Eugen Gherga – relatare din revoluţie: „Au zis să rezistăm, să-i batem pe miliţieni, tot cartierul era în picioare”

Domnul Eugen Gherga a mai fost prezentat pe acest blog (vezi linc). Este unul din revoluţionarii care a ajutat la efectuarea înregistrărilor audio din revoluţie, înregistrări prezentate pe acest blog la pagina „Revoluţia din Timişoara în înregistrări audio-video”.

Domnul Gherga mi-a pus la dispoziţie copia unei scrisori scrisă între 13-15 ianuarie 1990 pe care a trimis-o în SUA prietenului Virgil Nagy. Scrisoarea conţine o relatare amănunţită despre întîmplările din revoluţia timişoreană. Cred că este un document istoric valoros tocmai prin faptul că a fost scris în perioada imediat următoare revoluţiei. Cum am explicat în articolul „Despre metodologia cercetării istorice” (linc), anume declaraţiile făcute „la cald”, în perioada revoluţiei sau imediat următoare, reflectă cel mai exact desfăşurarea evenimentelor, dar şi gîndurile şi stările de spirit ale martorilor în perioada revoluţiei, avînd o valoare documentară mai mare decît declaraţiile date la ani buni după evenimente. Redau mai jos scrisoarea domnului Eugen Gherga:

Timişoara, 13 ianuarie 1990

Dragă Awy! Continuă lectura

Richard Andrew Hall: Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu (III). „Ialta-Malta” şi teoria intervenţiei străine în revolta de la Timişoara

În 2009 am publicat pe acest blog traducerea unor fragmente din teza de doctorat a profesorului american Richard Andrew Hall„Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu”. Respectiva teză de doctorat a fost susţinută în decembrie 1996 la Universitatea Indiana. Voi prezenta în perioada următoare noi fragmente din această teză de doctorat. În textul lucrării domnului Hall, fragmentele pe care le voi prezenta sînt anterioare celor deja traduse, care au fost numerotate 1-8, şi le voi numerota cu cifre romane. Cu litere cursive între paranteze drepte am introdus în text unele comentarii ale mele.

Pentru republicarea în altă parte a acestei teze este nevoie să cereţi aprobarea autorului, cu care se poate lua legătura la hallria@comcast.net

Fragmentele deja traduse din teza de doctorat a profesorului Hall:
Începutul sfîrşitului: Timişoara 15-17 decembrie 1989
O privire de ansamblu asupra revoltei din Timişoara
„Ialta-Malta” şi teoria intervenţiei străine în revolta de la Timişoara – fragmentul prezentat acum
Ceauşescu pleacă în Iran
18-19 decembrie. Evenimentele din Timişoara în absenţa lui Ceauşescu
20 decembrie 1989: Protestatarii cuceresc Timişoara
Greşeala fatală a lui Ceauşescu: mitingul din 21 decembrie
Cine a aruncat “petarda”?
Rolul USLA în reprimarea din 21-22 decembrie 1989 la Bucureşti
Ce l-a făcut pe Ceauşescu să fugă?
Ceauşeştii în timpul fugii
Concluzii

„Ialta-Malta” şi teoria intervenţiei străine în revolta de la Timişoara Continuă lectura

Declaraţia de la Budapesta din 1989 şi aberaţiile care se spun în legătură cu ea


Actualizare 11 mai 2018: Înlocuire legături către saitul domnului Liviu Ioan Stoiciu, care nu mai funcționau, cu legături către copiile respectivelor articole de pe saitul web.archive.org de arhivare a internetului.

În iunie 1989 la Budapesta, cu prilejul reînhumării lui Imre Nagy, mai mulţi emigranţi români au iscălit împreună cu intelectuali maghiari aşa numita „Declaraţie de la Budapesta” în care se cerea unirea forţelor românilor şi ungurilor împotriva duşmanului comun – dictatura Ceauşescu (voi da mai jos textul integral). În decembrie 1989 la Timişoara frăţia între diferitele naţionalităţi în lupta împotriva dictaturii s-a putut remarca, exact în spiritul Declaraţiei de la Budapesta, deşi nu neapărat ca o urmare a acesteia.

La Declaraţia de la Budapesta au aderat nume cunoscute ale emigraţiei româneşti, precum Paul Goma, Eugen Ionescu, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Vladimir Tismăneanu, Mihnea Berindei, Neagu Djuvara. La o lună de la apariţie, Declaraţia respectivă a fost aprobată şi de regele Mihai.

Campaniei de falsificare a istoriei care are ca ţintă revoluţia din decembrie 1989 i-a căzut victimă şi Declaraţia de la Budapesta.  Pe saitul domnului Liviu Ioan Stoiciu, fost dizident al regimului Ceauşescu devenit în decembrie 1989 preşedintele Consiliului Judeţean Vrancea al CFSN (şi apoi al CPUN), e publicat un articol în care se aminteşte despre Declaraţia de la Budapesta (linc). În articol Liviu Ioan Stoiciu povesteşte cum a suferit pentru monarhie în comunism, cînd a rămas corigent la istorie pentru că a arătat o poză cu regii României, ce bună ar fi fost monarhia în decembrie 1989 şi cum după revoluţie a colaborat la publicaţii monarhiste, un text al său fiind publicat şi într-un album de lux dedicat regelui Mihai. În acest context, în care ne-am lămurit de simpatiile domnului Stoiciu pentru regele Mihai, domnia sa trînteşte o minciună sfruntată din arsenalul propagandei securiste actuale legate de anul 1989: „în vara anului 1989 am auzit la Radio Europa Liberă de o „proclamaţie de la Budapesta”, semnată şi de Regele Mihai, prin care se cerea o intervenție armată pentru apărarea drepturilor… minorităţii maghiare din România (cu o înfiinţare a Republicii Transilvania; o desprindere a Transilvaniei)”. După toate poveştile cu monarhismul domnului Stoiciu, afirmaţia pare mult mai credibilă decît dacă ar veni din partea unor adversari ai regelui.

Hai să vedem totuşi ce conţinea Declaraţia de la Budapesta (linc):

DECLARAŢIA DE LA BUDAPESTA Continuă lectura

Paul Goma, în dosarul CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu

CNSAS explică instanţei că nu a depus integral decît o parte din dosarele despre Gelu Voican Voiculescu. Cererea mea de a obţine şi restul dosarului a fost respinsă

V-am mai povestit despre faptul că în dosarul lui Gelu Voican Voiculescu pe care l-am primit de la CNSAS se află, printre altele, o declaraţie legată de Paul Goma. Sfîrşitul declaraţiei lipseşte din filele pe care le-am primit de la CNSAS. Am încercat să obţin partea lipsă la ultimul soroc de judecată, dar instanţa mi-a respins cererea (linc).

Declaraţia pe care o prezint acum e din volumul I1212 vol. 2 al CNSAS, filele 13-21. Lipsesc, dintre documentele prezentate instanţei de CNSAS, din acel volum, filele 12 şi 22-41 (plus multe alte file). E posibil ca fila 12 să fie începutul declaraţiei pe care v-o prezint acum (se vede că prima pagină nu are un titlu; totuşi nu e cert că prima pagină a declaraţiei lipseşte), iar de la fila 22 încolo (nu se ştie cîte file) să fie sfîrşitul declaraţiei (aici e cert că lipseşte din declaraţie, fiindcă ultima pagină prezentată de CNSAS se termină în mijlocul unei propoziţii).

În această situaţie vă prezint ceea ce am – adică 10 pagini dintr-o declaraţie olografă legată de Paul Goma. CNSAS-ul are năravul să secretizeze numele terţelor persoane, în copiile pe care le eliberează părţilor din proces, dar în dosarul instanţei (unde nu e nimic secretizat) am verificat că anume de Paul Goma e vorba în declaraţia pe care v-o prezint acum. La transcrierea declaraţiei, fragmentele secretizate de CNSAS le-am notat cu […] iar acolo unde e vorba de Paul Goma am notat [PG]. Mai dezvălui şi numele lui Alexandru Ivasiuc, despre a cărui înmormîntare e vorba, fiindcă nu cred că îi cauzez vreun prejudiciu dezvăluind că a fost înmormîntat. Continuă lectura

Cel mai scîrbos informator al securităţii, după părerea lui Neculai Constantin Munteanu

Neculai Constantin Munteanu. Sursă foto: http://www.europalibera.org/content/article/24378231.html

Vechiul redactor al postului de radio Europa Liberă, Neculai Constantin Munteanu, a publicat un top personal al celor pe care îi consideră cei mai scîrboşi informatori ai securităţii. Pe locul întîi în acest top, „Rolls-Royce-ul turnătoriei la români” cum îl supranumeşte Neculai Constantin Munteanu, se află pretinsul istoric Alex Mihai Stoenescu, autorul mai multor cărţi despre revoluţia din 1989, invitat la o mulţime de emisiuni televizate pe acest subiect în calitate de „expert” în problemă, declarat de Ion Cristoiu drept „cel mai bun specialist al nostru în evenimentele din decembrie 1989” (linc). Alex Mihai Stoenescu este mentorul campaniei despre revoluţia din 1989 desfăşurată începînd cu 2009 de ziarul „Adevărul” (linc) şi al campaniei mai vechi din Jurnalul Naţional pe acelaşi subiect, care a pricinuit apariţia cărţii mele „Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional” (linc).

Articolul domnului Neculai Constantin Munteanu este al cincilea dintr-o serie de articole despre top 5 cei mai scîrboşi informatori ai securităţii. Cum e obiceiul la topuri, s-a început de la coadă spre cap, adică s-a început cu scîrbosul de pe locul 5 şi acum a ajuns la scîrbosul numărul 1. Reproduc articolul, de pe saitul postului de radio „Europa Liberă” (linc):

Top 5: Cei mai scârboși informatori (5) Continuă lectura

1988, Chişinău: Ce se vorbeşte la întrunirile asociaţiilor neformale?

În 24 iulie 1988 ziarul „Moldova Socialistă” a publicat articolul lui Vitalie Atamanenco „Averse, reverse şi extremităţi”, în care este criticată activitatea organizaţiilor „neformale” (neînregistrate oficial) din RSS Moldovenească, care formau embrionul mişcării naţionale din Basarabia. Articolul a fost foarte discutat în epocă, fiind reprodus şi de ziarul de limbă rusă „Sovetscaia Moldavia” şi de alte ziare. „Moldova Socialistă” avea să continue în mai multe numere la rînd discutarea problemelor din acest articol. Articolul lui Vitalie Atamanenco reprezintă de fapt poziţia conducerii de partid a RSS Moldoveneşti faţă de mişcarea naţională incipientă din republică. În condiţiile gorbacioviste, comuniştii moldoveni nu mai puteau trimite în închisoare pe „naţionalişti”, dar, deducem din articol, tare le-ar fi plăcut. Unii din liderii mişcării naţionale sînt înfieraţi că au făcut puşcărie în trecut pentru atitudini antisovietice, şi se explică că au primit de fapt ceea ce au meritat. Printre cei criticaţi se numără şi Gheorghe Ghimpu (linc cu film documentar despre acesta), fratele lui Mihai Ghimpu, fostul preşedinte interimar al Republicii Moldova.

Unul dintre cei vizaţi în articol, Mihail Moroşanu (linc), a dat în judecată pentru defăimare ziarul „Moldova Socialistă” şi a cîştigat procesul, fapt care a fost o încurajare pentru mişcarea naţională basarabeană.

Articolul este lung, în stilul jurnalistic al vremii, dar îl voi reproduce integral fiindcă e un articol istoric cu privire la politica din RSS Moldovenească a anului 1988. Vitalie Atamanenco se arată a fi un jurnalist profesionist, care caută fapte relevante pentru a le înfăţişa cititorilor. Interpretarea pe care o face faptelor e din perspectiva convingerilor sale pro-sovietice, dar faptele sînt înfăţişate corect, fără dezinformări. Cred că astăzi una din cele mai bune căi de a-i omagia pe Gheorghe Ghimpu sau Mihail Moroşanu este republicarea articolului lui Vitalie Atamanenco.

Comentariile mele inserate în textul transcrierii articolului sînt cu litere cursive între paranteze drepte. Am evidenţiat cu litere îngroşate persoanele despre care e vorba în articol. Continuă lectura

Europa Liberă, 22 decembrie 1989: „Puterea a fost preluată de Frontul pentru Salvarea Patriei, sub conducerea fostului ministru de externe Corneliu Mănescu (…) Bate astăzi în România un vînt puternic dinspre NE; este vîntul de libertate” (audio)

Continui prezentarea emisiunilor „Europei libere” din decembrie 1989 cu emisiunea din 22 decembrie 1989, ora 12,30, imediat după fuga lui Ceauşescu din CC. În emisiune se anunţă căderea lui Ceauşescu. Interesant în această emisiune e că, în contradicţie cu scenariile post-factum care au fost răspîndite în opinia publică şi care spun că de multă vreme era stabilit ca Ion Iliescu să preia puterea în momentul căderii lui Ceauşescu, aici se anunţă că puterea a fost preluată de… Corneliu Mănescu, activist PCR dizident care iscălise „scrisoarea celor 6”. Cei de la Europa Liberă erau habarnişti asupra evenimentelor din Bucureşti şi încercau şi ei să pună cap la cap diferite informaţii, uneori contradictorii, care ajungeau la ei pe diferite căi. Altă idee interesantă afirmă şi Emil Hurezeanu, preluînd o ştire din buletinul meteorologic: „Bate astăzi în România un vînt puternic dinspre NE; este vîntul de libertate”, dar apoi precizează că vîntul de libertate vine din chiar inima acestui popor. Nicolae Stroescu-Stînişoară îşi exprimă părerea că „execuţii sumare şi metode violente de a încerca rezolvarea problemelor, inclusiv a vinovăţiilor capitale nu sînt metodele pe care le-ar dori românii înţelepţi şi care ar fi în interesul evoluţiei noastre ulterioare şi a neamului”. Se ştie că nu s-a ţinut seama de această opinie.

Căderea lui Ceaușescu comentată de redactorii Europei Libere.

Fă clic pentru a asculta emisiunea pe saitul postului de radio Europa Liberă (65 minute 17 secunde)

Linc de rezervă

Transcrierea înregistrării: Continuă lectura

În redacţia „Europei Libere”, 26-28 decembrie 1989 (video)

Pe youtube, pus de către „walldracula” am găsit nişte imagini filmate în redacţia secţiei româneşti a postului de radio Europa Liberă. Conform explicaţiilor prezente acolo, imaginile au fost realizate de Liviu Tofan în zilele de 26, 27 şi 28 decembrie 1989.

În ordinea apariției, în această filmare: Continuă lectura

Ana Blandiana despre Gogu Rădulescu şi cartea ei tipărită în 1989

Pe saitul Ziarişti on-line (linc) s-a publicat un document de la începutul anilor 1990: Scrisoarea mai multor intelectuali în favoarea fostului membru al C.P.Ex. Gogu Rădulescu, arestat la acea vreme, împreună cu întregul C.P.Ex., pentru faptul că, în şedinţa C.P.Ex., şi-a dat acordul pentru reprimarea cu foc a revoluţiei. Scrisoarea sună aşa:

Domnule procuror general,

Ne adresăm dvs. în legătură cu Gogu Rădulescu, fost, pînă în 22 decembrie 1989, Preşedinte al Curţii Superioare de Control Financiar şi înalt demnitar al PCR. Avem încredere în discernămîntul procuraturii şi nu dorim în nici un fel să influenţăm mersul anchetei. Dacă totuşi vă scriem aceste rînduri, este pentru a vă atrage luarea aminte asupra unei laturi a personalităţii lui Gogu Rădulescu de care, ea nefiind propriu-zis publică, nu toată lumea a avut cunoştinţă. Dar cum însuşi procesul instituit de procuratură implică în cazul lui Gogu Rădulescu o obligatorie componentă morală, credem util a vă semnala tocmai această latură. Continuă lectura

Pacepa în „Orizonturi roşii”: „Nicolae Militaru, unul din generalii favoriţi ai lui Ceauşescu”

Faptul că generalul Militaru, ministrul apărării în guvernul instaurat în decembrie 1989, este omul ruşilor, se ştia din cartea „Orizonturi roşii” a generalului Ion Mihai Pacepa, fost şef al securităţii ceauşiste fugit în SUA. Cartea a fost difuzată şi la Europa Liberă, post de radio cu largă audienţă în epocă. De aceea, cînd l-am văzut pe Militaru în decembrie 1989 imediat am făcut legătura cu cele auzite din cartea lui Pacepa. Bănuiesc că, deodată cu mine mulţi alţi români şi-au amintit de acelaşi lucru.

În prima parte a anului 1990, cu ajutorul soră-mii din America (linc) am făcut rost şi de o ediţie tipărită a cărţii generalului Pacepa şi am tălmăcit, pentru revista „Forum Studenţesc” din Timişoara, fragmentele legate de relaţia generalului Militaru cu sovieticii. Deasemeni am purtat cartea pe la mitinguri, arătînd-o şi altora.

Este interesant ce scrie Pacepa despre Militaru, dar, privind retrospectiv la legendele ţesute în jurul revoluţiei din 1989, este interesant şi ce nu scrie. Pacepa nu este un om care să fi aflat doar marginal despre cazul Militaru. După propriile sale afirmaţii, Pacepa este omul care i-a prezentat personal lui Ceauşescu informaţiile care au determinat mazilirea generalului Militaru.

Pe scurt, Pacepa scrie despre Militaru că:
– a făcut sex cu o agentă sovietică, fiind înregistrat audio de securitate.
– a acceptat ideea de a da ataşatului militar sovietic la Bucureşti, fost coleg de-al său din timpul studiilor militare, cartea cu telefoanele Marelui Stat Major al armatei române, document cu caracter secret.

Ce NU spune Pacepa despre Militaru este că acesta ar fi fost implicat într-o conspiraţie care avea scopul răsturnării lui Ceauşescu. Acestea sînt susţineri făcute de Militaru după revoluţie (voi prezenta pe blog afirmaţiile lui Militaru despre această problemă) care mie mi se par foarte dubioase. Militaru avea deja agăţată tinicheaua de „om al ruşilor” prin cartea lui Pacepa, iar difuzarea cărţii la Europa liberă (şi după 1989, şi în România) a făcut faptul prea cunoscut ca să mai poată fi ascuns. Mai ales după începutul mişcării CADA care a cerut înlăturarea lui Militaru (punctul 4 pe lista de revendicări – linc), pomenindu-se în discuţiile televizate şi despre dosarele „Corbii” (linc), faptul că Militaru avea legături cu ruşii a ajuns cunoscut şi de cei care eventual rataseră transmiterea cărţii lui Pacepa la „Europa Liberă”. În aceste condiţii, cea mai bună variantă pentru Militaru era să spună „da, am colaborat cu ruşii, dar din adînc patriotism, dorind să izbăvesc ţara de sub dictatura lui Ceauşescu”. Continuă lectura