Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Gheorghe Diaconescu, fost procuror general adjunct al RSR, despre incinerarea cadavrelor de la Timişoara (2): Elena Ceauşescu i-a chemat pe Bobu şi Postelnicu şi le-a zis ca aceste cadavre să nu mai existe (audio) februarie 26, 2009


Alt fragment din mărturia depusă în 13 iunie 1991 de Gheorghe Diaconescu, fost prim-adjunct al procurorului general al RSR, în „procesul celor 25” legat de revoluţia din Timişoara. În acest fragment martorul vorbeşte despre ceea ce i-a povestit ministrul de interne Tudor Postelnicu despre incinerarea cadavrelor.

Urmăreşte şi celelalte fragmente din mărturia lui Gheorghe Diaconescu postate pe acest blog:
Trebuia să fie un dosar istoric, prin care să aducă sancţiuni capitale
Despre incinerarea cadavrelor din Timişoara (1)

Legat de problema cadavrelor incinerate, citeşte şi „Misterul” celor 40 de cadavre.

Ascultă mărturia lui Gheorghe Diaconescu (7 minute 34 secunde)

Transcriere înregistrare:

00:00 Gheorghe Diaconescu: …care este adevărul, pentru că i-am cerut aceste măsuri speciale domnului Tilincă, şi cu toate că aveam încredere desăvîrşită în el, nu i-am spus şi motivul care m-a determinat să-i cer acest lucru, iar el nu m-a întrebat. Mă temeam de orice fel de greşeală pe care putea eventual s-o facă. Deci, pe 22, i-am transmis că de-acuma poate să le scoată, să le trimeată la Procuratura Militară. Domnul procuror de şedinţă, care este [de] la Timişoara, ştie că aceste dosare au parvenit Procuraturii Militare, pînă în jur de 27-28 decembrie şi că pe baza lor s-au făcut identificările cele mai multe în acea perioadă. Iar aceste dosare se găsesc, dacă nu v-au fost înaintate, se găsesc şi în prezent la Procuratura Militară Timişoara.
Adevărul, însă, în legătură cu ce a fost la Timişoara nu l-am aflat decît în 25 sau 26 de decembrie 1989. În acea vreme, procuratura avea fixaţia de a descoperi teroriştii, acei “supermeni” de care aţi auzit şi dumneavoastră, iar printre alte surse de intoxicare a noastră erau şi transmisiile prin Mihai Pacepa, pe postul Europa Liberă, care ne sfătuia să descoperim planul “ZZ”. În noaptea de 24 spre 25, sau 25 spre 26, nu-mi mai reţin, dar dv. o să vedeţi, că sînt declaraţiile datate, am fost chemat de domnul Militaru, era ministrul Apărării atuncea, şi care audiase o asemenea pastilă toxică a lui Pacepa şi mi-a cerut să stau de vorbă cu persoanele care pot spune ceva despre planul “ZZ”. Ştiţi foarte bine că în timpul acela se trăgea în continuare. Dacă m-am deplasat la Minister cu un TAB, nu se putea merge altfel. Şi am stat de vorbă, în cursul nopţii, cu Dincă, poate în aceeaşi noapte sau poate de dimineaţă, nu mai ştiu, cu domnul Postelnicu. Am rămas cu aproape convingerea că nici unul nici altul nu ştiau nimic şi poate nici nu exista acest Plan “ZZ”. La plecare, eram însoţit de un procuror, că fiecare… nu erau “inculpaţi”, pentru că “inculpaţi” au fost foarte tîrziu. Procuratura… foarte tîrziu… nu Procuratura i-a reţinut, pentru că nu erau nici fapte, nici probe. Unii inculpaţi şi acuma mă mai învederează că există o distanţă între momentul reţinerii lor efective şi momentul apariţiei mandatului, dar nici în cazul dînşilor sau nici în alte cazuri nu puteam da mandate fără fapte, fără probe care să aibe relevanţă. Deci am avut efectiv nişte conversaţii şi cu dl. Dincă şi cu dl. Postelnicu, iar în finalul discuţiei cu domnul Postelnicu, chiar în momentul în care vroiam să plec, i-am spus: “Domnu’ Postelnicu, văd că cu planul ZZ nu m-aţi lămurit.” Şi pe o inspiraţie de moment, i-am spus: “Poate îmi spuneţi ceva despre cadavrele de la Timişoara?” Domnul Postelnicu a reacţionat imediat, foarte prompt şi obedient, şi mi-a spus: “Da. Aicea ştiu totul.” Şi într-adevăr, mi-a relatat nişte amănunte care, în primul moment, mi-au creat imaginea că a fost chiar la km 36, pentru că ştia şi culorile celor două autoturisme care au însoţit autofrigorifica şi o serie de alte chestiuni din acestea de detaliu, care nu mi se părea normal că trebuie raportate ministrului. Decît dacă le-ar fi văzut în mod direct. Dar a fost o impresie falsă a mea. Ştia, însă, foarte bine toată chestiunea. Şi aşa cum stăteam în momentul respectiv, eram în pragul uşii, gata să plec, mi-a relatat că în seara de luni, luni, deci 18 decembrie, domnul Bobu şi cu dînsul, domnul Postelnicu, au fost chemaţi la Elena Ceauşescu şi că, cu acest prilej, le-a spus că urmează ca miercuri să vină Nicolae Ceauşescu din Iran şi că i-a produs o anumită supărare ce s-a întîmplat la Timişoara. Şi că să ia măsurile necesare pentru ca aceste cadavre să nu mai existe. Mai preciza în acea declaraţie scrisă – există o declaraţie olografă a domnului Postelnicu şi alta de a doua zi de aceea nu vă pot spune 25, 28 sau 23, 27, în orice caz sînt una după alta – deci chiar în declaraţia aceea olografă a domnului Postelnicu se spunea că Elena Ceauşescu l-a nominat, l-a indicat expres pe generalul Nuţă, să se ocupe el de problema aceasta, pentru că, motiva domnul Postelnicu, Elena Ceauşescu ar fi spus că e “poate mai drăcos”, iertaţi-mi expresia, dar nu-mi aparţine, eu v-o reproduc. Sau un alt adjectiv de genul acesta, mai puţin academic. Că deci generalul Nuţă, avînd acest adjectiv, adică atributele acestui adjectiv, este capabil să rezolve problema. De asemenea, dl. Postelnicu scria în declaraţie că el, personal, a discutat problema aceasta la telefon cu generalul Nuţă şi cu generalul Macri şi că, la rîndul său, domnul Bobu a discutat această chestiune cu domnul Coman. Ceea ce vă spun acuma, natural, nu vă pot spune decît din declaraţia, declaraţiile, pardon, domnului Postelnicu, care se află în acest dosar de care am făcut referire la început.