CEDO respinge plîngerea generalilor Stănculescu și Chițac, printr-o hotărîre care conține unele inexactităţi

În 16 aprilie 2015 Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasburg a respins plîngerea generalilor Stănculescu și Chițac (linc cu hotărîrea CEDO în engleză) care avea ca subiect procesul prin care cei doi generali au fost osîndiți la cîte 15 ani de închisoare pentru rolul avut în reprimarea revoluției de la Timișoara. În 2012 CEDO deja respinsese o parte din reclamaţia celor doi foşti generali şi lăsase spre examinare numai partea legată de durata procedurilor judiciare. Acum a respins şi această parte a reclamaţiei.

În 2008 am comentat posibila acțiune la CEDO a celor doi generali (cărora Gyorgy Frunda le prevestea șanse bune; iată că domnia sa s-a dovedit incompetent) în articolul Procesul Stănculescu – Chiţac, CEDO şi greşeala lui Gyorgy Frunda (linc). De fapt, încă din timpul procesului respectiv, într-o plîngere adresată Comisiilor de cercetare a abuzurilor din Senat și Camera Deputaților (linc) am atras atenția că prelungirea procesului Chițac-Stănculescu poate avea ca efect depunerea unor plîngeri la CEDO atît din partea părților vătămate cît și a inculpaților. Am publicat plîngerea respectivă în cartea mea din 2004 „Curtea Supremă – Procesele revoluției din Timișoara (1989)”. Ceea ce am scris acolo s-a adeverit, atît unele părți vătămate cît și inculpații s-au adresat CEDO invocînd lungimea procedurii. CEDO a dat dreptate unor victime ale revoluției timișorene – cauzele Șandru și alții împotriva României (linc) respectiv Acatrinei și alții împotriva României (linc), dar a respins cererile celor doi foști generali. Remarc în hotărîrea CEDO confirmarea părerii mele exprimată în articolul din 2008, conform căreia durata procedurii în cazul celor doi generali nu se poate considera decît din 1997, cînd au fost oficial puși sub acuzare – aceasta fiind și o diferență față de durata procedurii considerată în cazul victimelor revoluției, dar şi unele neadevăruri. Iată hotărîrea CEDO, în tălmăcire proprie, cu comentarii ale mele inserate cu litere cursive între paranteze drepte:

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
SECȚIA A 3-A

DECIZIE

Procesul Cu Gelu Voican şi CNSAS. Apărarea lui Gelu Voican (2). Lipsa calităţii procesuale pasive

Continui prezentarea apărării lui Gelu Voican în procesul pe care l-am deschis împotriva sa şi a CNSAS, prin care am contestat adeverinţa CNSAS care declara că Gelu Voican nu poate fi considerat colaborator al securităţii. Procesul are termen de judecată în 12 aprilie 2011. Vezi primul argument adus de Gelu Voican în apărarea sa: Lipsa calităţii procesuale active a reclamantului (linc).

Vezi deasemenea, despre acest proces:
– Yoghinul Gregorian Bivolaru, descris pentru Securitate de Gelu Voican Voiculescu
– Decizia CNSAS legată de Gelu Voican Voiculescu, atacată în instanţă din 2 părţi diferite
– Evenimentul Zilei relatează despre contestarea în justiţie a adeverinţei CNSAS despre Gelu Voican Voiculescu
– Urmările pe care le-au avut turnătoriile lui Gelu Voican Voiculescu
– Procesul cu CNSAS şi Gelu Voican Voiculescu – amînat pentru 1 martie
– Dosarul Gregorian Bivolaru contra CNSAS a fost conexat la dosarul Marius Mioc contra CNSAS şi Gelu Voican Voiculescu

Iată acum al doilea argument invocat de Gelu Voican: lipsa calităţii procesuale pasive.

Ceauşescu s-a luptat cu poporul (din „Flacăra lui Adrian Păunescu”)

Al doilea articol pe care l-am publicat în „Flacăra lui Adrian Păunescu” referitor la revoluţia din 1989 şi republicat în cartea mea „Libertatea şi politrucii”. Cu litere cursive sînt fragmentele care au fost eliminate de redacţie din textul publicat (ele au apărut însă în „Libertatea şi politrucii”), iar între paranteze drepte cu litere cursive sînt comentariile mele de acum.

Ceauşescu s-a luptat cu poporul

Căinţă şi sfidare – Nomenclatura comunistă în puşcărie. Nicu Ceauşescu, şeful arestaţilor. Ion Dincă îşi exprimă profunde regrete

Ziarul „Adevărul” din 19 ianuarie 1990 publica un dialog dintre ziaristul Sergiu Andon şi procurorul general al României Gheorghe Robu despre comportamentul în puşcărie a membrilor C.P.Ex. şi al copiilor familiei Ceauşescu. „Respectînd cerinţele de secret inerente urmăririi penale, ne-am interesat totuşi de comportamentul celor vinovaţi în noua lor calitate – de arestaţi – ştiut fiind că adevărata fire a persoanelor se dezvăluie cel mai bine în situaţii limită”, scrie ziarul.

Gulgute proaspete ale lui Stănculescu, la B1TV şi în ziarul „Adevărul”

Fostul general Victor Atanasie Stănculescu, osîndit la 15 ani închisoare pentru participare la reprimarea revoluţiei din Timişoara, are regim privilegiat la puşcărie. Ca în toate ţările Uniunii Europene, există şi în România posibilitatea ca puşcăriaşii să beneficieze de întreruperea executării pedepsei pentru rezolvarea unor probleme medicale care nu pot fi rezolvate în sistemul penitenciar. Domnul Stănculescu a beneficiat şi dînsul de această prevedere a legii. Dar, pe lîngă asta, special pentru Victor Atanasie Stănculescu, în sistemul penitenciar românesc au mai apărut nişte inovaţii: învoire de la puşcărie pentru a merge la teatru (linc) şi învoire de la puşcărie pentru a participa la o emisiune televizată.