Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (6). Starea de fapt. Evenimentele petrecute în după-amiaza zilei de 13 iunie 1990 la Poliţia Capitalei, sediul Serviciului Român de Informaţii, sediul Ministerului de Interne, Televiziunea Română, Romarta Copiilor iunie 13, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 5 părți ale rechizitoriului:
– Inculpații și obiectul cauzei
– Date privind contextul general al cauzei
– Manifestația din Piața Universității
Starea de fapt (8-12 iunie 1990)
Starea de fapt. Intervenția din dimineața de 13 iunie, Atacul asupra Institutului de Arhitectură și atacul muncitorilor de la IMGB

În acest fragment continui prezentarea stării de fapt cu evenimentele începute în după amiaza de 13 iunie 1990, cînd cetățeni ai capitalei au reacționat înfuriați de violențele care se petrecuseră dimineața împotriva manifestanților.

4. Evenimentele petrecute în după-amiaza zilei de 13 iunie 1990 la Poliţia Capitalei, sediul Serviciului Român de Informaţii, sediul Ministerului de Interne, Televiziunea Română, Romarta Copiilor

În acest timp, în zona centrală, actele de violentă s-au intensificat, punctele cele mai fierbinţi fiind pe linia barajelor formate de forţele de ordine, care închideau străzile adiacente Facultăţii de Arhitectură. Aceste străzi fiind relativ înguste, barajele de poliţie erau susţinute de un număr suficient de cadre, deoarece manifestanţii nu se puteau desfăşura decât pe acest front îngust. La un moment dat altercaţiile verbale au degenerat în loviri şi apoi în aruncări cu pietre din ambele părţi, având ca rezultat un flux şi reflux repetat al barajului poliţie – manifestanţi. (more…)

 

Rechizitoriul din procesul mineriadei din 1990 (5). Starea de fapt. Intervenția din dimineața de 13 iunie, atacul asupra Institutului de Arhitectură și atacul muncitorilor de la IMGB iunie 12, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 4 părți ale rechizitoriului:
– Inculpații și obiectul cauzei
– Date privind contextul general al cauzei
– Manifestația din Piața Universității
Starea de fapt (8-12 iunie 1990)

În fragmentul următor continui prezentarea stării de fapt cu intervenția forțelor de ordine din dimineața de 13 iunie 1990, atacul asupra1111111 Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” și intervenția muncitorilor de la IMGB.

1. Intervenţia din Piaţa Universităţii, 13 iunie 1990, ora 04:00

În dimineața zilei de 13.06.1990, în jurul orelor 04:00 a început acțiunea de degajare efectivă a Pieței Universității, care a durat câteva zeci de minute și a constat în ridicarea corturilor  unde efectuau greva foamei cei care recurseseră la această formă de protest și a persoanelor care ocupau zona, precum și în unele acțiuni de curățenie.

La acţiune au participat următoarele efective: 1.400 militari din cadrul M.I. (650 cadre de poliție, 500 militari în termen de la trupele de pază și ordine, 250 elevi de la Școala Superioară de Ofițeri de la Băneasa), precum și 3 autospeciale ale pompierilor, efective ale Serviciului Român de Informații, respectiv luptători din cadrul U.S.L.A., comandată de col.(…), 80 militari din Batalionul de Poliție Militară al M.Ap.N. și 10 autosanitare cu personalul medical necesar de la Ministerul Sănătății, pentru a transporta greviştii foamei. (more…)

 

Cum a fost achitat colonelul Filip Teodorescu în procesul revoluției de la Timișoara iunie 10, 2019


Colonelul de securitate Filip Teodorescu, unul dintre inculpații primului proces al revoluției din Timișoara, autor al cărții „Un risc asumat” a cărei recenzie am publicat-o în 1993 (linc), a fost achitat în proces (linc). Chiar pe vremea cînd încă avea statut de inculpat directorul SRI Virgil Măgureanu l-a numit prim-adjunct al său. Într-un interviu acordat lui Ion Măldărescu și publicat în 6 decembrie 2011 pe saitul Art-Emis (linc), Filip Teodorescu povestește cîteva dintre culisele procesului în care a fost implicat. Redau cîteva fragmente din interviu. Cu litere cursive între paranteze drepte am adăugat comentarii ale mele.

1. Discuții în particular între inculpatul Filip Teodorescu și președintele completului de judecată Cornel Bădoiu, făcute la inițiativa lui Cornel Bădoiu:

La finalul uneia din ultimele şedinţe ţinute la Timişoara, col. Cornel Bădoiu m-a chemat în biroul lui din spatele scenei, pentru a mă asigura că el va face tot ce trebuie pentru evidenţierea adevărului şi să avem răbdare. Între timp şi-a pus chipiul în geanta diplomat, un trenci subţire peste uniforma militară pentru a putea ieşi din clădire neobservat de timişorenii pregătiţi să-l huiduie copios şi să arunce probabil şi niscaiva ouă.

2. Intervenții ale lui Virgil Măgureanu, director al SRI numit de Ion Iliescu, pentru eliberarea lui Filip Teodorescu, dar care președintele completului de judecată, Cornel Bădoiu, le-a acceptat doar cu întîrziere:

Într-o pauză prelungită a procesului de la Timişoara, în luna mai 1990, am fost vizitat la închisoare de domnul Profesor Virgil Măgureanu, numit la conducerea nou înfiinţatului Serviciu de Informaţii (26 martie 1990). Pe scurt, domnia sa m-a întrebat dacă accept să-mi reiau activitatea ca adjunct al său. În glumă, i-am arătat că sunt în zeghe şi tuns zero şi nu voi putea ieşi din penitenciar în această stare, dar că accept să-mi reiau activitatea dacă este nevoie de mine. M-a asigurat că într-o săptămână voi fi eliberat şi mă pot prezenta la lucru la sediul central din str. Povernei. Mi-am exprimat scepticismul (…). A trecut mai mult de un an până când am fost pus în libertate.

3. Propunere a lui Virgil Măgureanu de avansare la grad de general a lui Filip Teodorescu, la care s-a renunțat fiind considerată inoportună fiindcă la acel moment încă nu se pronunțase sentința la procesul în care Filip Teodorescu era inculpat: (more…)

 

Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (4). Starea de fapt (8-12 iunie 1990) iunie 8, 2019


Actualizare 9 iunie 2019: Adăugare filmare cu discuții în CPUN despre evenimentele din Piața Universității.

28 septembrie 1990. Fotografie de la primul proces legat de evenimentele din 13 iunie 1990, avînd ca inculpați protagoniștii mișcării din Piața Universității. Printre ei: Teodor Mărieș (cu barbă) – actual conducător al asociației 21 Decembrie. În spatele lui Mărieș e Dumitru Dincă. La București și Timișoara s-au desfășurat manifestații în favoarea eliberării celor arestați ca urmare a evenimentelor din 13 iunie 1990. Sursă foto: facebook

Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 3 părți ale rechizitoriului:
– Inculpații și obiectul cauzei
– Date privind contextul general al cauzei
Manifestația din Piața Universității

În fragmentul de acum prezint, din ceea ce Parchetul numește „starea de fapt”, evenimentele din perioada 8-12 iunie 1990, cînd s-a pregătit intervenția din Piața Universității.

IV. STAREA DE FAPT

La data de 9 iunie 1990, au fost convocate, în prima şedinţă, cele două camere ale Parlamentului, Camera Deputaţilor, respectiv Senatul, pentru a stabili comisiile de validare a mandatelor de deputaţi şi senatori, făcându-se astfel aplicarea art. 79 din Decretul Lege nr. 92/1990.

În data de 8 iunie 1990, la sediul F.S.N. din str. Varşoviei nr. 4, a avut loc o întâlnire la care au participat inculpaţii Ion IliescuPetre Roman, Dumitru S. Nicolae, Cazemir Benedict Ionescu, precum şi (…) şi alţii. În cadrul acestei întâlnirii s-a pus în discuţie eliberarea Pieţei Universităţii, discutându-se trei posibile scenarii şi anume: neintervenţia forţelor de ordine pentru înlăturarea manifestanţilor, intervenţia forţelor de ordine pentru eliberarea Pieţei Universităţii de persoanele care au mai continuat să demonstreze, iar cel de-al treilea scenariu l-a reprezentat implicarea muncitorilor în eliberarea Pieţei Universităţii şi, în mod special, a minerilor având în vedere precedentele intervenţii ale acestora, din 28-29 ianuarie 1990 şi respectiv 18-19 februarie 1990. Unii dintre cei prezenţi s-au opus eliberării Pieţei Universităţii, cu motivarea că numărul celor prezenţi în Piaţă este în continuă scădere, iar demonstraţiile se vor stinge de la sine. La un moment dat, inculpaţii Ion Iliescu şi Petre Roman au părăsit sediul F.S.N., iar întâlnirea celor menţionaţi s-a încheiat fără a se lua vreo decizie referitoare la Piaţa Universităţii (…). (more…)

 

Rechizitoriul în procesul mineriadei din iunie 1990 (2). Date privind contextul general al cauzei mai 23, 2019


28 septembrie 1990. Fotografie de la primul proces legat de evenimentele din 13 iunie 1990, avînd ca inculpați protagoniștii mișcării din Piața Universității. Printre ei: Teodor Mărieș (cu barbă) și Dumitru Dincă (în spatele lui Mărieș). La București și Timișoara s-au desfășurat manifestații în favoarea eliberării celor arestați ca urmare a evenimentelor din 13 iunie 1990. Sursă foto: facebook

Actualizare 23 mai 2019, ora 10,47: Adăugare păreri legate de presupusul contact cu cancelarii europene ale unor dizidenți.

Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi prima parte a rechizitoriului: Inculpații și obiectul cauzei (linc).

În această parte rechizitoriul face o expunere istorică a evenimentelor pînă la începerea manifestației din Piața Universității, ajungînd cu expunerea și la manifestațiile din Valea Jiului din 1977. Se afirmă în rechizitoriu că după evenimentele din 1977 cadre ale securității au fost încadrate ca muncitori în minele din Valea Jiului, cu scopul de a-i supraveghea și intimida pe mineri (asta-mi amintește de o lozincă de la mitingurile din 1990: „securiștii-n mină, să ne dea lumină”), dar nu se indică documente în sprijinul acestei afirmații. Printre intelectualii din CFSN care sînt enumerați ca fiind „cunoscuţi pentru poziţia lor anticomunistă manifestată încă din timpul dictaturii comuniste şi care, în acea perioadă, reuşiseră să intre în contact cu cancelariile europene”, Parchetul îi numește pe Ion Caramitru și Domokos Geza. Rog cititorii acestui blog să-mi indice manifestări ale pozițiilor anticomuniste ale acestor persoane de dinainte de decembrie 1989. Deasemeni, și în cazul celorlalte persoane care se manifestaseră împotriva dictaturii amintite de Parchet, faptul că intraseră în contact cu cancelariile europene ar trebui dovedit, nu doar afirmat. Mărturisesc că nu știu ce dovezi există că Aurel Dragoș Munteanu, de pildă, a intrat în contact cu vreo cancelarie europeană. Niște scrisori ale lui fuseseră transmise la „Europa Liberă”, dar asta nu înseamnă automat „contact cu cancelarii europene”. Poate a existat un asemenea contact, dar Parchetul ar trebui să indice dovezi, fiindcă un rechizitoriu trebuie să se bizuie pe dovezi, nu pe presupuneri.

II. DATE PRIVIND CONTEXTUL GENERAL AL CAUZEI (more…)

 

Altă scrisoare a mea către Alex Mihai Stoenescu, din 16 octombrie 2004 octombrie 25, 2018


Redau o altă scrisoare a mea către Alex Mihai Stoenescu, din 16 octombrie 2004. Și această scrisoare, alături de scrisoarea din 13 septembrie 2004 deja prezentată pe acest blog (linc), a fost reprodusă de Alex Stoenescu în cartea sa „Interviuri după revoluție”, alături de scrisorile sale către mine (pe care nu le pot reproduce din motive legate de drepturi de autor) și de niște comentarii ale sale.

Cu litere cursive între paranteze drepte adaug niște comentarii ale mele.

Tot schimbul de scrisori a fost înainte ca Alex Mihai Stoenescu să lanseze volumul IV, consacrat revoluției, din „Istoria loviturilor de stat”.

Stimate domnule Stoenescu, (more…)

 

SRI a pus la dispoziția Parchetului un volum considerabil de documente pentru „dosarul revoluției” septembrie 19, 2018


Pe saitul Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție a apărut un nou comunicat (linc) cu privire la dosarul revoluției. Din acest comunicat rețin că au fost audiate aproximativ 4500 de persoane în calitate de părți vătămate, părți civile sau succesori ai acestora, iar totalul părților civile și vătămate care se dorește să fie audiate este 6890. Serviciul Român de Informații a pus la dispoziția parchetului „un volum considerabil de documente relevante pentru clarificarea unor aspecte referitoare la evenimentele din decembrie 1989”. Redau în întregime comunicatul respectiv: (more…)