor oameni încercînd să forţeze ieşirea din piaţă. Multe alte explicaţii de mai tîrziu au susţinut însă că aceste evenimente erau mai degrabă un răspuns la actul iniţial de sfidare: aprinderea unei petarde de cineva din mulţime. Numai atunci au profitat demonstranţii de confuzia şi anonimatul momentului pentru a striga jos Ceauşescu. În amîndouă cazurile spontaneitatea evenimentului catalizator a fost pusă în discuţie.

Comentariu propriu (Marius Mioc): Vedeţi înregistrările video de la cuvîntarea televizată a lui Ceauşescu din 20 decembrie 1989 şi de la adunarea populară organizată de acesta în 21 decembrie 1989.

(Va urma)