Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Evacuarea lui Laszlo Tokes din locuința parohială, în decembrie 1989. Dosarul de executare al sentinței – integral pe internet octombrie 24, 2016


img_20161022_0002Începutul revoluției române din 1989 se leagă de adunarea mai multor persoane în jurul casei preotului Laszlo Tokes, cu scopul de a împiedica evacuarea acestuia din locuință. Laszlo Tokes însuși e cel care, la slujba duminicală din 10 decembrie 1989, a anunțat enoriașii că pe 15 decembrie e plănuită evacuarea sa. Cu privire la aceasta, au apărut ulterior diferite speculații. De pildă, Radu Portocală, în maculatura intitulată „România. Autopsia unei lovituri de stat” apărută în Franța în 1990 și tradusă în românește în 1991 (Editura Agora Timișoreană în colaborare cu Editura Continent), scria: Cu o lună mai tîrziu – şi totul conduce la concluzia că ar fi vorba de ramura conspirativă – autorităţile ecleziastice, prin vocea episcopului reformat László Papp, decid mutarea disciplinară a pastorului Tőkés în satul Mineu. (…) Amănunt interesant: în România s-a aflat totdeauna despre cineva că a fost arestat, niciodată că va fi arestat. (…) Miliţia ar fi trebuit să pună în practică executarea sentinţei, dar Securitatea veghează de la distanţă şi lansează zvonul – la începutul lunii decembrie – că pastorul va fi arestat între 15 şi 17 ale aceleaşi luni” (pag. 31-32 la traducerea românească). Antonia Rados, în cartea „Complotul Securităţii. Revoluţia trădată din România”, Editura Saeculum I.O., Bucureşti 1999 (traducere după originalul apărut în Germania în 1990), capitolul „Cine l-a avertizat pe Tőkés?”, pag. 39-40, scria: „Tőkés era un pastor incomod (…) Încă din primele zile ale lunii decembrie i se adusese la cunoştiinţă că urma să fie mutat într-o comună îndepărtată. Dar însuşi faptul de a fi fost informat era cu totul neobişnuit, căci regimul n-avea obiceiul să-şi anunţe planurile de represiune în prealabil, secretul fiind păstrat cu stricteţe”. (more…)

 

Declararea judecătorească a morţilor în revoluţie: cazul Radu Constantin octombrie 19, 2012


În articolul „Misterul” celor 40 de cadavre (linc) am explicat situaţia celor 40 de victime ale revoluţiei din Timişoara a căror cadavre au fost furate şi incinerate la Bucureşti, în efortul regimului Ceauşescu de a ascunde urmările represiunii. Presa mercenară dar şi pretinşi cercetători ai evenimentelor din decembrie 1989 precum Radu Portocală, Ilie Stoian, Aurel Perva, Corneliu Vadim Tudor, Carol Roman şi mulţi alţii au pretins că nimeni din Timişoara nu revendică aceşti morţi dispăruţi şi pe această bază au lansat speculaţii cu privire la apartenenţa acestora la servicii secrete române sau străine.

18 decembrie 1989 a fost o zi în care a fost mult de lucru la Medicina Legală timişoreană. Cadavrele veneau pe bandă rulantă şi cele mai multe erau neidentificate, fiind aduse de pe stradă de oameni care nu erau neapărat cunoscuţi ai victimelor respective. În aceste condiţii medicii legişti au întocmit nişte documente sumare cu descrierea generală a victimelor (ceva de tipul „bărbat statură mijlocie, vîrstă între 30-40 de ani avînd plagă împuşcată în abdomen”). Nu a fost timp pentru autopsii, nici pentru cercetări cu privire la identitatea victimelor. Ulterior, în noaptea de 18/19 decembrie cadavrele au fost furate din morgă, în 19 decembrie medicii legişti avînd surpriza să găsească morga mult mai goală decît o lăsaseră. Miliţienii implicaţi în furtul şi arderea cadavrelor au fost inculpaţi la „procesul celor 25” al revoluţiei din Timişoara, dar fapta fiind încadrată la „favorizarea infractorului”, au beneficiat de decretul de amnistie nr. 3 din 4 ianuarie 1990 dat de Ion Iliescu.

Unul din eroii revoluţiei care a fost incinerat la Bucureşti este Constantin Radu. Născut la 16 mai 1956 la Balş (judeţul Olt), Constantin Radu era în 1989 lăcătuş mecanic la S.U.T. A fost împuşcat în şold în seara de 17 decembrie 1989, puţin înainte de ora 23, în zona Căii Girocului. După revoluţie, familia sa a obţinut pe cale judecătorească declararea morţii acestuia. Cadavrul nemaiputînd fi găsit, fiindcă fusese incinerat, declararea morţii s-a făcut pe această cale, fără a se mai identifica din rapoartele sumare aflate la medicina legală unul care să corespundă lui Constantin Radu. Similar cu acest caz mai sînt alte cîteva, şi aceasta este explicaţia pentru care la cîteva din rapoartele sumare de la Medicina legală figurează şi azi mort neidentificat. De aici şi o confuzie cu privire la numărul exact al celor care au fost incineraţi la crematoriu. Există morţi, cum este şi Constantin Radu, la care nu s-a stabilit vreun raport medico-legal, şi există rapoarte medico-legale la care nu s-a stabilit vreun mort. Nu trebuie însă numărate separat aceste cazuri fiindcă ar însemna numărare dublă – morţii fără certificat corespund certificatelor fără morţi, chiar dacă Parchetul nu a făcut o identificare formală.

Redau mai jos textul hotărîrii judecătoreşti prin care Constantin Radu a fost declarat mort în revoluţie: (more…)

 

Richard Andrew Hall: Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România (IV). Întrebări despre tratarea cazului Tokes de către regim februarie 20, 2012


În 2009 am publicat pe acest blog traducerea unor fragmente din teza de doctorat a profesorului american Richard Andrew Hall„Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România de după Ceauşescu”. Respectiva teză de doctorat a fost susţinută în decembrie 1996 la Universitatea Indiana. Voi prezenta în perioada următoare noi fragmente din această teză de doctorat. În textul lucrării domnului Hall, fragmentele pe care le voi prezenta sînt anterioare celor deja traduse, care au fost numerotate 1-8, şi le voi numerota cu cifre romane. Cu litere cursive între paranteze drepte am introdus în text unele comentarii ale mele.

Pentru republicarea în altă parte a acestei teze este nevoie să cereţi aprobarea autorului, cu care se poate lua legătura la hallria@comcast.net

Fragmentele deja traduse din teza de doctorat a profesorului Hall:
Începutul sfîrşitului: Timişoara 15-17 decembrie 1989
O privire de ansamblu asupra revoltei din Timişoara
„Ialta-Malta” şi teoria intervenţiei străine în revoluţia de la Timişoara
Întrebări despre tratarea cazului Tokes de către regim – fragmentul prezentat acum
Ceauşescu pleacă în Iran
18-19 decembrie. Evenimentele din Timişoara în absenţa lui Ceauşescu
20 decembrie 1989: Protestatarii cuceresc Timişoara
Greşeala fatală a lui Ceauşescu: mitingul din 21 decembrie
Cine a aruncat “petarda”?
Rolul USLA în reprimarea din 21-22 decembrie 1989 la Bucureşti
Ce l-a făcut pe Ceauşescu să fugă?
Ceauşeştii în timpul fugii
Concluzii

Întrebări despre tratarea cazului Tokes de către regim (more…)

 

Biserica mucenicilor arşi de la Timişoara, sfinţită la Popeşti-Leordeni iunie 6, 2011


De ziua eroilor, 2 iunie 2011, în comuna Popeşti-Leordeni de lîngă Bucureşti s-a sfinţit biserica ridicată în cinstea celor 40 de mucenici ai revoluţiei timişorene a căror cadavre au fost furate din spitalul judeţean Timişoara în noaptea de 18/19 decembrie 1989 şi arse la crematoriul din Bucureşti.

La vremea aceea Nicolae Ceauşescu era plecat în vizită în Iran. Porunca de a face cadavrele revoluţionarilor ucişi să dispară a fost dată de Elena Ceauşescu. Regimul comunist nici măcar nu voia să recunoască că au existat nişte tulburări (pînă la reîntoarcerea lui Ceauşescu din Iran şi cuvîntarea sa de la TVR din 20 decembrie 1989 – linc – ziarele româneşti nu au pomenit absolut nimic despre cele întîmplate în Timişoara) iar prin dispariţia cadavrelor s-a dorit dispariţia dovezilor, pentru ca să se poată spune apoi că aceşti morţi nici n-au existat. Pentru familiile celor dispăruţi se pregătise varianta că rudele lor au fugit peste graniţă (deşi unele din aceste familii cunoşteau deja adevărul). (more…)

 

Andrei Pleşu: „Radu Portocală a scris că revoluţia a fost pusă la cale de mine, Măgureanu şi Iliescu. A reluat delirul istoricul Stoenescu, iar mai recent Tudor Octavian” septembrie 30, 2010


În ziarul „Evenimentul Zilei” din 29 septembrie 2010 este publicat un interviu cu Andrei Pleşu (linc), fost ministru al culturii în guvernul instalat în decembrie 1989. Iată nişte fragmente din interviu care mi se par interesante: (more…)

 

După Virgil Măgureanu, un nou membru în tabăra antiiliescienilor feroce: Victor Stănculescu decembrie 20, 2009


Fostul informator al securităţii (linc) Alex Mihai Stoenescu, după ce l-a introdus în tabăra politică antiiliesciană pe Virgil Măgureanu, prin intermediul cărţii „De la regimul comunist la regimul Iliescu” (linc), a mai aranjat întărirea acestei tabere politice cu un membru: fostul general Victor Atanasie Stănculescu.

Două declaraţii recente ale lui Victor Stănculescu au fost reţinute de presă, cu prilejul lansării cărţii scrise de el în colaborare cu Alex Mihai Stoenescu:

“Stănculescu nu a ascuns că tot ce i s-a întîmplat lui rău în anii ce au urmat Revoluţiei – inclusiv dosarele penale în care a fost condamnat – s-a datorat conflictului mocnit pe care l-a avut cu Ion Iliescu. Şi că acesta din urmă este cel care l-a eliminat atît pe el, cît şi pe Petre Roman” (Răzvan Savaliuc – „KGB şi GRU în spatele revoluţiei române” (linc), în „Ziua” din 18 decembrie 2009). (more…)

 

Richard Andrew Hall: Brandstatter (19). Zidurile se prăbuşesc decembrie 5, 2009


A 19-a parte din lucrarea domnului Hall: “Revoluţia română din 1989 ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul “Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism”.

Vezi şi primele optsprezece părţi ale acestei lucrări:
Mişcări de deschidere
El complotează, ei complotează, tu complotezi
Revizionism, sau cînd totul se dovedeşte a fi fost o iluzie
Zvonuri despre un documentar revoluţionar
Fundal la Brandstatter: “Vechea Europă”, “Noua Europă” şi istoria în lupta geopolitică contemporană
Şah-mat: “Un documentar palpitant care poate să-ţi distrugă încrederea în mass-media”
Reacţii interne şi externe la documentarul “Şah-mat”
Intervenţie ungurească în istoriografia revoluţiei române
Stai o clipă! Nu căzuserăm de acord că KGB-ul a făcut-o?
O enigmă securistă: “Turiştii” sovietici şi răsturnarea regimului Ceauşescu
Amintirile fostei securităţi şi miliţii despre turiştii sovietici
Ciudaţi “turişti” dar încă mai ciudate, reacţiile autorităţilor
Dar stai! Asta nu-i tot! “Turişti” sovietici şi în 1990
Cine ar fi putut ei fi?
Cronica părerilor despre decembrie 1989 ale unui fost spion şef comunist
Primul val de revizionism franco-german, din 1990
Îngrijorare în România asupra urmărilor nedorite ale primului val de revizionism francez
Cîştigarea unei confirmări

Pentru publicarea în altă parte a lucrărilor domnului Hall aveţi nevoie de aprobarea autorului, cu care puteţi lua legătura la hallria@comcast.net.

Opiniile din articol aparţin autorului. Intervenţiile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Zidurile se prăbuşesc

Ceea ce se poate susţine totuşi cu destul temei că este cea mai bună relatare despre colapsul comunismului din Estul Europei, „The Walls Came Tumbling Down” (Zidurile se prăbuşesc) de Gale Stokes (New York: Oxford University Press 1993), repetă ca un fapt stabilit o listă de afirmaţii despre judecarea Ceauşeştilor cărora li s-a dat pentru prima oară publicitate de către Matei Călinescu şi Vladimir Tismăneanu. Chiar şi atunci cînd Stokes îi citează pe alţii, acele articole sînt ele însele derivate şi argumentaţia lor poate fi urmărită înapoi la Călinescu şi Tismăneanu. Bazat în mare parte pe difuzarea în aprilie 1990 a casetei integrale a judecării şi execuţiei Ceauşeştilor, analize din presa franceză şi afirmaţii ale unor experţi legişti francezi (care, se pare, au tras concluziile doar după vizionarea casetei!), Tismăneanu şi Călinescu au arătat limpede preferinţa lor pentru teoria franceză a evenimentelor într-un articol din 1991. Ei au scris aşadar că judecarea Ceauşeştilor a durat 9 ore dar numai 50 de minute au fost arătate pe casetă, că execuţia cuplului a fost simulată căci Nicolae cel mai probabil a suferit un infarct – „în timpul procesului sau în timpul unei interogări separate, posibil sub tortură” – ceea ce a făcut-o pe Elena să devină isterică, făcînd necesară omorîrea ei pe loc, în „stil gangsteresc” (Stokes, 1993, pag. 292-293, n.118; Matei Călinescu şi Vladimir Tismăneanu, “The 1989 Revolution and Romania’s Future” [Revoluţia din 1989 şi viitorul României] în “Problems of Communism” [Problemele comunismului] Vol. 40, No. 1/1991 (aprilie), pag. 45-46, mai ales n. 14). Apoi ei speculează că sinuciderea preşedintelui instanţei din procesul Ceauşescu, judecătorul Gică Popa, în 1 martie 1990 „ar putea fi un act de disperare al unui om esenţial onest” care a trebuit să treacă prin „şarada criminală” a condamnării la moarte a două cadavre. (more…)