Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Polemica mea cu Vasile Popovici, în urma căreia Virgil Măgureanu a plecat din fruntea SRI septembrie 26, 2012


Din cartea „Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei” (editura Sedona 1999) reproduc expunerea pe care am făcut-o la simpozionul despre revoluţie organizat în decembrie 1996 la Timişoara, imediat după cîştigarea alegerilor de către Convenţia Democratică şi Emil Constantinescu. La acel simpozion am lansat un atac împotriva noii conduceri a ţării, care îl menţinea în funcţie pe directorul SRI Virgil Măgureanu, a cărui destituire o cerusem încă din 1994 pe motiv că falsifică istoria revoluţiei (linc). Cuvîntarea mea de la simpozion a fost publicată mai apoi de revista „22”, ceea ce a determinat o polemică în această revistă cu domnul Vasile Popovici, fost deputat, devenit apoi diplomat, membru marcant al societăţii „Timişoara” (aia cu Proclamaţia – linc). Revista „22” avea pe atunci o oarecare influenţă în cercurile care reprezentau noua guvernare şi după acea polemică, Virgil Măgureanu a fost nevoit să se retragă de la conducerea SRI (dar trecuseră cîteva luni de guvernare convenţio-democrată pînă s-a realizat asta, ceea ce mi s-a părut şi continuă să mi se pară scandalos). Cu litere cursive între paranteze drepte am adăugat comentarii ale mele de azi cu privire la textul de atunci.

Manipularea proceselor revoluţiei

După părerea mea, scoaterea basma curată a vinovaţilor de reprimarea revoluţiei a fost unul din scopurile puterii instalate în decembrie 1989.

Pentru realizarea acestui obiectiv s-au folosit diferite stratageme:

  • Subminarea cercetărilor legate de descoperirea vinovaţilor, pentru ca aceştia să nu poată fi arestaţi sau să fie eliberaţi din „lipsă de dovezi”.

Chiar sinteza Parchetului Militar despre revoluţie, alcătuită în 1994, afirmă: „Mare parte a organismelor către care Parchetul Militar s-a adresat solicitînd diferite relaţii, fie că au răspuns în mod incomplet sau superficial, fie nu au răspuns de loc. Această paletă a răspunsurilor primite din partea diferitelor organisme conţine o mare varietate, pornind de la răspunsuri incomplete, trecînd prin domeniul superficialului, spre a ajunge la note de relaţii care ţin de domeniul hilarului, sau mai grav chiar, frizează insolenţa” (pag. 33-34).

S-au luat măsuri împotriva celor care au tratat cu „insolenţă” eforturile de lămurire a evenimentelor din decembrie 1989? Nu. Se vor lua? Rămîne de văzut. [era un îndemn pentru noua guvernare a Convenţiei Democratice] (more…)

 

România condamnată la CEDO pentru tergiversarea procesului Chiţac-Stănculescu. Printre vinovaţi: Lidia Bărbulescu, propusă acum la şefia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie decembrie 16, 2009


Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat România la plata a 20000 de euro despăgubiri pentru 4 victime ale revoluţiei din Timişoara pe motiv că procedurile judiciare în dosarul Chiţac-Stănculescu au durat mai mult decît un termen rezonabil, anunţă presa (linc).

Cei patru reclamanţi, care au cîştigat fiecare cîte 5000 de euro, sînt: Horia Şandru (rănit cu grad de invaliditate), Ştefan Răducan (rănit), Silvia Benea (văduva lui Trofin Benea, care fusese rănit în revoluţie dar a răposat în urmă cu mai mulţi ani) şi Daniela Grama (al cărei frate, Alexandru Grama, a fost ucis).

Despăgubirile acordate sînt semnificativ mai mici decît cele cerute iniţial de reclamanţi. Şandru, Răducan şi Benea ceruseră cîte 200000 euro daune morale, iar Grama ceruse 456000 euro daune materiale, 1000000 euro daune morale şi 13400 euro cheltuieli de judecată.

A existat şi o opinie separată, a domnului Corneliu Liviu Popescu, judecător numit de România.

Ceea ce presa nu a spus este că acesta este doar unul din dosarele pe acest subiect ajunse la CEDO, dar urmează şi alte cazuri similare la care se poate prevedea un sfîrşit similar. (more…)