Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Pravda din 23 decembrie 1989 despre revoluţia română noiembrie 25, 2009


Vladimir Vidraşcu, "cadru de spionaj care şi-a intensificat activitatea" în decembrie 1989, conform SRI. Sursă foto: http://www.hrpublishers.org/en/

Vladimir Vidraşcu, corespondent Pravda la Bucureşti în 1989 şi "cadru de spionaj care şi-a intensificat activitatea", conform SRI.

Virgil Măgureanu, anticaghebistul feroce, sub a cărui conducere SRI l-a demascat pe "cadrul de spionaj" Vladimir Vidraşcu

Virgil Măgureanu, anticaghebistul feroce, sub a cărui conducere SRI l-a demascat pe "cadrul de spionaj" Vladimir Vidraşcu

Continui prezentarea activităţii lui Vladimir Vidraşcu (sau Vedrashko), corespondentul la Bucureşti al ziarului moscovit „Pravda” în decembrie 1989, astăzi redactor la emisiunea în limba rusă a postului de radio Europa Liberă / Libertatea de la Praga (Cehia).

Vezi şi celelalte articole despre activitatea lui Vladimir Vidraşcu prezentate pe acest blog:

Să facem cunoştiinţă cu Vladimir Vidraşcu, “cadru de spionaj care şi-a intensificat activitatea” conform raportului SRI despre revoluţie
„Pravda” din 20 decembrie 1989 despre revoluţia română
„Pravda” din 22 decembrie 1989 despre revoluţia română

Raportul SRI despre revoluţie, dat publicităţii în 1994, cînd acest serviciu era condus de Virgil Măgureanu, pomeneşte despre activităţile desfăşurate de Vladimir Vidraşcu în decembrie 1989 astfel:

“Cadrele de spionaj aflate în România şi-au intensificat activitatea, iar unele dintre acestea, sub acoperirea de corespondenţi de presă (exemplu: Victor Volodin – Izvestia, Vladimir Vidraşcu – Pravda), şi-au sporit preocupările pentru a obţine informaţii privind starea de spirit a populaţiei şi alte aspecte negative ce ar fi putut fi exploatate”.

Mai jos puteţi vedea cele apărute în „Pravda” din 23 decembrie 1989 despre revoluţia română. Ziarul a fost tipărit pe baza corespondenţelor primite în seara de 22, cînd deja Ceauşescu fugise din sediul CC. Se observă acum în cele publicate de „Pravda”, ca de altfel în cele publicate de ziarele din întreaga lume, influenţa ştirilor care începuseră să fie transmise de Televiziunea Română „Liberă”. (more…)

 

New York Times din 19 decembrie 1989 despre revoluţia română: „Relatările martorilor variază mult, numărul morţilor fiind estimat în jos la doi şi în sus la cîteva sute” octombrie 6, 2009


NYT19dec1Reiau discuţia asupra uneia din dezinformările răspîndite de Ion Iliescu, prin cartea sa „Revoluţie şi reformă”, şi preluată de propagandiştii acestuia din presa românească (în rîndul propagandiştilor fiind destui specializaţi în demagogie anticomunistă): se pretinde că presa străină are vina exagerării numărului morţilor din decembrie 1989, încercînd să se ascundă rolul esenţial avut în această problemă de procesul Ceauşescu organizat la porunca lui Iliescu. La acel proces s-a anunţat oficial un număr al morţilor de 60000. Presa străină, ca şi cea română, a preluat comunicatele oficiale ale FSN, ceea ce e absolut firesc. Anume procesul Ceauşescu a dat credibilitate altor relatări exagerate care existaseră pînă atunci despre numărul morţilor, relatări care erau însă, pînă la acel moment, marginale, nebăgate în seamă de ziarele serioase din Vest sau pomenite cu rezerve. Prezint mai jos ce scria „New York Times” din 19 decembrie 1989 despre revoluţia română. Observaţia mea este că ziarul american a prezentat o relatare obiectivă, în măsura în care acest lucru era posibil în lipsa corespondenţilor străini la faţa locului (lipsă care vine în contradicţie cu teoriile despre plănuirea în avans a evenimentelor din Timişoara de către agenturile străine). Intervenţiile mele în text sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

„Confruntare locală devine protest anti-regim într-un oraş românesc” de Thomas L. Friedman

în timpul sfîrşitului de săptămînă, o confruntare între poliţie şi un conducător bisericesc proeminent a dus la un protest antiguvernamental de amploare în România, despre care se relatează că a provocat multe victime după ce forţele de securitate [„security forces” în engleză, nu se înţelege neapărat Securitatea ci poate avea înţelesul mai larg de forţe de menţinere a ordinii] au răspuns cu tunuri de apă, gaze lacrimogene şi unele focuri de armă.

Ziariştii nu au fost lăsaţi lîngă scena confruntării, în oraşul Timişoara din Vestul României, nu departe de graniţa cu Ungaria. Relatări ale răzmeriţei au fost adunate din bucăţi aici [adică în redacţia New York Times], de la agenţii de presă est europene şi vestice, care au discutat cu martori ce au părăsit România în ultimele două zile. Amănunte au venit deasemenea de la emisiuni de radio monitorizate de Serviciul de Informaţii despre Emisiunile Străine al Departamentului de Stat şi de la informaţii ale funcţionarilor departamentului.

Primele asemenea proteste

Departamentul de Stat [echivalentul american al Ministerului de Externe] a spus astăzi că ambasada americană din Bucureşti, capitala României, care este la aproximativ 500 de mile de zona răzmeriţei, nu poate încă confirma rapoartele despre pierderile înregistrate. Relatările martorilor variază mult, numărul morţilor fiind estimat în jos la doi şi în sus la cîteva sute.

Demonstraţiile au fost primele raportate în România de cînd oamenii din Germania de Est, Cehoslovacia şi Bulgaria au început să iasă în lunile din urmă la manifestaţii stradale paşnice care au forţat conducătorii comunişti să împartă puterea. Aparent, ele au început ca rezultat al tensiunilor etnice dintre regimul comunist dur al preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi minoritatea ungurească din ţară, care numără 2 milioane. (more…)

 

Richard Andrew Hall: Revoluţia română din 1989 ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul „Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism (1). Mişcări de deschidere august 29, 2009


Richard Andrew Hall este un profesor american care s-a ocupat de studiul istoriei revoluţiei române din 1989 (subiectul lucrării sale de doctorat). Cititorii constanţi ai acestui blog îl cunosc deja, căci am mai publicat aici traduceri din lucrările dînsului.

Mai citeşte, pe acest blog, alte lucrări ale domnului Hall:
Rescrierea istoriei revoluţiei. Triumful revizionismului securist în România (teza de doctorat – fragmente) (1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8)
Cazul Petre Olaru (1, 2, 3, 4, 5, 6, 7)

Încep acum în serial publicarea traducerii unor fragmente din altă lucrare a domnului Hall: „Revoluţia română din 1989 ca joc geopolitic de cafenea. Documentarul „Şah-mat” a lui Brandstatter şi ultimul val dintr-o mare de revizionism”.

Pentru publicarea în altă parte a lucrărilor domnului Hall aveţi nevoie de aprobarea autorului, cu care puteţi lua legătura la hallria@comcast.net.

Opiniile din articol aparţin autorului. Precizez că nu împărtăşesc toate ideile domnului Hall despre revoluţia română. Ca de obicei, intervenţiile mele vor fi cu litere cursive între paranteze drepte.

În serialul pe care-l încep acum va fi vorba de filmul „Şah-mat” al regizoarei Susanne Brandstatter, consacrat revoluţiei române, şi de discuţiile care au existat în jurul acestui film. Filmul respectiv a fost amplu comentat inclusiv în România (mai ales de „Jurnalul Naţional” şi televiziunea Antena 1). Deasemenea, se vor analiza afirmaţiile despre revoluţie şi contradicţiile dintre acestea ale unor personalităţi cunoscute în România precum Dan Pavel, Ion Mihai Pacepa, Andrei Codrescu, Vladimir Tismăneanu ş.a.

Mişcări de deschidere

Orice istorie conţine de fapt două istorii: Istoria epocii care este povestită şi istoria epocii în care se povesteşte. Înregistrarea trecutului este întotdeauna, într-o oarecare măsură, prizoniera prezentului în care se face înregistrarea. (more…)

 

Ruşii şi revoluţia română din 1989 – două păreri opuse: Ion Raţiu şi Virgil Măgureanu decembrie 21, 2008


E la modă în presa şi televiziunile din România să se spună că în decembrie 1989 Uniunea Sovietică, Mihail Gorbaciov personal, au plănuit şi realizat răsturnarea lui Ceauşescu.

Ce este foarte clar pentru „analiştii” şi „experţii” români, nu era chiar aşa de limpede în decembrie 1989 pentru presa americană.

img_0020

„Chicago Sun Times” din 20 decembrie 1989 publică un articol despre revoluţia începută la Timişoara în care estimează că ar putea fi sute de morţi (e citat ziarul „Magyar Hirlap” care scrisese despre 300 de morţi şi agenţia iugoslavă Tanjug care pomenise „mai multe sute” de morţi). Ziarul menţionează şi tăcerea autorităţilor române despre acest subiect.

După revoluţie multă lume a acuzat presa occidentală că ar fi exagerat numărul morţilor. Însuşi Ion Iliescu, în cartea sa „Revoluţie şi reformă” deja comentată pe acest blog scria, referindu-se la dezinformarea cu cei 60000 de morţi de la procesul Ceauşescu: „cifra victimelor, pe care într-un prim moment am luat-o drept bună, 60000 de morţi, nu exista decît în imaginaţia corespondenţilor de presă” (pag. 6 prima ediţie, pag. 18 a 2-a ediţie a cărţii). De fapt, abia după anunţarea oficială, de către CFSN, a numărului de 60000 de morţi, au căpătat credibilitate celelalte relatări exagerate legate de numărul morţilor. După cum se vede şi din exemplul de mai sus, presa occidentală era mult mai ponderată în aprecieri. Aruncarea vinii pentru exagerarea numărului morţilor asupra presei este parte din campania de falsificare a istoriei care urmăreşte ascunderea adevăraţilor vinovaţi de dezinformare – adică cei implicaţi în procesul lui Ceauşescu (Ion Iliescu, Victor Stănculescu, Virgil Măgureanu).

img_0021

Interesantă mi se pare analiza agenţiei Reuters publicată de Chicago Sun Times din 20 decembrie 1989 cu titlul „Romanian upheaval perplexing for Soviets”. Se exprimă aici idei care au ajuns nepopulare în România anului 2008: că sovieticii sînt „perplecşi” de răscoala din România, că Mihail Gorbaciov este în dilemă şi că are o politică de neamestec în treburile interne ale aliaţilor săi est-europeni. „Gorbaciov a spus clar că zilele în care Moscova îndepărta liderii est-europeni care nu îi conveneau, cum a făcut în Cehoslovacia în 1968, sînt terminate. Întrebat cu cîteva luni în urmă ce va face Cremlinul cu România, un membru al Comitetului Central Sovietic a spus în particular: „Ce aţi vrea să facem? Să trimitem tancuri?”, implicînd că aceasta era o opţiune exclusă”.

Chicago Sun Times îl citează şi pe Ion Raţiu: Conform lui Ion Raţiu, preşedinte al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, o organizaţie a emigraţiei, Gorbaciov va întîmpina mai mari probleme dacă Ceauşescu ar fi înlăturat decît a întîmpinat cu înlăturarea liderilor de tip vechi [comunişti negorbaciovişti – nota mea] din alte părţi. „Atît în RDG cît şi în Bulgaria există oameni care ar menţine sistemul, care ar ţine partea Moscovei şi ar căuta un compromis. Nu în România”, a scris Raţiu în London Times. Un aspect al problemei este Moldova, o republică sovietică de la graniţa cu România şi a cărei locuitori vorbesc româneşte. Bucureştiul are o veche pretenţie teritorială legată de Moldova. Diplomaţii spun că atîta vreme cît domneşte Ceauşescu, puţini moldoveni vor dori unirea cu România, dar aceasta s-ar putea schimba dacă el ar fi înlocuit cu un regim mai liberal.

În contrast cu părerile lui Ion Raţiu, conform cărora Moscova va avea probleme grave ca urmare a înlăturării lui Ceauşescu (implicit, că URSS n-are nici un interes în a-l schimba pe Ceauşescu), apar părerile unor scriitori de cărţi despre revoluţie precum Alex Mihai Stoenescu şi Virgil Măgureanu, care consideră că Moscova nu numai că a dorit îndepărtarea lui Ceauşescu, dar a şi acţionat concret pentru realizarea acestui obiectiv.

Cui să-i dăm crezare – lui Ion Raţiu sau lui Virgil Măgureanu? De pildă, pentru Victor Roncea de la ziarul „Ziua” răspunsul este limpede – cel mai de încredere este patriotul român Virgil Măgureanu (Imre Asztalos pentru apropiaţi). Acelaşi Roncea, într-un alt articol din „Ziua” în care face elogiul unui alt patriot român – fostul şef al Securităţii Iulian Vlad, se arată convins de existenţa, în decembrie 1989, a zeci de mii de agenţi sovietici în România.

În ţara în care, la 19 ani de la revoluţie, şeful securităţii Iulian Vlad este înfăţişat ca un mare patriot, membrul C.P.Ex. al C.C. al PCR Paul Niculescu Mizil ca un patriot şi opozant a lui Ceauşescu iar Virgil Măgureanu ca un dezvăluitor al adevărurilor revoluţiei din 1989 (toate acestea în ziare „anticomuniste” precum „Ziua” sau „Evenimentul Zilei”), n-ar fi de mirare ca Ion Raţiu să fie declarat agent KGB, care cu parşivenie încerca să ascundă rolul Uniunii Sovietice în răsturnarea lui Ceauşescu pretinzînd că aceasta ar crea mari probleme Moscovei.