Membrii vechi ai Colegiului Național al Institutului Revoluției Române contestă numirea noilor membri de către Klaus Iohannis noiembrie 26, 2018

Pe portalul revoluției (linc) a apărut o petiție trimisă Administrației Prezidențiale de către membrii vechi ai Colegiului Institutului Revoluției, prin care este contestată numirea, de către președintele Klaus Iohannis, a celor 6 noi membri din acest colegiu, invocîndu-se nulitatea absolută  Decretului prezidențial nr. 847/12 oct. 2018. După cum am mai scris, președintele Iohannis a numit 6 persoane în conducerea Institutului Revoluției (linc), și anume pe Ion Caramitru, Radu Filipescu, Nicoleta-Lorena Giurcanu (Matei), Teodor Doru Mărieş, Florian Răzvan-Mihalcea și Dan Voinea, în locul a 6 membri ai Colegiului Național al acestei instituții care au răposat între timp ori și-au dat demisia.

Redau această petiție, înregistrată cu nr 8271 din 31 octombrie 2018 la Administrația Prezidențială.

Domnului Klaus Werner IOHANNIS, Președintele României,
Administrației prezidențiale

Noi, Petrică Dorin BALINT, Emilian Vasile CUTEAN, Emil (Cico) DUMITRESCU, Cazimir Benedict IONESCU, Eugenia IORGA, Mihail ISPAS, Dumitru MAZILU, Alexandru MIRONOV, Gheorghe PASTOR, Romeo RAICU, Petre ROMAN, Ioan SAVU, Adrian SANDA, Răzvan Emil THEODORESCU, Dan TOADER, Dorel VIȘAN, Valentin VOICILĂ, Gelu Voican VOICULESCU, membri cu mandat permanent și neretribuiți ai Colegiului Național al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 – IRRD, vă prezentăm mai jos motivele de nulitate absolută ale Decretului prezidențial nr. 847/12 oct. 2018, privind completarea colegiului național, prin ocuparea locurilor vacante, publicat în Monitorul Oficial parte I nr. 871 din 15 oct.:

Mieii blînzi ai istoriografiei româneşti aprilie 2, 2018

Acesta este un articol al meu din 2005, cînd abia începuse să funcţioneze Institutul Revoluţiei Române. L-am publicat pe saitul altermedia, azi dispărut, dar a fost copiat pe saitul archive.is (linc) de arhivare a internetului. Îl republic acum şi pe acest blog.

La citirea articolului trebuie ţinut seama că este scris în anul 2005, deci multe din referinţele de atunci nu mai sînt valabile azi. De pildă Ioan Scurtu, care era director adjunct la Institutul Revoluţiei şi director la Institutul „Nicolae Iorga” nu mai lucrează astăzi la niciunul dintre ele. Şi în alte cazuri pomenite în articol persoanele nu îşi păstrează în 2018 aceleaşi locuri de muncă pe care le aveau în 2005. Fenomenul „mieilor blînzi” este însă valabil în continuare în institutele istorice din România, inclusiv la Institutul Revoluţiei. Voi lăsa altora plăcerea de a scrie un articol despre mieii blînzi de astăzi. Vă prezint articolul meu despre mieii blînzi ai istoriografiei româneşti din anul 2005.

Claudiu Iordache, înlocuit cu Gelu Voican Voiculescu la conducerea Institutului Revoluției martie 31, 2018

Ieri 30 martie 2018, membrii Colegiului Național al Institutului Revoluției Române l-au destituit pe Claudiu Iordache din fruntea acestui institut, numindu-l în loc pe Gelu Voican Voiculescu. Domnul Claudiu Iordache anunță pe blogul propriu (linc):

Ion Iliescu la TVR, 22 decembrie 1989: „o grupă din unitățile securității … au început să tragă asupra cetățenilor și asupra sediului comitetulului central … apelăm la toți cetățenii ca să elibereze piața și zona din jurul palatului și a sediului, ca să poată pătrunde armata” (video) decembrie 9, 2016

Actualizare 9 decembrie 2016, ora 11,25: Adăugare trimitere la ponegrirea lui Ion Caramitru în cadrul campaniei de falsificare a istoriei revoluției dusă de ziarul „Adevărul” sub conducerea lui Grigore Cartianu.

O nouă secvență a emisiunii TVR din 22 decembrie 1989. Dacă data și ora aparatului video a fost setată corect, se pare că e fragmentul din emisiunea TVR transmis în 22 decembrie, între ora 21,27 și ora 21,42. Se vede cum, după ce Ion Caramitru striga în Piața Palatului să nu se mai tragă, fiindcă sînt „militarii noștri” (secvență pe care o mai dădusem pe acest blog – linc), Ion Iliescu îl contrazice din studioul televiziunii, spunînd că cei care trag sînt „o grupă din unitățile securității”, bezmetici, sinucigași. Iliescu cere oamenilor să părăsească Piața, pentru ca armata să restabilească ordinea, precizînd că generalul Gușă se află în sediul CC, dar că și acolo civilii pătrunși „împiedică rezolvarea problemelor operative”. Teodor Brateș face o scurtă referire la zvonul privind arestarea lui Ion Iliescu (problemă pe care am tratat-o anterior pe acest blog – linc; n-a fost doar zvon), aspect pe care Ion Iliescu încearcă să-l minimalizeze, dar Gelu Voican Voiculescu precizează din spatele său că „contralovitura nu a reușit!”. Iliescu mai anunță că urmează să prezinte o chemare a Consiliului Frontului Salvării Naționale, dar fiindcă încă n-a finalizat documentul o va face peste cîteva minute (bănuiesc că e vorba de comunicatul CFSN al cărui citire la TVR am prezentat-o anterior pe acest blog – linc). După ce telespectatorilor li se spusese că bucureștenii aflați la CC ori în jurul acestuia „împiedică rezolvarea problemelor operative” (li se sugerează oamenilor să plece acasă), locuitorii din Cluj și Rîmnicu Vîlcea sînt chemați să iasă în stradă „pentru a ajuta armata să facă față unor grupuri de securiști”. În final sînt prezentate niște fotografii ale familiei Ceaușescu, luate din casa acesteia, cu membrii familiei în concediu ori la vînătoare.

Este de remarcat că ulterior, în cadrul campaniei de falsificare a istoriei revoluției dusă de ziarul „Adevărul” sub conducerea lui Grigore Cartianu, Ion Caramitru, prima persoană care a dezvăluit că s-a tras aiurea după fuga lui Ceaușescu, a fost supus ponegririlor (linc). A spune adevărul despre revoluție e un lucru care nu se iartă de către gașca lui Cartianu!

Transcriere înregistrare:

Mineriada din 1991. Bucureşti (2). Petre Roman: Astăzi s-a anunţat în presa de la Budapesta formarea unui guvern în exil al Transilvaniei (video) septembrie 22, 2011

O nouă parte dintr-un film documentar despre mineriada din 1991. Vezi şi primele secvenţe filmate pe acest subiect prezentate pe acest blog:
– Începutul mineriadei din septembrie 1991. 24 septembrie, Petroşani
– Mineriada din 1991, Bucureşti (1). Petre Roman: „Domnul preşedinte a precizat că avînd în vedere că a doua zi eu trebuia să plec în vizită oficială în Austria, sîntem dispuşi, preşedintele împreună cu mine, să ne deplasăm în Valea Jiului vineri sau sîmbătă”

Transcriere înregistrare:

Teodor Mărieş în dialog cu Angela Băcescu (iunie 1991) iunie 13, 2011

Din revista „Europa”, publicaţie apropiată fostei securităţi, am găsit un interviu interesant acordat de Teodor Mărieş (actual preşedinte al asociaţiei „21 Decembrie”) reporteriţei Angela Băcescu. Cu prilejul aniversării evenimentelor din 13 iunie 1990, cred că e folositor să readuc în atenţie acest interviu, în care e vorba şi de ziua de 13 iunie 1990. În urma acelor evenimente, domnul Teodor Mărieş a fost osîndit la 1 an de zile cu suspendare, fiind considerat unul din vinovaţii de tulburarea ordinii în acea zi. De precizat că, în ciuda a ceea ce se înţelege din recenta hotărîre a CEDO (linc), la acea vreme Mărieş nu era membru în asociaţia „21 Decembrie” ci conducea o altă organizaţie care fusese prezentă în mişcarea din Piaţa Universităţii – Alianţa Poporului. Comentariile mele au fost inserate în text cu litere cursive, între paranteze drepte. Precizez că prima parte a interviului dat de Teodor Mărieş doamnei Angela Băcescu nu o am (colecţia mea de revista „Europa” nu e completă), dar cred că e cea prezentată de domnul Richard Andrew Hall aici (linc).

Răzvan Theodorescu la TVR, 22 decembrie 1989 (video) mai 18, 2010

Apariţia lui Răzvan Theodorescu (care va deveni apoi director al radioteleviziunii; azi e membru în conducerea Institutului Revoluţiei Române, numit de asemenea de Ion Iliescu) la TVR, în 22 decembrie 1989. În intervenţia sa, Theodorescu vorbeşte de valorile culturale care se găsesc la reşedinţa fostului dictator, şi de care ţara a fost „spoliată”. Ele au fost iniţial recuperate şi duse la Muzeul de Artă, dar mai recent justiţia a hotărît că Valentin Ceauşescu, fiul dictatorului şi unic moştenitor rămas în viaţă, are dreptul să recupereze multe tablouri care s-au găsit la revoluţie în locuinţele membrilor familiei Ceauşescu (vezi linc).

Transcriere înregistrare: