A 11-a parte din lucrarea domnului Hall: “Revoluţia română din 1989 ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul “Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism”.
Vezi şi primele zece părţi ale acestei lucrări:
– Mişcări de deschidere
– El complotează, ei complotează, tu complotezi
– Revizionism, sau cînd totul se dovedeşte a fi fost o iluzie
– Zvonuri despre un documentar revoluţionar
– Fundal la Brandstatter: “Vechea Europă”, “Noua Europă” şi istoria în lupta geopolitică contemporană
– Şah-mat: “Un documentar palpitant care poate să-ţi distrugă încrederea în mass-media”
– Reacţii interne şi externe la documentarul “Şah-mat”
– Intervenţie ungurească în istoriografia revoluţiei române
– Stai o clipă! Nu căzuserăm de acord că KGB-ul a făcut-o?
– O enigmă securistă: „Turiştii” sovietici şi răsturnarea regimului Ceauşescu
Pentru publicarea în altă parte a lucrărilor domnului Hall aveţi nevoie de aprobarea autorului, cu care puteţi lua legătura la hallria@comcast.net.
Opiniile din articol aparţin autorului. Intervenţiile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.
Amintirile fostei securităţii şi miliţii despre „turiştii” sovietici
O săptămînă după articolul din „The Times”, şeful Direcţiei Contra-Spionaj a Securităţii, colonelul Filip Teodorescu, a menţionat la procesul său unde era inculpat pentru participare la reprimarea revoluţiei din Timişoara că el a reţinut agenţi străini în timpul evenimentelor de aici („România Liberă” din 9 martie 1990) [Afirmaţia că Filip Teodorescu a spus la proces că ar fi reţinut agenţi străini mi se pare o dezinformare a presei. În cartea sa „Un risc asumat”, deşi face aluzii la existenţa agenţilor străini, Filip Teodorescu scrie că a declarat instanţei că nu a prins nici unul dintre aceştia. Iată cum explică dînsul la pag. 95-96 ale cărţii: “Este cazul să elucidez chestiunea multdiscutată cu privire la cele declarate de mine în faţa instanţei de judecată în 7 martie 1990. Mulţi nu au reţinut nuanţa şi probabil că este şi vina mea că nu am fost mai explicit (…) Mi s-a pus întrebarea dacă am prins vreun spion sau trădător (…) Deci eu am declarat că nu am prins nici un spion sau trădător şi nicidecum că aceştia nu ar fi existat”. Ulterior însă falsa informaţie că Filip Teodorescu ar fi arestat nişte agenţi străini la Timişoara a fost preluată şi de alţi ziarişti, de pildă Liviu Vălenaş, în „Baricada” nr. 22/1990 sau Aurel Perva şi Carol Roman în cartea „Misterele Revoluţiei române”, unde e citat un articol din „Le Point” a lui Olivir Weber şi Radu Portocală]. În cartea sa din 1992 el a dezvoltat mai departe această temă, concentrîndu-se pe rolul „turiştilor” sovietici: „în hoteluri erau puţini străini, cei mai mulţi părăsind oraşul în jurul prînzului [în 17 decembrie], cînd se conturau deja ciocnirile. Au rămas cei interesaţi să rămînă. Ne-a atras atenţia numărul nejustificat de mare de turişti sovietici, fie cu autobuze, fie cu autoturisme. Nu toţi s-au cazat în hoteluri. Fie că părăsiseră autobuzele, fie că erau în maşini staţionate ca pentru înnoptare. Verificările la graniţă indicau intrarea prin punctele de trecere a frontierei din nordul Transilvaniei. Declarau cu toţii că sînt în tranzit spre Iugoslavia. Explicaţia era plauzibilă, călătoriile în scop de bişniţă ale sovieticilor fiind cunoscute de toată lumea. Din păcate nu dispuneam de forţe şi nici condiţiile nu au permis, pentru a urmări activitatea măcar a unora dintre ‘turişti'” (Filip Teodorescu – „Un risc asumat”, Editura Viitorul Românesc, Bucureşti 1992, pag. 92). Continuă lectura →
