Sorin Oprea povestește despre revoluția din 1989: Aveam pistol. La intrarea în Consiliul Județean nu ne-a percheziționat nimeni. Puteam să-l împușc pe Dăscălescu

Actualizare 18 decembrie 2022: Adăugire la titlu

Despre Sorin Oprea, una din personalitățile revoluției din 1989 din Timișoara, care în 16 decembrie 1989 a avut un rol important în mobilizarea mulțimii la manifestările de protest anticeaușiste iar în zilele următoare a continuat acest lucru, ajungînd în 20 decembrie 1989 să participe la comitetul revoluționar Frontul Democratic Român, unde s-a ocupat de organizarea pazei clădirii Operei (unde se afla comitetul revoluționar) am mai scris: Sorin Oprea: Cînd era cu Solidarnoşt în Polonia, am ascultat un comentariu la Constantin Nicolae Munteanu, spunea el despre un individ de la o întreprindere, care a zis: „domnule preşedinte, eu pot să vă aduc zece mii de oameni”. Eu în noaptea de 16/17 am vrut să strîng zece mii de oameni (linc).

Deasemeni, am prezentat emisiunea „Culisele revoluției”, difuzată de TVR Timișoara în decembrie 2003, la care a fost invitat și Sorin Oprea. Episoadele emisiunii:
– Noi am mers cu gîndul „acum ori niciodată”
– Revoluţia n-a început de la Tokes. Enoriaşii au fost una, revoluţionarii au fost alţii
– Acel scenariu cu aprilie ’90 care s-a vehiculat nu e atît de important
– Să ne spună domnul Radu Tinu dacă şi-a realizat visul de a-l lovi peste coaie pe cheferist
– În 18 decembrie Timişoara părea înfrîntă
– Măgureanu: „Terorişti externi n-au putut fi probaţi şi există suficiente amănunte pentru a demonstra imposibilitatea existenţei unor asemenea terorişti”
– În noaptea de 22 în Operă s-a făcut o pană de curent. A fost momentul în care colonelul Zeca a reuşit pentru prima dată să-şi introducă soldaţii printre noi
– Măgureanu: „Nu exista nici o persoană din România care să facă parte din vreo înţelegere cu cineva din afară. O spun cu toată certitudinea”
– În 1994 am cerut destituirea domnului Măgureanu datorită lipsei de profesionalism a raportului SRI despre revoluţie
– Stănculescu n-a făcut o asemenea afirmaţie gogonată, cu 1000 de terorişti
– Chiticaru: Armata nu avea puşti cu lunetă!
– Măgureanu: La procesul Ceauşescu am fost doar martor, fără nici o implicare
– Am anunţat public: Cunoaştem adresele securiştilor, familiilor lor. Dacă unuia dintre noi i se întîmplă ceva, aceştia vor păţi la fel

Anul trecut Sorin Oprea a dat un amplu interviu despre revoluție pentru QUB TV, pe care-l puteți vedea mai sus.

Afirmații făcute de Oprea în interviu (comentarii ale mele cu litere cursive între paranteze drepte):

22 decembrie 1989 la Timișoara – Piața Operei și în clădirea Operei. Florentin Cîrpan și Radu Bălan propuși la funcția de șef al statului (video)

Actualizare 25 decembrie 2021: Am finalizat transcrierea înregistrării. Cititorii care pot completa ori corecta această transcriere (sînt unele fragmente în care nu se deslușește prea bine ce s-a vorbit) ori pot indica numele exact al persoanelor care au luat cuvîntul, rog să adauge comentarii la acest articol (în josul articolului puteți adăuga comentarii) pentru a face o transcriere cît mai corectă și completă. Rugămintea e valabilă pentru toate înregistrările prezentate cu transcriere pe acest blog, pe care le găsiți mai ales în paginile „Revoluția din Timișoara (înregistrări audio-video)”, „TVR în decembrie 1989” și „Revoluția din București”.

O altă filmare din 22 decembrie 1989 de la Timișoara. Se vede mulțimea din Piața Operei și sînt deasemeni și secvențe filmate înăuntrul clădirii Operei, unde fostul prim secretar PCR Radu Bălan venise să discute cu membrii comitetului revoluționar „Frontul Democratic Român”.

Transcriere înregistrare (nu am finalizat-o; o voi finaliza mai apoi, articolul se va actualiza):

Timișoara, 22 decembrie 1989. Piața Operei (video)

O filmare pe care încă n-o pusesem pe blog (pe canalul meu youtube am pus-o din 1 decembrie 2020) din Piața Operei, din 22 decembrie 1989. Sînt și filmări din interiorul clădirii Operei, unde se constituise comitetul revoluționar Frontul Democratic Român. Un reprezentant al armatei vorbește mulțimii. La un moment dat, Radu Bălan, care era atunci prim-secretarul PCR Timiș, scrie ceva (dă autografe?) pe buletinele de identitate pe buletinele de identitate ale revoluționarilor din jur. Mulțimea din piață cîntă „Deșteaptă-te române!” (care avea să devină noul imn al României), dar și „Internaționala”.

Conform orei indicată pe casetă, filmarea începe de la ora 13,21, adică după ce Ceaușescu fugise deja din sediul Comitetului Central PCR.

A murit Ioan Marcu, figură marcantă a revoluției din Timișoara

Ioan Marcu, figură marcantă a revoluției de la Timișoara, a murit ieri, la vîrsta de 72 de ani.

În 20 decembrie 1989 Ioan Marcu a condus coloana de demonstranți îmbrăcat într-un cearșaf alb. A fost printre cei care a participat la discuțiile cu prim-ministrul comunist Constantin Dăscălescu care s-au desfășurat în clădirea comitetului județean PCR (acum, clădirea consiliului județean Timiș). Era pe atunci muncitor la una dintre principalele fabrici timișorene – Uzina Mecanică.

În 21 decembrie 1989 domnul Marcu a spus oamenilor adunați în Piața Operei informația falsă că prim secretarul PCR Timiș, Radu Bălan, ar fi fost arestat (linc). Asta a contribuit la aclamarea lui Radu Bălan de către mulțime a 2-a zi (linc), după fuga lui Ceaușescu.

Scrisoarea mea din 13 septembrie 2004 către Alex Mihai Stoenescu

Am pomenit deja despre cartea „Interviuri după Revoluție” de Alex Mihai Stoenescu (editura Orizonturi, București 2016), în care îmi este dedicat un capitol (linc). În acel capitol sînt publicate 2 scrisori pe care le trimisesem lui Alex Mihai Stoenescu (pag. 87-99, 106-115), scrisorile pe care Stoenescu mi le trimisese mie, cît și unele comentarii făcute de Stoenescu pe marginea acestei corespondențe. Redau și pentru cititorii acestui blog prima dintre scrisorile mele. Între paranteze drepte cu litere cursive sînt comentarii ale mele de acum. Corespondența mea cu domnul Stoenescu a avut loc înainte de publicarea, de către dînsul, a cărții sale „Revoluția din decembrie 1989 – o tragedie românească” care reprezintă volumul IV din ciclul „Istoria loviturilor de stat în România” al acestui autor.

Stimate domnule Stoenescu,

Mulțumesc pentru scrisoare. Consider interesant să continuăm discuția referitoare la revoluția din 1989.

Ziarul „Revoluția din Timișoara și minciunile lui Marius Tucă” a fost publicat în 10 martie 2004, dar de reacționat la cele scrise de Jurnalul Național am făcut-o chiar mai repede, în forumul de discuții de la pagina de internet a acestui ziar. Intrați pe http://www.jurnalul.ro, de acolo pe forum și căutați la forumul „Agora” tema de discuție „decembrie 1989 și „manipulările lui Tucă” (deja tema s-a învechit și poate nu mai apare pe prima pagină) [acum nu mai găsesc pe internet forumul „Jurnalului Național”, care a dat faliment între timp, a renăscut sub denumire ușor schimbată iar arhiva electronică a fost preluată parțial de saitul antena3.ro]. Veți vedea că de multe ori reacția mea a fost la doar 24 de ore de la publicarea articolelor în Jurnalul Național. În 10 martie am publicat articolele publicate pe internet în ziar, dar și după 10 martie 2004 Jurnalul Național a continuat să scrie despre revoluție iar eu am continuat să dau replici. Deci, pe forumul de internet al Jurnalului Național veți găsi unele articole care nu apar în ziarul ce vi l-am trimis (au apărut însă în bilunarul timișorean „VIP în Banat”). Mai apoi mi s-a blocat accesul pe forumul Jurnalul Național, dar ziarul respectiv nici nu mai publică despre revoluție.

Ion Coman: „Îmi recunosc în întregime vinovăția… că am transmis ordinul dictatorului de a se deschide foc împotriva demonstranților… Adaug însă că alături de mine răspund direct pentru deschiderea focului în Timișoara, în primul rînd generalii Nuță și Gușe, cărora eu le-am ordonat să tragă”

Ion Coman, conducătorul represiunii revoluției de la Timișoara, a dat în 16 ianuarie 1990 o declarație în cadrul urmăririi penale pe care am găsit-o pe saitul dosarelerevolutiei.ro. Declarația este la dosarul „procesului celor 25” al revoluției din Timișoara și o pun acum și la dispoziția cititorilor acestui blog. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele.

Coman a fost osîndit la proces la 15 ani de închisoare. A ispășit efectiv 3 ani și 3 luni, fiind grațiat de președintele Emil Constantinescu.

Procuratura GENERALĂ – Direcția Procuraturilor Militare
Dosar nr.517/P/1989

DECLARAȚIE
a învinuit/inculpat ION COMAN

astăzi 16 luna ianuarie 1990 a cărui identitate s-a stabilit prin Buletinul de identitate nr. ………. eliberat de ……

Numele și prenumele… ION COMAN
Porecla …
Data nașterii (anul, luna, ziua)… 25 martie 1926
Locul nașterii… com. Asan-Aga, jud. Teleorman
Numele și prenumele părinților… Petre și Ioana
Cetățenia… română
Studii… Academia Militară
Situația militară (grad ctg. și centrul militar de care aparține)… satisfăcut – Gral colonel
Locul de muncă ……….
Ocupația… secretar al CC al PCR
Stare civilă (căsătorit, necăsătorit, nr. copiilor)… căsătorit, fără copii minori
Numele și prenumele înainte de căsătorie…
Averea ce posedă… în jur de 300000 lei, pe librete CEC cu soția
Domiciliul… București (…)
Antecedente penale (instanța, faptul, data)… nu are
Apărător…

După ce i s-a adus la cunoștiință obiectul cauzei și i s-au explicat drepturile sale procesuale conform art. 202 al. 3 C. pr. pen. i s-a pus în vedere să declare tot ce știe cu privire la fapta și învinuirea ce i se aduce în legătură cu aceasta și care constă în genocid și complicitate la subminarea economiei naționale

Cercetările Parchetului în dosarul revoluției (66). Timișoara

Continui prezentarea ordonanţei procurorilor Codruţ Mihalache, Marian Tudor şi Claudiu Culea în dosarul 97/P/1990 – dosarul mamut făcut de procurorul Dan Voinea prin conexarea mai multor cauze legate de revoluţia din 1989. Astfel, acesta a devenit dosarul principal legat de revoluţie, dar nu trebuie făcută greşeala de a-l considera singurul dosar cu acest subiect din arhivele parchetului.

Vezi şi primele părţi ale acestei ordonanţe:
– Consideraţii generale
– Istoricul dosarului
– Situaţia de fapt generală
– Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (1)
– Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (2)
– Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (3)
– Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (4)
– Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (5)
– Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (6)
– Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (7)
– Bucureşti. Busculada de la mitingul lui Ceauşescu
– Bucureşti. Răniţi şi ucişi de maşini militare
– Bucureşti. Ucişi prin împuşcare în 21 decembrie şi noaptea de 21/22 decembrie 1989
– Bucureşti. Răniţi în 21 decembrie şi noaptea de 21/22 decembrie 1989
– Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (8)
– Bucureşti. Agresaţi, reţinuţi, răniţi
– Bucureşti. Răspînditori de manifeste şi alţii
– Bucureşti. CC – situaţie generală
– Bucureşti. Răniţi şi ucişi în zona CC (1)
– Bucureşti. Răniţi şi ucişi în zona CC (2)
– Bucureşti. Moartea lui Jean Luis Calderon
– Bucureşti. Răniţi şi ucişi în zona CC (3)
– Bucureşti. Răniţi şi ucişi în zona CC (4)
– Bucureşti. Răniţi şi ucişi în zona CC (5)
– Bucureşti. Un securist rătăcit în CC
– Bucureşti. Moartea generalului Milea
– Bucureşti. Palatul Telefoanelor (1)
– Bucureşti. Palatul Telefoanelor (2)
– Bucureşti. Palatul Telefoanelor (3). Moartea actorului Horia Căciulescu
– Bucureşti. Televiziune – situaţia generală
– Bucureşti. Televiziune. Răniţi şi ucişi (1)
– Bucureşti. Televiziune. Răniţi şi ucişi (2)
– Bucureşti. Televiziune. Răniţi şi ucişi (3)
– Bucureşti. Televiziune. Răniţi şi ucişi (4)
– Bucureşti. Televiziune. Reţinuţi (bănuiţi de terorism)
– Bucureşti. Televiziune. Margareta Costea
– Bucureşti. Televiziune. Răniţi şi ucişi (5)
– Bucureşti. Radiodifuziune
– Bucureşti. Zona Mărgeanului – Şoseaua Antiaeriană. Răniţi şi ucişi (1)
– Bucureşti. Zona Mărgeanului – Şoseaua Antiaeriană. Răniţi şi ucişi (2)
– Bucureşti. Zona M.Ap.N. Răniţi şi ucişi (1). Militari împuşcaţi în autobuze sau camioane
– Bucureşti. Zona M.Ap.N. Răniţi şi ucişi (2)
– Bucureşti. Zona M.Ap.N. Împuşcaţi în autoturisme (1)
– Bucureşti. Zona M.Ap.N. Răniţi (1)
– Bucureşti. Zona M.Ap.N. Împuşcaţi în autoturisme (2)
– Bucureşti. Zona M.Ap.N. Răniţi (2)
– Bucureşti. Zona M.Ap.N. Împuşcaţi în TAB sau în elicopter
– Bucureşti. Zona M.Ap.N. Împuşcaţi în autoturisme (3)
– Bucureşti. Zona M.Ap.N. Răniţi şi ucişi (3)
– Bucureşti. Zona M.Ap.N. Moartea rugbyştilor Durbac şi Murariu
– Bucureşti. Zona M.Ap.N. Răniţi şi ucişi (4)
– Bucureşti. Zona M.Ap.N. Autobuzul mitraliat
– Bucureşti. Zona M.Ap.N. Uslaşul Soldea
– Bucureşti. Zona M.Ap.N. Reţinuţi (bănuiţi de terorism)
– Otopeni
– Bucureşti. Şoseaua Olteniţei
– Bucureşti. Fabrica de Elemente de Automatizări. Răniţi falşi?
– Bucureşti. Casa Scînteii
– Bucureşti. Spitalul Militar Central, Spitalul Colţea şi Calea Moşilor
– Bucureşti. Colentina, Linia de centură – Domneşti, Operă, Piaţa Unirii, Spitalul Caritas
– Bucureşti. Strada Eforie, şoseaua Pantelimon, Griviţa Roşie, 23 August, Bucur Obor
– București. Str. Lemnea
– București. Zonele Beldiman, Arhivele Statului, Tei – Barbu Văcărescu, spitalul Floreasca, șoseaua Viilor
– București. Șoseaua Chitilei (inclusiv comuna Chitila), Calea Griviței și întreprinderea Laromet
– București. Cadavre neidentificate

În acest episod prezint capitolul despre Timișoara din rezoluția parchetului. Trebuie precizat că despre revoluția din Timișoara există alte dosare mult mai importante decît acesta la care s-a dat rezoluția pe care o prezint acum. E vorba de dosare care au și primit rezolvare în instanță, precum cel al „procesului celor 25” (inculpați Ion Coman, Radu Bălan și alții), procesului Chițac-Stănculescu, Calea Lipovei și altele, unele deja prezentate pe acest blog – vedeți pagina Revoluția din Timișoara (documente) (linc). În dosarul 97/P/1990 mi se pare că domnul procuror Dan Voinea a comasat ce documente mai existau pe la parchet despre Timișoara după ce majoritatea documentelor fuseseră deja incluse în alte dosare, trimise deja în judecată, și a mai făcut niște audieri noi, la mare distanță de momentul revoluției, ca să poată exista și un capitol despre Timișoara în acest dosar. Impresia de superficialitate cu care s-a lucrat în capitolul despre Timișoara, care pare bizuit pe resturi de documente neincluse în dosarele importante ale Timișorii, mi-o dă și ortografierea greșită a numelui unor victime (de pildă Bânciu e ortografiat Banciu, fără diacritice).

III.2. SITUAŢIE DE FAPT TIMIŞOARA

Aşa cum am arătat anterior, în cursul zilei de 17.12.1989, populaţia din mun. Timişoara manifesta împotriva regimului Ceauşescu.
Ferm hotărâţi să „restabileasca ordinea”, Nicolae Ceauşescu şi membrii Comitetului Politic Executiv au dispus implicarea unor forţe, care, prin dimensiunile lor, depăşeau cu mult amplitudinea evenimentelor consumate până în acel moment. Pentru coordonarea acţiunilor, au fost trimişi reprezentanţi ai eşaloanelor superioare de partid şi din conducerea Ministerului de Interne, respectiv a Ministerului Apărării Naţionale.
Au existat trei comandamente pentru coordonarea măsurilor de reprimare a manifestanţilor: cel politic, format din Coman Ion, Bălan Radu, Matei Ilie şi Pacoste Cornel, cel al Ministerului de Interne alcătuit din generalii Nuţă Constantin, Mihale Velicu şi Macri Emil, alături de conducerile locale ale miliţiei şi securităţii şi, în fine, cel al Ministerului Apărării Naţionale condus de generalul Guşă Ştefan, ajutat de un grup de ofiţeri superiori.

Procuror Romeo Bălan: Teroriștii din Timișoara, după 22 decembrie 1989 (1). Piaţa Operei

În cartea „Victimele revoluţiei. Timişoara 1989” editată de asociaţia „Memorialul Revoluţiei” din Timişoara în 2011, procurorul militar Romeo Bălan prezintă şi cercetările făcute de parchetul militar din Timişoara cu privire la „teroriştii” de după 22 decembrie 1989 care se spune că au acţionat în oraş. Voi prezenta în serial capitolul „Victimele de după 22 decembrie” din această carte. Primul episod se referă la zona Piaţa Operei.

Recomand să citiţi şi capitolul „Identificarea victimelor incinerate” (linc) din aceeaşi carte a procurorului Bălan, capitol deja prezentat pe acest blog.

VICTIME DUPĂ 22 DECEMBRIE

După 22 decembrie au fost din nou victime la Timișoara. 20 de morți din care 7 militari și 79 de răniți, din care 25 de militari, sunt rezultatul uzului de armă la Timișoara.

Mai era justificată dechiderea focului după căderea lui Ceaușescu?

Înainte de a încerca unele considerații cu privire la această perioadă am să prezint principalele zone din oraș unde au fost împușcate victimele.

PIAŢA OPEREI

După căderea lui Ceauşescu, în seara zilei de 22 decembrie 1989 s-a deschis focul în Piaţa Operei din Timişoara. A fost primul loc în care a început să se tragă din nou. În clădirea Operei se afla un grup de revoluţionari încă din 20.12.1989, care au constituit ulterior Frontul Democrat Român. Până la fuga lui Ceauşescu cei din Operă au fost păziţi de forţe proprii, constituiţi în două filtre de pază, exterior şi interior, la un moment dat cei din pază având chiar arme în dotare din cele recuperate de la fostul Consiliul Judeţean Timiş şi de la câţiva lucrători de poliţie T.F. Cu toate acestea nu au fost evenimente, cei din interior nu au fost atacaţi şi nici nu au făcut uz de armă. Trebuie însă precizat că în 21 decembrie 1989, forţele armate ale fostului regim au încercat să întocmească un plan de capturare a liderilor revoluţionarilor din Operă. În acest scop la sediul Diviziei mecanizate Timişoara s-au prezentat mai mulţi ofiţeri de la Securitatea Timiş care cunoşteau obiectivul. Din fericire planul nu s-a concretizat. Despre acest episod intitulat Operaţiunea Tunetul şi Fulgerul a scris regretatul ziarist Iosif Costinaş. Acest moment trebuie reamintit pentru a înlătura susţinerile privind fraternizarea armatei cu revoluţionarii în cursul zilei de 20 decembrie 1989. Comandamentul politico-militar de la fosta judeţeană de partid condus de fostul secretar C.C. Ion Coman şi comandamentele militare de la Divizia mecanizată şi de la Inspectoratul M.I. au renunţat la soluţia militară doar pentru că nu mai era viabilă. În Piaţa Operei şi în centrul oraşului erau sute de mii de timişoreni care în mod paşnic îşi cereau drepturile şi împotriva acestora nu se mai putea interveni cu tancul.

Cercetările Parchetului în dosarul revoluţiei (1). Consideraţii generale

Vestitul dosar 97/P/1990, în care procurorul Dan Voinea conexase toate cauzele legate de revoluţia din 1989 rămase nesoluţionate, a primit în 2010 o ordonanţă de neîncepere a urmăririi penale. Voi reproduce în serial această ordonanţă, care sintetizează cercetările făcute de parchet în cauzele revoluţiei.

R O M Â N I A
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PARCHETELOR MILITARE
Nr. 97/P/1990
ORDONANŢĂ
18.10.2010
Procurori militari mr. magistrat Mihalache Codruţ, mr. magistrat Tudor Marian şi cpt. magistrat Culea Claudiu, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare
Examinând materialul de cercetare efectuat în dosarul nr. 97/P/1990, privind faptele comise în contextul evenimentelor din decembrie 1989, fapte care au avut ca rezultat decesul, rănirea şi lipsirea de libertate a unor persoane, precum şi distrugerea unor bunuri
CONSTATĂM URMĂTOARELE:
I. CONSIDERAŢII GENERALE
Evenimentele ce aveau să se declanşeze în ţara noastră la finele anului 1989 s-au înscris în procesul general est-european marcat de căderea regimurilor comuniste, conducând la eliminarea elementelor specifice sistemelor totalitare: dictatura partidului unic, caracterul excesiv centralizat al economiei etc.
Fostul preşedinte, Nicolae Ceauşescu, prin poziţia adoptată, a determinat o izolare totală a ţării noastre pe plan extern, fără precedent în trecutul istoric al României. În plan intern, consecinţa a fost accentuarea stărilor de nemulţumire în toate păturile sociale şi radicalizarea sensibilă a opiniei publice până la crearea unei situaţii deosebite, aşa cum evenimentele ulterioare aveau să o confirme.

Activitatea Inspectoratului M.I. Timiş în noaptea de 16/17 decembrie 1989

„În dosarul Timişoara era adevărul, dar pe nimeni nu a interesat”, spunea maiorul Radu Tinu, fost adjunct al şefului securităţii Timiş în decembrie 1989, într-un interviu dat lui Gabriel Argeşeanu în 1999 (linc).

Acum, după ce asociaţia „21 Decembrie” a făcut disponibile pe saitul „dosarele revoluţiei” documentele procesului revoluţiei din Timişoara (linc), prezint şi eu cititorilor cîte ceva de acolo. Azi vă prezint activitatea Inspectoratului Timiş al Ministerului de Interne (care cuprindea miliţia, securitatea, pompierii şi grănicerii) din noaptea de 16/17 decembrie 1989, conform unei note interne a acestui inspectorat, depusă la dosarul procesului „Timişoara”. Comentariile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte. Precizez că am prelucrat fotografiile de pe saitul dosarelerevolutiei.ro prin rotire şi decupare astfel încît documentele să fie cît mai lesne de citit.

NOTĂ
privind informaţiile şi activităţile desfăşurate în noaptea de 16/17.12.89 de către Grupa de comandă a Inspectoratului judeţean Timiş al M.I.