Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Veni-va o zi, film sovietic din 1990 despre revoluția română (video) Iunie 30, 2017


Vladimir Vidraşcu, "cadru de spionaj care şi-a intensificat activitatea" în decembrie 1989, conform SRI. Sursă foto: http://www.hrpublishers.org/en/

Vladimir Vidraşcu, corespondent Pravda la Bucureşti în 1989 şi „cadru de spionaj care şi-a intensificat activitatea”, conform SRI. Sursă foto: http://www.hrpublishers.org/en/

Virgil Măgureanu, anticaghebistul feroce, sub a cărui conducere SRI l-a demascat pe "cadrul de spionaj" Vladimir Vidraşcu

Virgil Măgureanu, anticaghebistul feroce, sub a cărui conducere SRI l-a demascat pe „cadrul de spionaj” Vladimir Vidraşcu

Actualizare 2 iulie 2017: Domnul Vidrașcu, căruia i-am semnalat că am pus filmul său pe youtube, mă informează că dînsul n-a fost regizorul filmului, ci autorul (adică a scris textul și alcătuit în mare măsură scenariul), regizorul fiind Ecaterina Vermișeva (conform biografiei sale – linc, născută în 1925, răposată în 1998, titlu de artist al poporului al Republicii Socialiste Federative Sovietice Ruse primit în 1979). În 1990 au fost discuții ca acest film să fie prezentat la TVR, prilej cu care echipa de producție a dat un interviu la TVR, pe care acum domnul Vidrașcu l-a încărcat pe youtube și îl prezint și eu la sfîrșitul acestui articol. Intenția de prezentare a filmului la TVR nu s-a mai concretizat, nici în URSS filmul n-a fost prezentat (scrie domnul Vidrașcu), așa că youtube-ul și blogul lui Marius Mioc rămîn principalele canale de distribuție pentru acest film.

Vladimir Vidrașcu (Vedrashko), fostul corespondent la București al ziarului moscovit „Pravda” în decembrie 1989, este deja cunoscut de cititorii mai vechi ai acestui blog. În raportul SRI despre revoluție publicat în 1994, pe vremea cînd instituția era condusă de Virgil Măgureanu, Vidrașcu este numit „cadru de spionaj care și-a intensificat activitatea”. În 2009 am făcut o prezentare a lui Vidrașcu în articolul Să facem cunoştiinţă cu Vladimir Vidraşcu, „cadru de spionaj care şi-a intensificat activitatea” în decembrie 1989 conform raportului SRI despre revoluţie (linc).

În 1990 Vladimir Vidrașcu a fost autorul unui a regizat un film despre revoluția română. Producția filmului a făcut-o Studioul Central de Filme Documentare din Moscova, instituție decorată cu ordinele „Lenin” și „Steagul Roșu”. La acest film Vidrașcu folosește pseudonimul Boris Erșov.

Cu ajutorul lui Vlad Lupan de la Chișinău s-a realizat tălmăcirea filmului, pe care-l prezint acum cititorilor cu subtitrare în limba română.

Cu privire la Vladimir Vidrașcu și activitatea sa, mai citiți pe acest blog: (more…)

 

Generalul Aurel Rogojan și fostul șef al securității Iulian Vlad la Timișoara. Lansarea cărții „Factorul intern. România în spirala conspirațiilor” de Aurel Rogojan (video) Octombrie 7, 2016


rogojanÎn 5 octombrie, în aula filialei Timișoara a Academiei Române, am asistat la lansarea cărții „Factorul intern. România în spirala conspirațiilor” scrisă de generalul Aurel Rogojan, fostul șef de cabinet a lui Iulian Vlad, fostul șef al securității din 1989. La lansare a fost prezent și Iulian Vlad, căruia îi este consacrat un capitol al cărții. Evenimentul a fost organizat de Asociația cadrelor militare în rezervă și în retragere din Serviciul Român de Informații și face parte dintr-un turneu de promovare a cărții pe care domnii Aurel Rogojan și Iulian Vlad l-au întreprins în mai multe orașe. Înainte de Timișoara, dînșii organizaseră lansări ale cărții la Oradea și Arad (linc).

Domnul Adrian Kali, profesor de istorie la liceul Grigore Moisil (unul din liceele de elită ale Timișorii) și rănit în revoluție (linc), a publicat pe pagina sa de facebook (linc) poze cu mașinile jandarmeriei prezente în fața clădirii unde se desfășura lansarea, cu următorul comentariu:

Lansare de carte. Afară, în fața academiei. Două mașini parcate pe trotuar, cu însemnele unui anumit serviciu. Premierul Cioloș știe că aceștia au venit să-l protejeze pe Iulian Vlad? Vreau să văd reacțiile. S-a iscat scandal național pe tema lui Gabriel Oprea, însoțit, dar asemenea forțe la o lansare de carte? Haideți explicați domnilor tehnocrați!

Imagine din timpul lansării cărții, cu Corneliu Vaida în spatele sălii cu pancarda

Imagine din timpul lansării cărții, cu Corneliu Vaida în spatele sălii cu pancarda. Sursă foto – facebook

Alt participant la lansare, Corneliu N. Vaida (linc), comentează astfel pe facebook:

Asta a fost prima lansare de carte la care am fost legitimat de jandarmi, mi s-au notat datele, am fost filmat, fotografiat și filat în permanență de civili vigilenți!

Domnul Vaida a fost prezent în sală cu o pancardă pe care scria: „Iulian Vlad – Timișoara te repudiază, dar pubela istoriei naționale te așteaptă cît mai curînd”.

Altă pancardă, cu textul „Ieri apărați un dictator, azi cereți drept de autor! Mistificînd tot adevărul, mințind și jefuind poporul!” era purtată de Liviu Băcana (fost candidat la primăria Timișorii din partea Partidului România Unită; am înțeles că acum s-a retras din partid).

Fostul adjunct al șefului securității Timiș, Radu Tinu, descria astfel lansarea pe facebook:

A fost lansarea unui „best seller” al anului, intelectuali de marcă ai urbei au onorat cu prezența pe autor…. dar, „comme d habitude” … au venit și cîțiva, mai puțin stătători prin bibliotecă, își zic „revi”… și au perturbat cu jigniri și invective un eveniment ce se desfășura în aula filialei Academiei Române… no comment.

Personal am ajuns mai devreme decît ora anunțată, nu m-a legitimat nimeni iar jandarmii i-am văzut doar la plecare. Probabil ajunsesem înaintea jandarmilor. În prezidiul sălii, în calitate de prezentatori ai cărții, alături de autor mai stăteau Adrian Dinu Rachieru, Nicolae Țăran, Iulian Vlad, istoricul Ioan Hațegan și un domn care cred că este Ștefan Buzărnescu, anunțat pe afiș. (more…)

 

Euroscepticismul – motiv pentru interceptări ale convorbirilor telefonice de către SRI. „Crearea de drept” de către ÎCCJ – metodă legitimă în lupta împotriva euroscepticilor. Cazul Gregorian Bivolaru Noiembrie 20, 2013


Mandatul de interceptare a convorbirilor telefonice ale lui Bivolaru, emis de Ilie Picioruș, procuror implicat înainte de 1989 și în anchetarea dizidentului Gheorghe UrsuUna din principalele revendicări ale revoluţiei din decembrie 1989 a fost libertatea de exprimare. Izbînda revoluţiei a însemnat şi înscrierea acestei libertăţi în Constituţia României. Idealurile revoluţiei sînt consfiinţite explicit în Constituţie ca temei de organizare a statului român.

Înscrierea libertăţii de exprimare în Constituţie înseamnă obligaţia statului de a ocroti dreptul cetăţenilor de a-şi exprima părerile. În primul rînd părerile opuse cursului politic actual al ţării şi părerile nepopulare au nevoie de ocrotirea dreptului de exprimare, căci exprimarea părerilor conforme conducerii politice şi majorităţii publicului nu au în general nevoie de ocrotire. Chiar şi în cele mai crîncene dictaturi e voie să declari că eşti de acord cu conducerea statului.

Cazul conducătorului MISA Gregorian Bivolaru, la prima vedere n-are nimic de a face cu libertatea de exprimare. Profesorul yoga a fost osîndit pentru o infracțiune de drept comun – relații sexuale cu o minoră. În articolul „Ideologia Statului Maximal în acțiune: apărarea victimelor împotriva voinței victimelor” (linc), am discutat despre acest caz. Acum însă doresc să mă refer la o altă problemă scoasă la iveală de acest proces, care mi se pare mult mai gravă decît relația sexuală dintre Gregorian Bivolaru și Mădălina Dumitru: faptul că, pentru autoritățile române, afișarea unor opinii eurosceptice este temei pentru punerea sub urmărire a unor persoane. Este exact ceea ce s-a întîmplat în cazul Gregorian Bivolaru, a cărui telefoane au fost puse sub ascultare sub motivul oficial că în cadrul mișcării MISA se emit puncte de vedere eurosceptice și anti-NATO și sînt contestate persoane cu funcții înalte în stat, ceea ce ar pune în primejdie ordinea constituţională. Citez din rezoluţia emisă în 2004 de procurorul George Bălan de la Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel Bucureşti (Gabriel Andreescu – MISA. Radiografia unei represiuni, editura Polirom 2013, pag. 93): (more…)

 

Ideologia Statului Maximal în acțiune: Apărarea victimelor împotriva voinței victimelor Noiembrie 15, 2013


Hotărîrea Înaltei Curți de Casație și Justiție (judecător Ionuț Matei) în procesul conducătorului MISA Gregorian Bivolaru este neobișnuită în jurisprudența românească, prin faptul că inculpatul a fost condamnat împotriva voinței „victimei”. Mădălina Dumitru, la vîrsta de 16 ani se pare că a făcut sex cu profesorul yoga Gregorian Bivolaru. Acum are 26 de ani și în tot cursul procesului a pretins că raportul sexual nu a existat. Din acest motiv, primele 2 instanțe (fond și apel) l-au achitat pe Gregorian Bivolaru iar instanțele suedeze (unde Mădălina Dumitru s-a prezentat ca martoră) i-au dat acestuia azil politic. La recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție a schimbat decizia. Hotărîtor pentru asta par să fi fost înregistrările de convorbiri telefonice de la SRI, care indică că Mădălina Dumitru a mințit. Mă întrebam, de ce dacă Bivolaru a fost condamnat pentru sex cu o minoră, nu e băgată la pușcărie și Mădălina Dumitru, pentru mărturie mincinoasă? (să se facă dreptate pînă la capăt, căci Statul trebuie să apere victimele). Am aflat răspunsul din Evenimentul Zilei, care publică motivarea ÎCCJ în proces (linc):

„deşi a negat constant statutul de victimă a inculpatului, partea vătămată DM nu a solicitat să nu mai figureze în cauză în această calitate, căci dacă s-ar fi transformat într-un martor conform art. 82 C. proc. pen., drepturile sale procesuale s-ar fi restrîns (nemaiputînd să propună şi să administreze probe, să formuleze cereri, excepţii în favoarea inculpatului), iar eventuala sa mărturie mincinoasă ar fi constituit infracţiune (ceea ce nu se întîmplă în cazul părţii vătămate)”.

Instanța a mai reținut că (more…)

 

Cassian Maria Spiridon l-a dat în judecată pe Alexandru Tacu pentru cartea sa în care contestă acţiunea din 14 decembrie 1989 de la Iaşi Octombrie 8, 2012


Am făcut pe acest blog o recenzie la cartea fostului deţinut politic şi semnatar în 1989 a scrisorii lui Dan Petrescu transmisă la „Europa Liberă”, Alexandru Tacu, despre frauda „revoluţiei” din 14 decembrie 1989 de la Iaşi (linc).

I-am cerut domnului Cassian Maria Spiridon, unul dintre cei care a spus că este implicat în pregătirea (eşuată) a manifestaţiei anticeauşiste din 14 decembrie 1989 de la Iaşi şi principala persoană care a popularizat această mişcare, prin presă şi cărţi publicate, să-şi spună părerea despre cartea domnului Tacu, precizînd că sînt dispus să-i acord pe acest blog un eventual drept al său la replică.

În primul răspuns primit, domnul Spiridon mă informează despre faptul că oponentul său Alexandru Tacu este autor al unor ode închinate lui Nicolae Ceauşescu şi că l-a dat în judecată şi totodată face trimitere la unele documente, care mai apăruseră în presă sau în cartea editată de dînsul şi recenzată de Tacu. Am verificat pe portalul instanţelor şi într-adevăr la Tribunalul Iaşi figurează dosarul 6245/99/2012 (linc) cu reclamanţi Cassian Maria Spiridon şi Asociaţia „14 decembrie 1989” şi pîrîţi Alexandru Tacu şi Radu Părpăuţă (ziarist ieşean care a scris despre cartea lui Tacu), cu soroc de judecată în 10 octombrie 2012. E interesant de urmărit acest proces. (more…)

 

Polemica mea cu Vasile Popovici, în urma căreia Virgil Măgureanu a plecat din fruntea SRI Septembrie 26, 2012


Din cartea „Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei” (editura Sedona 1999) reproduc expunerea pe care am făcut-o la simpozionul despre revoluţie organizat în decembrie 1996 la Timişoara, imediat după cîştigarea alegerilor de către Convenţia Democratică şi Emil Constantinescu. La acel simpozion am lansat un atac împotriva noii conduceri a ţării, care îl menţinea în funcţie pe directorul SRI Virgil Măgureanu, a cărui destituire o cerusem încă din 1994 pe motiv că falsifică istoria revoluţiei (linc). Cuvîntarea mea de la simpozion a fost publicată mai apoi de revista „22”, ceea ce a determinat o polemică în această revistă cu domnul Vasile Popovici, fost deputat, devenit apoi diplomat, membru marcant al societăţii „Timişoara” (aia cu Proclamaţia – linc). Revista „22” avea pe atunci o oarecare influenţă în cercurile care reprezentau noua guvernare şi după acea polemică, Virgil Măgureanu a fost nevoit să se retragă de la conducerea SRI (dar trecuseră cîteva luni de guvernare convenţio-democrată pînă s-a realizat asta, ceea ce mi s-a părut şi continuă să mi se pară scandalos). Cu litere cursive între paranteze drepte am adăugat comentarii ale mele de azi cu privire la textul de atunci.

Manipularea proceselor revoluţiei

După părerea mea, scoaterea basma curată a vinovaţilor de reprimarea revoluţiei a fost unul din scopurile puterii instalate în decembrie 1989.

Pentru realizarea acestui obiectiv s-au folosit diferite stratageme:

  • Subminarea cercetărilor legate de descoperirea vinovaţilor, pentru ca aceştia să nu poată fi arestaţi sau să fie eliberaţi din „lipsă de dovezi”.

Chiar sinteza Parchetului Militar despre revoluţie, alcătuită în 1994, afirmă: „Mare parte a organismelor către care Parchetul Militar s-a adresat solicitînd diferite relaţii, fie că au răspuns în mod incomplet sau superficial, fie nu au răspuns de loc. Această paletă a răspunsurilor primite din partea diferitelor organisme conţine o mare varietate, pornind de la răspunsuri incomplete, trecînd prin domeniul superficialului, spre a ajunge la note de relaţii care ţin de domeniul hilarului, sau mai grav chiar, frizează insolenţa” (pag. 33-34).

S-au luat măsuri împotriva celor care au tratat cu „insolenţă” eforturile de lămurire a evenimentelor din decembrie 1989? Nu. Se vor lua? Rămîne de văzut. [era un îndemn pentru noua guvernare a Convenţiei Democratice] (more…)

 

A murit Valentin Ciucă, unul din cadavragiii revoluţiei din Timişoara Iulie 20, 2010


Valentin Ciucă, una din persoanele implicate în furtul şi incinerarea celor 40 de cadavre ale revoluţionarilor timişoreni în decembrie 1989, a murit. Înmormîntarea a avut loc astăzi, în cimitirul timişorean din Calea Buziaşului. (more…)