Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rezultatele alegerilor – ce au făcut clienţii noştri decembrie 3, 2008


Am publicat pe acest blog articolele:

Candidaţi la alegerile parlamentare, văzuţi din punctul de vedere al revoluţiei din 1989

Candidaţi la alegerile parlamentare, văzuţi din punctul de vedere al revoluţiei din 1989 (2)

După publicarea listei parlamentarilor aleşi fac un sumar cu privire la rezultatele alegerilor în cazurile prezentate în acele articole:

– Petre Roman (PNL) a primit 4573 voturi din totalul de 18738 votanţi, clasîndu-se pe locul 2 în colegiul senatorial Europa-Asia. A ratat postul de senator.

– Ioan Talpeş (PDL) a primit 9764 voturi din totalul de 29462 votanţi. Deşi a fost pe primul loc în colegiul senatorial 7 Bucureşti a ratat postul de senator ca urmare a redistribuirilor.

– Eugen Bădălan (PDL) a primit 6942 voturi din totalul de 24982 votanţi. Deşi abia pe locul 2 în colegiul 2 cameră Brăila a dobîndit postul de senator prin redistribuire.

– Constantin Dudu Ionescu (PDL) a primit 5730 voturi din totalul de 15809 votanţi. Deşi a fost pe primul loc în colegiul 16 cameră Bucureşti a ratat postul de deputat ca urmare a redistribuirilor.

– Viorel Oancea (PDL) a primit 13555 voturi din totalul de 38891 votanţi. Deşi a fost pe primul loc în colegiul senatorial 2 Timişoara a ratat postul de senator ca urmare a redistribuirilor.

– Pompiliu Alămorean (Partidul Verde) a primit 1336 voturi din totalul de 41780 votanţi. A fost pe locul 6 în colegiul senatorial 1 Timişoara şi a ratat postul de senator.

– Tudorin Burlacu (Partidul Verde) a primit 582 voturi din totalul de 51994 votanţi. A fost ultimul în colegiul 3 senatorial Timiş şi a ratat postul de senator.

– Nicu Mihoc (PDL) a primit 5272 voturi din totalul de 28667 votanţi. A fost pe locul 2 în colegiul 1 cameră Tîrgu Mureş şi a ratat postul de deputat.

– Sergiu Nicolaescu (PSD) a primit 12728 voturi din totalul de 42814 votanţi. Deşi pe locul 2 în colegiul 1 senatorial Bucureşti a dobîndit postul de senator prin redistribuire.

– Vasile Blaga (PDL) a primit 25131 voturi din totalul de 52340 votanţi şi a dobîndit postul de senator pentru colegiul 5 Bucureşti.

– Răzvan Theodorescu (PSD) a primit 8465 voturi din totalul de 31665 votanţi. A fost pe locul 3 în colegiul 2 senatorial Bucureşti şi a ratat postul de senator.

– Dănuţ Ioan Fleacă (PNL) a primit 6571 voturi din totalul de 52340 votanţi. A fost pe locul 3 în colegiul 5 senatorial Bucureşti şi a ratat postul de senator.

 

Candidaţi la alegerile parlamentare, văzuţi din punctul de vedere al revoluţiei din 1989 noiembrie 15, 2008


Actualizare 8 octombrie 2010: Înlocuire înregistrare video de pe saitul trilulilu.ro cu înregistrare video de pe youtube.

Despre: Petre Roman (PNL), Ioan Talpeş (PD-L), Eugen Bădălan (PD-L), Constantin Dudu Ionescu (PD-L), Viorel Oancea (PD-L), Pompiliu Alămorean (Partidul Verde), Tudorin Burlacu (Partidul Verde), Nicu Mihoc (PD-L)

Petre Roman, prim-ministrul FSN „emanat” de revoluţie, candidează din partea PNL în Colegiul 1 Senat pentru diasporă, care include statele din Europa şi Asia.

Petre Roman este prim-ministrul care i-a avut în guvern pe generalii Chiţac şi Stănculescu, vinovaţi de crime în timpul revoluţiei de la Timişoara. Deşi informat asupra acestui fapt, i-a menţinut în continuare în guvern şi a desfiinţat comisia care cercetase evenimentele din decembrie 1989 de la Timişoara. În prima parte a guvernării sale au apărut acei „terorişti” care chipurile voiau să-l readucă pe Ceauşescu la putere, dar care au dispărut fără urmă, nu înainte de a convinge populaţia de eroismul noilor guvernanţi care înfruntă focul acestor terorişti. Tot în timpul guvernării Roman s-a încercat falsificarea adevărului despre revoluţie prin ascunderea implicării în represiune a armatei şi declararea generalului-criminal Vasile Milea drept erou naţional. Cînd au apărut demonstraţii de stradă care cereau adevărul, participanţii la ele au fost acuzaţi că „destabilizează” şi înfieraţi ca posibili duşmani ai statului. Sub influenţa acestei propagande, mineri şi alte grupuri de muncitori au acţionat violent împotriva opoziţiei, în 29 ianuarie, 19 februarie şi 14-15 iunie 1990. Ziarul „Azi”, oficios al partidului FSN condus de Petre Roman, a declanşat în acea perioadă o campanie virulentă de ponegrire a celor care se opuneau FSN-ului. Din punct de vedere economic, guvernarea Petre Roman a fost cea mai dezastruoasă guvernare post-decembristă a României, atunci fiind puse bazele procesului inflaţionist iar produsul intern brut pe locuitor a ajuns în 1991 (anul căderii guvernului Roman) la numai 82% din cel înregistrat în 1989.

Ioan Talpeş, fost consilier a lui Ion Iliescu, candidează din partea PD-L pentru Senat în Colegiul 7 Bucureşti. Ioan Talpeş a fost şi continuă să fie un om de încredere al fostului preşedinte. În 2004 Ion Iliescu l-a numit pe Talpeş în conducerea Institutului Revoluţiei Române, dar acesta s-a retras de acolo. În prezent, Talpeş îşi exprimă admiraţia faţă de Ion Iliescu pe saitul său personal, la rubrica „Repere”: Ion Iliescu – politicianul fundamental pentru România după 1989, personalitate care, într-o stare de graţie a cerului, a avut şansa să acţioneze, cu succes, pentru a asigura continuitatea conceptului naţional şi geografic statal românesc, într-un moment în care majoritatea românilor nu au înţeles despre ce era vorba”.

Generalul Eugen Bădălan candidează din partea PD-L în Colegiul 2 Cameră Brăila. Conform „Jurnalului Naţional” din 26-28 octombrie 2004, în timpul revoluţiei Bădălan, ofiţer M.Ap.N., aflat la Arad, a poruncit maiorului Diaconescu să-i împungă cu baioneta pe demonstranţi, dar acesta a refuzat. La Arad nu s-a tras pînă în 22 decembrie 1989. I-am consacrat domnului Bădălan un capitol din cartea mea „Revoluţia din Timişoara şi minciunile din Jurnalul Naţional”. În decembrie 2007 Eugen Bădălan a fost trimis în judecată de procurorii anticorupţie, pentru un prejudiciu de 1,3 milioane euro. În martie 2008, procesul a fost suspendat, datorită unor excepţii de neconstituţionalitate.

Un alt candidat notabil este Constantin Dudu Ionescu, care candidează din partea PD-L pentru Camera Deputaţilor, în sectorul 4 Bucureşti. Dudu Ionescu a fost ministru al apărării, şi apoi al internelor în guvernarea CDR, din partea PNŢCD. În perioada în care făcea parte din guvern a propus „amnistia evenimentelor, a unora dintre lucrurile care s-au întîmplat în 1989 – evident, cele în afara caracterului penal”. O aberaţie – pentru că amnistiile se dau exclusiv pentru fapte care au caracter penal. Dacă o faptă n-are caracter penal nu e nevoie să fie amnistiată. De fapt, omul încerca să-i scape pe criminalii din decembrie 1989 (a criticat hotărîrea instanţei în procesul generalilor Chiţac şi Stănculescu cînd aceasta era la primă instanţă – vezi „Jurnalul Naţional” din 17 iulie 1999), dar pentru manipularea publicului a adăugat că propunerea nu se referă la fapte cu caracter penal. Dacă propunerea sa ar fi avut izbîndă, bineînţeles că în textul final s-ar fi eliminat fraza cu lipsa caracterului penal al faptelor amnistiate. După declinul PNŢCD Constantin Dudu Ionescu s-a înscris în Partidul Umanist (mai apoi Conservator) a lui Dan Voiculescu, dar acum văd că a ajuns la PD-L. Şi Dudu Ionescu a beneficiat de imensa onoare de a avea un capitol consacrat într-una din cărţile mele – „Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei”. Mai jos puteţi vedea şi un protest al meu din 1997, la Televiziunea Timişoara, faţă de faptul că Dudu Ionescu participase la dezvelirea unui monument ridicat în cinstea generalului-criminal Ştefan Guşă. TVR Timişoara a cenzurat parţial protestul meu, anume nu a difuzat şi partea în care ceream explicit destituirea lui Dudu Ionescu.

Alt candidat PD-L este Viorel Oancea, care candidează în Colegiul 2 Senat Timişoara Est. În 22 decembrie 1989 Oancea (pe atunci maior M.Ap.N.) a apărut în balconul Operei ca să informeze demonstranţii că este alături de ei. Era la ora 9, înainte de fuga lui Ceauşescu. Conform cărţii lui Miodrag Milin „Timişoara 15-21 decembrie” (IPBT 1990, pag. 162) generalul Guşă l-a ameninţat pe Oancea cu tribunalul militar, iar procurorul militar Izdrescu s-a şi prezentat la unitatea militară a lui Oancea, pentru a face anchetă. Nu s-a mai făcut ancheta findcă a fugit Ceauşescu.
De remarcat că generalul Guşă îl atacă pe Oancea în interviul dat lui Pavel Coruţ (cartea „Să te naşti sub steaua noastră”, Editura Gemenii 1993) pe motiv că el nu reprezenta armata.
După revoluţie Oancea a ajuns colonel şi şef al poliţiei Timiş. A fost membru al Comisiei Guvernamentale de Anchetă despre evenimentele din Timişoara, poziţie din care a iscălit pentru trimiterea în judecată a generalilor Ştefan Guşă, Mihai Chiţac şi Victor Atanasie Stănculescu. După cum zice Rodica Giura, se pare însă că n-a participat efectiv la lucrările acelei comisii, ci doar a semnat pe materialul strîns de alţii. În 2007, Viorel Oancea a primit o diplomă de onoare din partea Institutului Revoluţiei Române condus de Ion Iliescu („Caietele Revoluţiei” nr. 1/2008, pag. 29).

Alt revoluţionar timişorean care candidează este Pompiliu Alămorean, la Colegiul 1 Senat Timişoara Vest, din partea Partidului Verde.
Pompiliu Alămorean a fost în 1990 primarul Timişorii. În 22 decembrie 1989, după fuga lui Ceauşescu, a fost printre cei care au ocupat sediul Securităţii Timiş. Pentru alte oraşe asta ar fi o faptă revoluţionară remarcabilă, dar la standardele din Timişoara e cam puţin, motiv pentru care Alămorean a fost acuzat că ar fi impostor şi că a ajutat impostori să primească certificate de revoluţionar prin asociaţia de revoluţionari „Fundaţia Revoluţiei”, pe care o conduce. A mai candidat de cîteva ori, de obicei nu obţinea decît vreo 1% din voturi.

Tot în judeţul Timiş, la colegiul 3 Senat, zona Sînnicolaul Mare, Jimbolia, Deta, candidează Tudorin Burlacu, din partea Partidului Verde.
Tudorin Burlacu a fost membru în Frontul Democratic Român şi este preşedintele asociaţiei de revoluţionari „Egalitate, Frăţie, Cooperare, Colaborare”. A fost şi membru al comisiei care dădea certificate de revoluţionar, am scris în treacăt despre asta. Despre Tudorin Burlacu, am găsit un pasaj interesant în scrierile lui Lorin Fortuna: „Am solicitat, cu aceeaşi ocazie, includerea Biroului Permanent al FDR în cadrul Consiliului Naţional al Frontului Salvării Naţionale, constituit la Bucureşti. Din nefericire, unul dintre cei care au dus acest mesaj, a decupat partea de jos a documentului şi, în locul rămas liber, a lipit o listă cu aproximativ 60 de nume de membri fondatori ai FDR (probabil pentru a figura şi el în cadrul acestei componenţe false a Biroului Permanent al FDR), creînd astfel şi o situaţie specială, deoarece lista, astfel modificată, avea mai mulţi membri decît cei din componenţa, de atunci, ai Consiliului Naţional a FSN. Ştim cine este acest om, care ne-a creat şi ulterior multe prejudicii, nouă şi Revoluţiei române, şi menţionăm că, din motive pe care nu le-am înţeles, respectiva persoană (Tudorin Burlacu) s-a bucurat ulterior de o atenţie specială din partea unor conducători ai FSN, şi, în special, din partea lui Ion Iliescu şi a lui Iosif Dan. Cert este că acel Consiliul al FSN s-a format neţinînd cont de documentul respectiv”.

Nicu Mihoc candidează la Colegiul 1 Tîrgu Mureş, pentru Camera Deputaţilor, din partea PD-L. În 1989 era actor la Teatrul Naţional din Timişoara, prilej cu care a recitat o poezie din balconul Operei din Timişoara. Pe acest blog a fost prezentată înregistrarea respectivă. Nicu Mihoc a spus manifestanţilor din Piaţa Operei din Timişoara, în 21 decembrie 1989: Fraţi români! Sînteţi minunaţi! Laşul din mine a [fost] învins! Ţin să vă anunţ că de 4 zile am stat închis în casă, neputînd participa aici din frică! Dar am venit alături de voi! (urale) Mă numesc Nicu Mihoc şi sînt actor al Teatrului Naţional din Timişoara (urale). Sînt născut în comuna Hălmagiu unde Iancu a poposit! (urale) Şi-acum, pentru voi, cele mai frumoase versuri pe care le-am găsit la această oră: Învingătorii nu mai au măsură / Şi-n cartea de istorie se-aşează / Şi doar învinşii au simţirea trează / Şi doar învinşii scriu literatură / Ei nu suportă fără (neînţelegibil) / Acelor care-nvinşii mint şi peste / Învinşii se ascund într-o poveste / Şi de acolo murmură şi-ntreabă / Învingătorii sînt sătui de toate / Şi cartea de istorie răsfrînge / Întreagă ridicarea lor prin sînge / Şi că mai mult ca ei nici nu se poate / Albac, dar sîngerează-nvinşii / [neînţelegibil; apoi sfîrşit înregistrare]. Nicu Mihoc nu a cerut certificat de revoluţionar (nu figurează pe saitul SSPR).

 

Timişoara 21 decembrie 1989: Lancea lui Horia august 26, 2008


Momente artistice în Piaţa Operei din Timişoara, în 21 decembrie 1989. O poezie originală, compusă cu prilejul revoluţiei, “venită din popor”, dar şi cîntece consacrate din repertoriul Cenaclului “Flacăra”, precum “Lancea lui Horia” sau “Doina lui Lucaci”.

Înregistrare audio (11 minute 42 secunde)

Transcriere înregistrare:

00:00 Bărbat: …un moment de reculegere cînd vor bate clopotele la Catedrală pentru cei care-au murit! (discuţii neînţelegibile)
00:20 Bărbat: Rog oamenii muncii de la Combinatul petrochimic Solventul care lucrează la secţia (neînţelegibil) la sol. Care sînt prezenţi în această seară şi se solidarizează cu întreaga populaţie a oraşului Timişoara, să se prezinte de urgenţă la schimbul doi pentru siguranţa combinatului nostru. Trăiască libertatea! (trăiască libertatea!)
00:50 Lorin Fortuna: Ni se transmite acum că s-ar putea ca în acele trenuri să nu fie numai muncitori din aceştia. Sînt şi securişti. (huiduieli) Vom merge să verificăm! Vom merge să verificăm!
01:13 Scandări: „Armata e cu noi!”
01:35 Femeie: Din popor a venit o poezie care trebuie neapărat, vor să se recite. (scandări „Nu ne cere – neînţelegibil). Femeia savant. Biata ţară, cum mai creşti / Plămîn din Scorniceşti? / Care ţi-au rupt seva toată / Şi ea-i mîndră, bogată / Au ajuns în capitală / S-au făcut oameni cu şcoală / Fără nici un dram de minte / Ea-i savant, el preşedinte / Ţesătoarea şi cizmarul / Au avut noroc cu carul / Nenorocul însă crud / E pentru cei de sub jug / Pentru poporul cinstit / De tiran batjocorit / Dar astăzi prin Timişoara / Glăsuieşte toată ţara / Imnul tuturor rostit / E Ceauşescul osîndit! / Pentru morţi în număr mare / Poporul cere răzbunare / Pentru tirania lui / Moartea dictatorului! / Păi cum frate? Chiar se poate? / Din senin minţi luminate (?) / Uite soră, dintr-o toantă / A făcut mare savantă (rîsete) / Dintr-o biată ţesătoare / Mare soţie de erou / Iar din domnul pantofar / Strateg, mare militar / Din cretin şi idiot / Acum mare patriot / Gata, cu fiul iubit / Să-l vedem jos tăvălit / După gratii şi înfierat / (neînţelegibil) vom lupta / Iar pentru ai noştri morţi / El viaţă, fără sorţi / Să vedem măi clica lor / Tagma jefuitorilor / Timişoara te-auziră / Tribunalul pe vecie / Pe savanta (ura!) să ne-o ştergem şi din minte / Iar istoria să spuie / Adevărul azi în lume / Să fie stropiţi de-ocară / Dictatori, dictatori acestei ţări! (urale, aplauze)
03:48 Bărbat Daniel Paul Marincu (? – comentariu pe saitul trilulilu, la această înregistrare): Atenţiune, vom cînta pentru dumneavoastră „Lancea lui Horia”!: „Pe grădina ţării-o floare / Cu lujer discret şi trăind ale lui / În prag de răscruce se-aude tulburare / O lance-a lui Horia, pe ea o numim / Acelora care falsifică acte / Şi Ţara română sub talpă o vor / Noi nu le servim argumente abstracte / Dar poate de lancea lui Horia li-e dor / Lancea lui Horia, lancea lui Horia, lancea lui Horia, sus / Lancea lui Horia, lancea lui Horia, lancea lui Horia, sus. (Sus!) / Lancea lui Horia, lancea lui Horia, lancea lui Horia, sus. (Sus!) / Lancea lui Horia, lancea lui Horia, lancea lui Horia, sus (la refren cîntă şi mulţimea) / Sămînţă de lance, pe-aici se cultivă / Şi praşilă roata scîrţîie-n toc / Şi nu mai e roată să-i stea împotrivă / Acestui popor înviat de pe roţi / Oricînd s-o ivi vreo-ncercare amară / La brîu să vă stea (neînţelegibil, se suprapun discuţii) / Pe vremuri de (neînţelegibil). Scuzaţi-mă. / Lancea lui Horia, lancea lui Horia, lancea lui Horia, sus. Sus! / Lancea lui Horia, lancea lui Horia, lancea lui Horia, sus. Sus! / Lancea lui Horia, lancea lui Horia, lancea lui Horia, sus. Sus! / Lancea lui Horia, lancea lui Horia, lancea lui Horia, sus. Sus! (la refren cîntă şi mulţimea). Un cîntec pe care sigur l-aţi ascultat şi iubit (discuţii suprapuse), Doina lui Lucaci!: Trece-o mierlă prin păduri, of, of, of / Rob e Lucaci în lanţuri / Plînge-o mierlă pe păduri of, of ,of / Rob e Lucaci în lanţuri / Pentru sfînta libertate / De care noi n-avem parte / Pentru sfînta libertate / De care noi n-avem parte / Nu fi mierlă supărată, of, of, of / Nu-i robia ne-ncetată / Nu fi mierlă supărată, of, of, of / Nu-i robia ne-ncetată / Vine dalba primăvară / Fi-va Lucaci liber iară / Vine dalba primăvară / Fi-va Lucaci liber iară / Nu suspina în zădar, of, of, of / Du-mi-te pîn’ la Sătmar / Nu suspina în zădar, of, of, of / Du-mi-te pîn’ la Sătmar / Unde-i Lucaci la-nchisoare / Nu vede nici cer nici soare / Unde-i Lucaci la-nchisoare / Nu vede nici cer nici soare / Şi îi spune-nchinăciune, of, of, of / De la-ntreaga naţiune / Şi îi spune (glas: bine, bine) închinăciune, of, of, of / De la-ntreaga naţiune / Care mîndru s-a luptat / Ca românul înflăcărat / Care mîndru s-a luptat / Ca românul înflăcărat / Pentru sfînta libertate / De care noi n-avem parte / Pentru sfînta libertate / De care noi n-avem parte. Mulţumesc! Cenaclul Flacăra vă urează (neînţelegibil pe fond de urale, aplauze)
09:48 Nicu Mihoc: Fraţi români! Sînteţi minunaţi! Laşul din mine a [fost] învins! Ţin să vă anunţ că de 4 zile am stat închis în casă, neputînd participa aici din frică! Dar am venit alături de voi! (urale) Mă numesc Nicu Mihoc şi sînt actor al Teatrului Naţional din Timişoara, tînăr stagiar (urale). Sînt născut în comuna Hălmagiu unde Iancu a poposit! (urale) Şi-acum, pentru voi, cele mai frumoase versuri pe care le-am găsit la această oră: Învingătorii nu mai au măsură / Şi-n cartea de istorie se-aşează / Şi doar învinşii au simţirea trează / Şi doar învinşii scriu literatură / Ei nu suportă fără (neînţelegibil) / Acelor care-nvinşii mint şi peste / Învinşii se ascund într-o poveste / Şi de acolo murmură şi-ntreabă / Învingătorii sînt sătui de toate / Şi cartea de istorie răsfrînge / Întreagă ridicarea lor prin sînge / Şi că mai mult ca ei nici nu se poate / Albac, dar sîngerează-nvinşii / (neînţelegibil) (urale)
[sfîrşit casetă]

Note biografice:

Nicu Mihoc, născut în 8 iunie 1965 în Agrişu Mic, jud. Arad. Actor la Teatrul Naţional din Timişoara între 1989-1991, apoi la Teatrul Naţional din Tîrgu Mureş. A jucat în filmele „Portret necunoscut – autor anonim” (1989) şi „Restul e tăcere” (2008). Face parte din trupa teatrului „Ariel” din Tîrgu Mureş.

(Va urma)