Compensare contabilă, pe înţelesul ziariştilor de la „Cotidianul”

În 1999 eram contabil şef la fabrica de detergenţi „Procter & Gamble” din Timişoara. Fiindcă fabrica avea exporturi, decontul de TVA ieşea negativ (la exporturi nu se facturează TVA). Ca urmare, în calitatea mea de contabil şef, am cerut şi am obţinut miliarde de lei rambursări de TVA de la bugetul statului. Uneori, aceste recuperări de TVA le făceam prin compensare: dacă fabrica avea de plătit statului diferite impozite, iar în acelaşi timp statul datora fabricii o rambursare de TVA, făceam o cerere de compensare prin care „Procter & Gamble” să nu mai plătească impozitele datorate statului iar suma respectivă să se scadă din TVA-ul de rambursat. E o procedură firească, de rutină, folosită de aproape toate firmele care au de primit de la stat nişte bani înapoi. Inclusiv cei de la fisc agreau această soluţie, în loc să vireze sume mari în contul fabricii, preferau să facă compensări. Se evita astfel plimbarea fără rost a unor sume dintr-un cont în altul (de la fabrică la stat şi apoi înapoi la fabrică) – spre necazul bancherilor care nu mai aveau pe ce să încaseze comisioane.

Ziarul „Cotidianul” din 12 august 2009 publică senzaţionalul articol a lui George Lăcătuş „Firma ministrului Plăcintă, salvată de progeniturile Fiscului”, în care dezvăluie opiniei publice stupefiate: „SC Sorste SA, firmă la care ministrul Tineretului şi Sportului, Sorina Luminiţa Plăcintă, deţine 96% din acţiuni, a beneficiat recent din partea Fiscului de o compensare a unor datorii la bugetul de stat în valoare de 5,5 milioane de euro”. Continuă lectura