Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul din procesul mineriadei (3). Manifestația din Piața Universității iunie 3, 2019


28 septembrie 1990. Fotografie de la primul proces legat de evenimentele din 13 iunie 1990, avînd ca inculpați protagoniștii mișcării din Piața Universității. Printre ei: Teodor Mărieș (cu barbă) – actual conducător al asociației 21 Decembrie. În spatele lui Mărieș e Dumitru Dincă. La București și Timișoara s-au desfășurat manifestații în favoarea eliberării celor arestați ca urmare a evenimentelor din 13 iunie 1990. Sursă foto: facebook

Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 2 părți ale rechizitoriului:
Inculpații și obiectul cauzei
Date privind contextul general al cauzei

În această parte a rechizitoriului, Parchetul face o descriere istorică a apariției și dezvoltării mișcării din Piața Universității din București, din 1990. Se povestesc evenimentele de dinainte de ziua de 13 iunie 1990, cînd au început tulburările propriu-zise. Descrierea evenimentelor e făcută pe alocuri într-un mod de-a dreptul poetic (se citează în întregime „cîntecul golanilor” care se cînta în piață).

Remarc o faptă concretă pusă în seama inculpatului Adrian Sîrbu (cel care avea să înființeze mai apoi ProTV): „Inculpatul Adrian Sârbu, consilier al inculpatului Petre Roman a fost în stare să gîndească atacuri teroriste asupra manifestanţilor din Piaţa Universităţii, solicitînd ministrului apărării să-i pună la dispoziţie 20 kg de trotil pentru a-i arunca în aer pe protestatari”. Dar este o faptă care nu s-a dus la îndeplinire și e dinainte de evenimentele care fac obiectul inculpărilor din dosar.

Pentru felul cum a început manifestația din Piața Universității, recomand un articol din 2016 a lui Ondine Gherguț din „România Liberă” (linc).

Redau mai jos următorul fragment din rechizitoriu. Cu litere cursive între paranteze drepte am mai inserat unele explicații.

III. MANIFESTAŢIA DIN PIAŢA UNIVERSITĂŢII (more…)

 

Un moment istoric aproape uitat: greva din decembrie 1990 de la Timişoara, în care se cerea adevărul despre revoluţie ianuarie 27, 2014


FDAT1În decembrie 1990 a avut loc la Timişoara un eveniment istoric aproape uitat astăzi: unele fabrici din oraş au intrat în grevă, cerînd, fapt unic în istoria României, nu măriri de salariu ci adevărul despre revoluţie. Un lucru care pare ciudat astăzi, dar era în spiritul punctului 9 al Proclamaţiei de la Timişoara (linc): „Timişoara nu a făcut revoluţie pentru salarii mai mari sau pentru avantaje materiale”. Reamintesc că la acea vreme aproape toate fabricile erau proprietate de stat.

Iniţial începuse o grevă studenţească, organizată în toată ţara de Liga Studenţilor condusă de Marian Munteanu. Singurul loc în care muncitorii s-au alăturat studenţilor a fost Timişoara. Faptul a fost în mare parte ignorat de restul ţării. Televiziunea Română, aflată sub control FSN, nu pomenea despre greva de la Timişoara decît după ora 12 noaptea. Alte televiziuni nu existau la vremea respectivă. În aceste condiţii greva a fost un eşec, FSN menţinîndu-se la putere. Tensiunea care exista în Timişoara la acea vreme e dovedită de fapte precum fugărirea deputatului FSN Claudiu Iordache (actualul director al Institutului Revoluţiei Române) pe străzile oraşului, de către cetăţeni care-l considerau trădător al revoluţiei pentru că aderase la FSN. Respectiva experienţă l-a determinat pe domnul Iordache să ia în parlament cîteva atitudini în care cerea deconspirarea securităţii şi i-a creat o oarecare faimă de dizident în cadrul FSN.

Redau un manifest din perioada grevelor timişorene distribuit de Comitetul Civic Timişoara, care cuprindea Forumul Democrat Antitotalitar Timiş, Alianţa Civică şi Federaţia Timişoara a Sindicatelor. Aceste organizaţii sprijineau greva şi prin manifestul respectiv doreau să întreţină nemulţumirea populaţiei faţă de conducerea politică FSN-istă, pentru a încuraja participarea la grevă. Cu aceleaşi scopuri, pe versoul manifestului era reprodus un articol care apăruse în săptămînalul „România Mare” sub genericul „Timişoara, ruşinea României”. Întreg manifestul este xeroxat în condiţii destul de proaste, cum erau multe xeroxuri în anul 1990. Cu litere cursive între paranteze drepte sînt comentarii ale mele.

Protest

Forumul Democrat Antitotalitar Timiş împreună cu Alianţa Civică şi Federaţia Timişoara a Sindicatelor îşi manifestă protestul faţă de cele cuprinse în articolele „Timişoara, ruşinea României”, „Huliganii”, „Stimate d-le primar al oraşului de pe Bega”, „Societatea Timişoara, un viespar”, „La închiderea ediţiei”, „Judeţul Timiş, condus de o cîrpă” din publicaţia de scandal „România Mare”.

Protestăm împotriva următoarelor idei cuprinse în aceste articole: (more…)

 

Agenturili străine, acum şi la mineriada din iunie 1990 iunie 15, 2012


Actualizare 5 mai 2015: Schimbare linc către declaraţia lui Talpeş, căci lincul iniţial nu mai era disponibil.

„În 13 iunie 1990 s-a încercat o lovitură de stat, susţinută de Franţa”, a declarat recent fostul şef al Serviciului de Informaţii Externe Ioan Talpeş (linc). (more…)

 

Radu Câmpeanu: „Iliescu a făcut şi multe lucruri bune” august 2, 2011


Cu ani în urmă scriam în articolul „Revoluţia trădată” (linc): „S-a vorbit mult despre “revoluţia furată”. Împotriva furtului revoluţiei s-a protestat prin manifestaţia din 1990 din Piaţa Universităţii. Ar fi cazul să se discute şi despre “revoluţia trădată” – trădarea idealurilor revoluţiei de către forţele politice care s-au autointitulat anticomuniste”. (more…)

 

O iniţiativă corectă a ziarului „Adevărul”: Jos plăcuţele cu Milea! aprilie 20, 2010


Ordinul lui Milea, aşa cum l-am copiat din dosarul procesului Chiţac-Stănculescu

Nu sînt fan al campaniei despre revoluţie dusă de ziarul „Adevărul”, după cum s-a văzut în destule comentarii publicate pe acest blog (linc), dar în problema ridicată de ziar ieri 19 aprilie, referitoare la schimbarea denumirii de străzi şi pieţe care poartă numele Vasile Milea (linc) nu pot să fiu decît de acord cu acest ziar.

Milea nu a fost un erou ci un criminal al revoluţiei din 1989, am spus-o de ani de zile, în repetate rînduri. Am avut polemici în presă pe această temă din 1993, cu Sergiu Nicolaescu, care iniţiase Comisia Senatorială „Decembrie 1989” (linc).

Se ştie că Vasile Milea, în şedinţa C.P.Ex. din 17 decembrie 1989, şi-a luat angajamentul să reprime revoluţia, ceea ce a şi făcut. Ordinul său de reprimare a revoluţiei cred că a apărut prima oară în presă în 1991, în „Curierul Naţional”. O copie a acestui ordin am procurat-o şi eu, din dosarul procesului Chiţac-Stănculescu, şi o puteţi vedea alăturat (de altfel, am publicat această copie în 2004, în cartea mea „Curtea Supremă – Procesele revoluţiei din Timişoara”).

Printre multele teorii diversioniste care au circulat despre revoluţie este şi aceea că armata a fost dezinformată, că a crezut că are de a face cu agenţi străini, cu indivizi infiltraţi din străinătate care doreau să atenteze la integritatea ţării. Aşa li s-o fi spus ostaşilor trimişi împotriva demonstranţilor, dar conducerea armatei, respectiv ministrul Vasile Milea, ştia foarte bine cu cine trebuie armata să se lupte. În cuprinsul ordinului, vrăjmaşul este definit cu cuvîntul „demonstranţii”. Nu „agenţii străini”, nu „diversioniştii”, ci „demonstranţii”. Faptul că vrăjmaşul era propriul popor a fost cunoscut de ministrul Milea de la bun început. Se explică în ordin şi unele ticăloşii făcute de aceşti demonstranţi: „împing bătrînii şi copiii în faţă”. (more…)

 

Ion Caramitru în decembrie 2009 (6). Nici partidele istorice, nici Iliescu n-au dorit în 1990 vizita regelui Mihai (video) ianuarie 14, 2010


Continui prezentarea cuvîntării ţinute de Ion Caramitru în 11 decembrie 2009 la casa Adam Muller Gurenbrun din Timişoara. În acest fragment domnul Caramitru vorbeşte de încercarea regelui Mihai de a vizita România în 1990, încercare la care s-a opus nu numai Ion Iliescu, ci şi reprezentanţii partidelor istorice din CPUN (Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională, parlamentul provizoriu înfiinţat în februarie 1990 pentru a legifera pînă la primele alegeri de după revoluţie, din 20 mai 1990; Ion Caramitru avea acolo funcţia de vicepreşedinte).

Vezi şi alte fragmente din cuvîntarea lui Caramitru:
Am avut sentimentul că există terorişti şi nu existau. În studioul 4 se lucra la 2 capete
Securistul nostru, care se ocupa de 3 teatre, a devenit luptător cu merite deosebite în revoluţie
Am fost indus în eroare de soacra lui Mircea Geoană. În dosarul pe care a obţinut certificatul de revoluţionar eu sînt dovada cea mai bună, nu mai are un act atît de precis
La SSPR n-au vrut să-mi dea Monitorul Oficial cu cele 17000 de titluri de revoluţionar
Ne trebuie un lider pentru FSN şi acesta este domnul Caramitru

Transcriere înregistrare: (more…)