Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în procesul revoluției (10). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Introducere. Inducerea în eroare executată în mod direct de către conducerea CFSN octombrie 21, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției”. Încep acum capitolul „Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea)”. Fiindcă e un capitol mai lung, prezint acum primele 2 subcapitole ale acestuia – cel de introducere și cel legat de inducerea în eroare făcută nemijlocit de conducerea CFSN.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Constituirea grupului dizident Iliescu
– Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Principalele evenimente desfășurate în intervalul orar 12,06 – 16,00 din data de 22 decembrie 1989
– Revoluția în orașele României
Preluarea puterii de către CFSN

Capitolul „Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea) este de fapt partea de rechizitoriu în care sînt explicitate faptele pe care se întemeiază trimiterea în judecată a inculpaților.

Primul subcapitol – introducerea – prezintă niște considerații teoretice cu privire la folosirea dezinformării și diversiunii. Sînt lucruri care se predau în Academiile Militare din multe țări, inclusiv România.

Se invocă, printre altele, „Manualul privind planificarea şi executarea inducerii în eroare a adversarului la nivelurile operativ şi tactic” – Ediţia 2013. Pentru puterea argumentației juridice, ar fi fost de preferat invocarea unui manual asemănător tipărit în perioada regimului ceaușist. Se invocă însă și „DO-5 – ordin privind mascarea obiectivelor şi acţiunilor militare la pace şi în situaţii de criză”. Nu se spune din ce an e ordinul acesta. Dacă este de dinainte de 1989, e un argument juridic bun. (more…)

 

Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (14). Încadrarea juridică a faptelor fiecăruia dintre inculpați. Mugurel Florescu, Emil (Cico) Dumitrescu, Cazemir Ionescu, Adrian Sîrbu octombrie 16, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 13 părți ale rechizitoriului:
– Inculpații și obiectul cauzei
– Date privind contextul general al cauzei
– Manifestația din Piața Universității
– Starea de fapt (8-12 iunie 1990)
– Starea de fapt. Intervenția din dimineața de 13 iunie, Atacul asupra Institutului de Arhitectură și atacul muncitorilor de la IMGB
– Starea de fapt. Evenimentele petrecute în după-amiaza zilei de 13 iunie 1990 la Poliţia Capitalei, sediul Serviciului Român de Informaţii, sediul Ministerului de Interne, Televiziunea Română, Romarta Copiilor
– Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale (județele Alba, Argeș, Bacău, Brașov, Buzău, Călărași, Dîmbovița, Galați, Giurgiu)
– Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale, precum şi a minerilor din bazinele carbonifere (jud. Gorj, Hunedoara, Olt, Prahova, Teleorman)
– Starea de fapt. Sosirea muncitorilor și minerilor în Capitală și acțiunile desfășurate de aceștia în zilele de 14-15 iunie 1990
– Unităţile în care au fost reţinute persoanele ridicate de mineri alături de forţele de ordine, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990
– Consecințele interne și internaționale ale evenimentelor din 13-15 iunie 1990 din București. Situația persoanelor vătămate. Mijloace de probă
– Analiza în drept a faptelor
Încadrarea juridică a faptelor fiecăruia dintre inculpați. Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu

5. Inculpatul general (rez.) FLORESCU MUGUREL CRISTIAN (more…)

 

Rechizitoriul în procesul revoluției (9). Preluarea puterii de către CFSN octombrie 14, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției” printr-un nou episod, în care e descrisă preluarea puterii de către CFSN.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Constituirea grupului dizident Iliescu
– Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Principalele evenimente desfășurate în intervalul orar 12,06 – 16,00 din data de 22 decembrie 1989
Revoluția în orașele României

În acest capitol Parchetul descrie preluarea puterii de către CFSN. Se face referire și la niște înregistrări video, pe care le-am prezentat și eu pe blog – de pildă la Pregătirile CFSN de preluare a puterii (video) – linc și la Ion Iliescu citeşte la TVR programul CFSN şi componenţa acestuia (linc). Se arată că la ora 16 din ziua de 22 decembrie 1989, Ion Iliescu însoțit de alte cîteva persoane (printre care generalul în rezervă Nicolae Militaru) s-a dus la sediul M.Ap.N. unde a fost recunoscut ca „noul comandant suprem al Forțelor Armate Române” de către cei aflați acolo, generali și ofițeri superiori din armată, dar și din Ministerul de Interne și din securitate, căci, zice Parchetul, se aflau atunci la M.Ap.N. și persoane din conducerea miliției și securității. Ion Iliescu a înființat atunci un „comandament unic militar și civil care avea să coordoneze inclusiv operațiunile militare, pe întregul teritoriu al țării”. Din capitolul precedent al rechizitoriului rezultă că la acea oră era liniște în țară din punct de vedere militar, poate cu excepția Sibiului. (more…)

 

Decembrie 1989. Securist din București arestat ca terorist. Declarații ale lui Petre Roman (video) octombrie 11, 2019


Reportaj al televiziunii britanice ITN despre revoluția din 1989 din București (după fuga lui Ceaușescu). Este arătat un securist arestat ca terorist și apoi noul prim-ministru Petre Roman face niște declarații pentru această televiziune.
Subtitrare în română disponibilă – trebuie s-o activați.

Tălmăcire înregistrare: (more…)

 

Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (13). Încadrarea juridică a faptelor fiecăruia dintre inculpați. Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu septembrie 30, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 12 părți ale rechizitoriului:
– Inculpații și obiectul cauzei
– Date privind contextul general al cauzei
– Manifestația din Piața Universității
– Starea de fapt (8-12 iunie 1990)
– Starea de fapt. Intervenția din dimineața de 13 iunie, Atacul asupra Institutului de Arhitectură și atacul muncitorilor de la IMGB
– Starea de fapt. Evenimentele petrecute în după-amiaza zilei de 13 iunie 1990 la Poliţia Capitalei, sediul Serviciului Român de Informaţii, sediul Ministerului de Interne, Televiziunea Română, Romarta Copiilor
– Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale (județele Alba, Argeș, Bacău, Brașov, Buzău, Călărași, Dîmbovița, Galați, Giurgiu)
– Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale, precum şi a minerilor din bazinele carbonifere (jud. Gorj, Hunedoara, Olt, Prahova, Teleorman)
– Starea de fapt. Sosirea muncitorilor și minerilor în Capitală și acțiunile desfășurate de aceștia în zilele de 14-15 iunie 1990
– Unităţile în care au fost reţinute persoanele ridicate de mineri alături de forţele de ordine, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990
– Consecințele interne și internaționale ale evenimentelor din 13-15 iunie 1990 din București. Situația persoanelor vătămate. Mijloace de probă
Analiza în drept a faptelor

Urmează fiecare dintre inculpați, luați pe rînd. În fișierul care l-am primit lipsește Nicolae S. Dumitru dintre inculpații anunțați inițial. Probabil cînd s-a editat fișierul pentru anonimizarea unor date s-a șters din greșeală partea legaăt de Nicolae S. Dumitru.

Încadrarea jurirică a faptelor fiecăruia dintre inculpaţi

1. Inculpatul civil ILIESCU ION (more…)

 

Rechizitoriul în procesul revoluției (7). Principalele evenimente desfăşurate în intervalul orar 12:06 -16:00 din data de 22 decembrie 1989 septembrie 27, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției” printr-un nou episod, legat de evenimentele din București, în 22 decembrie 1989, după fuga lui Ceaușescu și pînă la orele 16.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:

– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Constituirea grupului dizident Iliescu
– Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu

În acest fragment se descriu evenimentele de după fuga lui Ceaușescu (cînd se consideră că acesta a pierdut puterea), pînă la ora 16, cînd s-a consolidat „grupul Iliescu”. Au fost cucerite de revoluționari sediul securității, televiziunea și radioul. Deasemeni și în provincie revoluționarii au ocupat sediile comitetelor județene PCR, ale miliției și securității.

Puțin înainte de fuga președintelui din C.C., fratele său, generalul Ilie Ceaușescu, dăduse un ordin – notă telefonică – ca toate unitățile militare să acționeze conform stării de necesitate, dar această notă telefonică a fost primită numai de o parte dintre unități (după cum reiese din jurnalele acțiunilor de luptă și din declarația lui Victor Stănculescu).

În jurul orei 14,10 generalul Eftimescu transmite o notă telefonică prin care se poruncește tuturor unităților să se retragă în cazărmi și să execute doar ordinele primite de la Ministerul Apărării Naționale. Parchetul apreciază că acesta e momentul în care conducerea superioară a armatei a preluat prerogativele comandantului suprem Nicolae Ceaușescu.

La 5 minute după acest moment generalul Stănculescu trimite trupe la Televiziunea Română, iar mai tîrziu, pînă la orele 16, vor fi înconjurate cu trupe și alte obiective (sediul CC, Radiodifuziunea, Banca Națională, Casa Scînteii – unde erau redacțiile și tipografia multor ziare, Palatul Primăverii, mari întreprinderi din București). La acele momente în toată țara situația era calmă și astfel „nu existau motive întemeiate pentru reînarmarea trupelor și trimiterea lor în stradă”, explică Parchetul.

În sediul CC se încercau constituirea a diferite comitete revoluționare care să preia puterea. Iosif Dan a declarat că au fost vreo 14 guverne, „la fiecare etaj s-a făcut un guvern”. Din alte declarații reies și unii dintre cei care încercau să încropească o nouă putere: Ion Moțoi Chicideanu, Ilie Verdeț, Constantin Dăscălescu (prim-ministrul lui Ceaușescu), Dumitru Mazilu, Nicolae Dide.

La Televiziunea Română, după ce a fost cucerită de revoluționari, începînd cu ora 15 a fost instituit un comandament militar, în frunte cu generalul Nicolae Tudor și cu inculpatul Emil (Cico) Dumitrescu, care a avut drept scop „cenzura și controlul informațiilor”. Cu alte cuvinte, Televiziunea Română Liberă (cum se prezenta) nu a mai fost chiar așa de liberă după ora 15.

VI. Principalele evenimente desfăşurate în intervalul orar 12:06 -16:00 din data de 22 decembrie 1989 (more…)

 

A murit Pompiliu Alămorean, primul primar ales al Timișoarei după revoluție august 30, 2019

Filed under: Întîmplări,Timisoara — mariusmioc @ 3:18 am
Tags: , , , ,

Pompiliu Alămorean (dreapta) alături de colonelul de securitate în rezervă Filip Teodorescu, la o prezentare a revistei „Vitralii” a Asociației rezerviștilor SRI. Foto Constantin Duma (Agerpres)

Pompiliu Alămorean, primul primar ales al Timișoarei de după revoluție, a murit ieri 29 august 2019, anunță „Ziua de Vest” (linc).

Domnul Alămorean, arhitect de meserie, a fost ales primar al orașului în 13 ianuarie 1990 (linc), după tulburările din 12 ianuarie 1990 care au dus la înlăturarea de la conducerea județului a lui Lorin Fortuna (linc). Alegerea s-a făcut de către consiliul local, nu exista atunci o lege a alegerilor locale și nici nu a fost un vot cum e acum, cu participarea tuturor alegătorilor din oraș.

Alămorean a stat în fruntea Timișorii pînă în 7 august 1990, cînd guvernul Petre Roman a înlocuit primarul ales cu un primar numit – Liviu Borha. A fost o lege dată atunci de guvernarea FSN-istă prin care FSN și-a pus în toată țara primari proprii, eliminîndu-se astfel cazurile de primari care n-ar face politica FSN (nu erau mulți asemenea primari, dar mai erau cîțiva, mai ales prin orașe în care fusese revoluție reală). În general conducerile locale de imediat după revoluție aveau o legitimitate discutabilă, nefiind rezultate din alegeri ci „emanații ale revoluției”. Dorința lui Petre Roman a fost ca înainte de a se face alegeri locale (se făcuseră doar alegeri parlamentare și prezidențiale, la 20 mai 1990) să aibe asigurat peste tot primari în funcție din partea guvernului. Fiindcă la Timișoara exista opoziție puternică la FSN și pentru a nu stîrni proteste prea mari, a fost ales ca înlocuitor a lui Alămorean o persoană care nu era membră a partidului FSN (Liviu Borha, care parcă era sau a devenit apoi membru la Mișcarea Ecologistă). (more…)