La sfîrșitul campaniei electorale, în 17 mai 1990, Televiziunea Română a organizat o dezbatere între cei 3 candidați la președinția României: Ion Iliescu (candidat FSN), Ion Rațiu (candidat PNȚCD) și Radu Câmpeanu (candidat PNL). O transcriere a acelei emisiuni televizate, fără înregistrare video, a prezentat-o Ion Iliescu pe blogul său (linc partea 1, linc partea 2) cu mulți ani în urmă. Am făcut rost de înregistrarea video, din care, din păcate, lipsesc ultimile cîteva minute. Verificînd transcrierea înregistrării de pe blogul domnului Iliescu am găsit unele fragmente lipsă, care în transcrierea pe care o dau mai jos le-am pus cu litere cursive. Tot cu litere cursive, dar între paranteze drepte, am adăugat comentarii ale mele și am adăugat transcrierea finalului emisiunii conform celor consemnate pe blogul domnului Iliescu. Mai apar unele mici schimbări de cuvinte în transcrierea mea, făcută conform înregistrării video, față de transcrierea de pe blogul domnului Iliescu.
Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.
Actualizare 9 iunie 2019: Adăugare filmare cu discuții în CPUN despre evenimentele din Piața Universității.
28 septembrie 1990. Fotografie de la primul proces legat de evenimentele din 13 iunie 1990, avînd ca inculpați protagoniștii mișcării din Piața Universității. Printre ei: Teodor Mărieș (cu barbă) – actual conducător al asociației 21 Decembrie. În spatele lui Mărieș e Dumitru Dincă. La București și Timișoara s-au desfășurat manifestații în favoarea eliberării celor arestați ca urmare a evenimentelor din 13 iunie 1990. Sursă foto: facebook
Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.
În fragmentul de acum prezint, din ceea ce Parchetul numește „starea de fapt”, evenimentele din perioada 8-12 iunie 1990, cînd s-a pregătit intervenția din Piața Universității.
IV. STAREA DE FAPT
La data de 9 iunie 1990, au fost convocate, în prima şedinţă, cele două camere ale Parlamentului, Camera Deputaţilor, respectiv Senatul, pentru a stabili comisiile de validare a mandatelor de deputaţi şi senatori, făcându-se astfel aplicarea art. 79 din Decretul Lege nr. 92/1990.
În data de 8 iunie 1990, la sediul F.S.N. din str. Varşoviei nr. 4, a avut loc o întâlnire la care au participat inculpaţii Ion Iliescu, Petre Roman, Dumitru S. Nicolae, Cazemir Benedict Ionescu, precum şi (…) şi alţii. În cadrul acestei întâlnirii s-a pus în discuţie eliberarea Pieţei Universităţii, discutându-se trei posibile scenarii şi anume: neintervenţia forţelor de ordine pentru înlăturarea manifestanţilor, intervenţia forţelor de ordine pentru eliberarea Pieţei Universităţii de persoanele care au mai continuat să demonstreze, iar cel de-al treilea scenariu l-a reprezentat implicarea muncitorilor în eliberarea Pieţei Universităţii şi, în mod special, a minerilor având în vedere precedentele intervenţii ale acestora, din 28-29 ianuarie 1990 şi respectiv 18-19 februarie 1990. Unii dintre cei prezenţi s-au opus eliberării Pieţei Universităţii, cu motivarea că numărul celor prezenţi în Piaţă este în continuă scădere, iar demonstraţiile se vor stinge de la sine. La un moment dat, inculpaţii Ion Iliescu şi Petre Roman au părăsit sediul F.S.N., iar întâlnirea celor menţionaţi s-a încheiat fără a se lua vreo decizie referitoare la Piaţa Universităţii (…). Citește în continuare „Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (4). Starea de fapt (8-12 iunie 1990)”→
28 septembrie 1990. Fotografie de la primul proces legat de evenimentele din 13 iunie 1990, avînd ca inculpați protagoniștii mișcării din Piața Universității. Printre ei: Teodor Mărieș (cu barbă) – actual conducător al asociației 21 Decembrie. În spatele lui Mărieș e Dumitru Dincă. La București și Timișoara s-au desfășurat manifestații în favoarea eliberării celor arestați ca urmare a evenimentelor din 13 iunie 1990. Sursă foto: facebook
Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.
În această parte a rechizitoriului, Parchetul face o descriere istorică a apariției și dezvoltării mișcării din Piața Universității din București, din 1990. Se povestesc evenimentele de dinainte de ziua de 13 iunie 1990, cînd au început tulburările propriu-zise. Descrierea evenimentelor e făcută pe alocuri într-un mod de-a dreptul poetic (se citează în întregime „cîntecul golanilor” care se cînta în piață).
Remarc o faptă concretă pusă în seama inculpatului Adrian Sîrbu (cel care avea să înființeze mai apoi ProTV): „Inculpatul Adrian Sârbu, consilier al inculpatului Petre Roman a fost în stare să gîndească atacuri teroriste asupra manifestanţilor din Piaţa Universităţii, solicitînd ministrului apărării să-i pună la dispoziţie 20 kg de trotil pentru a-i arunca în aer pe protestatari”. Dar este o faptă care nu s-a dus la îndeplinire și e dinainte de evenimentele care fac obiectul inculpărilor din dosar.
Pe portalul revoluției (linc) a apărut o petiție trimisă Administrației Prezidențiale de către membrii vechi ai Colegiului Institutului Revoluției, prin care este contestată numirea, de către președintele Klaus Iohannis, a celor 6 noi membri din acest colegiu, invocîndu-se nulitatea absolută Decretului prezidențial nr. 847/12 oct. 2018. După cum am mai scris, președintele Iohannis a numit 6 persoane în conducerea Institutului Revoluției (linc), și anume pe Ion Caramitru, Radu Filipescu, Nicoleta-Lorena Giurcanu (Matei), Teodor Doru Mărieş, Florian Răzvan-Mihalcea și Dan Voinea, în locul a 6 membri ai Colegiului Național al acestei instituții care au răposat între timp ori și-au dat demisia.
Redau această petiție, înregistrată cu nr 8271 din 31 octombrie 2018 la Administrația Prezidențială.
Domnului Klaus Werner IOHANNIS, Președintele României,
Administrației prezidențiale
Noi, Petrică Dorin BALINT, Emilian Vasile CUTEAN, Emil (Cico) DUMITRESCU, Cazimir Benedict IONESCU, Eugenia IORGA, Mihail ISPAS, Dumitru MAZILU, Alexandru MIRONOV, Gheorghe PASTOR, Romeo RAICU, Petre ROMAN, Ioan SAVU, Adrian SANDA, Răzvan Emil THEODORESCU, Dan TOADER, Dorel VIȘAN, Valentin VOICILĂ, Gelu Voican VOICULESCU, membri cu mandat permanent și neretribuiți ai Colegiului Național al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 – IRRD, vă prezentăm mai jos motivele de nulitate absolută ale Decretului prezidențial nr. 847/12 oct. 2018, privind completarea colegiului național, prin ocuparea locurilor vacante, publicat în Monitorul Oficial parte I nr. 871 din 15 oct.: Citește în continuare „Membrii vechi ai Colegiului Național al Institutului Revoluției Române contestă numirea noilor membri de către Klaus Iohannis”→
Acesta este un articol al meu din 2005, cînd abia începuse să funcţioneze Institutul Revoluţiei Române. L-am publicat pe saitul altermedia, azi dispărut, dar a fost copiat pe saitul archive.is (linc) de arhivare a internetului. Îl republic acum şi pe acest blog.
La citirea articolului trebuie ţinut seama că este scris în anul 2005, deci multe din referinţele de atunci nu mai sînt valabile azi. De pildă Ioan Scurtu, care era director adjunct la Institutul Revoluţiei şi director la Institutul „Nicolae Iorga” nu mai lucrează astăzi la niciunul dintre ele. Şi în alte cazuri pomenite în articol persoanele nu îşi păstrează în 2018 aceleaşi locuri de muncă pe care le aveau în 2005. Fenomenul „mieilor blînzi” este însă valabil în continuare în institutele istorice din România, inclusiv la Institutul Revoluţiei. Voi lăsa altora plăcerea de a scrie un articol despre mieii blînzi de astăzi. Vă prezint articolul meu despre mieii blînzi ai istoriografiei româneşti din anul 2005. Citește în continuare „Mieii blînzi ai istoriografiei româneşti”→
Actualizare 9 decembrie 2016, ora 11,25: Adăugare trimitere la ponegrirea lui Ion Caramitru în cadrul campaniei de falsificare a istoriei revoluției dusă de ziarul „Adevărul” sub conducerea lui Grigore Cartianu.
O nouă secvență a emisiunii TVR din 22 decembrie 1989. Dacă data și ora aparatului video a fost setată corect, se pare că e fragmentul din emisiunea TVR transmis în 22 decembrie, între ora 21,27 și ora 21,42. Se vede cum, după ce Ion Caramitru striga în Piața Palatului să nu se mai tragă, fiindcă sînt „militarii noștri” (secvență pe care o mai dădusem pe acest blog – linc), Ion Iliescu îl contrazice din studioul televiziunii, spunînd că cei care trag sînt „o grupă din unitățile securității”, bezmetici, sinucigași. Iliescu cere oamenilor să părăsească Piața, pentru ca armata să restabilească ordinea, precizînd că generalul Gușă se află în sediul CC, dar că și acolo civilii pătrunși „împiedică rezolvarea problemelor operative”. Teodor Brateș face o scurtă referire la zvonul privind arestarea lui Ion Iliescu (problemă pe care am tratat-o anterior pe acest blog – linc; n-a fost doar zvon), aspect pe care Ion Iliescu încearcă să-l minimalizeze, dar Gelu Voican Voiculescu precizează din spatele său că „contralovitura nu a reușit!”. Iliescu mai anunță că urmează să prezinte o chemare a Consiliului Frontului Salvării Naționale, dar fiindcă încă n-a finalizat documentul o va face peste cîteva minute (bănuiesc că e vorba de comunicatul CFSN al cărui citire la TVR am prezentat-o anterior pe acest blog – linc). După ce telespectatorilor li se spusese că bucureștenii aflați la CC ori în jurul acestuia „împiedică rezolvarea problemelor operative” (li se sugerează oamenilor să plece acasă), locuitorii din Cluj și Rîmnicu Vîlcea sînt chemați să iasă în stradă „pentru a ajuta armata să facă față unor grupuri de securiști”. În final sînt prezentate niște fotografii ale familiei Ceaușescu, luate din casa acesteia, cu membrii familiei în concediu ori la vînătoare.
Este de remarcat că ulterior, în cadrul campaniei de falsificare a istoriei revoluției dusă de ziarul „Adevărul” sub conducerea lui Grigore Cartianu, Ion Caramitru, prima persoană care a dezvăluit că s-a tras aiurea după fuga lui Ceaușescu, a fost supus ponegririlor (linc). A spune adevărul despre revoluție e un lucru care nu se iartă de către gașca lui Cartianu!
Din revista „Europa”, publicaţie apropiată fostei securităţi, am găsit un interviu interesant acordat de Teodor Mărieş (actual preşedinte al asociaţiei „21 Decembrie”) reporteriţei Angela Băcescu. Cu prilejul aniversării evenimentelor din 13 iunie 1990, cred că e folositor să readuc în atenţie acest interviu, în care e vorba şi de ziua de 13 iunie 1990. În urma acelor evenimente, domnul Teodor Mărieş a fost osîndit la 1 an de zile cu suspendare, fiind considerat unul din vinovaţii de tulburarea ordinii în acea zi. De precizat că, în ciuda a ceea ce se înţelege din recenta hotărîre a CEDO (linc), la acea vreme Mărieş nu era membru în asociaţia „21 Decembrie” ci conducea o altă organizaţie care fusese prezentă în mişcarea din Piaţa Universităţii – Alianţa Poporului. Comentariile mele au fost inserate în text cu litere cursive, între paranteze drepte. Precizez că prima parte a interviului dat de Teodor Mărieş doamnei Angela Băcescu nu o am (colecţia mea de revista „Europa” nu e completă), dar cred că e cea prezentată de domnul Richard Andrew Hall aici (linc). Citește în continuare „Teodor Mărieş în dialog cu Angela Băcescu (iunie 1991)”→
Blogul lui Marius Mioc 