Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (9). Starea de fapt. Sosirea muncitorilor și minerilor în Capitală și acțiunile desfășurate de aceștia în zilele de 14-15 iunie 1990 iunie 24, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 8 părți ale rechizitoriului:
– Inculpații și obiectul cauzei
– Date privind contextul general al cauzei
– Manifestația din Piața Universității
– Starea de fapt (8-12 iunie 1990)
– Starea de fapt. Intervenția din dimineața de 13 iunie, Atacul asupra Institutului de Arhitectură și atacul muncitorilor de la IMGB
– Starea de fapt. Evenimentele petrecute în după-amiaza zilei de 13 iunie 1990 la Poliţia Capitalei, sediul Serviciului Român de Informaţii, sediul Ministerului de Interne, Televiziunea Română, Romarta Copiilor
Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale (județele Alba, Argeș, Bacău, Brașov, Buzău, Călărași, Dîmbovița, Galați, Giurgiu)
Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale, precum şi a minerilor din bazinele carbonifere (jud. Gorj, Hunedoara, Olt, Prahova, Teleorman)

6. Sosirea muncitorilor şi minerilor în Capitală şi acţiunile desfăşurate de aceştia în zilele de 14-15 iunie 1990 (more…)

 

A murit Gheorghe Zainea, președinte al asociației „Jilava 21-22 decembrie 1989” (video) februarie 23, 2018


Domnul Gheorghe Zainea, președinte al asociației „Jilava 21-22 decembrie 1989”, care cuprinde pe cei reținuți în timpul revoluției din București, a murit, se comunică pe saitul SSRMLÎRC (linc).

Dumnezeu să-l odihnească!

Reținut în 21 decembrie 1989 și încarcerat la Jilava, domnul Zainea a fost activ și după revoluție în demascarea celor care au participat la reprimarea acesteia iar apoi au continuat să ocupe funcții importante în statul român. Redau un articol din „România Liberă” din 22 decembrie 1993 în care este citat domnul Zainea care protesta față de un colonel de miliție care ar fi bătut revoluționarii arestați iar apoi a primit certificat de revoluționar.

Colonelul Sporeanu. Astăzi erou al revoluției, în decembrie a bătut pînă ajungeau o masă de carne vie (more…)

 

„Le Monde” din 16 ianuarie 1990 despre divergențele din CFSN decembrie 4, 2017


După mitingul din 12 ianuarie 1990, a doua încercare de răsturnare a regimului Iliescu (linc), ziarul francez „Le Monde” relatează, în numărul din 16 ianuarie 1990, despre divergențele apărute în interiorul Consiliului Frontului Salvării Naționale. Redau acest articol, în tălmăcire proprie.

România: răzgîndiri, atacuri la persoană
Divergențele cresc în sînul Consiliului Frontului Salvării Naționale
(more…)

 

Motru 1981 – o revoltă uitată de guvernanți. Pe cînd includerea acesteia în legea 341/2004? „Minerii din Motru au înscris una din cele mai mărețe fapte eroice” octombrie 25, 2017


Tendința guvernanților noștri de a extinde legea 341/2004, pentru a da drepturi altor categorii de revoltați împotriva regimului comunist în paralel cu micșorarea drepturilor acordate revoluționarilor din 1989, s-a concretizat în includerea în lege a unor capitole speciale pentru noiembriștii brașoveni din 1987 și pentru participanții la revolta din 1977 a minerilor din Valea Jiului.

Pe acest blog am criticat deseori acordarea de certificate de revoluționar unor persoane care nu se încadrează în prevederile legale. Deși normele de aplicare ale legii spun limpede că titlul de „luptător în revoluție remarcat prin fapte deosebite” se atribuie persoanelor care s-au desprins din rîndul participanţilor şi au avut un rol deosebit, prin contribuţia decisivă, la victoria Revoluţiei, remarcîndu-se prin fapte deosebite în care şi-au pus viaţa în pericol (art. 5 din HG 1412/2004), în destule cazuri acest titlu s-a dat unor simpli participanți care n-au avut fapte prin care să-și pună viața în pericol. Principiul inițial al legii – că de recunoștiința națiunii exprimată prin niște drepturi materiale sînt vrednici doar cei care și-au pus viața în primejdie pentru țară – s-a diluat în aplicarea ei practică pînă la ideea că toți cei care au protestat împotriva comunismului trebuie recompensați material. (more…)

 

Dan Turturică și Iulian Vlad, omul care a înfrînt „frontul pro-rus” octombrie 12, 2017


Dan Turturică publică pe saitul digi24 articolul „Monstruoasa minciună pe care s-a clădit cultul lui Iulian Vlad” (linc).

Încă din titlu vedem cît sînt de anticomuniști Turturică și Digi24 care-i publică opiniile. Urmează o serie de observații despre abuzurile securității prin care se cîștigă credibilitate la publicul anticomunist. Iar apoi ni se spune:

Iulian Vlad este văzut de mulți dintre subalternii săi ca omul care a vrut să blocheze forțele pro-KGB, conduse de Ion Iliescu, să preia conducerea României după executarea lui Ceaușescu. Și care a eșuat, plătind pentru gestul său patriotic cu ani de închisoare și cu marginalizarea, în timp ce alți stîlpi ai sistemului ceaușist au revenit rapid în prim plan.

După toate aparențele, există argumente serioase în sprijinul acestei teorii. Mai mult, se pare că înfrîngerea frontului pro-rus care a acaparat statul începînd cu ianuarie 1990 și chiar joncțiunea ulterioară dintre serviciile de informații românești și cele occidentale ar fi beneficat de sprijinul său direct.

E foarte posibil să fie așa.

(more…)

 

Octavian Paler – După patru ani (1993). „Ce legătură mai are cu revoluția regimul Iliescu?” octombrie 4, 2017


În ziarul „România Liberă” din 17 decembrie 1993 Octavian Paler a publicat articolul „După patru ani” în care analizează cei 4 ani care se scurseseră de la revoluția română. Redau articolul pentru cititorii acestui blog. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat explicații ale mele.

După patru ani

Într-una din serile dramatice petrecute lîngă un aparat de radio hîrbuit, la care mă chinuiam să ascult „Europa Liberă”, în decembrie 1989, am auzit un țipăt pe care nu-l voi putea uita, cred, toată viața. O femeie le striga, în stradă, la Timișoara, celor ce îndreptaseră mitralierele spre mulțimea răsculată: „Trageți, măăă! Și voi sînteți români!”. Clănțănitul mitralierei a acoperit apoi țipătul. Sau l-a retezat.

După patru ani, prin vocea lui Solcanu [Ion Solcanu, la acel moment senator PDSR], PDSR pune la îndoială legitimitatea „parlamentului conștiinței naționale”, de la Timișoara, cu argumentul: cine i-a ales? Și ce se poate explica, oare, cuiva care crede că, în alegeri, se împart nu mandate, ci „conștiințe”? că unii, între care mă număr, ne regăsim onoarea în acel țipăt de la Timișoara, acoperit sau retezat de gloanțe, mai degrabă decît în tot ce a urmat, ca spectacol, cu brasarde tricolore sau fără? că un vot valorează mai puțin decît o pată de sînge? Mă tem că e inutil. Trec de aceea la ceea ce mi-a adus aminte de serile de-acum patru ani. Întîmplător, mi-a căzut în mînă un ziar din decembrie 1989, de după fuga lui Ceaușescu, unde a fost publicată lista primului Consiliu al Frontului Salvării Naționale. Și am recitit-o. Am făcut, cu acest prilej, patru constatări care m-au dus, în final, la o întrebare. (more…)

 

Dușmanii libertății de exprimare se luptă cu putinismul august 21, 2017


Sabin Orcan publică în „România Liberă” articolul „Umbra lui Putin. La București” (linc), în care dezvăluie o primejdie care amenință scumpa noastră patrie: Faptul că o firmă din Republica Moldova care retransmite dincolo de Prut programul TV Rusia 1 dorește să intre pe piața TV românească. Nu înțeleg din articolul lui Orcan dacă singura activitate a firmei moldovenești este retransmiterea programului TV de la Moscova, ori aceasta este una din multele activități ale respectivei firme. (more…)