Paraşutiştii din Caracal: De partea revoluţiei ori a reprimării?

Victoria6_0890_poligrafie_0001Victoria6_0890_poligrafie_0002Pe saitul ziarului „Gîndul” din 2 martie 2016 e publicat un articol al Cristinei Andrei despre revoluţionarii cu rol determinant din parlament (linc). Printre aceştia este şi domnul Niculae Mircovici (linc), general în rezervă (în 2004 a fost comandantul garnizoanei Timişoara), reprezentant al Uniunii Bulgare din Banat, membru (de mai multe legislaturi) al Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor.

Cu privire la activitatea din timpul revoluţiei a domnului Mircovici, aflăm din „Gîndul”:

Un alt politician care s-a aflat ieri pe lista celor care au primit titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 – Luptător cu Rol Determinant”, este deputatul Niculae Mircovici (…). Acesta a spus pentru Gîndul că rolul important pe care l-a jucat la Revoluţie a început cu o mutare disciplinară la Centrul Militar din Timişoara, acolo unde a fost transferat disciplinar pentru că cineva „trăia cu sentimentul că ceva nu e în regulă” fiindcă ţinea pe birou Glasnost şi Petrestroika. „Momentul Revoluţiei m-a prins exact în centrul Timişoarei, fiind vecini cu balconul Operei. Structura noastră, fiind centru militar, nu a participat sub nicio formă la represiune”, explică Mircovici.

„Eu îl cunoscusem din data de 18 pe Ion Marcu, unul dintre liderii Revoluţiei în sensul de lider real, nu ca lider formal, un om extrem de vocal, şi i-am spus în ziua de 19 că măcar atît ar fi trebuit să înţeleagă ei, muncitorii, că sînt o forţă şi nu trebuie să iasă noaptea, ca hiena sau ca şacalul, trebuie să iasă ziua, ca leul, pentru că ziua toată lumea va fi cu ei”, a declarat deputatul.

Niculae Mircovici arată şi întîmplarea a făcut ca şeful unităţii de paraşutişti de la Caracal care fusese trimisă la Timişoara pentru represiune să fie colegul său de promoţie şi prieten foarte bun şi îşi aminteşte cum în noaptea în care aceştia au sosit, au discutat şi l-a convins că nu trebuie să intervină pentru reprimarea mişcării.

„În dimineaţa de 20, în loc să intervină în forţă, paraşutiştii au mers alături de coloanele de manifestanţi, cu garoafe în arme şi, pentru prima dată, s-a strigat ‘Armata e cu noi!’”, spune politicianul, acesta fiind un moment în care manifestaţii se simţeau „ca leii în savană”.

De la acest punct, deputatul spune că a avut o apropiere evidentă faţă de revoluţionari în mod direct şi îşi dovedeşte contribuţia prin faptul că din data de 20 în care „a fost ocupată clădirea Operei, am sprijinit pe partea de pază a Operei cu cunoştinţele necesare pentru a se putea identifica, pentru a stabili parole şi aşa mai departe, cunoscînd un alt subinginer, eu care fusesem în garda Operei. Iar după 22 decembrie am preluat miliţia şi securitatea din Timiş”. Cam acestea ar fi elementele prin care Niculae Mircovici a „prevenit un măcel”, asigurînd „convingerea multora dintre cei care erau la momentul respectiv în primele rînduri că nu vor ‘beneficia’ de represiunea ca atare ci, dimpotrivă, că armata va fi cu ei”.

Continuă lectura

Jurnalul acţiunilor operative ale M.I. Timiş – 21 decembrie 1989. „La poarta tipografiei doi cetăţeni au cerut să se tipărească un manifest”

Continui prezentarea Jurnalului acţiunilor operative ale MI Timiş, cu însemnările din 20 decembrie 1989.

Vezi fragmentele prezentate anterior pe acest blog:
Jurnalul acţiunilor operative MI Timiş – 17 decembrie 1989
Jurnalul acţiunilor operative MI Timiş – 18 decembrie 1989 dimineaţa. “30 de femei violente cer cadavrele celor decedaţi”
Jurnalul acţiunilor operative MI Timiş – 18 decembrie 1989 dupămasa şi seara. “Dacă se mai bagă armata pe Calea Girocului ele vor lua copiii cadrelor militare şi îi vor pune în faţă”
Jurnalul acţiunilor operative MI Timiş – 19 decembrie 1989. “2 foşti subofiţeri de miliţie incită locatarii să dea foc apartamentelor cadrelor de miliţie şi securitate”
Jurnalul acţiunilor operative MI Timiş – 20 decembrie 1989. “Demonstranţii vor să ocupe postul de radio şi să se unească cu armata”

Documentul este din dosarul “procesului celor 25″ al revoluţiei din Timişoara, fotografiat de asociaţia “21 Decembrie” din Bucureşti şi prezentat pe saitul http://dosarelerevolutiei.ro/. Eu l-am preluat de acolo, prelucrînd imaginile prin rotire şi decupare astfel încît să fie mai lesne de citit.

Remarc la însemnările zilei de 21 decembrie că majoritatea consemnează comunicări din alte localităţi ale judeţului (Sînicolaul Mare, Jimbolia, diferite sate) şi doar puţine sînt despre întîmplările din Timişoara. Posibil ca la data respectivă miliţienii timşoreni în mare parte nu mai raportau la dispecerat ceea ce observau, dar în alte localităţi ale judeţului evenimentele revoluţionare abia începeau.

Jurnalul are mai multe rubrici, pe coloane, după cum urmează: Data (Anul, luna, ziua, ora) // Conţinutul informaţiei, ordinului, raportului // Cine şi de unde s-a transmis (primit) // Cine a primit (transmis) // Hotărîrea şi măsurile luate (ordonate), cui s-au transmis // Cine a primit. Fiindcă acum reproduc doar însemnările din 20 decembrie 1989 nu voi mai repeta că e vorba de 20 decembrie. La transcrierea jurnalului indic doar ora şi apoi în continuare conţinutul celorlalte rubrici separate prin “//”. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii sau completări care îmi aparţin.

IMG_0053_JurnalMI

Ora 1,53 // La poarta tipografiei 2 cetăţeni au cerut să se tipărească un manifest. Tov. Bulza îi cunoaşte şi a reuşit să amîne dorinţa lor // Ştirbu [aşa se numea directorul poligrafiei] // Mr. AB // comand. // Bădescu

Ora 3,00 // La operă se adună oameni // lt. col. Sasu // Mr. AB // comand // Băd + Radu

Ora 8,00 // Inscripţii duşmănoase pe ruta Sînicolau – Biled // şef de post // Mr. AB // Să le şteargă // O.S., OS Continuă lectura

Timişoara – oraş liber în 20 decembrie 1989. Mit sau realitate?

(comunicare ţinută la simpozionul „Revoluţia din decembrie 1989. Timişoara, primul oraş liber al României”, organizat de Muzeul Banatului în colaborare cu asociaţia „Memorialul Revoluţiei” şi Biblioteca Judeţeană Timiş în 10 decembrie 2011)

„În 20 decembrie 1989 Timişoara a devenit primul oraş liber al României” este o propoziţie pe care am auzit-o deseori după revoluţie. Ideea este susţinută şi de o placă comemorativă pusă la sediul Prefecturii Timiş. De la început am fost intrigat de această susţinere, deoarece, personal, după ce fusesem arestat în seara de 16 decembrie 1989, fusesem ţinut în arest pînă în 22 decembrie inclusiv, după fuga lui Ceauşescu [Am povestit experienţa proprie din revoluţie în cartea mea „Falsificatorii istoriei”, editura Almanahul Banatului, Timişoara 1994 (reeditată 1995 la editura Marineasa)]. Cum se poate zice că Timişoara a fost oraş liber în 20 decembrie 1989 dacă eu, şi alţii ca mine, am fost ţinuţi în arest pentru participarea la revoluţie şi după această dată? Continuă lectura