Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în dosarul revoluției (4). Timișoara – autoritate de lucru judecat iunie 27, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției” printr-un nou episod, legat de evenimentele din Timișoara. Înainte de a prezenta fragmentul de rechizitoriu, fac cîteva comentarii legate de acest fragment.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
Constituirea grupului dizident Iliescu

În acest fragment de rechizitoriu se preia, cu autoritate de lucru judecat, constatările din 2 procese legate de revoluția din Timișoara: „Procesul celor 25” (inculpat principal Ion Coman) – început în 1990, ș procesul Chițac-Stănculescu, început în 1997, după ce Ion Iliescu pierduse puterea politică. Există și alte procese ale revoluției din Timișoara care cred că ar fi trebuit amintite ca autoritate de lucru judecat: procesul Calea Lipovei, în care au fost condamnați generalul Constantin Rotariu. locotenent-colonelul Ion Păun și căpitanul Constantin Gheorghe pentru morții și răniții din 17 decembrie 1989 din zona Calea Lipovei din Timișoara – proces care întărește faptul că Ministerul Apărării Naționale s-a implicat în reprimare (Decizia 359/2002 a Curții Supreme de Justiție), dar și alte procese mai mici, cum ar fi cel al milițianului Vasile Bandula, condamnat pentru rănirea prin împușcare a lui Vasile Moldovan, în 18 decembrie 1989, în Piața Badea Cîrțan din Timișoara (Sentinţa nr. 1 din 28 septembrie 1990 a Tribunalului Militar Extraordinar Timişoara şi Decizia nr. 16 din 14 decembrie 1990 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti) – care întărește ideea că Ministerul de Interne s-a implicat în reprimare, fiindcă mai nou și implicarea Minsiterului de Interne e pusă la îndoială.

Parchetul observă corect că în prima fază nimeni din M.Ap.N. nu a fost inculpat. A fost tactica regimului Iliescu, în conducerea căruia făceau parte Victor Stănculescu (membru CFSN, ministru și membru în Consiliul Militar Superior care a coordonat lupta „antiteroristă”), Mihai Chițac (ministru) și Ștefan Gușă (membru CFSN și, conform lui Ion Iliescu – vezi „Ion Iliescu explică componența nominală a Comandamentului Militar Unic al FSN” (linc) și „Precizări suplimentare ale domnului Iliescu cu privire la componența nominală a Consiliului Militar Superior” (linc), membru și în Consiliul Militar Superior care a coordonat lupta „antiteroristă”, afirmație care se coroborează cu filmări din CC care-l arată pe Gușă dînd ordine legate de această luptă și cu declarații de martori), să ascundă implicarea M.Ap.N. în represiune. Declararea generalului Milea ca erou a fost parte din strategia FSN de falsificare a istoriei.

Ceea ce Parchetul nu spune este că FSN a încercat să evite tragerea la răspundere nu numai a celor din M.Ap.N. ci și a celor din securitate. În contextul anului 1990, cînd lumea era furioasă datorită morților de la revoluție, a fost imposibil pentru FSN să nu accepte deschiderea unor procese și prezentarea în fața publicului a unor inculpați. Au fost aleși mai ales inculpați din miliție, securitate și partid și doar ca excepție s-a acceptat deschiderea unui proces împotriva cuiva din M.Ap.N. (plutonierul Pavel Dumitru din Lugoj – linc, care a ajuns inculpat poate și datorită gradului mic pe care-l avea și faptului că în cazul său s-a putut susține că a tras din proprie inițiativă, fără ordin direct; dar chiar și în acest caz s-au făcut eforturi pentru a se obține o pedeapsă cît mai mică, promovîndu-se inclusiv un recurs în anulare). Dar FSN a ocrotit pe toți cei implicați în reprimarea revoluției. Am arătat acest aspect în articolul Cum a fost achitat colonelul Filip Teodorescu în procesul revoluției de la Timișoara (linc), dar el reiese și din numeroasele grațieri făcute de inculpatul Ion Iliescu (procesul Calea Lipovei, procesul C.P.Ex.). Aceste grațieri nici măcar nu sînt amintite în rechizitoriul Parchetului. Probabil fiindcă grațierea este o prerogativă legală a președintelui și nu poate fi încadrată la „crime împotriva umanității”, dar aceste grațieri snt o dovadă, fie și indirectă, în favoarea uneia din tezele rechizitoriului, anume existența unei înțelegeri între vărfuri decizionale ale M.Ap.N. și noua conducere politică a țării.

Redau mai jos următorul fragment din rechizitoriu.

III. Timişoara – autoritate de lucru judecat (more…)

 

CNSAS a renunţat la procesul cu revoluţionarul Neculae Bădilescu aprilie 21, 2012


Procesul deschis de CNSAS pentru constatarea calităţii de colaborator al securităţii a revoluţionarului timişorean Neculae Bădilescu, răposat în 2010, s-a sfîrşit prin renunţarea la proces de către CNSAS, se poate afla de pe portalul instanţelor (linc).

Procesul a început în 2009, şi iniţial CNSAS a cîştigat la Curtea de Apel, în 14 iunie 2010 (linc). Prin recursul de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sentinţa a fost casată şi cauza trimisă spre rejudecare (linc). Asta se întîmpla în 19 mai 2011, deci după moartea domnului Bădilescu. (more…)

 

Timişoara – oraş liber în 20 decembrie 1989. Mit sau realitate? decembrie 12, 2011


(comunicare ţinută la simpozionul „Revoluţia din decembrie 1989. Timişoara, primul oraş liber al României”, organizat de Muzeul Banatului în colaborare cu asociaţia „Memorialul Revoluţiei” şi Biblioteca Judeţeană Timiş în 10 decembrie 2011)

„În 20 decembrie 1989 Timişoara a devenit primul oraş liber al României” este o propoziţie pe care am auzit-o deseori după revoluţie. Ideea este susţinută şi de o placă comemorativă pusă la sediul Prefecturii Timiş. De la început am fost intrigat de această susţinere, deoarece, personal, după ce fusesem arestat în seara de 16 decembrie 1989, fusesem ţinut în arest pînă în 22 decembrie inclusiv, după fuga lui Ceauşescu [Am povestit experienţa proprie din revoluţie în cartea mea „Falsificatorii istoriei”, editura Almanahul Banatului, Timişoara 1994 (reeditată 1995 la editura Marineasa)]. Cum se poate zice că Timişoara a fost oraş liber în 20 decembrie 1989 dacă eu, şi alţii ca mine, am fost ţinuţi în arest pentru participarea la revoluţie şi după această dată? (more…)

 

Nicolae Bădilescu: „Recunosc, şi nu sînt mîndru deloc, că am fost unul dintre cei care au rostit pentru prima oară numele lui Iliescu” decembrie 6, 2010


Recent răposatul Nicolae Bădilescu, fost membru al Frontului Democratic Român, a povestit propriile sale fapte din decembrie 1989 în cartea lui Titus Suciu „Lumea bună a balconului” (Helicon Banat Timişoara, anul nu este indicat dar în prefaţă se spune că sînt aproape 6 ani de la revoluţie, deci 1995, paginile 67-87). Declaraţia domnului Bădilescu este o mini-cronică a revoluţiei de la Timişoara, acoperind o mare parte din momentele importante ale acesteia. Redau cîteva crîmpeie din această declaraţie. Comentariile mele sînt inserate cu litere cursive, între paranteze drepte.

Căderea zidului Berlinului şi revoluţia din Cehoslovacia au avut darul să mă facă să sper că Marele Moment nu era departe nici pentru noi. De aceea ascultam toate posturile străine în limba română, urmăream emisiunile Televiziunii Iugoslave, purtam discuţii interminabile cu prietenii (…)

Dar să ne întoarcem la ziua de 16. Am fost prin preajma bisericii reformate de pe la orele 14. Ştii ce aş putea zice că am făcut atunci acolo? Scandal ca toată lumea şi un fel de prospectare. (…) În prima fază cîte un strigăt: vrem aia, vrem aia. Or starea aceasta era exact aceea care trebuia să ne fi stăpînit dacă voiam să „începem ceva”. În consecinţă, am făcut şi eu cît am putut ca lumea să „înnebunească”: înjuram în stînga, în dreapta, mai strigam cîte o lozincă, îi îndemnam pe cei din jur să-şi verse năduful. (…) (more…)

 

A murit Nicolae Bădilescu decembrie 4, 2010


Nicolae (Neculae) Bădilescu, unul dintre membrii Frontului Democratic Român înfiinţat în timpul revoluţiei din Timişoara, imediat după revoluţie fondator (alături de Dan Mîndrilă) al gazetei (In)amicul public nr. 1, ziar care, printre primele, s-a ocupat de dezvăluirea celor care au participat la reprimarea revoluţiei, a murit. N-am aflat vestea la momentul respectiv, dar în „Renaşterea Bănăţeană” din 2 decembrie 2010 este anunţat parastasul de 6 săptămîni de la moartea acestuia, care va avea loc sîmbătă 4 decembrie, ora 16 la biserica studenţilor. Dumnezeu să-l odihnească!

Născut în 11 aprilie 1937 la Ghimpaţi, jud. Giurgiu, Neculae Bădilescu a studiat la Facultatea de Medicină din Timişoara, fără să isprăvească studiile. Poet, a publicat primele poezii în 1967 în revista “Familia”. A debutat editorial în 1978 cu volumul “Mersul pe mare”. A mai publicat următoarele volume de poezii: “Iarbă fără memorie” (1979), “Albade” (1980), “Albastru absolut” (1981), “Zar” (1989), “Planetă imaginară” (2003), “Adîncul marelui mister” (2002). Sait personal, unde puteţi citi şi poeziile sale: http://www.nicolaebadilescu.ro/ (more…)

 

Asociaţiile revoluţionare din Timişoara protestează împotriva prorogării termenelor Legii 341 iunie 15, 2009


9 asociaţii revoluţionare din Timişoara au emis următorul comunicat de protest (scuze cititorilor pentru watermarkul de pe facsimil, am folosit un program gratuit de conversie care mi l-a adăugat): (more…)

 

50000 de vizualizări martie 30, 2009


Mulţumită dumneavoastră, dragi cititori, astăzi blogul a ajuns la 50000 de vizualizări. Nu ştiu exact cîţi cititori înseamnă asta, căci unii dintre dumneavoastră intră pe blog zilnic şi sînt luaţi în calcul la fiecare intrare. Oricum cred că este un rezultat bun pentru un blog specializat mai ales pe evenimente petrecute cu 20 de ani în urmă.

Cu prilejul ajungerii numărului de 50000 fac un mic bilanţ. Dau în acest bilanţ şi nişte explicaţii care vor plictisi blogării de pe wordpress, pentru ceilalţi cititori, care nu cunosc exact ce înseamnă wordpress-ul. (more…)