New York Times din 19 decembrie 1989 despre revoluţia română: „Relatările martorilor variază mult, numărul morţilor fiind estimat în jos la doi şi în sus la cîteva sute”

NYT19dec1Reiau discuţia asupra uneia din dezinformările răspîndite de Ion Iliescu, prin cartea sa „Revoluţie şi reformă”, şi preluată de propagandiştii acestuia din presa românească (în rîndul propagandiştilor fiind destui specializaţi în demagogie anticomunistă): se pretinde că presa străină are vina exagerării numărului morţilor din decembrie 1989, încercînd să se ascundă rolul esenţial avut în această problemă de procesul Ceauşescu organizat la porunca lui Iliescu. La acel proces s-a anunţat oficial un număr al morţilor de 60000. Presa străină, ca şi cea română, a preluat comunicatele oficiale ale FSN, ceea ce e absolut firesc. Anume procesul Ceauşescu a dat credibilitate altor relatări exagerate care existaseră pînă atunci despre numărul morţilor, relatări care erau însă, pînă la acel moment, marginale, nebăgate în seamă de ziarele serioase din Vest sau pomenite cu rezerve. Prezint mai jos ce scria „New York Times” din 19 decembrie 1989 despre revoluţia română. Observaţia mea este că ziarul american a prezentat o relatare obiectivă, în măsura în care acest lucru era posibil în lipsa corespondenţilor străini la faţa locului (lipsă care vine în contradicţie cu teoriile despre plănuirea în avans a evenimentelor din Timişoara de către agenturile străine). Intervenţiile mele în text sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

„Confruntare locală devine protest anti-regim într-un oraş românesc” de Thomas L. Friedman

în timpul sfîrşitului de săptămînă, o confruntare între poliţie şi un conducător bisericesc proeminent a dus la un protest antiguvernamental de amploare în România, despre care se relatează că a provocat multe victime după ce forţele de securitate [„security forces” în engleză, nu se înţelege neapărat Securitatea ci poate avea înţelesul mai larg de forţe de menţinere a ordinii] au răspuns cu tunuri de apă, gaze lacrimogene şi unele focuri de armă.

Ziariştii nu au fost lăsaţi lîngă scena confruntării, în oraşul Timişoara din Vestul României, nu departe de graniţa cu Ungaria. Relatări ale răzmeriţei au fost adunate din bucăţi aici [adică în redacţia New York Times], de la agenţii de presă est europene şi vestice, care au discutat cu martori ce au părăsit România în ultimele două zile. Amănunte au venit deasemenea de la emisiuni de radio monitorizate de Serviciul de Informaţii despre Emisiunile Străine al Departamentului de Stat şi de la informaţii ale funcţionarilor departamentului.

Primele asemenea proteste

Departamentul de Stat [echivalentul american al Ministerului de Externe] a spus astăzi că ambasada americană din Bucureşti, capitala României, care este la aproximativ 500 de mile de zona răzmeriţei, nu poate încă confirma rapoartele despre pierderile înregistrate. Relatările martorilor variază mult, numărul morţilor fiind estimat în jos la doi şi în sus la cîteva sute.

Demonstraţiile au fost primele raportate în România de cînd oamenii din Germania de Est, Cehoslovacia şi Bulgaria au început să iasă în lunile din urmă la manifestaţii stradale paşnice care au forţat conducătorii comunişti să împartă puterea. Aparent, ele au început ca rezultat al tensiunilor etnice dintre regimul comunist dur al preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi minoritatea ungurească din ţară, care numără 2 milioane. Continuă lectura