Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Victor Stănculescu, invitatul lui Băsescu la recepţia dedicată Zilei de 1 Decembrie decembrie 5, 2014


Cotroceni, 1 decembrie 2014. Deputatul Partidului Mişcarea Populară Edmond Tălmăcean alături de Victor Stănculescu. Sursă foto facebook

Cotroceni, 1 decembrie 2014. Deputatul Partidului Mişcarea Populară Edmond Tălmăcean alături de Victor Stănculescu. Sursă foto facebook

Fostul general Victor Atanasie Stănculescu a fost invitat la recepţia dedicată zilei naţionale organizată de Preşedinţia României, arată Antena 3 (linc).

În cadrul emisiunii „Sinteza Zilei”, Mihai Gâdea arată că deputatul PMP Edmond Tălmăcean a postat pe pagina sa de facebook (linc) mai multe fotografii luate cu prilejul recepţiei organizată de Preşedinţie de 1 Decembrie. Într-una din fotografii Tălmăcean apare împreună cu fostul general (degradat) Stănculescu.

Trustul de presă din care face parte Antena 3 a ţinut mereu partea generalului Stănculescu în perioada cînd se desfăşura procesul acestuia, cît şi mai apoi, cînd nădăjduia la o graţiere (pe care Băsescu n-a dat-o, Stănculescu a ieşit din închisoare pentru bună purtare, după ispăşirea unei treimi din pedeapsă). Acum foloseşte însă invitarea lui Stănculescu la Cotroceni pentru a lovi în adversarul tradiţional al trustului Intact, Traian Băsescu. Şi bine face.

Nu ştiu dacă Băsescu personal l-a invitat pe Stănculescu la recepţia de la Cotroceni, ori vreun consilier al său, dar un preşedinte e răspunzător şi pentru ce fac consilierii cărora le deleagă sarcini. La trustul Procter & Gamble, unde am lucrat o perioadă, ni se spunea nouă celor cu funcţii manageriale că „poţi delega sarcini, nu responsabilităţi”. (more…)

 

Procesul Marin Oană contra SSPR. Cererea mea de intervenţie admisă în principiu, dar numai în interesul SSPR iunie 4, 2012


În 30 mai am fost la Curtea de Apel Bucureşti pentru a participa la procesul iniţiat de generalul Marin Oană împotriva SSPR (linc), prin care cere să se anuleze anularea certificatului său de revoluţionar. La respectivul proces am făcut o cerere de intervenţie (linc) atît în interes propriu cît şi în interesul pîrîtei SSPR, cerînd menţinerea hotărîrii de anulare a certificatului de revoluţionar. (more…)

 

Procesul SSPR cu Preşedinţia, suspendat din vina SSPR mai 31, 2012


În 29 mai, în procesul deschis de SSPR împotriva preşedinţiei (dosar 470/2/2012 la Curtea de Apel Bucureşti), care urmărea anularea decretului 1168/2004 prin care fostul preşedinte Ion Iliescu a consfiinţit preschimbarea a 1266 certificate de revoluţionar conform Legii 341/2004, a fost suspendat în temeiul art. 155 indice 1 cod procedură civilă.

La sorocul anterior instanţa dispusese: (more…)

 

Procesul SSPR cu Preşedinţia – termen 29 mai mai 25, 2012


În procesul în care SSPR a dat în judecată Preşedinţia (linc) pentru a obţine anularea decretului 1168/2004 al fostului preşedinte Ion Iliescu, prin care s-au atribuit titluri titluri de revoluţionari pentru 1266 de persoane, termenul de judecată e în 29 mai 2012.

Argumentaţia folosită de SSPR la acest proces am prezentat-o pe acest blog (linc). (more…)

 

Anularea decretului 1168/2004: Acţiune în justiţie a SSPR împotriva Preşedinţiei martie 12, 2012


Am mai scris pe acest blog că SSPR a dat în judecată Administraţia Prezidenţială (linc). Exact cum bănuiam, procesul are ca obiect anularea decretului prezidenţial nr. 1168/2004 emis de Ion Iliescu, prin care s-a acordat titlul de luptători în revoluţie unui număr de 1266 de persoane. Este una din ultimele acţiuni făcute de fostul secretar de stat George Costin înainte de arestarea sa (linc). Rămîne de văzut care va fi poziţia în această problemă a actualei conduceri a SSPR. Sorocul de judecată este 20 martie.

Remarc însă că persoanele trecute în decretul prezidenţial contestat în justiţie au fost trecute şi în lista revoluţionarilor din Monitorul Oficial 467 bis din 7 iulie 2010 (linc). Chiar dacă SSPR ar obţine în justiţie anularea acelui decret prezidenţial, respectivele persoane ar fi în aceeaşi situaţie juridică cu ceilalţi vreo 20000 de revoluţionari care au primit certificate dar nu au încă confirmarea prin decret prezidenţial. Nu ştiu însă dacă există vreun precedent de acest fel – un decret prezidenţial care să fie anulat în justiţie. Cunosc doar precedente de decrete prezidenţiale care au fost anulate de însuşi preşedintele.

În acţiunea juridică, George Costin se referă la presupuse incorectitudini care ar fi fost făcute la pregătirea listei revoluţionarilor cuprinşi în decret de către fostul secretar de stat Emilian Cutean şi de senatorul Sergiu Nicolaescu, cît şi la situaţia neclară a prezenţei în comisia SSPR care verifica dosarele a unor persoane precum: colonel Ioan Matei, delegat M.Ap.N., Vlad Făgăruşanu, delegat al Ministerului Public, Laura Elena Glăvan, delegată a Minsiterului Sănătăţii, Neculai Rotariu şi Gheorghe Ivaşcu, delegaţi ai Ministerului Administraţiei şi Internelor. Ar fi util dacă s-ar putea afla şi punctul de vedere al celor în cauză despre cele scrise în acţiunea juridică a SSPR.

Prezint mai jos cititorilor conţinutul acţiunii în justiţie iniţiată de SSPR:

(more…)

 

Precizări de la Preşedinţia României februarie 14, 2012


După ce Mediafax a transmis ştirea (linc) că preşedintele Traian Băsescu, referindu-se la cererea de graţiere a fostului general Victor Stănculescu, a afirmat că acesta e „singurul condamnat” pentru revoluţia din 1989, am adresat preşedintelui României o scrisoare în care atrăgeam atenţia că respectiva afirmaţie reprezintă o „minciună sfruntată”, îi ceream confirmarea faptului că respectiva afirmaţie a fost într-adevăr făcută de domnia sa şi, pentru cazul că informaţia MediaFax e corectă, ceream să mi se spună cine este consilierul prezidenţial vinovat de dezinformarea preşedintelui şi dacă s-au luat măsuri de pedepsire a acestuia, ţinînd seama de gravele prejudicii aduse credibilităţii instituţiei prezidenţiale. În scrisoare dădeam şi o listă incompletă a proceselor legate de revoluţie, din care se putea observa că Stănculescu nu e singurul condamnat pentru aceasta. În esenţă e vorba de argumentele folosite în articolul de pe acest blog: Preşedintele Traian Băsescu minte cu privire procesele revoluţiei, în timp ce analizează cererea de graţiere a lui Stănculescu (linc).

Preşedinţia României mi-a trimis un răspuns, semnat de consilierul de stat Gabriel Cristian Piscociu, din care reiese că expresia folosită de domnul Traian Băsescu la o emisiune radiofonică, în legătură cu Victor Atanasie Stănculescu, a fost de „singurul mare vinovat al revoluţiei”, nu de „singurul condamnat al Revoluţiei”, cum apăruse în ştirea Mediafax. Reţin totodată răspunsul lui Traian Băsescu despre dosarele revoluţiei, cînd reporterul Alexandra Andon l-a întrebat: „Acum ar fi posibilă desecretizarea lor? Sînt secretizate?”. Domnul Băsescu a răspuns: „Eu cred că nu e nimic secret”. Este o precizare importantă pentru oameni de felul lui Cornel Mihalache, care se prezintă drept specialişti în istoria revoluţiei din 1989 şi care îşi exprimă neîncrederea cînd li se spune că dosarele legate de revoluţie au fost desecretizate, părîndu-li-se o aberaţie îndemnul de a cerceta documentele în locul bîrfelor (vezi polemica legată de filmul „Terorist – erou martir” – linc).

Redau mai jos răspunsul primit de la Preşedinţia României: (more…)

 

Vladimir Tismăneanu şi-a făcut blog februarie 19, 2009


De cîteva zile a intrat în blogosferă şi Vladimir Tismăneanu, cunoscut pentru faptul că a condus comisia prezidenţială de condamnare a comunismului. Îi urez succes în noua sa calitate. Puteţi citi blogul său aici.

Din punct de vedere al istoriografiei revoluţiei din 1989 Tismăneanu e mai degrabă o prezenţă discretă, scriind relativ puţin pe acest subiect, rezumîndu-se să preia generalităţi la modă, fără o analiză de amănunt.

În raportul comisiei prezidenţiale condusă de Tismăneanu exista şi un capitol dedicat revoluţiei din 1989, aşa cum se vede pe varianta raportului care se află postată pe saitul preşedinţiei (pag. 620-627). Însă în varianta de raport publicată de editura Humanitas s-au introdus multe schimbări faţă de varianta de pe saitul preşedinţiei. Una dintre schimbări a fost şi eliminarea capitolului despre revoluţia din 1989. Probabil s-a considerat că revoluţia din 1989 este un eveniment prea mărunt în istoria comunismului din România pentru a i se consacra un capitol separat.

Am încercat să obţin, de la Preşedinţia României, o explicaţie cu privire la diferenţele între raportul comisiei Tismăneanu aşa cum este el publicat (chiar şi azi) pe saitul Preşedinţiei şi raportul publicat de editura Humanitas. Iată un fragment dintr-un mesaj al meu trimis anul trecut preşedinţiei României:

În temeiul legii 544/2001 a liberului acces la informaţii vă rog să-mi răspundeţi la următoarele întrebări:
– Care este Raportul Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România pe care Administraţia Prezidenţială şi-l asumă ca bază teoretică a mesajului prezentat de preşedintele Traian Băsescu în parlamentul României în 18 decembrie 2006, cel publicat pe situl Preşedinţiei României sau cel publicat de Editura Humanitas?
– Care este explicaţia diferenţelor dintre aceste două versiuni ale Raportului, cine şi cu aprobarea cui a schimbat textul Raportului după publicarea acestuia pe situl Preşedinţiei României?
– Comisia Prezidenţială de Analiză a Dictaturii Comuniste din România îşi continuă funcţionarea şi astăzi? Dacă nu, pînă cînd a funcţionat această Comisie?
– Schimbările apărute în Raport ulterior publicării sale pe situl Preşedinţiei României au fost aprobate de plenul Comisiei?
– Vă rog să-mi transmiteţi o copie a regulamentului de funcţionare al Comisiei Prezidenţiale de Analiză a Dictaturii Comuniste.
– Administraţia Prezidenţială consideră autentică varianta de Raport Final al Comisiei Prezidenţiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România publicată de Editura Humanitas?

Răspunsul primit de la preşedinţie precizează:

Regimul comunist din România a fost condamnat de către preşedintele României în baza Raportului Final prezentat de Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (CPADCR) la începutul lunii decembrie 2006, document postat pe situl Administraţiei Prezidenţiale la momentul 18 decembrie 2006.
În legătură cu documentul elaborat, ca şi în cazul Raportului Final al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România, şi responsabilii CPACDR au făcut precizarea că: „Această formă a Raportului Final ar putea înregistra corecturi, adăugiri şi adnotări pe măsura procesului de redactare”.
Funcţionarea Comisiei s-a întemeiat pe principiul consensului, cu posibilitatea exprimării opiniei separate, realitate care se vădeşte şi în textul Raportului. În versiunea care a apărut la Editura Humanitas s-au realizat modificări în ceea ce priveşte ordinea capitolelor, pentru a răspunde sugestiilor unora dintre membri şi experţii Comisiei. De asemenea, acolo unde s-a obţinut bibliografie suplimentară, ea a fost inclusă. Prin celelalte modificări operate, s-a urmărit coerenţa şi rigoarea textului, precum şi eliminarea repetiţiilor.
CPADCR nu a avut nici personalitate juridică, nici regulament de funcţionare şi nici buget propriu. Practic, Comisia a funcţionat pînă la 11 aprilie 2007 cînd, printr-o Decizie a preşedintelui României a luat fiinţă Comisia Prezidenţială Consultativă pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.
Cu deosebită consideraţie,
Gussi Alexandru
consilier de stat

Pe acest blog am comentat partea despre revoluţie din raportul comisiei Tismăneanu (varianta de pe saitul preşedinţiei) în articolul Institutul Revoluţiei contra Comisiei Tismăneanu şi am publicat articolul lui Rich Andrew Hall Ce l-a făcut pe Ceauşescu să fugă?, în care se fac referiri la scrierile lui Tismăneanu despre revoluţie.