Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (10). Unităţile în care au fost reţinute persoanele ridicate de mineri alături de forţele de ordine, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990 iulie 4, 2019

Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 9 părți ale rechizitoriului:
– Inculpații și obiectul cauzei
– Date privind contextul general al cauzei
– Manifestația din Piața Universității
– Starea de fapt (8-12 iunie 1990)
– Starea de fapt. Intervenția din dimineața de 13 iunie, Atacul asupra Institutului de Arhitectură și atacul muncitorilor de la IMGB
– Starea de fapt. Evenimentele petrecute în după-amiaza zilei de 13 iunie 1990 la Poliţia Capitalei, sediul Serviciului Român de Informaţii, sediul Ministerului de Interne, Televiziunea Română, Romarta Copiilor
– Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale (județele Alba, Argeș, Bacău, Brașov, Buzău, Călărași, Dîmbovița, Galați, Giurgiu)
– Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale, precum şi a minerilor din bazinele carbonifere (jud. Gorj, Hunedoara, Olt, Prahova, Teleorman)
– Starea de fapt. Sosirea muncitorilor și minerilor în Capitală și acțiunile desfășurate de aceștia în zilele de 14-15 iunie 1990

7. Unităţile în care au fost reţinute persoanele ridicate de mineri alături de forţele de ordine, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990

Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (4). Starea de fapt (8-12 iunie 1990) iunie 8, 2019

Actualizare 9 iunie 2019: Adăugare filmare cu discuții în CPUN despre evenimentele din Piața Universității.

28 septembrie 1990. Fotografie de la primul proces legat de evenimentele din 13 iunie 1990, avînd ca inculpați protagoniștii mișcării din Piața Universității. Printre ei: Teodor Mărieș (cu barbă) – actual conducător al asociației 21 Decembrie. În spatele lui Mărieș e Dumitru Dincă. La București și Timișoara s-au desfășurat manifestații în favoarea eliberării celor arestați ca urmare a evenimentelor din 13 iunie 1990. Sursă foto: facebook

Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 3 părți ale rechizitoriului:
– Inculpații și obiectul cauzei
– Date privind contextul general al cauzei
– Manifestația din Piața Universității

În fragmentul de acum prezint, din ceea ce Parchetul numește „starea de fapt”, evenimentele din perioada 8-12 iunie 1990, cînd s-a pregătit intervenția din Piața Universității.

IV. STAREA DE FAPT

La data de 9 iunie 1990, au fost convocate, în prima şedinţă, cele două camere ale Parlamentului, Camera Deputaţilor, respectiv Senatul, pentru a stabili comisiile de validare a mandatelor de deputaţi şi senatori, făcându-se astfel aplicarea art. 79 din Decretul Lege nr. 92/1990.

În data de 8 iunie 1990, la sediul F.S.N. din str. Varşoviei nr. 4, a avut loc o întâlnire la care au participat inculpaţii Ion Iliescu, Petre Roman, Dumitru S. Nicolae, Cazemir Benedict Ionescu, precum şi (…) şi alţii. În cadrul acestei întâlnirii s-a pus în discuţie eliberarea Pieţei Universităţii, discutându-se trei posibile scenarii şi anume: neintervenţia forţelor de ordine pentru înlăturarea manifestanţilor, intervenţia forţelor de ordine pentru eliberarea Pieţei Universităţii de persoanele care au mai continuat să demonstreze, iar cel de-al treilea scenariu l-a reprezentat implicarea muncitorilor în eliberarea Pieţei Universităţii şi, în mod special, a minerilor având în vedere precedentele intervenţii ale acestora, din 28-29 ianuarie 1990 şi respectiv 18-19 februarie 1990. Unii dintre cei prezenţi s-au opus eliberării Pieţei Universităţii, cu motivarea că numărul celor prezenţi în Piaţă este în continuă scădere, iar demonstraţiile se vor stinge de la sine. La un moment dat, inculpaţii Ion Iliescu şi Petre Roman au părăsit sediul F.S.N., iar întâlnirea celor menţionaţi s-a încheiat fără a se lua vreo decizie referitoare la Piaţa Universităţii (…).

Rechizitoriul din procesul mineriadei (3). Manifestația din Piața Universității iunie 3, 2019

28 septembrie 1990. Fotografie de la primul proces legat de evenimentele din 13 iunie 1990, avînd ca inculpați protagoniștii mișcării din Piața Universității. Printre ei: Teodor Mărieș (cu barbă) – actual conducător al asociației 21 Decembrie. În spatele lui Mărieș e Dumitru Dincă. La București și Timișoara s-au desfășurat manifestații în favoarea eliberării celor arestați ca urmare a evenimentelor din 13 iunie 1990. Sursă foto: facebook

Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 2 părți ale rechizitoriului:
– Inculpații și obiectul cauzei
– Date privind contextul general al cauzei

În această parte a rechizitoriului, Parchetul face o descriere istorică a apariției și dezvoltării mișcării din Piața Universității din București, din 1990. Se povestesc evenimentele de dinainte de ziua de 13 iunie 1990, cînd au început tulburările propriu-zise. Descrierea evenimentelor e făcută pe alocuri într-un mod de-a dreptul poetic (se citează în întregime „cîntecul golanilor” care se cînta în piață).

Remarc o faptă concretă pusă în seama inculpatului Adrian Sîrbu (cel care avea să înființeze mai apoi ProTV): „Inculpatul Adrian Sârbu, consilier al inculpatului Petre Roman a fost în stare să gîndească atacuri teroriste asupra manifestanţilor din Piaţa Universităţii, solicitînd ministrului apărării să-i pună la dispoziţie 20 kg de trotil pentru a-i arunca în aer pe protestatari”. Dar este o faptă care nu s-a dus la îndeplinire și e dinainte de evenimentele care fac obiectul inculpărilor din dosar.

Pentru felul cum a început manifestația din Piața Universității, recomand un articol din 2016 a lui Ondine Gherguț din „România Liberă” (linc).

Redau mai jos următorul fragment din rechizitoriu. Cu litere cursive între paranteze drepte am mai inserat unele explicații.

III. MANIFESTAŢIA DIN PIAŢA UNIVERSITĂŢII

Membrii vechi ai Colegiului Național al Institutului Revoluției Române contestă numirea noilor membri de către Klaus Iohannis noiembrie 26, 2018

Pe portalul revoluției (linc) a apărut o petiție trimisă Administrației Prezidențiale de către membrii vechi ai Colegiului Institutului Revoluției, prin care este contestată numirea, de către președintele Klaus Iohannis, a celor 6 noi membri din acest colegiu, invocîndu-se nulitatea absolută  Decretului prezidențial nr. 847/12 oct. 2018. După cum am mai scris, președintele Iohannis a numit 6 persoane în conducerea Institutului Revoluției (linc), și anume pe Ion Caramitru, Radu Filipescu, Nicoleta-Lorena Giurcanu (Matei), Teodor Doru Mărieş, Florian Răzvan-Mihalcea și Dan Voinea, în locul a 6 membri ai Colegiului Național al acestei instituții care au răposat între timp ori și-au dat demisia.

Redau această petiție, înregistrată cu nr 8271 din 31 octombrie 2018 la Administrația Prezidențială.

Domnului Klaus Werner IOHANNIS, Președintele României,
Administrației prezidențiale

Noi, Petrică Dorin BALINT, Emilian Vasile CUTEAN, Emil (Cico) DUMITRESCU, Cazimir Benedict IONESCU, Eugenia IORGA, Mihail ISPAS, Dumitru MAZILU, Alexandru MIRONOV, Gheorghe PASTOR, Romeo RAICU, Petre ROMAN, Ioan SAVU, Adrian SANDA, Răzvan Emil THEODORESCU, Dan TOADER, Dorel VIȘAN, Valentin VOICILĂ, Gelu Voican VOICULESCU, membri cu mandat permanent și neretribuiți ai Colegiului Național al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 – IRRD, vă prezentăm mai jos motivele de nulitate absolută ale Decretului prezidențial nr. 847/12 oct. 2018, privind completarea colegiului național, prin ocuparea locurilor vacante, publicat în Monitorul Oficial parte I nr. 871 din 15 oct.:

Mieii blînzi ai istoriografiei româneşti aprilie 2, 2018

Acesta este un articol al meu din 2005, cînd abia începuse să funcţioneze Institutul Revoluţiei Române. L-am publicat pe saitul altermedia, azi dispărut, dar a fost copiat pe saitul archive.is (linc) de arhivare a internetului. Îl republic acum şi pe acest blog.

La citirea articolului trebuie ţinut seama că este scris în anul 2005, deci multe din referinţele de atunci nu mai sînt valabile azi. De pildă Ioan Scurtu, care era director adjunct la Institutul Revoluţiei şi director la Institutul „Nicolae Iorga” nu mai lucrează astăzi la niciunul dintre ele. Şi în alte cazuri pomenite în articol persoanele nu îşi păstrează în 2018 aceleaşi locuri de muncă pe care le aveau în 2005. Fenomenul „mieilor blînzi” este însă valabil în continuare în institutele istorice din România, inclusiv la Institutul Revoluţiei. Voi lăsa altora plăcerea de a scrie un articol despre mieii blînzi de astăzi. Vă prezint articolul meu despre mieii blînzi ai istoriografiei româneşti din anul 2005.

Claudiu Iordache, înlocuit cu Gelu Voican Voiculescu la conducerea Institutului Revoluției martie 31, 2018

Ieri 30 martie 2018, membrii Colegiului Național al Institutului Revoluției Române l-au destituit pe Claudiu Iordache din fruntea acestui institut, numindu-l în loc pe Gelu Voican Voiculescu. Domnul Claudiu Iordache anunță pe blogul propriu (linc):

Ion Iliescu la TVR, 22 decembrie 1989: „o grupă din unitățile securității … au început să tragă asupra cetățenilor și asupra sediului comitetulului central … apelăm la toți cetățenii ca să elibereze piața și zona din jurul palatului și a sediului, ca să poată pătrunde armata” (video) decembrie 9, 2016

Actualizare 9 decembrie 2016, ora 11,25: Adăugare trimitere la ponegrirea lui Ion Caramitru în cadrul campaniei de falsificare a istoriei revoluției dusă de ziarul „Adevărul” sub conducerea lui Grigore Cartianu.

O nouă secvență a emisiunii TVR din 22 decembrie 1989. Dacă data și ora aparatului video a fost setată corect, se pare că e fragmentul din emisiunea TVR transmis în 22 decembrie, între ora 21,27 și ora 21,42. Se vede cum, după ce Ion Caramitru striga în Piața Palatului să nu se mai tragă, fiindcă sînt „militarii noștri” (secvență pe care o mai dădusem pe acest blog – linc), Ion Iliescu îl contrazice din studioul televiziunii, spunînd că cei care trag sînt „o grupă din unitățile securității”, bezmetici, sinucigași. Iliescu cere oamenilor să părăsească Piața, pentru ca armata să restabilească ordinea, precizînd că generalul Gușă se află în sediul CC, dar că și acolo civilii pătrunși „împiedică rezolvarea problemelor operative”. Teodor Brateș face o scurtă referire la zvonul privind arestarea lui Ion Iliescu (problemă pe care am tratat-o anterior pe acest blog – linc; n-a fost doar zvon), aspect pe care Ion Iliescu încearcă să-l minimalizeze, dar Gelu Voican Voiculescu precizează din spatele său că „contralovitura nu a reușit!”. Iliescu mai anunță că urmează să prezinte o chemare a Consiliului Frontului Salvării Naționale, dar fiindcă încă n-a finalizat documentul o va face peste cîteva minute (bănuiesc că e vorba de comunicatul CFSN al cărui citire la TVR am prezentat-o anterior pe acest blog – linc). După ce telespectatorilor li se spusese că bucureștenii aflați la CC ori în jurul acestuia „împiedică rezolvarea problemelor operative” (li se sugerează oamenilor să plece acasă), locuitorii din Cluj și Rîmnicu Vîlcea sînt chemați să iasă în stradă „pentru a ajuta armata să facă față unor grupuri de securiști”. În final sînt prezentate niște fotografii ale familiei Ceaușescu, luate din casa acesteia, cu membrii familiei în concediu ori la vînătoare.

Este de remarcat că ulterior, în cadrul campaniei de falsificare a istoriei revoluției dusă de ziarul „Adevărul” sub conducerea lui Grigore Cartianu, Ion Caramitru, prima persoană care a dezvăluit că s-a tras aiurea după fuga lui Ceaușescu, a fost supus ponegririlor (linc). A spune adevărul despre revoluție e un lucru care nu se iartă de către gașca lui Cartianu!

Transcriere înregistrare: