Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Doina Cornea și fiul acesteia, pe lista celor care au cerut drept la indemnizații de noiembriști brașoveni din 1987. Lista finală a cererilor depuse iulie 6, 2015


„România Liberă” din 9 ianuarie 1990

„România Liberă” din 9 ianuarie 1990

Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist (SSRMLÎRC) a dat publicității lista finală a celor care au cerut recunoașterea calității de noiembrist brașovean din 1987 (linc), conform OUG 95/2014 (linc).

Anterior respectivei ordonanțe de urgență, care a fost deja aprobată de Senat (linc) dar este încă în dezbateri la Camera Deputaților, noiembriștii brașoveni din 1987 primeau (de fapt, mai primesc și anul ăsta) o indemnizație lunară de aproximativ 2000 lei cu aprobarea direcțiilor județene de muncă și protecție socială. OUG 95/2014 a impus obligația persoanelor respective să ceară recunoașterea calității de noiembrist brașovean din 1987 de la SSRMLÎRC, în răstimp de 120 de zile de la apariția ordonanței în Monitorul Oficial, adică pînă în 24 iunie 2015. Răstimpul respectiv este de decădere (art. II alin. 3 din OUG 95/2014). Cei care nu au depus cereri la timp la SSRMLÎRC își vor pierde începînd cu 2016 drepturile prevăzute de legea 341/2004, inclusiv indemnizația lunară (dacă nu cumva la Camera Deputaților OUG 95/2014 va suferi schimbări).

Conform art. 19 din Legea 341/2004, după cum a fost modificat de art. I pct. 23 din OUG 95/2014, are calitatea de „persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987” cel care dovedește cu înscrisuri oficiale că a fost privat de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări care au avut una din urmările: stabilirea domiciliului obligatoriu, strămutarea în altă localitate ori deportarea. Drepturi conform legii primesc și cei care au calitatea de „soț al persoanei care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987” în cazul în care au fost supuși la „presiuni, din partea securității sau a miliției, pentru stabilirea domiciliului în localitatea în care se afla deportat soțul, indiferent dacă această urmare s-a produs sau nu”. Tot legea 341/2004 prevede drepturi și pentru „urmași ai persoanelor care au decedat în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987”. Am fost cam nedumerit de existența acestui text legal, căci din ceea ce citisem despre revolta brașoveană din 1987 (de pildă cartea „Ziua care nu se uită” de Marius Oprea și Stejărel Olariu, editura Polirom, 2002) nu găsisem menționată nici o persoană care ar fi fost ucisă în noiembrie 1987 la Brașov, fapt care ar fi fost necesar de menționat în lucrări de specialitate consacrate anume acestui subiect. Observ pe lista publicată de SSRMLÎRC o singură persoană care cere recunoașterea titlului prevăzut de art. 18 alin. 1 lit. c), adică de urmaș de persoană care a decedat în urma revoltei brașovene, anume Vuple (să fie eroare materială – Vulpe?) Pavel cu domiciliul în Brașov. Așadar, trebuie să fi existat și cineva ucis la Brașov în noiembrie 1987, al cărui urmaș este acest Vuple Pavel. Istoriografia românească pe subiectul noiembrie 1987 trebuie corectată. (more…)

 

Cheltuielile bugetare pentru diferite tagme beneficiare de legi speciale decembrie 31, 2012


CasaPensiioct12_0001Actualizare 19 iulie 2018: Înlocuit linc de la sfîrșitul articolului, care nu mai funcționa, cu copia respectivului articol de pe saitul web.archive.org de arhivare a internetului.

În urmă cu cîtva timp am adresat Casei Naţionale de Pensii următoarea scrisoare:

Subsemnatul, Mioc Marius (…), în temeiul art. 6 al Legii nr. 544/2001, vă cer să-mi răspundeţi la următoarea întrebare:

În ultima lună sau într-o altă lună cît mai recentă pentru care aţi finalizat centralizarea datelor contabile, lună pe care vă rog să o indicaţi în răspunsul dv., care au fost sumele plătite de dv. ca urmare a legilor speciale şi numărul de beneficiari pentru fiecare categorie în parte, pentru următoarele categorii:

  1. Deţinuţi politici
  2. Deportaţi în interiorul ţării din motive politice după 6 martie 1945 (de pildă: deportaţi în Bărăgan)
  3. Deportaţi în străinătate
  4. Prizonieri de război în străinătate
  5. Invalizi de război ai armatei române
  6. Veterani de război (neinvalizi) ai armatei române
  7. Văduve de război
  8. Veterani de război şi invalizi de război care au slujit în armate străine (de pildă cetăţeni din Ardealul de Nord înrolaţi în armata Ungariei pe timpul ocupaţiei hortiste)
  9. Persoane care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961
  10. Luptători în revoluţia din decembrie 1989 (L341/2004)
  11. Urmaşi ai eroilor martiri ai revoluţiei din 1989
  12. Indemnizaţii restante pentru revoluţionari (OUG 53/2010)
  13. Persoane care au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti de la Braşov din 1987
  14. Urmaşi ai persoanelor care şi-au pierdut viaţa în urma revoltei muncitoreşti de la Braşov din 1987
  15. Persoane care primesc indemnizaţie pentru activitatea de liber-profesionist – artişti interpreţi sau executanţi (more…)
 

Comentarii legate de propunerea Atanasiu – Potor – Coclici de schimbare a legii 341/2004 ianuarie 19, 2012


Am prezentat deja ultima propunere de schimbare a legii 341/2004, depusă de parlamentarii de Alba Teodor Atanasiu (PNL), Călin Potor (PNL) şi Radu Coclici (PSD). Vezi:
Propunere legislativă de schimbare a legii 341/2004
Expunerea de motive pentru propunerea Atanasiu-Potor-Coclici de schimbare a legii 341/2004

Exprim acum cîteva observaţii strict personale despre această propunere. (more…)

 

Viorel Marineasa: Recenzie la cartea lui Catherine Durandin – „Moartea Ceauşeştilor. Adevărul despre o lovitură de stat comunistă” decembrie 20, 2011


Prezint mai jos o recenzie la cartea despre revoluţie a lui Catherine Durandin recent apărută la editura Humanitas, scrisă de domnul Viorel Marineasa, scriitor timişorean, conferenţiar universitar şi patron al editurii Marineasa din Timişoara.

„Moartea Ceauşeştilor. Adevărul despre o lovitură de stat comunistă” de Catherin Durandin. Recenzie

Moartea Ceauşeştilor. Adevărul despre o lovitură de stat comunistă (Humanitas, București, 2011; ediția franceză: La mort des Ceaușescu, Bourin Editeur, 2009) este, dacă nu mă înșel, a șaptea carte pe care doamna Catherine Durandin (de data aceasta, cu participarea lui Guy Hoedts) o consacră României. În calitate de profesoară la Institutul Național de Limbi și Civilizații Orientale (INALCO) și la Institutul Superior de Relații Internaționale și Strategice (IPRIS), dumneaei s-a specializat în istoria recentă a țării noastre. (more…)

 

Părerile autorităţilor locale despre străzile „Vasile Milea” aprilie 22, 2010


În aprilie 2008 (nu exista încă acest blog), pe forumul revoluţiei la care sînt moderator, am propus iniţierea unei acţiuni prin care să se schimbe denumirile străzilor „Vasile Milea” din diferite oraşe ale României (linc). Cu întîrziere, dar mai bine mai tîrziu decît niciodată, se alătură şi ziarul „Adevărul” campaniei iniţiate de mine.

În 21 aprilie (varianta on-line) ziarul publică articolul „Vasile Milea, la sensul giratoriu al istoriei” de Mihai Voinea şi Cristian Delcea (linc) în care sînt întrebate autorităţile locale din localităţile cu străzi denumite „Vasile Milea” despre oportunitatea acestei denumiri de străzi.

Iată cîteva păreri consemnate de ziar: (more…)

 

O iniţiativă corectă a ziarului „Adevărul”: Jos plăcuţele cu Milea! aprilie 20, 2010


Ordinul lui Milea, aşa cum l-am copiat din dosarul procesului Chiţac-Stănculescu

Nu sînt fan al campaniei despre revoluţie dusă de ziarul „Adevărul”, după cum s-a văzut în destule comentarii publicate pe acest blog (linc), dar în problema ridicată de ziar ieri 19 aprilie, referitoare la schimbarea denumirii de străzi şi pieţe care poartă numele Vasile Milea (linc) nu pot să fiu decît de acord cu acest ziar.

Milea nu a fost un erou ci un criminal al revoluţiei din 1989, am spus-o de ani de zile, în repetate rînduri. Am avut polemici în presă pe această temă din 1993, cu Sergiu Nicolaescu, care iniţiase Comisia Senatorială „Decembrie 1989” (linc).

Se ştie că Vasile Milea, în şedinţa C.P.Ex. din 17 decembrie 1989, şi-a luat angajamentul să reprime revoluţia, ceea ce a şi făcut. Ordinul său de reprimare a revoluţiei cred că a apărut prima oară în presă în 1991, în „Curierul Naţional”. O copie a acestui ordin am procurat-o şi eu, din dosarul procesului Chiţac-Stănculescu, şi o puteţi vedea alăturat (de altfel, am publicat această copie în 2004, în cartea mea „Curtea Supremă – Procesele revoluţiei din Timişoara”).

Printre multele teorii diversioniste care au circulat despre revoluţie este şi aceea că armata a fost dezinformată, că a crezut că are de a face cu agenţi străini, cu indivizi infiltraţi din străinătate care doreau să atenteze la integritatea ţării. Aşa li s-o fi spus ostaşilor trimişi împotriva demonstranţilor, dar conducerea armatei, respectiv ministrul Vasile Milea, ştia foarte bine cu cine trebuie armata să se lupte. În cuprinsul ordinului, vrăjmaşul este definit cu cuvîntul „demonstranţii”. Nu „agenţii străini”, nu „diversioniştii”, ci „demonstranţii”. Faptul că vrăjmaşul era propriul popor a fost cunoscut de ministrul Milea de la bun început. Se explică în ordin şi unele ticăloşii făcute de aceşti demonstranţi: „împing bătrînii şi copiii în faţă”. (more…)