Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Culisele revoluţiei (13). Am anunţat public: Cunoaştem adresele securiştilor, familiilor lor. Dacă unuia dintre noi i se întîmplă ceva, aceştia vor păţi la fel (video) august 2, 2010


Ultima parte a emisiunii „Culisele revoluţiei” difuzată în decembrie 2003 la TVR Timişoara. Invitaţi: Virgil Măgureanu (fost director SRI), Radu Tinu (fost adjunct al şefului Securităţii Timiş), Remus Avramescu (reporter la TV Belgrad, printre primii ziarişti străini care au transmis despre revoluţia din Timişoara), Miodrag Milin (istoric timişorean, autor al mai multor cărţi despre revoluţie), Constantin Chiticaru (maior în rezervă, fost membru al mişcării CADA), Florin Kovacs (avocat, cîştigător al unui proces de daune legat de revoluţie), Adrian Sanda (fost membru al Frontului Democratic Român, avea să devină apoi secretar de stat la SSPR din partea PSD), Tudorin Burlacu (deasemeni fost membru al Frontului Democratic Român), Sorin Oprea (lider al mulţimii în 16 decembrie 1989, şef al gărzii Frontului Democratic Român), Marius Mioc, Costel Bursuc (pe atunci preşedinte al Asociaţiei Luptătorilor Timişoreni Arestaţi în Revoluţie). Emisiunea era transmisă în direct în Piaţa Operei. Comentariile mele ulterioare sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Playlist pe youtube cu întreaga emisiune: http://www.youtube.com/view_play_list?p=81768148065752B2

Vezi şi primele doisprezece părţi ale emisiunii:
Noi am mers cu gîndul „acum ori niciodată”.
Revoluţia n-a început de la Tokes. Enoriaşii au fost una, revoluţionarii au fost alţii
Acel scenariu cu aprilie ’90 care s-a vehiculat nu e atît de important
Să ne spună domnul Radu Tinu dacă şi-a realizat visul de a-l lovi peste coaie pe cheferist
În 18 decembrie Timişoara părea înfrîntă
Măgureanu: „Terorişti externi n-au putut fi probaţi şi există suficiente amănunte pentru a demonstra imposibilitatea existenţei unor asemenea terorişti”
În noaptea de 22 în Operă s-a făcut o pană de curent. A fost momentul în care colonelul Zeca a reuşit pentru prima dată să-şi introducă soldaţii printre noi
Măgureanu: „Nu exista nici o persoană din România care să facă parte din vreo înţelegere cu cineva din afară. O spun cu toată certitudinea”
În 1994 am cerut destituirea domnului Măgureanu datorită lipsei de profesionalism a raportului SRI despre revoluţie
Stănculescu n-a făcut o asemenea afirmaţie gogonată, cu 1000 de terorişti
Chiticaru: Armata nu avea puşti cu lunetă!
Măgureanu: La procesul Ceauşescu am fost doar martor, fără nici o implicare

Transcriere înregistrare: (more…)

 

Culisele revoluţiei (2). Revoluţia n-a început de la Tokes. Enoriaşii au fost una, revoluţionarii au fost alţii (video) iunie 25, 2010


A 2-a parte a emisiunii „Culisele revoluţiei” difuzată în decembrie 2003 la TVR Timişoara. Invitaţi: Virgil Măgureanu (fost director SRI), Radu Tinu (fost adjunct al şefului Securităţii Timiş), Remus Avramescu (reporter la TV Belgrad, printre primii ziarişti străini care au transmis despre revoluţia din Timişoara), Miodrag Milin (istoric timişorean, autor al mai multor cărţi despre revoluţie), Constantin Chiticaru (maior în rezervă, fost membru al mişcării CADA), Florin Kovacs (avocat, cîştigător al unui proces de daune legat de revoluţie), Adrian Sanda (fost membru al Frontului Democratic Român, avea să devină apoi secretar de stat la SSPR din partea PSD), Tudorin Burlacu (deasemeni fost membru al Frontului Democratic Român), Sorin Oprea (lider al mulţimii în 16 decembrie 1989, şef al gărzii Frontului Democratic Român), Marius Mioc, Costel Bursuc (pe atunci preşedinte al Asociaţiei Luptătorilor Timişoreni Arestaţi în Revoluţie). Emisiunea era transmisă în direct în Piaţa Operei, de unde au intervenit şi alţi invitaţi. Comentariile mele ulterioare sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Vezi şi prima parte a emisiunii: Noi am mers cu gîndul „acum ori niciodată”.

Transcriere înregistrare: (more…)

 

Culisele revoluţiei (1). Noi am mers cu gîndul „acum ori niciodată” (video) iunie 22, 2010


Emisiune din decembrie 2003 de la TVR Timişoara despre culisele revoluţiei. Cred (opinie subiectivă) că este una din cele mai alerte emisiuni pe această temă, fiind reprezentate o diversitate de puncte de vedere. O voi prezenta în serial pe acest blog şi recomand cititorilor urmărirea tuturor episoadelor. Invitaţi: Virgil Măgureanu (fost director SRI), Radu Tinu (fost adjunct al şefului Securităţii Timiş), Remus Avramescu (reporter la TV Belgrad, printre primii ziarişti străini care au transmis despre revoluţia din Timişoara), Miodrag Milin (istoric timişorean, autor al mai multor cărţi despre revoluţie), Constantin Chiticaru (maior în rezervă, fost membru al mişcării CADA), Florin Kovacs (avocat, cîştigător al unui proces de daune legat de revoluţie), Adrian Sanda (fost membru al Frontului Democratic Român, avea să devină apoi secretar de stat la SSPR din partea PSD), Tudorin Burlacu (deasemeni fost membru al Frontului Democratic Român), Sorin Oprea (lider al mulţimii în 16 decembrie 1989, şef al gărzii Frontului Democratic Român), Marius Mioc, Costel Bursuc (pe atunci preşedinte al Asociaţiei Luptătorilor Timişoreni Arestaţi în Revoluţie). Emisiunea era transmisă în direct în Piaţa Operei, de unde au intervenit şi alţi invitaţi. Comentariile mele ulterioare sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Transcriere înregistrare: (more…)

 

Greşita distincţie a lui Alex Stoenescu: “diversiune” şi “revoltă populară” (2) octombrie 29, 2008


Comentariu la capitolul „Lovitura principală – Bucureşti 21 decembrie 1989” şi la alte referiri despre începutul revoluţiei din „Istoria loviturilor de stat în România” vol. IV (II) de Alex Mihai Stoenescu (Editura Rao 2005)

Episoadele precedente:
“Prejudecăţile birocratice ale lui Alex Stoenescu” – comentariu la primul volum al acestuia despre revoluţie – “Istoria loviturilor de stat în România – vol. IV (I)”, Editura Rao Bucureşti, 2004.
“Securitatea în revoluţia din 1989, după părerea lui Alex Stoenescu” – comentariu la capitolul “Departamentul Securităţii Statului la începutul revoluţiei” din “Istoria loviturilor de stat în România – vol. IV (II)”, Editura Rao Bucureşti, 2005.
Greşita distincţie a lui Alex Stoenescu: „diversiune” şi „revoltă populară” (I) – prima parte a comentariului la capitolul „Lovitura principală – Bucureşti 21 decembrie 1989” şi la alte referiri despre începutul revoluţiei din „Istoria loviturilor de stat în România” vol. IV (II) de Alex Mihai Stoenescu (Editura Rao 2005)

Totuşi, serviciile secrete pot arunca cu vorbe la întîmplare. Ştim asta din pilda recentă a zvonurilor despre armele irakiene de distrugere în masă. Referitor la raportul SRI despre revoluţie, subsemnatul, în numele Asociaţiei „17 Decembrie” a răniţilor şi familiilor îndoliate din revoluţie Timişoara, am contestat acest raport imediat ce a fost publicat (1994), cerînd şi destituirea directorului SRI Virgil Măgureanu. Există, cel puţin la Timişoara, o opinie larg răspîndită că instituţiile statului român, inclusiv SRI, au avut constant interesul să ascundă vinovaţii de crimele din 1989, inclusiv prin lansarea în mijloacele de (dez)informare în masă a unor false teorii despre revoluţie. Această opinie primeşte confirmări chiar şi de la Stoenescu, care ne spune că multe documente au fost „prelucrate” la M.Ap.N. după revoluţie (notă de subsol la pag. 290). Dacă la M.Ap.N. s-au putut falsifica documente, cum ne spune fostul şef al Direcţiei de Relaţii Publice al Armatei Alex Stoenescu, de ce n-ar putea falsifica documente şi SRI-ul? (Totuşi, la SRI pare să fie vorba mai mult de formulări ambigui şi insinuări decît de falsificare directă de documente)

Pe de altă parte, premeditarea dezorganizării mitingului din 21 decembrie nu e neapărat opusă teoriei revoltei spontane. Leon Nica, de pildă, imediat după revoluţie a declarat că a sabotat mitingul lui Ceauşescu, şi a făcut-o premeditat, adică a mers la miting cu gîndul bine stabilit să provoace o revoltă anti-Ceauşescu. Ca Leon Nica puteau să aibe gînduri similare şi alţi bucureşteni, sau chiar timişoreni despre care sînt indicii (amintite chiar de Stoenescu) că s-au deplasat la Bucureşti ca să revolte populaţia.

Într-o mulţime de zeci de mii de oameni e firesc să apară spontan şi cîţiva oameni cu iniţiativă. Odată cu anunţarea mitingului, cunoscut fiind de către opinia publică că la Timişoara au fost omorîţi oameni, ar fi fost chiar de mirare ca din 2 milioane de bucureşteni să nu se găsească cîţiva să acţioneze contra lui Ceauşescu. Cîtă vreme nu s-a dovedit că aceia care au acţionat au legături cu organizaţii oculte, teza revoltei spontane nu e deloc respinsă. E firesc ca o revoltă să înceapă cu un număr mic de participanţi iar pe parcurs să cîştige din ce în ce mai mulţi adepţi.

„Începînd cu ziua de 20 decembrie, la Timişoara s-a declanşat revolta populară, condusă din după amiaza aceleiaşi zile de Frontul Democrat Român” (pag. 253). Iarăşi vedem minimalizarea şi contestarea caracterului autentic revoluţionar al primelor zile ale revoluţiei, în care s-a desfăşurat represiunea (morţii Timişoarei au fost între 17-19 decembrie şi după 22 decembrie; din 20 decembrie pînă la fuga lui Ceauşescu n-au mai fost morţi).

„Serviciile secrete americane au încurajat formarea unor grupuri de rezistenţă anticomunistă în care au fost implicaţi, ca urmare a înţelegerilor de cooperare, şi agenţi sovietici”, scrie Stoenescu (pag. 259), iar apoi prezintă grupul „Mansarda”, care avea ca membri pe Octavian Mihăescu, Ion Rădoi, Marian Mierlă şi alţii. Practic, un grup de prieteni care se întîlneau într-o mansardă unde criticau regimul comunist. Poate au existat zeci de asemenea grupuri prin Bucureşti, grupul „Mansarda” avînd intenţii nobile dar rezultate practic nule anterior revoluţiei. Octavian Mihăescu i-a scris lui Stoenescu că grupul hotărîse „pentru ziua de 1 decembrie 1989, o întîlnire a 200 de studenţi la statuia lui Mihai Viteazul şi darea scînteii. Trebuia să fiu pe fază, pentru a comunica Ambasadei SUA numele celor arestaţi. La întîlnire nu sosiseră decît 5 persoane din 200! Căzuse acţiunea” (pag. 262). Dorinţa de anunţa Ambasada SUA (sau alte ambasade străine) despre eventuale cazuri de arestări politice e o formă firească de apărare a celor care luptă cu un sistem totalitar, care nici nu vrea să recunoască existenţa oponenţilor. Însă, atîta vreme cît nu Ambasada SUA le-a spus acestor oameni ce să facă, afirmaţia că grupul „Mansarda” ar fi fost format de serviciile secrete americane e gratuită. Ceea ce a făcut grupul „Mansarda” şi toate celelalte grupuri de acest fel care or mai fi fost prin Bucureşti să intre în acţiune au fost evenimentele de la Timişoara (cunoscute prin radio Europa Liberă), care au transmis românilor îndemnul „acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soartă”. Cei care au rămas pasivi după ce au aflat ce s-a întîmplat la Timişoara, să nu ne mai plictisească cu poveşti despre rezistenţa lor în faţa dictaturii.

Fanii unei echipe de fotbal se vor întîlni la meciul echipei favorite fără să plănuiască dinainte asta, datorită simplei răspîndiri a veştii că are loc meciul (fiecare dintre fani luînd pe cont propriu hotărîrea de a merge la meci). Aşa a fost la Timişoara, cînd vestea că „se întîmplă ceva” la casa Tokes a atras ca un magnet pe toţi cei care erau dispuşi să acţioneze împotriva lui Ceauşescu, chiar dacă nu ştiau prea bine şi nici nu îi interesa cine este Laszlo Tokes. Tot aşa a fost la mitingul anunţat de Ceauşescu în 21 decembrie. Nici un complot sau punere la cale de forţe oculte nu e necesar pentru a realiza asta, rezultatul l-ar fi putut prevedea şi Ceauşescu, dacă ar fi avut mai multă inteligenţă.

Stoenescu adună cu grijă orice declaraţie sugerează că manifestanţii din 21 decembrie 1989 nu erau români. În intersecţia cu strada Luterană era un grup „încercînd să convingă oamenii să strige Jos Ceauşescu! Martorii oculari afirmă că erau străini, cel mai probabil basarabeni” (pag. 238). Cine-s martorii ăia, nu ni se spune. Un oarecare Tudor Calotă a declarat că „am fost la Inter. Acolo erau nişte cetăţeni care strigau: Nu plecaţi! Nu erau români”, iar Petre Copilici pretinde că a fost chiar ameninţat cu arma de nişte străini să rămînă la manifestaţie (pag. 244). Nici Calotă, nici Copilici nu explică din ce cauză consideră că respectivii nu erau români, iar declaraţia cu participarea la manifestaţia anti-Ceauşescu sub ameninţarea armelor e hilară. Nicolae Dumitru a văzut un lider revoluţionar din Piaţa Universităţii care „avea o privire de ucigaş (…) nu părea a fi de la noi” (pag. 267-268). Dumitrule dragă, chiar şi un român poate avea privire de ucigaş în asemenea momente, mai ales dacă te bănuieşte că eşti securist (apropo: eşti?). Mihai Montanu a văzut nişte inşi care au coborît din nişte dacii şi s-au ataşat demonstranţilor, care „greu de spus de partea cui erau (…) aş fi tentat să zic că nu erau de-ai noştri”, de unde Stoenescu trage concluzia că daciile „aparţineau Consulatului URSS” (pag. 301). Martorul ocular Montanu nu trăsese această concluzie. Miliţianul Ionel Bejan a văzut 3 turişti sovietici care se uitau pe o hartă, dar nu rezultă din declaraţia lui că aceştia au avut legătură cu revoluţia (pag. 305-306).

Dan Iosif spune că printre revoluţionarii din Bucureşti s-au aflat şi timişoreni, veniţi să „exporte” revoluţia (pag. 280). Acei timişoreni sugerau la baricadă, prin bileţele, scandarea unor nume care să facă parte din viitorul guvern, precum Corneliu Mănescu, Mazilu, Iliescu. Aceste nume care s-ar fi scandat la baricadă sînt confirmate, după o şovăială, de Dan Iosif, dar la presiunea psihologică a interviatorului Stoenescu, care în loc să lase martorul singur să amintească numele liderilor politici presupus amintiţi la baricadă, îi dictează aceste nume lui Dan Iosif şi îi cere să le confirme (ăsta-i stilul de lucru Stoenescu, similar face cu martorul Dragoş Constantinescu – pag. 338 – acesta confirmînd doar generic că s-au scandat nişte nume, fără să indice care).

Prezenţa timişorenilor în Bucureşti nu se potriveşte cu teoria dragă lui Stoenescu despre agenturile străine, de aceea autorul nu crede că aceia ar fi fost timişoreni adevăraţi. „Ce rost avea ca tinerii timişoreni care se încadraseră mişcării de la Inter (…) să comunice cu colegii lor prin bileţele?” (pag. 282). Păi, dacă portavocea era la Dan Iosif, era normal să i se scrie pe un bileţel propuneri de scandări, cel cu portavocea dădea tonul şi nu era cazul să fie atacat Iosif ca să i se smulgă portavocea. Metoda bileţelelor a fost folosită şi în balconul Operei din Timişoara (Mariana Cernicova – „Noi suntem poporul”, Editura Intergraf, Reşiţa 2004). „Este greu de înţeles cum timişorenii care aveau la Timişoara deja o formaţiune politică bine conturată, Frontul Democrat Român, cu un program anticomunist explicit, cereau la Bucureşti un guvern format din comuniştii Corneliu Mănescu, Dumitru Mazilu, Ion Iliescu? (…) Se pare că a existat cel puţin un grup diversionist care s-a autointitulat timişorean, şi care n-avea altă legătură cu Timişoara decît diversiunea pe care o provocase acolo cu patru zile în urmă” (pag. 282). Frontul Democratic Român era denumirea pe care şi-o luase comitetul revoluţionar din clădirea Operei din Timişoara, dar acesta nu era o formaţiune politică bine conturată, căci n-avea o ideologie clară (de aia s-a destrămat după revoluţie) şi nici un program anticomunist explicit. „Proclamaţia” FDR din 21 decembrie 1989 (reprodusă la pag. 204) cerea „dialog” cu guvernul comunist a lui Dăscălescu. În plus, venirea unor timişoreni la Bucureşti nu era rezultatul unei misiuni explicite primite de la conducerea FDR. A existat în Timişoara ideea generală că trebuie făcut ceva ca revoluţia să se extindă în alte oraşe, şi este credibil să fi apărut spontan grupuri care au hotărît să plece spre Bucureşti. Oamenii mai acţionează şi din proprie iniţiativă, nu numai „manevraţi” sau „manipulaţi” cum crede Stoenescu. Din cîte ştiu, singurul oraş în care a fost trimis un om cu misiune explicită de către FDR a fost Aradul.

„Procedurile armatei americane pentru situaţii de confruntare cu tulburări civile se potrivesc cu cele aplicate de trupele armatei române la Timişoara şi Bucureşti”, încearcă Stoenescu să legitimizeze represiunea (pag. 299). Dar la aprecierea legalităţii unor fapte se ţine seama de procedurile în vigoare în momentul săvîrşirii faptelor.

„În ansamblul dosarelor revoluţiei există o coincidenţă tulburătoare: cel puţin în patru locuri – Timişoara, Bucureşti, Sibiu, Cluj – primul foc mortal, primul glonţ care a omorît un om, nu-şi găseşte autorul (…) Traiectoria glonţului care a omorît-o pe Lepa Bărbat la Timişoara nu poate fi reconstituită” (pag. 307). La majoritatea gloanţelor nu s-a stabilit autorul, dar pentru cazul Lepa Bărbat există un autor prezumtiv – ofiţerul Vasile Joiţoiu a fost trimis în judecată, osîndit iniţial la 18 ani închisoare, apoi sentinţa a fost casată şi s-a cerut rejudecarea. De ce nu se poate reconstitui traiectoria glonţului care a ucis-o pe Lepa Bărbat am explicat în cartea mea „Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei”: fiindcă burlanul care purta urma glonţului a fost furat. În Bucureşti, primul foc mortal a fost produs de un miliţian, care e cunoscut – G. Rodeanu. Armata „s-a ocupat cu distrugerea probelor, cu împiedicarea cercetărilor, refuzînd să predea armamentul prezent la Inter pentru cercetare şi punîndu-i pe soldaţi să-şi cureţe armele” (pag. 321). Dacă-i aşa, de ce mai răspîndeşte Stoenescu învinuirea de deschidere a focului asupra misterioşilor agenţi străini? Nu e limpede că teoria agenturilor străine e doar o cărămidă în plus la zidul minciunii care urmăreşte scăparea adevăraţilor vinovaţi de crimele din 1989? Nu se poate demonstra nimic, dar se urmăreşte crearea a ceea ce în termeni juridici se cheamă „îndoială rezonabilă”, suficientă pentru a-i scoate basma curată pe criminali.

La Timişoara „imaginea unei orori inadmisibile a constituit mecanismul revoltei populare din dimineaţa de 20 decembrie” (pag. 342). Păi n-a fost o „imagine de oroare” ci o oroare reală!

„Cauza imediată a revoltei populare din Timişoara din 20 decembrie a fost represiunea declanşată împotriva diversiunii din 16-17 decembrie, iar cauza imediată a revoltei populare de la Bucureşti din 22 decembrie a fost represiunea declanşată împotriva diversiunii puse în acţiune la mitingul din 21 decembrie. Această cauzalitate nu implică persoanele care s-au angajat la evenimente din convingere, dar care au fost însă foarte puţine – estimez un număr rezonabil de 120-200 de persoane pentru Iaşi, Timişoara, Cluj, Braşov şi Bucureşti, împreună – şi care merită pe drept titulatura de revoluţionari” (pag. 427).

O regulă a cercetării istorice este că, pe măsură ce evenimentele devin mai îndepărtate în timp, cantitatea de mituri şi legende despre ele creşte. Se poate vedea asta şi în cazul cărţilor lui Stoenescu. Dacă în primul volum, tipărit în 2004, accepta numărul de 2000 de „cetăţeni autentic revoltaţi ai Timişoarei” în data de 17 decembrie 1989 (vol. I pag. 504), iată că în volumul 2, tipărit în 2005, au mai rămas maxim 200 revoluţionari, în total pentru 5 oraşe! Nici nu vreau să mă gîndesc ce estimare a numărului de revoluţionari autentici va face dl. Stoenescu peste încă 2-3 ani.

Numai numărul celor împuşcaţi la Timişoara în 17 decembrie (morţi şi răniţi) depăşeşte ultima estimare a lui Stoenescu. Deasemeni, numai la Bucureşti în 21 decembrie au fost reţinuţi şi duşi la Jilava mai mult de 200 de persoane. Există însă interesul de minimalizare a mişcării revoluţionare din zilele în care s-au înregistrat morţi, răniţi şi arestaţi, de a pretinde că atunci nu a fost revoluţie adevărată, nici măcar revoltă, ci doar o diversiune străină. E mai legitim să deschizi focul împotriva unor „diversionişti” aflaţi în slujba agenturilor străine decît împotriva poporului revoltat! Totuşi, cei împuşcaţi sau arestaţi au fost cetăţeni români simpli, nu s-a dovedit în nici un caz legătura cu agenturile străine.

Pentru a susţine separarea dintre „diversiunea” din primele zile ale revoluţiei şi „revolta” ulterioară, ni se dau informaţii false. „Ca fenomen interesant, dar şi semnificativ, apariţia liderilor politici ai revoltelor populare – Lorin Fortuna şi Claudiu Iordache la Timişoara, Petre Roman şi Mihai Montanu la Bucureşti – nu surprinde o continuitate, deoarece liderii revoltelor populare nu au fost şi liderii manifestaţiilor generate de diversiune – Gazda Arpad sau Sorin Oprea la Timişoara, Dan Iosif sau Dumitru Dincă la Bucureşti. Aici nu e vorba de calitatea oamenilor sau de condiţia lor socială, ci de două secvenţe distincte ale revoluţiei” (pag. 427). Referitor la Timişoara, Gazda Arpad a fost arestat în noaptea de 16/17 decembrie 1989, deci nu mai putea să fie lider în 20 decembrie, dar arestarea sa nu poate fi o dovadă a „distinctivităţii” mişcării din 16 decembrie faţă de cea din 20. Sorin Oprea a fost unul dintre membrii FDR din 20 decembrie 1989, a participat la negocierile cu primul ministru Dăscălescu şi apoi a procurat un pistol mitralieră, devenind şeful gărzii revoluţionare. Că n-a fost el preşedintele FDR e adevărat, omul n-a dat din coate să obţină funcţii, era un simplu muncitor iar acolo se aflau persoane cu studii superioare şi pretenţii. Rolul lui Sorin Oprea în FDR n-a fost însă marginal. Istoricii de bună credinţă nu pot contesta că Sorin Oprea a fost un lider al revoluţiei timişorene nu numai în 16 decembrie, ci şi în data de 20 (vezi Titus Suciu – “Lumea bună a balconului”, Editura Almanahul Banatului 1995, pag. 118-152). Pe lîngă Sorin Oprea, mai găsim printre membrii comitetului revoluţionar format în 20 decembrie la Timişoara (FDR) multe alte persoane active şi în zilele de 16-17 decembrie: Ioan Chiş, Petru Boroşoiu, Rodica Marina Giura, de pildă. Liderii revoluţionari de la Timişoara din 20 decembrie au provenit în mare parte dintre revoluţionarii zilelor de 16-17 decembrie. Firesc că alături de aceştia, au apărut şi lideri noi. „Distinctivitatea” pe care o introduce Stoenescu între zilele de 16-17 decembrie şi ziua de 20 este doar o manevră propagandistică menită să justifice represiunea.

În ceea ce priveşte Bucureştiul, din chiar scrierile lui Stoenescu aflasem că Petre Roman, cel care „venea din stradă, era un perfect reprezentant al revoltei populare” (pag. 557), participase şi la manifestaţia anticeauşistă din 21 decembrie („Interviuri despre revoluţie”, Ed. Rao 2004, pag. 169), fapt valabil şi pentru Mihai Montanu (pag. 301). Se pare că Stoenescu nu crede în ceea ce el însuşi a scris despre prezenţa lui Petre Roman şi Mihai Montanu în mişcarea din 21 decembrie. Oricum, Dan Iosif şi Dumitru Dincă au jucat rol de lideri şi în 22 decembrie, au fost printre primii pătrunşi în clădirea C.C., Dincă a fost şi pe lista guvernului Verdeţ, iar despre Dan Iosif însuşi Stoenescu scrie „se ceruse la un moment dat numirea lui Dan Iosif în conducerea statului, dar acesta (…) refuză” (pag. 539). Deci, nici în cazul Bucureştiului, nu se poate susţine „distinctivitatea” dintre „revolta populară” din 22 decembrie şi „diversiunea străină” din 21 decembrie.

Remarcăm şi anumite merite ale lucrării colonelului Stoenescu. E vorba de ceea ce a constatat personal cînd a avut funcţie importantă în M.Ap.N. despre falsificarea unor documente şi mărturii de către armată, şi anumite observaţii corecte. „Deşi se scrie cu insistenţă despre ameninţarea militară externă, Ceauşescu nu aminteşte niciodată de ea în numeroasele sale intervenţii, teleconferinţe, la televizor şi la miting” (pag. 352). „Mulţi revoluţionari şi apoi oameni politici au preluat versiunea unui Milea-erou (…) Un număr infim de revoluţionari, toţi de la Timişoara, îl acuză de crime (…) Vocea lor rămîne şi astăzi izolată şi neauzită. În realitate, generalul Vasile Milea este al doilea personaj, după Nicolae Ceauşescu, vinovat de crime în formă calificată. Dacă ar fi trebuit să fie cineva executat pe lîngă soţii Ceauşescu, acesta era Vasile Milea” (pag. 362). Sînt unul dintre aceşti izolaţi şi neauziţi, mă bucur că măcar Stoenescu m-a auzit.

 

Timişoara 21 decembrie 1989: Proclamaţia FDR august 26, 2008


Înregistrare din după-masa de 21 decembrie, din Piaţa Operei din Timişoara. Mitingul Lui Ceauşescu de la Bucureşti eşuase. Este citită “proclamaţia Frontului Democratic Român” care cuprindea revendicările manifestanţilor. Se recită poezii, două dintre ele se pare întocmite pe loc. Rugăciunea “Tatăl Nostru” este recitată în cor de mulţime. În finalul înregistrării, Lorin Fortuna temperează lozincile antisecuriste ale mulţimii, explicînd: “Şi în rîndurile Securităţii să ştiţi că sînt mulţi care ne-au ajutat! Voi nu ştiţi, noi ştim”. Domnul Fortuna nu a explicat niciodată după revoluţie de la care anume securişti a primit ajutor şi în ce a constat acest ajutor, fiindcă nu i-a cerut nimeni vreodată o asemenea explicaţie.

Transcriere înregistrare:

Înregistrare audio (30 minute 55 secunde)

00:00 Scandări: „Jos criminalul!”
00:02 Scandări: „Jos cu dictatorul!”
00:15 George Ardelean: 21 decembrie ora 14 şi 20
00:17 Scandări: „Armata e cu noi!”
00:31 Scandări: „România nu te vrea / Nici pe tine, nici pe ea!”
01:01 Copil: Vă rog frumos puţină linişte! Dacă Dorel Nicolae este în mulţime, îl rog foarte foarte mult să meargă în birou la grupul CFR. Este urgent, vă rog frumos! Motivul este: Lili ştie de ce.
01:26 Bărbat: Vrem libertate!
01:28 Scandări: „Vrem libertate!”
01:42 Glas: Criminalul!
01:42 Bărbat: O clipă! O clipă! Pentru cei din comitet sînt sigur în alb (?). Să vină sus, să vină sus rănitul! (Fără violenţă!)
02:00 Bărbat: Vom trăi. Vom trăi şi vom vedea / Cum tiranul va cădea / 24 ani ai tot condus / Cînd te duci la Cel de sus? (rîsete, La cel de jos! Jos în iad!) Astăzi!
02:15 Scandări: „Astăzi!”
02:25 Acelaşi bărbat: Linişte vă rog. Măcelar din Scorniceşti / Cine dracu’ crezi că eşti? Nimeni! (Nimeni!) Timişoara, poporul nu vă vrea / Nici pe tine, nici pe ea!
02:44 Scandări: „Nici pe tine, nici pe ea!”
02:52 Acelaşi bărbat: Jos călăul! Jos tiranul! Jos cu Ceauşescul clarul (?) Jos cu el! (strigăt: Jos cu chimista!) Dragi răniţi şi arestaţi, libertatea lui de azi, este dreptatea lui? (strigăte: Nu!, aplauze)
03:16 Scandări: „Libertate!”
03:31 Lorin Fortuna: Facem apel la direcţia de radio şi televiziune, la lucrătorii de acolo, să ne ajute şi să transmită ţării întregi de ceea ce se întîmplă la Timişoara! Acelaşi apel ca şi la direcţia de poştă şi telecomunicaţii. Faceţi ce puteţi. Ştiu că acum este pază armată, nu trebuie să forţăm. Faceţi ce puteţi! Fără violenţă!
04:01 Scandări: „Fără violenţă!”
04:15 Lorin Fortuna: Fac apel la toţi artiştii Timişorii, să participe în această noapte, la o noapte festivă! Să vină poeţii, cîntăreţii, să se producă aici în faţa mulţimii! (urale) Să fie împreună cu noi în această noapte, cînd să nu se plece de aici!
04:46 Scandări: „Nu plecăm!”
05:04 Femeie: Ionică, pleci?
05:07 Ionică: Mîine mă-ntorc.
05:16 Lorin Fortuna: Dăm citire în continuare din nou, sînt mulţi care n-au auzit probabil, proclamaţiei Frontului Democratic Român constituit la Timişoara (urale). Unu. Frontul Democratic Român este o organizaţie politică. Pînă acum au spus nu cu politica, acum veţi spune dumneavoastră! (urale) constituită la Timişoara pentru a realiza un dialog cu guvernul român în scopul democratizării ţării. Frontul Democratic Român condiţionează începerea acestui dialog de demisionarea preşedintelui Nicolae Ceauşescu. (urale) Propunem guvernului român ca bază de discuţie, următoarele revendicări: Unu. Organizarea de alegeri libere (urale). Doi. Libertatea cuvîntului, a presei, radioului şi televiziunii (urale). Trei. Deschiderea imediată a graniţelor de stat (urale). Integrarea României în rîndul statelor care garantează şi respectă drepturile fundamentale ale omului (urale). Cinci. Eliberarea neîntîrziată a tuturor deţinuţilor şi dizidenţilor politici din România (urale). Revitalizarea economiei naţionale (urale). Şapte. Reforma învăţămîntului în spirit democratic (urale). Opt. Dreptul de a manifesta liber (urale). Nouă. Libertatea reală a cultelor religioase (urale). Zece. Îmbunătăţirea asistenţei medicale şi a alimentaţiei publice (urale). Referitor la evenimentele din Timişoara. Unu. Cerem cu fermitate să fie traşi la răspundere cei ce-au dat ordin să se tragă în popor (urale, strigăt: criminalii!). Doi. Cerem restituirea decedaţilor, pentru a fi îngropaţi după datină, cu doliu naţional (urale). Trei. Cerem eliberarea imediată a tuturor celor arestaţi în urma manifestaţiei (urale). Patru. Cerem încetarea pe viitor a oricăror represalii asupra participanţilor la demonstraţiile de la Timişoara (urale). Cinci. Cerem autorităţilor locale recunoaşterea comitetului de acţiune a Frontului Democratic Român înfiinţat la Timişoara şi iniţierea unui dialog direct (urale). Şase. Mulţumim colectivului Teatrului Naţional din Timişoara pentru sprijinul acordat (urale). Frontul Democratic Român adresează ţării întregi următoarea chemare: Unu. Cerem întregului popor român să ni se alăture în lupta noastră dreaptă pentru democratizarea ţării (urale). Doi. Formaţi în toate oraşele ţării, în întreprinderi şi instituţii, comitete ale Frontului Român, Democratic, care să asigure coordonarea mişcării de democratizare naţională (urale). Trei. Revendicaţi drepturile constituţionale în mod paşnic şi fără violenţă (urale). Patru. Intraţi în grevă generală, de azi 21 decembrie 1989 pînă la victoria finală, cu excepţia sectoarelor vitale ce nu pot fi oprite (urale). Cinci. Frontul Democratic Român mulţumeşte tuturor celor ce au fost, sînt şi vor fi alături de noi (urale).
09:03 Scandări: „Libertate!”
09:15 Scandări: „Jos cu criminalul!”
09:18 Bărbat: La Direcţia generală de poştă şi telecomunicaţii anunţă că s-a stabilit legătura cu ţara (urale)!
09:30 Bărbat: Nu sîntem singuri. Mulţumim tuturor acestor oameni şi conducerii Direcţiei judeţene de poştă şi telecomunicaţii (strigăt: „Jos cu criminalul!”, urale)!
09:44 Scandări: „Jos cu Ceauşescu!”
09:51 Scandări: „Jos cu criminalul!”
10:00 Bărbat: Şi unul din primele mesaje care a sosit: Bucureştiul a-nceput! (urale, strigăt: Bucureştiul a-nceput!) Bucureştiul e-n picioare! (urale)
10:20 Bărbat: Bravo Timişoara! Banatu-i fruncea!
10:25 Scandări: „Să fie judecat, aicea în Banat!”
10:36 Scandări: „Armata e cu noi!”
10:58 Bărbat: Mulţumim. Mulţumim. Mulţumim forţelor armate pentru prefacerea de care au dat dovadă! (urale; bărbat: trăiască Armata!)
11:28 Bărbat: E bine, o să păstraţi caseta asta mult timp.
11:30 George Ardelean: A cincea, asta-i a cincea casetă.
11:32 Bărbat: A cincea casetă? E foarte bine. Cînd s-o restabili şi pentru noi liniştea atunci o să fie bine.
11:42 Bărbat: Vă amintim că nu armata a tras în popor, ci securitatea îmbrăcată în armată! (strigăte: criminalii!, huiduieli, strigăt: jos cu criminalii!)
12:03 Scandări: „Jos Securitatea!”
12:16 Lorin Fortuna: Pînă la urmă se va face dreptate, dar noi fără violenţă!
12:20 Scandări: „Fără violenţă!”
12:46 Bărbat: A sosit o propunere din popor. Să se facă un monument în amintirea celor căzuţi, aici în Piaţa Operei! (urale) Vom strînge cu toţii bani pentru acest monument, care va fi simbolul României viitoare! (urale) (glas de femeie: bat clopotele!) Se trag clopotele în amintirea celor căzuţi [dar nu se aude nici un clopot]
13:20 Discuţii particulare: Să tragă. Un moment de reculegere.
13:34 Bărbat recită „Tatăl Nostru”, iar mulţimea repetă după fiecare propoziţie: (Sfinţească-se numele Tău), vie împărăţia Ta (vie împărăţia Ta), facă-se voia Ta (facă-se voia Ta), precum în cer (precum în cer), aşa şi pe pămînt (aşa şi pe pămînt). Pîinea noastră (pîinea noastră) cea de toate zilele (cea de toate zilele), dă-ne-o nouă astăzi (dă-ne-o nouă astăzi). Şi ne iartă nouă (şi ne iartă nouă) fărădelegile noastre (fărădelegile noastre), şi nu ne duce (şi nu ne duce) într-o ispită (într-o ispită), şi ne fereşte (şi ne fereşte) de cel rău (de cel rău). Amin! (amin!) Odihneşte-i doamne pe morţii noştri în pace, fie-le ţărîna uşoară şi amintirea veşnică! Amin!
14:35 Bărbat: Vă mulţumim (aplauze)
14:49 Scandări: „Jos cu Ceauşescu!” se suprapun în parte cu „Jos criminalul!”
15:10 Bărbat: Dumneavoastră nu vedeţi de aici. Ne vin noi manifestanţi. Să strigăm pentru ei. Ura! (urale) Vreau să vă anunţ un lucru. Să nu cumva să intraţi în panică. Am format gărzi de detaşamente patriotice, cei care le-au adus contra noastră, care ne apără. Sînt împărţiţi pe diferite străzi. Chiar şi în spatele Catedralei, chiar şi pe străzi, Alba Iulia şi aşa. Sînt ai noştri şi ne apără. Sînt lîngă noi! (urale) Aş vrea să vă citesc o proclamaţie. Se numeşte 17 decembrie 1989. Poate n-am aşa veleităţi artistice ca actorii de la teatru, dar o să-ncerc să mă prezint mai bine: Astăzi Timişoara a avut tăria / Să-şi ridice fruntea şi să protesteze / Paşnic ca românul de cînd e vecia / I-a răspuns cu gloanţe ca să sîngereze / Comandant supremul, fiara Ceauşescu (strigăt: criminalul!) / Se tîrăsc în sînge fete şi băieţi / Mitraliera latră, seceră vieţi! / Tancurile calcă mame şi copii / Moare floarea ţării, ca şi-n alte dăţi / Dar atunci călăii erau turcii ori alţii / Astăzi ucigaşii sînt români de-ai noştri (urale, strigăt: nu-s români!)
16:45 Scandări: „Armata e cu noi!”
17:09 Femeie: Fraţilor! Vom reuşi? (da!) De ce vom reuşi? Că nu ne vom lăsa!
17:17 Scandări: „Nu ne vom lăsa!”
17:25 Scandări: „Bucureştiul e cu noi!”
17:34 Scandări: „Ţara e cu noi!”
17:43 Scandări: „Europa e cu noi!” (bărbat: Lumea e cu noi!)
17:49 Aceeaşi femeie: Vin oameni, vin! O mulţime imensă de oameni vine. Vin manifestanţi! Ura! (urale)
17:59 Petre Boroşoiu: Încă o dată, libertate!
18:01 Scandări: „Libertate!”
18:18 Scandări: „Jos Ceauşescu!”
18:35 Sorin Oprea: O clipă. Alexil sau cineva din trupa lui Alexil să vină la poartă la mine! Alexil sau cineva din trupa lui Alexil să vină la poartă la mine, imediat! Jos cu Ceauşescu!
18:50 Scandări: „Jos cu Ceauşescu!”
18:57 SO?: Către tribună, către tribună, atenţie. Către tribună se îndreaptă cîţiva copii. Nu se-aude. Către noi se îndreaptă o pancardă, care scrie: „Ceauşescu şi soţia ne-au furat copilăria!” (urale, strigăt: aşa e!), şi este purtată de un copil!
19:28 Bărbat: Unde-i nea’ Nicu, mă? N-o mai apărut pe-acolo?
19:31 Scandări: „Ceauşescu şi soţia ne-au furat copilăria!” (bărbat: da nea Nicu’ unde-i?)
19:42 Glas: Criminalii!
19:44 Scandări: „Ceauşescu e un porc, cel mai bun pentru export”
20:06 Bărbat: Linişte! Linişte!
20:08 Bărbat: Acum (bărbat: linişte!) o tînără, o tînără muncitoare de la UMT, vrea să recite pentru dumneavoastră o poezie proprie dedicată zilei de astăzi. Carmen!
20:25 Carmen Moroşan: Dragi români, pentru cei care nu mă cunosc, mă numesc Moroşan Carmen şi sînt muncitoare la UMT. Voi, cu sînge de român / De azi nu mai sînteţi cîini / Sînteţi oameni, chiar români / Comandaţi, comandaţi de alţi stăpîni / Dacă cerul dobîndim / Ucigaşii-i nimicim / Ori astăzi în Timişoara / Ori mîine în toată ţara / Iar cei care ne-au condus / De azi încolo s-au dus! / Să-i lăsăm să facă brad / Să meargă cu el în iad (urale)
21:07 Scandări: „Libertate!”
21:20 Femeie: Ia, ce fain.
21:21 Bărbat: Mulţumim.
21:37 Ştefan Ivan: Ce-ţi doresc eu ţie / Dulce, dulce Românie / Ţara mea de glorii / Ţara mea de dor (mulţimea repetă: Ţara mea de dor) / Braţele vînjoase (braţele vînjoase) / Arma de tărie (arma de tărie) / La trecutu-ţi falnic (la trecutu-ţi falnic) / Falnic viitor (falnic viitor) / Fiarbă vinu-n cupe (fiarbă vinu-n cupe) / Spumege pocalul (spumege pocalul) / Dacă fii-ţi mîndri asta ţi-o doresc (dacă fii-ţi mîndri asta ţi-o doresc) / Căci rămîne stînca (căci rămîne stînca) / Deşi moare valul (deşi moare valul) / Dulce Românie (dulce Românie) / Asta ţi-o doresc (asta ţi-o doresc) / Vis de răzbunare (vis de răzbunare) / Negru ca mormîntul (negru ca mormîntul) / Spada ta de glorii (spada ta de glorii) / Sînge fumegînd (sînge fumegînd) / Spune lumii large (spune lumii large) / Mîndre tricoloare (mîndre tricoloare) / Spune ce-i poporul (spune ce-i poporul) / Mare, românesc (mare, românesc) / Cînd se-aprinde candid (cînd se-aprinde candid) / Vesela-i vîlvoare (vesela-i vîlvoare) / Dulce Românie (dulce Românie) / Asta (Asta, asta ţi-o doresc)! [a recitat poezia „Ce-ţi doresc eu ţie” de Mihail Eminescu] Libertate!
23:29 Scandări: „Libertate!”
23:34 Scandări: „Victorie!”
23:39 Scandări: „Jos cu criminalul!”
23:47 Aplauze
23:59 Ştefan Ivan: Atenţiune! Un mesaj foarte important pentru noi toţi! Băieţii de la liceele militare sînt alături de noi! (urale). Semnat: elevii liceului militar „Mihai Viteazul” din Alba Iulia. (urale)
24:26 Scandări: „Armata e cu noi!”
24:51 Discuţie particulară: Mai ai bandă, mai e?
24:52 Scandări: „Nu vă fie frică!”
25:03 Scandări: „Nu vă fie frică / Ceauşescu pică!”
25:13 Lorin Fortuna: Dacă sînt aici, dacă sînt aici din cei care-au venit, din cei care-au venit din alte părţi şi-au colaborat cu noi? Văd acolo, şi-acolo, vom aduce pîine şi ceva de mîncare pentru ei! Trăiască! Lucră-ncontinuu, şi fabrica de pîine să le aducă de mîncare la aceşti oameni! (diferite discuţii suprapuse)
26:09 Bărbat: Stai că nu… Mai e puţin pînă se umple. Vă arătăm la urmă.
26:18 Lorin Fortuna?: …închisori, dar unităţile armate, au asigurat protecţia acolo împotriva celor care-au venit şi ar fi asigurat-o dacă se întîmpla ceva! (urale)
26:32 Scandări: „Armata e cu noi!”
26:47 (suprapus peste scandări) Bărbat: Au oprit ăsta. Au oprit. Femeie: Dar l-am văzut cum o murit aicea.
26:51 Bărbat: O clipă, vă rog. Cu cîtva timp în urmă, ascultînd emisiunea la radio, la un moment dat am auzit cîntăreţi celebri (suprapus alt bărbat: nu se vede, Flavi, nu se vede bine) cîntînd următorul lucru (suprapus: hai să le-arătăm). Un lucru mai aberant n-am întîlnit în viaţa mea decît acesta. La un moment dat cînta aşa: (suprapus: nu se vede, Flavi) Ceauşescu, omul univers. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a fost dat jos şi s-a pus în locul Lui! (huiduieli) Dumnezeu s-a supărat acuma pe el! Dumnezeu nu-l mai suportă!
27:27 Scandări: „Nici noi!”
27:37 Scandări: „Există Dumnezeu!”
27:58 Bărbat: Ai grijă. Încet, încet.
28:00 Femeie: Încet domnilor, nu vedeţi că e aicea un aparat.
28:01 Bărbat: Cerem telefoniştilor să transmită la Bucureşti că solicităm eliberarea dizidenţilor din Bucureşti, a tuturor dizidenţilor, şi în primul rînd a poetului (femeie: Mihai Eminescu) Mircea Dinescu! (femeia: Mircea Dinescu, urale)
28:22 Bărbat răguşit: Stimaţi cetăţeni. Am fost un grup de oameni, (neînţelegibil) fabric, am fost patru garnituri pline cu protestanţi. (neînţelegibil) în staţie erau terorişti. N-am putut coborî. Cetăţenii (neînţelegibil) şi-am venit, şi am coborît. Atîta am să vă spun. Nu mai pot (urale, aplauze).
28:48 Lorin Fortuna?: Vă rugăm, telefoanele să transmită la Cluj că Timişoara cere eliberarea Doinei Cornea! (urale) Să transmită la Iaşi că Timişoara cere eliberarea lui Dan Petrescu! (urale) Iar noi aici cerem aducerea înapoi a pastorului Laszlo Tokes! (urale) (discuţii suprapuse)
29:33 Scandări: „Laszlo!”
29:49 Lorin Fortuna: Am transmis de-aicea. Noi am transmis de-aicea proclamaţia noastră pe diverse căi. Sîntem informaţi în acest moment că Securitatea a interceptat cîteva din ele şi că probabil vor fi arestaţi cei în cauză. Atragem atenţia foarte serios, că dacă aceşti oameni vor păţi ceva, mînia poporului nu-i va cruţa pe cei care-au făcut-o! (huiduieli)
30:23 Scandări: „Jos Securitatea!”
30:45 Lorin Fortuna: Nu. Să ştiţi un lucru. Nu ştiu dacă-i bine cum spunem aşa. Şi în rîndurile Securităţii să ştiţi că sînt mulţi care ne-au ajutat! Voi nu ştiţi, noi ştim. Sînt mulţi. Şi acolo sînt oameni care vor să scape de

(Va urma)

 

Timişoara 21 decembrie 1989: Imnul libertăţii; Oltenii sînt cu noi! august 24, 2008


Înregistrare din 21 decembrie 1989 din Piaţa Operei din Timişoara, începînd cu ora 13,15. Începînd cu această casetă, George Ardelean a avut ideea să menţioneze din timp în timp data şi ora înregistrării. După ce nu mai putea conta pe disciplina armatei, Ceauşescu trimisese trenuri cu gărzi patriotice din Oltenia, înarmate cu bîte, pentru a reprima revoluţia. Oltenilor li se spusese că Timişoara a fost cucerită de trupe maghiare. După revoluţie, Lorin Fortuna a numit această manevră ceauşistă “mineriada zero”, prin analogie cu tactica similară adoptată după revoluţie de Ion Iliescu. Prin lucrătorii de la CFR aflaţi de partea revoluţiei, vestea venirii oltenilor a fost aflată de FDR, şi s-au trimis la gară delegaţii de întîmpinare a acestora. Manevra lui Ceauşescu a eşuat, oltenii refuzînd să se lupte cu timişorenii. Unul dintre olteni a ţinut un discurs de la balconul Operei, făgăduind că vor face ca “roata să se învîrtă” şi la Craiova. Tot în acest fragment de înregistrare se aude cîntat de mulţime un cîntec religios care s-a numit atunic “Imnul libertăţii”.

Înregistrare audio (48 minute 12 secunde)

Transcriere înregistrare:
00:00 George Ardelean explică: 21 decembrie 1989, după cuvîntarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu.
00:12 George Ardelean: Piaţa Operei, ora 13 şi 15 minute.
00:20 Femeie: Frontul este, Petrişor ne trebuia!
00:34 Bărbat (suprapus cu rumoarea mulţimii): Linişte! Linişte! Linişte!
00:45 Scandări: „Jos cu Ceauşescu!”
01:08 Scandări: „Jos criminalul!”
01:31 Bărbat: Linişte!
01:38 Scandări: „Libertate!”
02:17 Strigăt: Îi nebun!
02:25 Strigăt: Uite huliganul acolo sus! Huliganul!
02:34 Scandări: „Să fie judecat / Aicea în Banat!”
03:11 Strigăt: Jos criminalul!
03:20 Ştefan Ivan: Timişoara scrie în aceste zile pagini de glorie pentru poporul român! (urale; strigăt: Moarte criminalului!) Tovarăşi concetăţeni! Vă rugăm aici din toată inima, să manifestăm în mod paşnic. Noi nu sîntem aşa cum am fost etichetaţi huligani! (huiduieli), nu sîntem fascişti (huiduieli), nu sîntem iredentişti (huiduieli)
04:03 Scandări: „Nu sîntem huligani!”
04:23 Ştefan Ivan: Noi sîntem făuritorii bunurilor materiale! Noi sîntem poporul care trudeşte! (urale) Noi dorim libertate! (urale) Noi dorim alegeri libere! (urale) Noi dorim democraţie! (urale) Noi dorim să facem parte din Europa popoarelor civilizate! (urale) Noi dorim să fim alături de fraţii noştri, de prietenii noştri, de ţările civilizate! (urale) Dragi concetăţeni. Timişoara, oraşul acesta minunat, a dat semnalul unei noi ere în ţara noastră (urale). Trăiască Timişoara şi cu ea toată ţara! (urale)
05:29 Bărbat: Doresc. Doresc să vă expun şi eu o problemă.
05:34 Scandări: „Timişoara!”
06:01 Tudorin Burlacu (?): Oameni buni. Aici în această piaţă aş dori, nu în formaţia asta, ci fiecare cu cîte un copil în braţe, să vină, cînd îi vor vedea pe tovarăşii care fac parte sau vor face parte din, ca edili ai oraşului, să-mpodobim acest brad pentru copiii noştri! (urale) Sărbători fericite s-avem!
06:29 Bărbat: Fraţilor, un moment vă rog. În Gara de Sud, în Gara de Sud a Timişoarei, sînt trei garnituri de tren cu gărzi patriotice. Trebuie ajutaţi să ajungă aici. Vă rugăm să formaţi un grup care să-i aducă aici!
06:48 Bărbat: Spre Gara de Sud! Formaţi un grup care să meargă în Gara de Sud spre gărzile patriotice (neînţelegibil). Toţi acei care se vor deplasa, să nu vă atingeţi de persoane de pe stradă indiferent de naţiunea lor, indiferent de ceea ce fac. Sînt foarte mulţi instigatori încă, să nu uităm că situaţia este critică. Acesta este momentul psihologic, nu trebuie denaturat. Îl trăim cu toţii!
07:18 Scandări: „Fără violenţă!”
07:27 Bărbat: Fraţilor, fraţilor, un moment numai. Vă rog numai un moment. Nu trebuie să uitaţi că cea mai mare parte din incendii au fost puse de provocatori pentru a avea pretext să tragă în noi! (huo, criminalii!) Au fost oamenii lor care au dat foc, să dea vina pe noi!
07:53 Bărbat: Pentru toată lumea, pentru toată lumea prezentă aici, vom cînta din nou imnul libertăţii (urale): Sfîrşitul veacului trăim / Cu lupte, ură şi război / Dar fericiţi spre cer privim / Nu e mult şi vine Domnul iar la noi / El vine iar / El vine iar / Ce fericire negrăită! / Se va sfîrşi / Al nopţii chin amar / Căci Domnul vine iar! / El vine iar / El vine iar / Ce fericire negrăită! / Se va sfîrşi / Al nopţii chin amar / Căci Domnul vine iar! / Ce zi măreaţă, cer cu nori / Cînd trîmbiţa va răsuna / Şi Domnul va veni pe nori / Plin de murmur, plin de slavă vom cînta: / El vine iar / El vine iar / Ce fericire negrăită! / Se va sfîrşi / Al nopţii chin amar / Căci Domnul vine iar! / El vine iar / El vine iar / Ce fericire negrăită! / Se va sfîrşi / Al nopţii chin amar / Căci Domnul vine iar! / E cerul şi pămîntul plin / De semnele venirii Lui / În El sînt toate, da, amin / În El nici o umbră de schimbare nu-i! / El vine iar / El vine iar / Ce fericire negrăită! / Se va sfîrşi / Al nopţii chin amar / Căci Domnul vine iar! / El vine iar / El vine iar / Ce fericire negrăită! / Se va sfîrşi / Al nostru chin amar / Căci Domnul vine iar! (urale). Mulţumim, mulţumim!
10:18 Bărbat: Mai vrem să facem apel către conducătorii instituţiilor şi întreprinderilor. Trebuie să fie alături de noi că ei sînt ai noştri! Trebuie să (rumoare), e momentul să se decidă!
10:36 Bărbat: Pentru libertate, ura! (urale) Pentru România liberă, ura! Dacă-mi permiteţi încă puţin (libertate!). Alături de noi e şi Bucovina şi Suceava! (urale) Alături de noi e şi Satu Mare! (urale) Acum încă ceva: Un cetăţean de la FAEM a propus, domnul Hurmuzache, a propus să se formeze pichete de, pentru siguranţa celor din, pentru siguranţa celor din comitet. Şi să fie aleasă, să fie ales un comitet mai larg, să fie, să fie organizare cît mai concretă, împărţite sarcini concrete la fiecare. Ar fi bine totuşi, aleşi într-adevăr oameni cunoscuţi pentru paza noastră, care vă reprezentăm pe dumneavoastră. (glas: Înţanu (?) zice ceva?) Eu îs Înţanu (?)
11:57 Scandări: „Vine Aradul!”
12:16 Femeie: Alături de timişoreni au sosit şi sibienii! (urale)
12:26 Scandări: „Ceauşescu vinovat, pentru morţii din Banat!”
12:49 Bărbat: (neînţelegibil) reconciliere (neînţelegibil). El e de-o parte, noi oricum sîntem de cealaltă! A fost tot timpul împotriva noastră. În sfîrşit se deşteaptă toată ţara! (urale) Va fi judecat, fiţi convinşi! Pentru toţi cei care au murit, pentru copiii care au fost împuşcaţi în timp ce ţineau lumînări în faţa Catedralei (huiduieli; strigăt: Nu-l lăsaţi să fugă!)
13:30 Scandări: „Să fie judecat / Aicea în Banat!”
13:37 Bărbat: Din Craiova, ei au fost minţiţi, luaţi din schimbul trei, din întreprinderi, şi aduşi la Timişoara. Au venit 4 garnituri de trenuri. Dînsul promite că se va duce la Craiova şi va spune ce facem noi aicea în Banat! (urale)
13:59 Bărbat: Au mîncat din pîinea (neînţelegibil).
14:01 Craiovean: Fraţilor! Asta-i pîinea care ne-am dat-o ei să vă mutilăm pe voi! (huiduieli) Să treziţi iar pîinea noastră la viaţă! (huiduieli). Sîntem o familie! Sîntem tineri! Sănătate şi noroc, să avem copii că ăsta-i viitorul nostru! Azi ne-au luat de la servici, nu ştiu familiile de noi, părinţii noştri. Poate sîntem morţi, poate sîntem în şanţuri să ne mănînce viermii. Ce înseamnă asta? Vrem şi noi drepturile noastre! A început să se, a început să se învîrtă roata! Că aici e roata dreptăţii care-i striveşte! Toţi viermii din ţară! Şi-o să se-nvîrtă şi-n Craiova, vă promitem! (strigăte: trăiască Craiova!, urale)
14:50 Ioan Savu?: Vă repet încă o dată vă rog, pentru toţi fraţii noştri din Craiova şi din alte părţi, care-au venit mai dezbrăcaţi, vă rugăm să procuraţi haine mai groase, de pled, şi să le asiguraţi mîncare. Că nu se ştie cît rămîn aici cu noi.
15:07 Sorin Oprea: Un moment, oameni buni. Oameni buni. Oameni buni, ascultaţi-mă un moment. Deoarece eu tre’ să fac pe portarul, vin cu toate veştile. Să vă spun care e situaţia. A venit o tovarăşă asistentă de la epidemic şi ne-a spus că sînt foarte mulţi răniţi, bolnavi, unii muribunzi, alţii în comă, şi ne-au transmis prin ea că ei nu pot să vină aici dar, alături de noi, dar sînt solidari cu noi! (urale) În al 2-lea rînd aş vrea să vă spun ceva. Aş vrea să, 100 de persoane, jos la intrare, se vor întîlni cu mine, dar, acuma vrem să fim oameni serioşi, oameni viguroşi, mă înţelegeţi? Să formăm nişte comitete de apărare. Noi nu ne putem încrede pînă nu ajungem la victoria finală. Şi de apărarea ordinii. Care să verifice şi să supravegheze. Să nu avem alcoolici între noi, să nu avem acte de diversiune. Asta este singurul punct cu care putem cîştiga. Atîta timp cît sîntem disciplinaţi, şi demonstrăm paşnic, nimeni nu ne poate condamna, şi numai aşa vom învinge! Asta să ştiţi oameni buni! (urale) Libertate pentru toţi! (urale)
16:17 Scandări: „Libertate!”
16:30 Sorin Oprea: Vreau să vă alegeţi dintre dumneavoastră 100 de persoane. 80-100. Să vină jos la intrarea teatrului şi se vor întîlni cu mine.
16:43 Scandări: „Jos dictatorul!”
16:56 Bărbat (SO?): Aşa să strigaţi în cor, să bată clopotele pentru viaţa nouă de astăzi! (strigăt: să bată clopotele!)
17:06 Scandări: „Să bată clopotele!”
17:22 Sorin Oprea: Oameni buni. Vreau să vă mai spun două vorbe. Asta v-o spun efectiv din sufletul meu. Aseară, noi comitetul, am fost un pic descurajaţi. Dar azi, nu vă puteţi închipui ce-am simţit cînd dintre dumneavoastră au venit unii cu o bucată de pîine, cu o bucată de salam, cu o ţigare, cu una, cu alta şi ne-au ajutat. Nu vă puteţi închipui cîtă solidaritate. Dacă puteţi să credeţi că am plîns efectiv aicea şi ne bucuram că sînteţi alături de noi. Sîntem alături de voi şi dumneavoastră alături de noi! Noi sîntem poporul!
18:00 Scandări: „Noi sîntem poporul!”
18:15 Scandări: „Noua Alba Iulie!”
18:31 Petre Boroşoiu: Încă o dată: Uniţi-vă români!
18:34 Scandări: „Uniţi-vă români!”
18:47 Scandări: „Acum ori niciodată!”
18:59 Petre Boroşoiu: Deşteaptă-te române toată lumea!
19:02 Se cîntă „Deşteaptă-te române”: Deşteaptă-te române / Din somnul cel de moarte / În care te-adînciră / Barbarii de tirani / Barbarii de tirani / Acum ori niciodată / Croieşte-ţi altă soartă / La care să se-nchine / Şi cruzii tăi duşmani / Şi cruzii tăi duşmani
19:47 Nicolae Predan?: Linişte! Ce se întîmplă? (rumoare neînţelegibilă)
20:01 Glasuri din mulţime: Arde consiliul!
20:13 Bărbat: Ascultaţi la mine. Ieri după ce am avut convorbiri cu primul ministru şi cu ceilalţi demnitari veniţi de la Bucureşti, atuncea cînd realmente a fugit, urmare convorbirilor nefructuoase, au luat arhiva compromiţătoare, şi se vede că ăsta-i un act de sabotaj, ca să nu mai rămînă nici o urmă după ei! (huiduieli)
20:43 Femeie: Da’ ce-o zis că arde? (bărbat: consiliul) Consiliul? Numai ei o dat foc. (bărbat: da, păi cine?)
20:57 Scandări: „Nu plecăm!”
21:16 Acelaşi bărbat: Deci, este posibil ca acest incendiu, precum am mai spus, să fie un act de diversiune care să fie imputat nouă, dumneavoastră. (huiduieli) Rugăm dacă aveţi posibilitatea să anunţaţi pompierii să meargă să stingă incendiul, să-l localizeze.
21:41 Lorin Fortuna: Au dat foc la acte, nu? (Mihaela Munteanu: da!) Dom’le de ce (neînţelegibil) (femeie: bandit!)
21:59 Bărbat: Să auzim gărzile, sînt aicea? Gărzile, care-au venit cu trenul! Uite-i! Aţi mîncat? Bine. La ora 3 şi jumătate, conform unui consemn, a unei organizări tacite în Deva, la 15,30, ies depozitele de lemne şi de cărbuni, înspre întreprinderi. Se adună toţi la primărie. Le mulţumim! (urale)
22:36 Scandări: „Jos dictatorul!”
22:50 Bărbat: Fraţi români, cu riscul vieţii lor, la Lugoj au fost împuşcaţi 3 tineri care au ocupat Consiliul Municipal (huiduieli) Căciulile jos, şi un moment de reculegere. Un minut pentru aceşti trei tineri! Cu faţa spre Catedrală! (se opreşte puţin din vorbire)
23:29 Bărbat: Se anunţă că poporul a fost oprit la Consiliu de către Securitate. Nu vă pierdeţi calmul! Nu vă pierdeţi! Nu poa’ să tragă asupra la atîta mulţime! Mai sînt şi instigatori, dar vor plăti cu sîngele lor! Da, am trimis nişte oameni ca să vadă. Vă mulţumim pentru momentul de reculegere! Jos cu dictatorul!
23:55 Scandări: „Jos cu dictatorul!”
24:06 Bărbat: Atenţie! Şi încă o ştire îmbucurătoare! Atenţie, o ştire îmbucurătoare pentru noi toţi! Emisiunea la televiziune şi radio s-a întrerupt din Bucureşti! Înseamnă că (urale) A mai fost, dom’le, nu se merge, nu se merge, aveţi răbdare! Circulă Securitatea în oraş. Nu ştiu pentru cît, cît timp. Se ameninţă cu foc de armă. Nu contează! Stăm pe loc! Stăm pe loc! Nu plecăm!
24:47 Scandări: „Nu plecăm!”
25:01 Acelaşi bărbat: Nu vă fie frică! Nu ne este frică!
25:07 Scandări: „Nu ne este frică!”
25:22 Acelaşi bărbat: Atenţie! La centrul de recoltat sînge mai este nevoie de donatori voluntari pentru răniţii noştri! Organizaţi-vă şi mergeţi şi donaţi, că ei au pierdut mult, mult sînge! Să-i ajutăm, fraţilor! Libertate!
25:49 Scandări: „Libertate!”
26:05 Bărbat: Linişte! Toate ţările vecine cu noi, Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria, Polonia, Uniunea Sovietică, Iugoslavia, şi-au pus întrebarea: Pînă cînd vor răbda românii? Noi le vom răspunde acum: Am început ultimii, vom termina primii! (urale)
26:34 Bărbat: Fraţi români! Să nu plece gărzile, să nu plece nimeni de aici, să stea toată lumea prezent!
26:43 Bărbat: A sosit să judecăm aici! (scandări suprapuse: „Nu arde consiliul!”)
27:16 Bărbat SO?: Oameni buni! Am primit o iniţiativă scrisă extraordinară, care m-a impresionat. Să vă citesc: Subsemnatul Cereanţ Sinean, om al muncii de la întreprinderea IAP Timiş DCA, doresc şi propun înfiinţarea unui fond de ajutorare a Frontului Democratic Român, pentru cei care au suferit de pe urma tragerilor sau tragicelor zile care au fost şi pentru cei care sînt răniţi. Depun, din economiile mele, suma de 10000 de lei. Doresc să fiu membru al Frontului Democraţiei Române. Trăiască un adevărat român! (urale; strigăt: trăiască!) Cred că sînteţi de acord [cu] ce a propus acest om de omenie. Cu cît va putea. Da? (răspuns: Da!). Vreau să vă spun un singur lucru: deocamdată nu. O să vă anunţăm noi cînd o să începem. Pentru ca să nu creem degringoladă. Pe rînd, unul cîte unul, va veni, va depune un 5, 3, 1 leu, şi aşa mai departe. Deci, organizat. Se vor face liste, care vor fi trimise mai departe să se ştie. Nimeni nu va fi dezonorat de ceea ce face. Toată lumea va şti. Avem morţi de îngropat, care probabil au familii care n-o să poată să-i ajute. Şi noi trebuie să-i ajutăm. Deocamdată, rămîne doar ideea. Trăiască România liberă! (strigăte: Trăiască!)
28:40 Bărbat: Să nu plece nimeni. Gărzile de-aici. Să stăm aici! (glas: nu plecăm!) Aţi dorit să-l aducem aici. Îl vom aduce! Dar nu fără ajutorul dumneavoastră! La cererea poporului vom face tot, tot ce se va cere de popor!

28:56 Bărbat: din partea redacţiei „Drapelul Roşu” [ziarul local din Timişoara în perioada comunistă] (urale)
29:07 Scandări: „Vrem alegeri libere!”
29:32 Bărbat: Redacţia „Drapelul Roşu” l-a tipărit! Ziarul e cu noi!
29:38 Scandări: „Ziarul e cu noi!”
30:04 Bărbat: Acum, acum, înc-odată! Deşteaptă-te române!
30:12 Se cîntă „Deşteaptă-te române!”: Deşteaptă-te române / Din somnul cel de moarte / În care te-adînciră / Barbarii de tirani / Barbarii de tirani / Acum ori niciodată / Croieşte-ţi altă soartă / La care să se-nchine / Şi cruzii tăi duşmani / Şi cruzii tăi duşmani / Acum ori niciodată / Croieşte-ţi altă soartă / La care să se-nchine / Şi cruzii tăi duşmani / Şi cruzii tăi duşmani
31:17 Scandări: „Libertate!”

31:34 Scandări: „Jos cu huliganul!”
31:45 Bărbat: Popor! Să povestiţi la copiii voştri! La nepoţii voştri şi la strănepoţii voştri această zi din Piaţa Victoriei! (urale)
32:11 Bărbat: Doriţi ca de-acum înainte, ziua naţiunii (?) să fie de 21 decembrie? (mulţimea: da!)
32:33 Bărbat: Am primit un bilet de jos, în care se spun următoarele: să urce sus şi studentul din (neînţelegibil) care-a fost sîmbătă cu mine cînd s-a început! A fost printre primii eroi. Să fie aplaudat! (urale, aplauze)
32:56 Adela Săbăilă (?): În urma transmisiei directe de la Bucureşti, Bucureştiul e înşelat. Curaj române de pretutindeni! Dreptatea nu ne-o va da nimeni, doar noi, cu glas pornit din inimi clădim o lume a celor liberi. Un Bucureşti (neînţelegibil) nu-nseamnă însă un oraş mort! Din multe palme unii n-au bătut, în spate alţii au huiduit. Să nu lăsăm ca azi să piară, unicul glas cu dor de ţară, sîntem cei mulţi, cei obidiţi, de nici un (neînţelegibil) fi cuceriţi! (urale) Jos cu dictatorul!
33:40 Scandări: „Jos cu dictatorul!”
33:53 Aceeaşi femeie: România liberă!
33:55 Scandări: „România liberă!”
34:04 Scandări: „Vrem alegeri libere!”

34:17 Scandări: „Nu noi v-am ales! Timpul v-a ales!”
34:36 Bărbat: Dacă va fi nevoie, vom putea merge pînă la Bucureşti pe jos! (urale)

34:50 Bărbat: Sîntem mulţumiţi că în această zi ne-am adunat aşa-n număr de mare, încît nu ne mai poate opri nimeni! (huiduieli) Noi comitetul, aseară ne-a fost puţin frică. Dar am hotărît: ori murim, ori trăim! Luptăm mai departe! (urale, scandări neclare)
35:38 Viorel Florescu (?): Nu se poate. Deocamdată nu se poate. Cu preotul deocamdată nu se poate.
35:46 Bărbat: Am mers acas’ pe rînd, cîte o oră, la două-trei noaptea mascaţi, am ocolit pînă-n Calea Girocului, prin Calea Şagului roată. Să-mi văd familia. Şi m-am întors înapoi. Cu riscul de-a mă puşca! Noi comitetul noi nu vom rămîne poate noi. Noi nu am luptat pentru ca să rămînem noi! Poporul alege conducerea! Poporul alege! (urale)
36:17 Scandări: „Vrem alegeri libere!”
36:19 Ion Savu?: Au fost momente cînd s-a dovedit necesar ca cineva să coordoneze cît de cît această activitate. Noi am făcut-o în aceste momente. Probabil că după noi vor veni alţii mai buni. Dorim, dorim ca cei care sînt mai buni decît noi să găsească forme de propuneri concrete, faceţi liste cu propuneri care să ajungă la noi, să putem să ne organizăm cît se poate mai bine. Îi firesc, într-o ţară în care am fost reprimaţi, să nu avem iniţiativă concretă. Gîndiţi-vă numai că sînt momente cînd trebuie să folosim mai mult mintea decît sufletul. Şi trebuie să avem răbdare, nu speraţi c-o să cadă acest dictator aşa brusc, într-o oră-două sau într-o zi-două. Trebuie să aveţi răbdare. Răbdarea face parte din spiritul nostru de unire, oameni buni. Nu uitaţi asta! Trebuie să fim împreună în orice condiţii! Jos dictatorul!
37:20 Scandări: „Jos dictatorul!”
37:37 Discuţie particulară: A fost cu barbă. Cine? Ion Savu. Îl ştiu. Ştiu că-i vecin cu mine dar nu eram sigur dacă-i el. O zis că-i Savu, nu? Da.
38:16 Bărbat: Scrieţi pe-o hîrtie că nu-nţelegem.
38:20 Nicolae Predan (?): Slatina-i alături de noi! (urale)
38:27 Scandări: „Slatina!”
38:54 Sorin Oprea: Un moment, vă rog frumos! Am mai primit un mesaj. Au venit chiar acum delegaţii care sînt din partea comitetului municipal Buziaş. Demonstraţia oamenilor muncii din oraşul Buziaş se face în numele oamenilor muncii din oraş şi a tuturor locuitorilor. (urale) Ei cer, ei cer. Noi am cerut unele, ei mai cer altele. Ridicarea stării de urgenţă din judeţul Timiş, demisia guvernului, Nicolae Ceauşescu să se prezinte de bună voie în faţa locuitorilor (huiduieli) pentru a justifica faptele teroriste comise împotriva poporului. Demisia lui Nicolae Ceauşescu şi a tovarăşei, respectarea drepturilor omului, doliu naţional, eliberarea tuturor deţinuţilor şi să ni se spună cîţi au ars şi au îngropat în pămînt fără să ştim noi (mulţimea: da!) şi să ne arate şi gropile comune! Libertatea cuvîntului şi a presei, alegeri libere. Alegerea preşedintelui ţării de către popor şi nu de către organele de partid. Ne bucurăm că şi comitetul orăşenesc de partid Buziaş este alături de noi. (urale)
40:24 Petre Boroşoiu: Atenţiune! Două funcţionare de la poştă au spus ar trebui făcută delegaţie la poştă pentru a debloca telegraful şi telefonul! Sîntem izolaţi de toată ţara. Daţi (neînţelegibil) o delegaţie! Vrem o delegaţie!
40:44 Scandări: „Vrem o delegaţie!”
40:52 Sorin Oprea: O parte din gărzile patriotice care au venit acum, să vină jos! Să vină jos, mă întîlneşte pe mine acolo. O parte din gărzi. 60-70 de oameni. Trebuie să ne asigurăm spatele de la Catedrală! Acolo trebuie asigurat, este un punct forte! Toate gărzile patriotice e bine să vină jos. O să-i alimentăm şi cu mîncare, pentru că probabil sînt nemîncaţi, şi aşa mai departe. Să vină acolo, în faţă, jos. Gărzile patriotice să meargă jos acolo. Cei care sînt veniţi cu trenurile să vină acolo jos. Reprezentanţii, ca să pot să discut cu dînşii. (se aude şi un glas care parcă-i dictează ce să spună)
41:28 Bărbat: Oameni buni! Avem nevoie de ajutorul dumneavoastră. Rugăm în mod special fabrica de pîine, industria laptelui, să continue, dar să continue cu plăcere, că pentru voi şi pentru noi o fac (glas: şi Comtimul!) Comtimul! Avem de hrănit mai mult ca de-obicei, dar hrănim din ceea ce am muncit noi şi pentru noi! Vă rugăm în mod deosebit! (urale) Deci cei care se simt răspunzători şi-şi asumă răspunderile de-a continua lucrul, le mulţumim!
42:13 Acelaşi bărbat: În Gara de Est trei garnituri din Slatina aşteaptă să vină aicea, să ne întărească, să ne ajute. Trebuie să-i hrănim! (urale) Deasemenea! Oamenii din panificaţie, brutarii, cei care asigură transportul făinei şi a restului să nu părăsească pe cît posibil lucrul. Depindem de ei! (bărbat: să rămînă în producţie, să producă pîine) Vă rugăm şi cei care lucrează în sisteme de telecomunicaţie. Ţara trebuie să ştie ce se întîmplă! Telefoanele, poşta, telegraful, radioul, trăiască! (Trăiască!)
43:16 Bărbat: Am primit aicea un bilet prin care scrie că pentru cei care au răguşit ne trimite ţigări. Nu ţigări avem nevoie, de lămîi! Sîntem foarte răguşiţi! În 48 de ore nu mai avem voce!
43:31 Bărbat: Atenţie, vă rog! Au mai venit oameni. Uite Bistriţa-Năsăud! (urale)
43:44 Scandări: „Bistriţa!”
44:00 Scandări: „Timişoara!”
44:09 Bărbat: Bistriţa salută Timişoara! (urale)
44:13 Bărbat: (neînţelegibil) Banat! Jos cu Ceauşescu! (urale) Copiii noştri, pentru ei luptăm! şi pentru (neînţelegibil) Eu personal (neînţelegibil) Ceauşescu. Donez pentru comitetul de apărare suma de 2000 de lei pentru răniţii şi morţii noştri! (urale) Sosesc şi ajutaţi-ne şi pe noi şi la nevoi, ne unim toţi!
44:59 Bărbat: Fraţi români, fiţi vă rog atenţi. Cei de la Comtim, care lucraţi la frigorifere, fiţi amabili reluaţi-vă lucrul! Faceţi în aşa fel ca cei care sînt în grevă să aibe cu ce să se hrănească. Numai frigoriferul, şi numai pentru intern! Nimic pentru export! (exclamaţie: corect!, urale)
45:26 Scandări: „Jos cu Ceauşescu!”
45:31 Lorin Fortuna: Linişte vă rog! Linişte vă rog! Linişte vă rog! Linişte vă rog! Linişte vă rog! Am primit o comunicare foarte importantă de la capitală! Atenţie aicea, o citesc: Vă rugăm să transmiteţi către toţi timişorenii prezenţi la această mare adunare că guvernul de la Bucureşti se clatină! (urale) Să vă explic. Să vă explic: într-o cuvîntare radiotelevizată ţinută de tiran ca măsură de protest împotriva celor întîmplate la Timişoara, tiranul a fost huiduit de mai multe ori! (urale) La televizor a intervenit pauză, iar la radio au pus cîntece patriotice timp de mai multe minute! (huiduieli) Mulţimea s-a îndreptat spre tribună la sfîrşitul cuvîntării. S-au arătat anumite îmbunătăţiri ce se vor da pentru anul viitor, dar a fost din nou huiduit la microfon! (huiduieli, strigăte: nu ne trebe!; cerem tratative!) În această adunare se consideră că şi la Bucureşti vor urma mari demonstraţii în acelaşi loc în care este organizată adunarea! (urale; glas: cerem tratative cu ei)
47:16 Scandări: „Jos Ceauşescu!”
47:31 Bărbat: Mulţumim, şi celor care se gîndesc că sus este frig. Ura!
47:38 Lorin Fortuna: Timişoara în legătură cu toate organele şi toate oraşele ţării! (urale)
47:52 Lorin Fortuna: Cer personal tovarăşului director Vesa [directorul Poştei şi Telefoanelor] să-şi asume răspunderea în acest scop. Este foarte important! Şi îl rog personal să deschidă legătura cu ţara! Să spună ce se întîmplă aici! (urale)

(Va urma)

 

Timişoara 20 decembrie 1989: Comitetul FDR; Zvonuri: întreaga ţară s-a ridicat; s-ar putea ca mişcarea să fie controlată de Securitate; ordinele generalului Stănculescu


Un nou fragment de înregistrări din centrul Timişorii din perioada revoluţiei. Înregistrările s-au făcut în mai multe reprize, pentru economie la baterii. În unele părţi sunetul e distorsionat. Problema principală a acestor înregistrări este datarea lor exactă. Domnul Ardelean m-a asigurat că sînt din 20 decembrie 1989. Aprecierile cu privire la datarea evenimentelor făcute la 18 ani de la revoluţie nu le consider foarte de încredere. Domnul Ardelean m-a asigurat însă că toate înregistrările sînt în ordine cronologică (am păstrat această ordine în serialul nostru), iar spre sfîrşitul acestui fragment se face referire la prezenţa în Timişoara a prim-ministrului Constantin Dăscălescu, ceea ce ar confirma data de 20. La începutul înregistrării se afirmă însă “sîntem anunţaţi că întreaga ţară s-a ridicat în picioare”, ceea ce nu era adevărat în data de 20. La acea dată ţara dormea, o mare parte dintre români habar n-avea că se întîmplase ceva la Timişoara. Este poate o dezinformare voită a manifestanţilor din piaţă, cu scopul de a le da curaj să continue lupta. Interesant în aceste înregistrări este şi momentul în care Lorin Fortuna dă citire listei cu membrii comitetului Frontului Democratic Român, listă care are anumite diferenţe faţă de ceea ce s-a publicat în unele cărţi de după revoluţie. Pe 20 decembrie 1989 comandant unic al trupelor din Timişoara fusese numit generalul Stănculescu. O persoană, pe care n-am izbutit să o identific (poate ne ajută cititorii) afirmă că acest general a ordonat retragerea armatei.

Înregistrare audio (30 minute 43 secunde)

00:00 Scandări: „Laşii!”
00:03 Bărbat: Linişte, linişte vă rugăm. Sîntem anunţaţi că întreaga ţară s-a ridicat în picioare şi vrea dreptate! (urale) Dar tot Banatul este fruntea noastră! (urale) În continuare las pe colegul meu că n-a mai spus nimic, Stroescu (?) se numeşte, care nu l-am văzut aici pînă acuma.
00:29 Acelaşi Bărbat: Sînt sigur că, sînt sigur că vom învinge! Chiar dacă vine peste noi, vom învinge! Victorie! Victorie! (Scandări: „Nu-i lăsăm!”)
00:43 Femeie: Fraţi români. Sînt cetăţeană română fără domiciliu. Aşa ceva nu există! Nu cred că există în vreo ţară în ţara asta, nu poţi să trăieşti unde vrei. Dar nimeni nu-mi dă voie. Ştiu că în Catedrală este Securitatea care filmează. Au plecat oameni să tragă clopotele şi au fost arestaţi. Nu ne este frică! Huliganii! (huiduieli) Ce am cerut noi? Ca copiii noştri vor trăi mai bine! Oare nu există nici un medic, n-are nimeni curajul să spună cîţi morţi sînt? Le este frică. De ce le este frică? Oare la copiii ăia care au murit, de cîţiva anişori, nu le-a fost frică? Nu le-a fost frică? Ei de ce le e teamă, de ce sînt laşi şi n-au curajul să spună adevărul? Să vină un medic să spună (neînţelegibil) căci nu le-a dat voie la salvări să ridice răniţii de pe străzi! Fraţilor, azi murim noi, dar copiii noştri vor trăi mai bine! (urale)

01:49 [Se cîntă „Trei culori”, varianta originală a cîntecului compusă de Ciprian Porumbescu, nu imnul de stat al RSR, dar uneori nu se cunosc cuvintele] (glasul Mihaelei Munteanu falsînd în plan apropiat): „Trei culori cunosc pe lume / Amintind de-un sfînt [sic] popor / Sînt culori de-un vechi renume / Amintind de-un brav popor / Sînt culori de-un vechi renume / Amintind de-un brav popor / Roşu-i focul vitejiei / (neînţelegibil) / Galben aurul cîmpiei / Şi albastru mîndru steag / Galben aurul cîmpiei / Şi albastru mîndru steag
02:30 Glas: Deşteaptă-te române!
02:36 Femeie: Vă rugăm să ne lăsaţi o scurtă pauză să deliberăm, sînt nişte secvenţe dincolo, să vedem despre ce e vorba. Aşteptaţi un moment, aşteptaţi, aşteptaţi.

02:46 Strigăt: Vine! Vine!
02:52 Mihaela Munteanu: M-auziţi? (Da!) Se pare că vin de la spitalul judeţean. Au fost declaraţi 2000 de morţi (huiduieli). Se pare (?) în continuare, se pare în continuare că oameni din armată au silit medicii să acorde asistenţă securiştilor şi aşa mai departe (huiduieli) Se pare în continuare (neînţelegibil) securişti dacă nu mă lăsaţi să vorbesc. (rumoare) Se fac anunţuri că oamenii răniţi au fost interogaţi şi sînt securişti în civil şi în halate, ridicaţi şi scuipaţi-i (?)! (huiduieli, fluierături) (neînţelegibil) şi împuşcaţi. Ridicaţi răniţii şi împuşcaţi. Nu se spune nimica? Vreau să vă spun, să vă cer, aşa mi se spune, să vă cer să fiţi liniştiţi (huiduieli) (bărbat: face panică doamna. Dar ea e disperată, e o disperare care (neînţelegibil) sub ochii ei s-a întîmplat asta).
04:19 Bărbat: Oameni buni! (huiduieli). Astăzi (bărbat: ce face armata, în p… mă-sii), astăzi trebuie să hotărîm! (glas: cine eşti?) Dacă astăzi nu hotărîm, pierdem tot! (rumoare, se aude „cine eşti, bă?”, „huo”, „morţii mă-tii”, „cine eşti, băi”, „femeia disperată e asistentă la spitalul de ochi (?)”, scandări: „las-o să vorbească!”, „gîndeşte-te că vine şi doctorul (?) (neînţelegibil)”)
05:06 Bărbat: V-aş ruga puţină linişte! (bărbat: nu pot astăzi (neînţelegibil)) Vă rugăm puţină linişte! Am venit de la Comitetul Judeţean de partid (rumoare, Mihaela Munteanu strigă: Numele! Numele!, se scandează: „Lasă-l să vorbească!”). S-a făcut un plan de acţiune! (rumoare, fluierături)
06:04 Bărbat: Sub presiunea opiniei publice din oraşul nostru, cred că asta este mult mai important acuma, Comitetul judeţean de partid a acceptat (huiduieli), a acceptat un comitet care a intrat înăuntru şi a prezentat nişte revendicări, care au fost discutate telefonic cu tovarăşul prim-ministru Dăscălescu. (urale, huiduieli, fluierături). Aceste revendicări au fost următoarele: Demisia preşedintelui Ceauşescu şi (urale)
06:55 Scandări: „Jos cu Ceauşescu!”
07:10 Femeie: Popularizarea acestor acţiuni în presă, radio şi televiziune! (urale) Deschiderea graniţelor şi permiterea (urale) Deschiderea graniţelor şi permiterea accesului mediilor de informare străine! (urale) Pedepsirea persoanelor vinovate pentru deschiderea focului! (urale) S-a cerut precizări asupra numărului de răniţi şi morţi, eliberarea deţinuţilor politici (urale), întocmirea unei liste cu cei dispăruţi. În aceste momente istorice avem nevoie de un lucru: organizare. S-a cerut următorul lucru: Constituirea unui comitet a Frontului Democratic Român (urale) cu biroul în sediul comitetului municipal păzit de gărzile patriotice (urale). Continuarea grevei generale în următoarele zile! (urale) Pînă la căderea lui Ceauşescu! (urale)
08:35 Scandări: „Jos cu Ceauşescu!”
08:52 Femeie: Acest comitet va trebui ales acum! Şi impus autorităţilor şi organelor de partid şi recunoscut de către popor! (scandări: „Noi sîntem poporul!”)

09:15 Mihaela Munteanu: Comitetul (neînţelegibil)
09:17 Altă femeie: Daţi-vă la o parte! Daţi-vă la o parte!
09:21 Femeie: S-ar putea.
09:24 Huiduieli.
09:30 Femeie: Se aude? (Da) S-ar putea ca cu toate forţele aici, mişcarea să fie controlată de Securitate. Vă rog frumos! Alegeţi fiecare fabrică un om (neînţelegibil) care să vină cu el! Ca să garanteze că-l cunoaşte pe acest om! Este un om al nostru! A ieşit cu noi! A pierdut pe cineva! În primul rînd. În al doilea rînd propun ca piaţa Timişorii, centrul, pînă la judeţ, să se numească de azi înainte Piaţa Roşie (strigăt: aşa!, urale) să nu uităm niciodată asta! Colegii noştri de aici au fost loviţi cu tancuri, clasa muncitoare în Giroc [Calea Girocului (azi Calea Martirilor), stradă a Timişorii unde în 17 decembrie au fost lupte între demonstranţi şi trupe, au fost blocate cîteva tancuri de către demonstranţi, iar apoi, în operaţia de recuperare a acestora, s-a deschis focul, înregistrîndu-se multe victime] a fost lovită cu tancuri! (urale) Piaţa Roşie! Noi n-am atacat pe nimeni. Vom cere să se prezinte în faţa noastră, cînd vom lua puterea, dacă vom lua puterea. Dacă ne liniştim (Scandări: „Trebuie s-o luăm!”) Mă lăsaţi să termin? (glas: e în Sibiu; trebuie să vină aici!) Fiindcă dacă ne liniştim, mîine din partea securităţii o să vină la fiecare în parte acasă şi-i bagă în puşcării, o să moară în accidente de maşină suspecte ca de obicei, (neînţelegibil) la Solventul, e cazul inginerului Munteanu şi de alte cazuri! Să nu uitaţi, (strigăt din mulţime: Valea Jiului!) Valea Jiului! (Braşovul!) Braşovul! Am învăţat mult, vom lupta alături, pentru că vom cîştiga, (neînţelegibil) am pierdut totul, (neînţelegibil) după ce-am trecut prin ce-am trecut! Vreau deasemeni să vă spun, că doresc ca într-o zi cînd va fi linişte, aceste pietre să fie scoase şi înlocuite cu marmură roşie, pe care să fie scrise numele victimelor, fiecare să ştie sau mamă să vie (femeie din mulţime: lasă viitorul!) Pentru totdeauna (neînţelegibil) în acest moment (bărbat din mulţime: atît, ajunge). Noi care ne-am desfăşurat (?) în faţa dumneavoastră (neînţelegibil) (strigăte: ajunge, televiziunea aicea). Vreau să vă spun (strigăte: televiziunea, ajunge, domnule) (neînţelegibil) Nu spargem nimic, nu atacăm nimic, noi sîntem puterea, vreau să opriţi pe cei care forţează uşa la biserică. S-a pătruns în spate. Vreau de asemeni să vă spun că nu se pune problema ca poporul nostru (strigăte: gata, huiduieli, fluierături)
12:12 LF?: Este ceva foarte important! Este ceva foarte important! Vă rugăm frumos! Sînt probleme şi probleme! În primul rînd trebuie rezolvate problemele principale! S-a anunţat că în cinci minute va veni o delegaţie de acolo încoace! (neînţelegibil) (Bătrînă: să vină!)

12:34 Bărbat: A copiilor, a soţiilor, a fiicelor celor căzuţi în zilele trecute, le vom aduna şi vom merge unde vom merge în doliu, să fie un doliu pentru toată Timişoara! (urale; strigăt de femeie: pentru toată ţara, toată ţara”). Vom încerca să organizăm o slujbă religioasă, căci există şi religie (femeie: Aşa!) aicea în Piaţa Operei. Încercăm să contactăm un reprezentant al clerului să ne vorbească, un preot, un popă, oricine. Imediat va vorbi dînsa din nou (strigăte: Nu! Bine! Nu!Să vină odată televiziunea! Mai tare)
13:17 Bărbat: Vă rog puţină linişte! Vă rog puţină linişte! Cei care azi dimineaţă am început o acţiune care aici s-a finalizat, ştiu prin ce-am trecut! Cînd am luat colţul la ortopedie (?) spre stînga era să intrăm într-o ambuscadă pe străzi înguste. Vreo trei inşi îmbrăcaţi în negru, bănuiţi cine sînt, i-am evacuat! După aceea am trecut prin faţa Consulatului Iugoslav, apoi am ieşit la Kuttl [Piaţa Ştefan Furtună], prin faţa maternităţii şi cunoaşteţi mai departe. Ce vreau să vă rog doar. Aceste zile care au trecut, să o recunoaşteţi, fac parte din istoria contemporană. Rugămintea mea este să nu cedăm. Pe cei care-i vedeţi la această tribună, vorbind, să nu-i uitaţi! Care exprimă panică că mîine-poimîine dacă Doamne fereşte li se întîmplă ceva, să fie (neînţelegibil). Eu vă rog frumos, vă mulţumesc (urale).

14:01 Femeie: Mîine la ora 9!
14:02 Cel care înregistrează: Jos cu dictatorul! Vrem alegeri libere! Lumină, luptă, libertate! Şi totuşi plopul face pere! Vrem pîine, nu gloanţe! Unde ne sînt morţii?

14:14 Bărbat: Prim-ministru. Prim-ministru. Nu pot să-i spun tovarăş, dar ştim despre cine-i vorba. Şeful dictaturii! A părăsit ţara cu două avioane! (huiduieli)
14:32 Scandări: „Laşii!”, apoi „Laşul!”
14:50 Bărbat: Daţi-mi voie puţin. (strigăt: mai tare!) Vă rog puţină linişte. În urmă cu puţin timp. Vă rog puţină linişte. (mai tare!) Vă rog puţină linişte! Colegul m-a rugat în ordine şi cu mare, mare discernămînt să facem acest lucru. Să nu ne deviem! Putem să greşim şi o să ne pară rău! Pentru că au fost morţi, părerea mea personală este orice se putea face. Dar să nu tragi cu gloanţe? (femeie: în fratele tău!) Vă rog frumos în ordine cum spune colegul, atenţie mare.
15:21 Savu?: Situaţia ţării este de asemenea natură încît avem această situaţie în mînă! Nu rămîne decît să profităm acuma! Trebuie s-o rezolvăm noi, numai noi! Vă rog să continuăm cu organizarea pe întreprinderi! (rumoare, strigăte: „Televiziunea!”) Încercăm să recapitulăm. A sosit de la UMT cineva?

16:00 Scandări: „Televiziunea!” (televiziunea aicea!)
16:08 Femeie: Alo. Alo.
16:11 Ioan Savu: Puţină răbdare vă rugăm. Tovarăşul Moţ [primarul comunist al Timişorii în 1989] este aicea, lîngă clădire (neînţelegibil)
16:17 Glas isteric: Nu credeţi pe nimeni! Alcineva: Linişte!
16:21 Bărbat: Nu putem să fim vandali. (Isteric: Halo! Televiziunea să dea ştiri în toată ţara! Femeie: Stai domnule! Mai multe glasuri: Televiziunea!) Vom cere (neînţelegibil) din partea noastră! (isteric: aici să vină televiziunea!) Să apelăm pe cineva de la postul de radio local.

16:49 Bărbat: Spuneţi dorinţele noastre! (strigăt: să vină la noi!)
16:55 Scandări: „Timişoara!”
17:01 Scandări: „Libertate!”

17:12 Scandări: „Jurăm să nu cedăm!”, „Jurăm, jurăm, jurăm să nu cedăm!”

17:28 Femeie: Să fie judecat! Să fie judecat!
17:31 Cel care înregistrează: Ceauşescu, cine eşti? Un tiran din Scorniceşti!
17:33 Bărbat: Să păstraţi calmul şi să nu cedaţi! Aici veţi primi mîncare şi apă de la restul familiei care are posibilitate, pînă se rezolvă!
17:44 Scandări: „Mănescu!”
17:50 Scandări: „Ceauşescu cine eşti? Un tiran din Scorniceşti!”

18:08 Lorin Fortuna: Oameni buni. Ni s-a spus aşa: că conducerea judeţului a primit revendicările şi le analizează. (huiduieli; bărbat: să vină aici!) Am cerut şi am (neînţelegibil) un răspuns! (rumoare, strigăte: astăzi!, discuţii suprapuse) Pe de altă parte însă trebuie să înţelegeţi că aceasta este o problemă nu numai a Timişorii. A ţării întregi. Nu se poate hotărî numai cum o vrem noi de-aicea. Dacă este (strigăt: noi sîntem poporul!) nevoie, trebuie să avem răbdare. Să stăm luni aici dacă va fi nevoie! (aplauze) Nu putem impune nişte schimbări aşa de importante peste noapte! Nu putem! Nicăieri nu s-au produs, să ştiţi! Trebuie însă să rezistăm aici! Deasemenea, rog, rog pe cei din serviciile cheie, care lucrează în alimentaţie, la pîine, la lapte, să-şi facă datoria. La tren, trenurile trebuie să meargă, laptele trebuie să se facă, pîinea trebuie să ajungă, trebuie lumea să aibă ce mînca! (urale; strigăt: „România Liberă!”) Deasemenea vă mai rog, din suflet vă rog, n-aţi văzut pe aici (neînţelegibil) femeia aceea care avea pe undeva dreptate, dar nu mai trebuie să răscolim sentimentele în momentele astea. Nu mai trebe! Trebuie să fim calmi, calmi. Numai cu calmul se poate face ceva! Pentru a face trebuie să ştim ce se face! Calmi. Calmi trebuie acuma, şi fără violenţă! (aplauze slabe; bărbat: hotărît!)

20:09 Lorin Fortuna: …. urmărească, să ne distrugă ţara!
20:18 Bărbat: Vrem ca morţii să fie înmormîntaţi conform tradiţiei poporului român! (urale)
20:30 Bărbat: Permiteţi să vă comunic! Tovarăşul Bălan este dus la comunita…, comitetul. Vă rugăm să vă păstraţi calmul, să nu părăsiţi piaţa Operei (scandări „Bălănel!(?)”)
21:06 Bărbat: Dacă Bălan este aici în două minute să fie la microfon!
21:14 Discuţii particulare: Ce-i cu voi? Jos cu tiranul, jos cu dictatorul!
21:19 Acelaşi bărbat: În două minute Bălan dacă este sus se prezintă şi va vorbi!

21:25 Femeie: … dar noi pentru (neînţelegibil) într-adevăr.
21:28 Bărbat strigă: O clipă, opreşte! Cine-o fost la microfon înainte? (glasuri: Cine-o fost la microfon?)
21:34 Femeie: Sînt studentă şi în anul şase (glasuri: înaintea ta! Cine-a fost înainte? Înaintea ta!)
21:45 Scandări: „Cine-a fost?”
21:55 Bărbat strigă: Numele! Numele! La cela care-a fost!
21:57 Femeie: Dar ei nu cu numele
22:00 Lorin Fortuna: Vreau să vă rog puţină atenţie! În acest moment s-a constituit comitetul de acţiune, exact pe nume, pe întreprinderi, pe reprezentanţi ai întreprinderilor. O să vă spunem numele fiecăruia, întreprinderea de unde este (urale) şi-o să vă cerem să-i votaţi voi! Foarte important! (urale) Cînd nu aveţi încredere în unul din ei spuneţi nu, şi nu va fi! Dar Frontul va fi al vostru!

22:40 Strigăt: Numele!
22:42 Lorin Fortuna: Lăsaţi-mă să vorbesc! M-am mai prezentat odată, dacă nu mă cunoaşteţi. Dau citire listei comitetului, vă rog frumos. Ascultaţi (glasuri: mai tare! Cine-a fost? Lasă, mă, cine-a fost!). Preşedinte: Fortuna Lorin, Institutul Politehnic Timişoara (strigăte: să-l vedem!). Vicepreşedinte: Eustaţiu Cornel, de la O.G.A. Timişoara (strigăte: să-l vedem!). Secretar: Claudiu Iordache (strigăte: cine-i?). Membri: Ciura Alexandru, regionala CFR (rumoare a mulţimii), Chiş Ioan, Electrotimiş, Vrăneanţu Traian, Dinamo [e vorba de cooperativa meşteşugărească Dinamo] (strigăte: unde e? Să-l vedem!) Florescu Viorel, U.C. Timiş (urale), Bădilescu Nicolae, scriitor (urale), Munteanu Mihaela, ICSAP (glasuri: s-o vedem!), Săsăran Gruia, I.J.T.M. (bărbat: te susţinem!”), Simioana Gheorghe, Simioana Gheorghe, „1 Iunie” (urale), Buhăianu Dinu, Comtim (urale), Predonean (?) Adriana (femeie: studentă), Kandia [Fabrică de ciocolată din Timişoara, cu veche tradiţie. După revoluţie, cumpărată de firma „Excelent” din Bucureşti şi desfiinţată. Ciocolata marca „Kandia” mai există pe piaţă, dar nu mai e produsă la Timişoara] (urale, strigăt: ciocolata!), Dunca Romeo , IMA Timiş. Aceştia sînt cei care s-au prezentat să-şi reprezinte întreprinderile. Dacă mai sînt reprezentanţi din întreprinderi mari, să vină.

24:56 Bărbat: Tovarăşul căpitan Agîrbiceanu (?) care (neînţelegibil) consiliul popular. A reuşit să scoată din consiliu şi a condus (neînţelegibil) unitatea militară din Chişoda (urale). Vă rog frumos nu creaţi panică. Vă rog frumos nu creaţi panică. Tovarăşul căpitan Agîrbiceanu (?) care este venit cu forţele militare pentru noi (urale). Toţi deţinuţii vor fi eliberaţi! Vă rog frumos nu creaţi (Scandări: „Armata e cu noi!”) Domnul general Stănculescu a ordonat, domnul general Stănculescu a ordonat retragerea armatei! (urale, Scandări: „Armata e cu noi!”). Tovarăşul prim-ministru Dăscălescu. Tovarăşul prim-ministru Dăscălescu. (rumoarea mulţimii, strigăt: să iasă afară!). Nu vă aşezaţi, vă rog frumos. Nu creaţi panică! Nu creaţi panică! Nu creaţi panică! Mă numesc (neînţelegibil) Daniel, sînt proiectant (?) la Electromotor!
26:36 Glas din mulţime: Ăla-i securist. Ăla-i securist (neînţelegibil) care termină.

26:48 Petre Boroşoiu: (neînţelegibil) Dacă nu, nu pleacă nimeni! (neînţelegibil) şi ne cerem drepturile!
27:01 Mihaela Munteanu: Vă rog numai un pic. (rumoare, cineva huiduie)
27:08 Dobre: Dragi tovarăşi. Eu sînt un simplu muncitor necalificat, nebun, ieşit de la Spitalul Gătaia [Spital de nebuni lîngă Timişoara], sînt în şomaj de doi ani de zile, luni am început serviciul, în 4 ore nu reuşesc (neînţelegibil) am crescut la casa de copii. (neînţelegibil) Drepturile mie nu mi s-a[u] dat, drepturile oamenilor nu se văd, pentru ce? (neînţelegibil)
27:40 Rumoare, huiduieli, fluierături, se aude „du-te dracului!”
28:03 Bărbat: Păstraţi-vă calmul! (fluierături, rumoare) Am formulat programul (neînţelegibil) Comitetului Democratic. Avem prim-ministrul, avem guvernul cu noi. Toată lumea va cunoaşte programul de acţiune.

28:31 Bărbat: O verificare, prinde-l!
28:52 Ioan Savu: Vă rog să mă ascultaţi un moment! Vă rog să mă ascultaţi! Un moment, vă rog. Preşedintele statului (?), într-adevăr e depăşit de situaţie şi nu cunoaşte momentele adevărate care sînt (huiduieli). Un moment (huiduieli) Să facem linişte! Un moment! (huiduieli) Un moment!
29:36 Femeie: Jos cu Ceauşescu!

29:39 Huo!
29:41 Femeie: Cine ne apără-n două ore?
29:43 Bărbat: Ne moaie-n două ore, vine toată armata aici.
29:45 Bărbat (Savu?): Vă rog totodată. Un moment, vă rog. Vă rog în numele Comitetului să vă spuneţi ce probleme sînt competente. Ce se poate rezolva (neînţelegibil)
30:00 Scandări: „Jos Ceauşescu!”
30:25 Discuţii particulare: – Peste două ore? – În două ore e toată armata aici. – Să mai stăm două ore sau ce? – Ce două ore, ce-i cu două ore, ce se întîmplă în două ore? – Să mai aşteptăm două ore.

Note biografice ale unor membri din comitetul FDR (care n-au fost încă prezentaţi):
Cornel Eustaţiu, născut la 8 iulie 1946 în Timişoara, inginer constructor. După revoluţie a fost primul preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie din Timişoara, apoi a devenit patron al unei firme private. Nu ştiu cu ce se ocupă în prezent.
Mihaela Munteanu, născută în 25 iulie 1959 la Jiana, jud. Mehedinţi, ospătară la Crama 700 din cadrul ICSAP (Întreprinderea Comercială de Stat pentru Alimentaţie Publică) în 1989, pensionată de boală (2007). Secretară a FDR în timpul revoluţiei, acum secretară a Asociaţiei de revoluţionari “Victoria” din Timişoara.
Alexandru Ciura, născut în 13 ianuarie 1938 la Buzău, inginer principal la atelierul de proiectare de la Regionala CFR Timişoara (1989), pensionar (2007).
Romeo Dunca, în prezent patron al firmei de transport „Dunca”.

(va urma)