Petre Mihai Băcanu: Nu se poate admite ca un apropiat cu cei care au timorat, umilit, sfidat şi chiar batjocorit poporul nostru să vină acum în postura de persecutaţi şi vajnici luptători din “opoziţie”

Petre Mihai Băcanu, în „România Liberă” din 12 ianuarie 1990, dă glas unei nemulţumiri care se simţea în unele cercuri ale opiniei publice în acea perioadă: faptul că persoane sus-puse în epoca Ceauşescu se aflau în funcţii înalte şi după revoluţia din decembrie 1989, în guvernul „revoluţionar” al FSN. „Cine eşti dumneata, domnule Paul Niculescu-Mizil?” este titlul unui articol care se referă la bunicul actualei deputate Oana Niculescu Mizil. Reproduc articolul pentru cititorii acestui blog. Voi reproduce ulterior şi răspunsul dat „României Libere” de Paul Niculescu Mizil.

Cine eşti dumneata, domnule Paul Niculescu-Mizil?

Precizăm, dacă nu s-a înţeles pînă acum, că această rubrică se adresează în primul rînd caracterului oamenilor, aşteptîndu-ne ca măcar în acest ceas al adevărului, cei ce au fost în prim-planul vechiului regim şi caută să se ţină acum cu amîndouă mîinile de aceleaşi (sau alte) scaune, să-şi impună o doză de decenţă în această etapă de mare şi dorită istorie. „Cînd aţi fost sinceri?” nu este în nici un caz o vînătoare de capete (ministeriale sau nu), nu este o vendetă. Este doar datoria noastră de conştiinţă de a-i prezenta în această rubrică pe cei care au avut legături apropiate cu clanul Ceauşescu. Pentru că nu se poate admite ca un apropiat cu cei care au timorat, umilit, sfidat şi chiar batjocorit poporul nostru să vină acum în postura de persecutaţi şi vajnici luptători din „opoziţie”.

Această rubrică poate să sucombe repede, dacă cei care s-au împopoţonat cu titluri ştiinţifice, cu doctorate, cu funcţii importante în vechiul regim, acceptînd compromisurile pe care le presupune apartenenţa la nomenclatură, vor ieşi de bună voie din organismele noastre revoluţionare, dacă vor găsi tăria de a face asta acum, ca să-i putem stima şi preţui mai tîrziu pentru munca lor cinstită, de acum încolo. Continuă lectura

După Adrian Năstase şi Lia Olguţa Vasilescu, un nou fan al cenzurii: Silviu Prigoană

„Libertatea nu este niciodată mai departe de dispariţie decît cu o generaţie”, spunea Ronald Reagan, iar politicienii românii au grijă să ne amintească asta.

Am mai scris pe acest blog despre dorinţa exprimată de fostul primministru Adrian Năstase de a se „reglementa democratic” internetul (linc). Ideile lui Adrian Năstase au prozeliţi, chiar şi din tabăra politică vremelnic adversară.

Recent, deputatul Silviu Prigoană (PDL) a depus la parlament un proiect de lege (linc) prin care Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) ar prelua sarcina de a elibera licenţe pentru presa tipărită şi on-line, iar „la cererea persoanei vătămate şi dacă publicaţia nu produce proba verităţii în termen de zece zile de la sesizare, Consiliul poate suspenda licenţa publicaţiei pentru o perioadă de 1, 3 sau şase luni”. Dacă este concludentă sau nu proba verităţii adusă tot CNA-ul va hotărî. Probabil va exista drept de contestare în justiţie a deciziilor CNA, dar procesele durează ani în şir, mai mult decît suspendarea respectivă. O perioadă de cîteva luni în care un ziar e suspendat înseamnă pierderea abonaţilor şi pieţii cucerite, care va fi greu de recîştigat apoi. Continuă lectura

Paul Niculescu Mizil – opozant al clanului Ceauşescu?

Actualizare 25 iunie 2014 – linc la articolul din Evenimentul Zilei, care fusese schimbat.

Fostul demnitar comunist Paul Niculescu Mizil, bunicul proaspetei parlamentare Oana Niculescu Mizil, a murit.

Evenimentul Zilei (ziarul anticomuniştilor feroce) îl numeşte „opozant al clanului Ceauşescu”!

Fiica lui Niculescu-Mizil a fost la un moment dat iubita lui Nicu Ceauşescu, scrie tot „Evenimentul Zilei”.

În 1989 Paul Niculescu Mizil a fost printre criminalii comunişti din C.P.Ex. care au aprobat reprimarea cu foc a revoluţionarilor din 1989 (C.P.Ex.-ul a aprobat unanim represiunea, contrar ceea ce spune „Evenimentul Zilei”). Aşadar, nu este un simplu comunist ci un criminal comunist. A făcut şi puşcărie pentru asta (cu întreruperi, că mereu avea scutiri medicale), pînă a fost graţiat de Iliescu. Ziarul „Evenimentul Zilei” scrie că Mizil s-a opus deschiderii focului împotriva manifestanţilor de la Timişoara, dar procesul C.P.Ex. a dovedit altceva, situaţia juridică a lui Niculescu-Mizil după acel proces nu este de achitat ci de graţiat, adică vinovăţia sa a fost constatată de instanţă dar a beneficiat de mila preşedintelui.

În perioada imediat după 1989 Niculescu-Mizil a fost cel mai activ dintre foştii membrii C.P.Ex. în a scrie memorii către tot felul de ziare în care-şi pretindea nevinovăţia. Mereu vedeam în ziarele bucureştene ce spune Paul Niculescu Mizil despre revoluţie. Inclusiv despre ce s-a întîmplat la Timişoara a scris Paul Niculescu Mizil, fiind şi citat în raportul comisiei senatoriale „Decembrie 1989” a lui Sergiu Nicolaescu, deşi individul n-a fost prin Timişoara în timpul revoluţiei. S-a respectat regula mass-mediei bucureştene: istoria revoluţiei din 1989 trebuie scrisă în proporţie de 90% de comunişti. Dacă mai rămînea Ceauşescu proporţia era 100%, dar s-a instalat democraţia, de aia comuniştii controlează doar 90% din mass-media bucureşteană.

Dacă Paul Niculescu Mizil, fost mahăr comunist care a aprobat inclusiv măcelărirea demonstranţilor din 1989 şi a cărui fiică a fost ibovnica lui Nicu Ceauşescu (probabil a suferit în regimul dictatorial cînd Nicu o înşela cu altele) a devenit OPOZANT AL CLANULUI CEAUŞESCU (Evenimentul Zilei dixit), mie mi-e şi ruşine să mai spun că m-am opus regimului Ceauşescu. Nu mă pot compara cu adevăraţii bărbaţi ai neamului, opozanţi autentici ai dictaturii, precum acest Paul Niculescu Mizil (care, cîtă nobleţe sufletească, nici măcar n-a cerut certificat de revoluţionar).