Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

CIA a desecretizat milioane de documente din perioada războiului rece. Răstălmăcirile presei românești cu acest prilej Mai 29, 2017


Saitul infoalert publică recent articolul „CIA, serviciul de spionaj american, desecretizează dosarele Revoluției. Ce știau spionii SUA?” (linc), în care, pornind de la știrea reală că CIA a desecretizat o mulțime de documente din perioada războiului rece (nu numai despre revoluția română) se trage concluzia: „Agenții CIA notau, înainte de Revoluția din decembrie 1989, că sfîrșitul lui Nicolae Ceaușescu este aproape”. Știrea de pe infoalert e copiată după o știre mai veche de la B1TV (linc), care la rîndul său s-a inspirat din articolul lui Alex Mihăilescu „Analiza secretă a CIA despre regimul Ceaușescu și situația din Europa de Est. Cum au prevăzut agenții americani revoluția sângeroasă din decembrie 1989 cu 20 zile înainte să înceapă | DOCUMENT CONFIDENȚIAL” (linc) publicat în „România Liberă” din 19 ianuarie 2017. Am mai găsit știrea despre respectivul document CIA pe saitul ziarului „Bună Ziua Brașov” (linc). În toate aceste mijloace de informare în masă găsim aceeași frază, despre cum știa CIA în decembrie 1989 că sfîrșitul lui Ceaușescu e aproape. Se sugerează opiniei publice românești că avea dreptate Ceaușescu în decembrie 1989 cînd vorbea de implicarea agenturilor străine în revoluție, căci iată, chiar documente de la CIA arată că răsturnarea sa era dinainte cunoscută. (more…)

 

Petre Mihai Băcanu: Cei vinovați de reprimarea revoluției pînă în 22 sînt vinovați și de ceea ce s-a întîmplat după… Ion Iliescu, împreună cu Gușe și Stănculescu, au avut ideea „să cerem populației să evacueze străzile”. Din cîte știm, cel care i-a propus „un mic foc de artificii”, ca să-i sperie pe demonstranți și să plece acasă … a fost generalul cu piciorul în ghips Noiembrie 14, 2016


bacanurepresiuneaacontinuatrl24dec93Petre Mihai Băcanu, unul dintre puținii ziariști români care au făcut închisoare în perioada ceaușistă fiindcă încercaseră să-și facă meseria în alt cadru decît cel aprobat de regim (a participat la tipărirea unui ziar ilegal), este și unul dintre principalii investigatori ai evenimentelor din decembrie 1989 în primii ani care au urmat revoluției. Acum toate investigațiile din perioada imediat următoare revoluției, cînd lumea își aducea bine aminte evenimentele, se doresc uitate pentru a fi înlocuite cu producții jurnalistice recente scrise pe baza spuselor celor care au ocupat funcții înalte în sistemul represiv ceaușist.

În contextul reluării de către Parchet a „dosarului revoluției”, care își propune să lămurească inclusiv problema teroriștilor de după 22 decembrie, consider folositoare readucerea în atenție a unui articol a lui Petre Mihai Băcanu din „România Liberă” din 24 decembrie 1993 – „Și totuși, represiunea a continuat”. În acest articol domnul Băcanu declară că, în urma minuțioaselor sale anchete despre revoluție, este „foarte aproape de depistarea teroriștilor dar și a celor care i-au inventat”. Cu litere cursive între paranteze drepte am adăugat comentarii ale mele. (more…)

 

Octavian Paler – Delapidarea revoluției (1993). „Lucrurile se agravează și mai mult prin teza complotului internațional care ar fi organizat și realizat înlăturarea lui Ceaușescu. Nu-ți trebuie prea multă logică pentru a-ți da seama că de o asemenea perspectivă asupra revoluției au nevoie, în primul rînd, cei care urăsc, de fapt, revoluția” Noiembrie 9, 2016


palerdelapidarearevolutieirl24dec93

În ziarul „România Liberă” din 24 decembrie 1993 Octavian Paler a publicat articolul „Delapidarea revoluției”. Un articol actual, pe care-l readuc în atenție, în contextul redeschiderii de către Parchet a cercetărilor în problema revoluției.

Tresar neplăcut surprins, ori de cîte ori aud vorbindu-se în doi peri sau cu rezerve minimalizatoare despre revoluție. E adevărat, nici eu nu mai am optica integral romantică de acum patru ani. Multe lucruri pe care le credeam pe atunci imposibile s-au dovedit, între timp, posibile. Foști torționari au tupeul să ne dea lecții de patriotism. Foști apropiați ai lui Ceaușescu se consideră în drept să ne conducă. Foști speriați de revoluție își etalează ura față de revoluție de la tribune oficiale. Nu-mi imaginam, acum patru ani, că își va mai permite cineva să compare un semidoct dărîmător de biserici cu voievozii noștri. Și totuși, nu vreau și nu pot să uit că România este singura țară din Europa Răsăriteană unde, în 1989, libertatea a început în cimitire. Căci, în fond, nu „lovitura de stat” l-a doborît pe Ceaușescu. Ea s-a produs după fuga lui Ceaușescu, în golul de putere creat, cînd nu mai era, practic, nici un pericol. Ea a profitat de curajul mulțimilor revoltate și sacrificiile de sînge ale acestui curaj. Ea a ieșit din dormitor în stradă, cînd strada, beată de fericirea libertății obținute, nu mai era atentă la mișcările de culise unde se punea la punct salvarea epavelor sistemului naufragiat. (more…)

 

Braşov: „oameni care s-au opus pe faţă revoluţiei au devenit peste noapte activişti de frunte ai FSN” Martie 17, 2014


Brasov_RL120190„România Liberă” din 12 ianuarie 1990 publică o scrisoare din Braşov în care se semnalează fenomenul năpîrlirii unor slugi ale regimului ceauşist, devenite după revoluţie (chiar şi în acest oraş unde s-a vărsat sînge) activişti ai FSN. Redau respectivul articol.

Scrisoare din Braşov

Din ziarul local „Gazeta de Transilvania”, din data de 6.I.1990 am aflat pentru prima oară componenţa Consiliului Provizoriu al FSN din judeţul Braşov. Din păcate zvonurile îngrijorătoare privitoare la componenţa acestui consiliu s-au dovedit întemeiate.

Oameni care pînă în ziua de 22.12.1989, la ora prînzului, cînd s-a anunţat fuga criminalului dictator, erau uneltele docile şi devotate ale acestuia, oameni care s-au opus pe faţă revoluţiei, au devenit peste noapte activişti de frunte ai FSN şi s-au autointitulat reprezentanţi ai poporului.

Ne referim aici la următoarele persoane pe care le cunoaştem:

– Săpunaru Simion, director general CITAMA, membru al fostului C.C. al P.C.R., membru al prezidiului fostului congres al 14-lea al P.C.R., congres de tristă amintire, ruşinea poporului român;

– Mateescu Ion, director general al I.A.Bv., membru în fostul comitet judeţean P.C.R.

Ambii s-au opus la plecarea muncitorilor la demonstraţie, luînd cuvîntul la staţia de amplificare în ziua de 22.12.1989, ambii au ca antecedente destituiri din funcţii nu numai pe motive profesionale, cazuri de notorietate publică, ambii au fost reintegraţi în funcţii de conducere doar ca elemente docile fostei puteri politice.

Săpunaru Simion, trimis pe platforma I.A.Bv., personal de către fostul dictator – după propria afirmaţia – după evenimentele de la 15.11.1987, a contribuit la regizarea vizitei de tristă amintire a dictatorului din august 1988, cînd muncitorii uzinei au fost încuiaţi în secţii. În schimb au fost aduşi „cetăţeni” din afara întreprinderii; se dorea astfel obţinerea unei atmosfere de „caldă recunoştiinţă” care trebuia să astupe glasurile ce nu conteneau să condamne represiunea din 15 noiembrie 1987. (more…)

 

Braşovenii din noiembrie 1987 Ianuarie 17, 2014


Brasovenii_RL090190Imediat după revoluţia din decembrie 1989, presa s-a ocupat şi de mişcarea muncitorească de la Braşov din noiembrie 1987. 61 de persoane au fost condamnate după acea răscoală la pedepse cu executare la locul de muncă. Alte cel puţin 2 persoane au primit pedepse cu suspendare. „România Liberă” din 9 ianuarie 1990 publică o listă cu 74 de persoane (de fapt, 73, fiindcă Năstase Dumitru e trecut de 2 ori) care au fost pedepsite după respectiva răzmeriţă a braşovenilor cu repartizarea la alte locuri de muncă (în general, din alte oraşe, dar sînt şi 7 cazuri la care sînt indicate întreprinderi tot din Braşov, inclusiv actualul preşedinte al asociaţiei „15 noiembrie 1987”, Florin Postolachi). Ulterior, „România Liberă” din 12 ianuarie 1990 completează lista respectivă cu încă 10 persoane care fuseseră omise în lista iniţială. În total 83 de persoane.

După includerea braşovenilor din 1987 în Legea 341/2004 a revoluţionarilor, fapt care a dat celor care au avut de suferit în urma reprimării răzmeriţei din noiembrie 1987 drept la indemnizaţie ca şi pentru revoluţionarii din 1989, s-a înregistrat o creştere spectaculoasă a numărului celor despre care s-a descoperit că au suferit în urma acelor evenimente. Casa de Pensii comunica (linc) că în august 2012 au fost 217 persoane beneficiare de indemnizaţii conform prevederilor legale legate de revolta muncitorească de la Braşov din noiembrie 1987. Numărul total a putut înregistra o creştere de atunci, căci data limită de depunere a dosarelor pentru recunoaşterea calităţii de luptător braşovean din noiembrie 1987 a fost 31 decembrie 2012, conform Legii 178/2012 (linc). De precizat că, dacă indemnizaţiile luptătorilor în revoluţie remarcaţi prin fapte deosebite nu se mai plătesc, măsura nu a afectat noiembriştii braşoveni din 1987 care primesc în continuare indemnizaţii. Redau articolele din ziar care pomenesc numele braşovenilor prigoniţi după 1987. Dau mai jos lista acestora (în paranteză întreprinderile la care au fost surghiuniţi), ţinînd cont şi de corecturile apărute în „România Liberă” din 12 ianuarie 1990. Am rearanjat lista pentru a respecta ordinea alfabetică. Comentariile mele sînt cu litere cursive între paranteze drepte.

Lista luptătorilor braşoveni din noiembrie 1987, cum era ea în ianuarie 1990 (more…)

 

Octavian Paler – Iluziile au durat numai o lună. „Dictatura a fost răsturnată fără participarea Frontului. A fost răsturnată … de către popor, ieşit spontan pe străzi” Ianuarie 2, 2013


Articol al răposatului Octavian Paler, publicat iniţial în „România Liberă” din 25 ianuarie 1990 (linc). Puterea FSN-istă mai fusese contestată şi pînă atunci (vezi 26 decembrie 1989 – prima încercare de răsturnare a regimului Iliescu – linc şi manifestaţiile din 12 ianuarie 1990), dar acum era prima dată cînd un ziar important precum era „România Liberă” (cred că avea 1 milion de exemplare tiraj, la vremea aceea lumea fiind foarte interesată de ziare) contesta făţiş noua putere. Articolul a contribuit la pregătirea manifestaţiei anti-FSN din 28 ianuarie 1990, care a fost urmată de contramanifestaţia din 29 ianuarie şi apoi de înlocuirea CFSN cu CPUN. În contrast cu teoriile actuale care acuză FSN-ul că ar fi complotat pentru răsturnarea lui Ceauşescu, articolul lui Octavian Paler susţine că „dictatura a fost răsturnată fără participarea Frontului”. La fel ca în Proclamaţia de la Timişoara care va urma în martie 1990, contestarea FSN se bizuie pe ideea lipsei de implicare a liderilor FSN-işti în răsturnarea lui Ceauşescu. În căutare de legitimitate, liderii FSN-işti vor lansa apoi legendele despre pretinsa lor conspiraţie anticeauşistă, legende pe care încearcă să le impună în conştiinţa publică şi prin intermediul Institutului Revoluţiei condus de Ion Iliescu.

În 1945, cînd s-a format Guvernul Groza, aveam optsprezece ani şi-mi era silă de politică. Îmi trăiam sfîrşitul adolescenţei, retras printre cărţi, fără să înţeleg prea bine ce se petrecea. În ianuarie 1990, înţeleg, din nefericire, că povestea riscă să se repete, că acestei mult prea încercate ţări i se poate refuza din nou viitorul. Atunci, în 1945, ceea ce a decis a fost pumnul lui Vişinski. Acum al cărui pumn a căzut în balanţă? O vom şti, probabil, cîndva. Marţi seara, o seară neagră pentru mine, am fost tentat să mă retrag iarăşi printre cărţile mele. Ce rost are? mi-am zis. Lumea aceasta nu e făcută pentru idealişti. Dacă nu dau curs acestei tentaţii, sau nu-i dau încă, e din pricină că revoluţia română a spulberat şi limitele singurătăţii mele. M-a scos în stradă. M-a obligat să merg în Piaţa Universităţii, să mă ruşinez de prejudecăţile mele, să mă uit la tinerii care înfruntau acolo gloanţele şi să mă întreb: cum am putut, Doamne, să cred că sîntem un popor condamnat să rabde? Cum am putut să cred că tinerii din România n-au nici un ideal? Din păcate, am avut dreptate să mă tem în ultimele săptămîni de ceea ce se semnaliza din culise. Marţi seara am avut confirmarea. Am urmărit consternat reportajul transmis de televiziune de la şedinţa Consiliului Frontului Salvării Naţionale. Consternat nu numai de decizia Frontului de a se prezenta în alegeri, ci şi de modul în care s-a adoptat această decizie; prin ridicare de mîini, de parcă era vorba de o hotărîre oarecare. În plus, senzaţia, extrem de angoasantă, care mă urmărea, era că totul avea ceva din aerul şedinţelor fostului partid comunist. A fost pentru mine, mărturisesc, seara spulberării iluziilor. Acum, în ce mă priveşte, înclin să cred că acţiunea de delapidare a revoluţiei a ieşit din culise, intrînd în faza ei oficială. Şi cui să reproşez această teribilă dezamăgire? Adevărul e că unii dintre liderii Frontului au declarat demult, încă de la 31 decembrie, cînd nici un partid nu era înregistrat legal, că Frontul intră în campanie electorală! E vina noastră, că n-am fost atenţi, că ne-am lăsat derutaţi de declaraţiile altor lideri ai aceluiaşi Front, care ne asigurau – de ce oare? – că nu vor să candideze, că înţeleg caracterul provizoriu al „mişcării” din care fac parte. (more…)

 

În apărarea taximetriştilor piraţi Septembrie 21, 2012


Pe modelul lui Walter Block „În apărarea indezirabililor” (linc) mă simt obligat să iau apărarea taximetriştilor piraţi şi a combinatorilor de taxi de la aeroportul Otopeni, împotriva cărora s-a dezlănţuit o isterie mediatică în urma incidentului cu japoneza omorîtă (linc). Este o isterie alimentată de cercurile de interese care sînt deranjate de libera concurenţă şi care au sesizat oportunitatea de a exploata propagandistic nefericitul incident. (more…)