Hop și eu cu întîrziere vă anunț că în 13 iunie 2017 Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis în instanță dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990, în care figurează ca inculpați fostul președinte Ion Iliescu, fostul primministru Petre Roman, fostul viceprimministru Gelu Voican Voiculescu, fostul șef al SRI Virgil Măgureanu, fostul șef al Direcției Procuraturilor Militare Mugurel Florescu, amiral (rez) Emil (Cico) Dumitrescu, Cazemir Benedict Ionescu (fost vicepreședinte CPUN, acum membru în colegiul CNSAS), Adrian Sârbu (șef de cabinet a lui Petre Roman în 1990, apoi fondator al ProTV și Mediafax), Miron Cozma (fost șef al sindicatelor miniere), Matei Drella (șef de sindicat minier), Cornel Plăieș Burlec (ministru adjunct al minelor în 1990), general (rez.) Vasile Dobrinoiu, colonel (rez.) Petre Peter, Alexandru Ghinescu (director la IMGB în 1990).
În mod normal nu ratam știrea asta, dar am avut niște probleme medicale care m-au făcut să suspend pentru o perioadă activitatea pe acest blog.
După cum am arătat într-un articol mai vechi (linc), în dosarul mineriadei din iunie 1990 a existat în 2009 o rezoluţie (linc) de neîncepere a urmăririi penale, care a fost atacată de 7 contestații din partea unor părți vătămate din dosar, toate aceste contestații fiind respinse de ÎCCJ în anii 2010-2011. Ulterior a urmat judecarea la CEDO a cauzei Mocanu și alții împotriva României (linc), și apoi dosarul a fost redeschis. Redeschiderea s-a făcut prin schimbarea încadrării juridice a faptelor la infracțiuni contra umanității, ceea ce a îngăduit eliminarea prescripției ca motiv de încetare a procesului penal. (more…)
Actualizare: Mediafax anunță (linc) că primministrul Dacian Cioloș a hotărît să-l demită pe Adrian Sanda.
Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție informează următoarele (linc) despre un dosar legat de problema certificatelor de revoluționar (mai precis, despre noile certificate de revoluționari „cu rol determinant”) aflat în lucru: (more…)
În răstimpul cîtorva zile de după anunţarea candidaturii lui Munteanu, în mijloacele de informare în masă din Bucureşti s-a ajuns la un consens cu privire la faptul că Ion Iliescu a avut dreptate în 1990 cînd a vorbit despre primejdia legionară existentă în cadrul manifestaţiei din Piaţa Universităţii. Ca dovezi în acest sens au fost invocate fapte precum aflarea lui Marian Munteanu în cercul apropiaţilor lui Petre Ţuţea, fost deţinut politic legionar. Petre Roman, fostul prim-ministru FSN-ist împotriva căruia se desfăşura mişcarea din Piaţa Universităţii, acum membru PNL deci în partidul care trebuia să-l susţină pe Munteanu la primărie, a observat că într-un interviu din 1994 Marian Munteanu, referindu-se la I. G. Duca, primministrul liberal ucis de legionari în 1933, a spus: «Nu putem vorbi de asasinii lui I.G. Duca fără a vorbi de asasinul I.G. Duca». „Nu am auzit vreodată ca Partidul Naţional Liberal să se dezică de I.G. Duca. Dimpotrivă, totdeauna a fost un far al PNL. Ori, dacă noi acceptăm comentariul lui Marian Munteanu, înseamnă că PNL ar trebui să se dezică de I.G. Duca, în favoarea Mişcării Legionare. Aşa rezultă din acest articol al lui Marian Munteanu”, şi-a exprimat părerea domnul Roman (linc). (more…)
În 24 februarie 2016 executorii judecătorești au evacuat asociația „21 Decembrie” din sediul pe care-l deținea în zona centrală a Bucureștiului, str. Batiștei. Mai jos e o filmare distribuită de asociație cu privire la această întîmplare.
Evacuarea este urmarea retrocedării imobilului către doi frați, fii ai fostului proprietar Giani Grigore. Cererea de retrocedare a fost depusă din 1999 și respinsă în 2000. A urmat apoi un proces în care s-a invocat nou apăruta lege 10/2001 (promulgată de Ion Iliescu). În 2002 s-a pronunțat retrocedarea, dar în 2005 hotărîrea a fost casată și cauza trimisă la rejudecare. În 2015, după rejudecare, instanța a dispus din nou restituirea imobilului. (more…)
Pe saitul guvernului României găsim un raport al corpului de control al primului ministru cu privire la indemnizațiile de revoluționar (linc), cu evoluția lor (atît ca număr de beneficiari cît și ca sume plătite din bugetul statului) pînă în 2014. Raportul e iscălit de Ion Lazăr, secretar de stat, șeful corpului de control al primului ministru, Constantin Lica, Isabela Cerasela Leca, Roxana Chivoiu, Dragoș Curcă și Bogdan Ursache. (more…)
Actualizare 22 octombrie 2015, ora 13,15: Întreaga presă, toate televiziunile, au pomenit că Ion Iliescu a fost pus sub urmărire penală în dosarul mineriadei, dar remarc în comunicatul Parchetului (linc) că, deși se spune că în dosarul mineriadei s-a reluat urmărirea penală, nu e nominalizat nimeni ca învinuit ori inculpat. Mai mult, așa cum observă domnul Mangu, comentator pe acest blog, urmărirea penală a fost reîncepută de procurori militari, în timp ce Ion Iliescu și Virgil Măgureanu sînt civili, fiind îndoielnic că procurorii militari au competență în a-i pune sub acuzare. Ca urmare, nu sînt convins că într-adevăr Ion Iliescu a fost pus sub acuzare, chiar dacă întreaga presă românească pretinde asta. Aștept să văd nominalizați, într-un comunicat oficial al Parchetului, nu într-o știre Mediafax, cine sînt inculpații din dosar, ca să mă conving. Au mai fost situații cînd întreaga presă românească, autointoxicîndu-se și preluînd unii de la alții, a dat știri false. A se vedea:
– Aşa-zisul plan de desfiinţare a Institutului Revoluţiei Române: Eu am avut dreptate, presa bucureşteană a greşit
– Dezvăluirile lui Vladimir Bukovski despre revoluţia română şi jurnalismul de tip Mediafax
Mă întreb totodată dacă Ion Iliescu, Virgil Măgureanu și alte persoane despre care presa pretinde că sînt inculpați în dosar nu pot invoca autoritatea de lucru judecat a hotărîrilor judecătorești pomenite mai jos în acest articol, fiindcă scoaterea de sub urmărire penală a fost apoi confirmată și prin hotărîri judecătorești definitive ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Poate prin schimbarea încadrării juridice care s-a făcut se poate ocoli această autoritate de lucru judecat, nu sînt avocat să știu exact. Dar dacă acea autoritate de lucru judecat rămîne, înseamnă că urmărirea penală nu se mai poate face împotriva celor care fuseseră deja urmăriți, ci doar împotriva unor alte persoane, necunoscute. De pildă, împotriva unor fantomatici agenți străini despre care vorbesc Talpeș și Voican Voiculescu.
Ion Iliescu este urmărit penal în dosarul mineriadei din 1990 pentru infracțiuni împotriva umanității, anunță Mediafax (linc). Conform Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție, reprimarea violentă a manifestației din Piața Universității s-a soldat cu moartea a 4 persoane și rănirea a altor 3 prin împușcare, precum și cu vătămarea corporală și lipsirea de libertate a aproximativ 1000 de persoane.
Încă din 2012 am remarcat declarația lui Ioan Talpeș, fost consilier a lui Ion Iliescu, de a arunca vina pe agenturili străine pentru ce s-a întîmplat în iunie 1990. „În 13 iunie a fost o lovitură care urmărea să sisteze ce s-a decis la 20 mai (data alegerilor din 1990 – n.r.). Printre cei care au declanşat violenţele au fost agenţi ai altor state, cum ar fi francezi, care doreau o altă formulă de guvernare. S-au amestecat şi ruşii, dar nu prea tare, iar unguri au fost cu certitudine. În schimb, americanii n-au avut nimic de a face cu ce s-a întîmplat (…) Francezii doreau o altă formulă de guvern. S-a dorit ca Radu Câmpeanu să fie prim-ministru. Există înregistrări!”, spunea domnul Talpeș (linc).
Ideea agenturilor străine care ar fi vinovate de întîmplările din iunie 1990 este susținută acum și de fostul viceprimministru Gelu Voican Voiculescu, care pomenește de o „conivență americano-sovietică” (linc). E contradicție cu ce spunea Talpeș, că „americanii n-au avut nimic de-a face”, dar cititorii acestui blog știu deja: cînd e vorba de scos basma curată vinovații români ai unor întîmplări din istoria recentă, aruncatul vinii pe agenturili străine e o metodă bună care n-are nevoie nici de dovezi, nici de coerență. S-au arestat atunci cam 1000 de persoane, chiar dacă nu există cetățeni străini între ei asta nu împiedică să fie lansată varianta propagandistică a agenturilor străine. Fostul regim comunist de la Chișinău, cînd acuza România de punere la cale a evenimentelor din aprilie 2009 (asemănătoare cu cele din iunie 1990 de la București), măcar fusese capabil să găsească una bucată cetățean român (linc) printre sutele de arestați din timpul tulburărilor, dar Ioan Talpeș ori Gelu Voican Voiculescu n-au nevoie de asemenea mărunțișuri, căci presa românească nu le cere dovezi.
Recent Ioan Talpeș a reluat, în oficina de dezinformare „Adevărul” (linc), teoria agenturilor străine și cu privire la decembrie 1989, fără însă să dea vreo dovadă, ci doar plîngîndu-se de starea presei românești, „explozia asta a tabloidelor, cu toate minunile şi cu toate acuzele care nici măcar nu trebuie demonstrate”.
Iată o filmare în care se poate vedea unul dintre cei împușcați din Ministerul de Interne în 13 iunie 1990: (more…)
În 4 noiembrie 2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat verdictul în cauza Bosnigeanu și alții împotriva României (linc). E vorba de reclamațiile a 34 de persoane care nu aveau calitatea de răniți, reținuți ori rude ale celor uciși la revoluție (în conferința de presă a asociației „21 Decembrie” din București – linc, domnul Mărieș spune că sînt 31 de persoane cu titlul de luptător remarcat în revoluție și alți 3 revoluționari fără certificat) și cărora CEDO le-a acordat despăgubiri de cîte 1350 euro pentru fiecare (ei ceruseră între 30000 și 500000 euro).
Cele 34 de cazuri fuseseră conexate într-un singur dosar pe criteriul ca să fie vorba doar de cererile unor persoane care nu sînt în categoriile urmași ai celor decedați, răniți sau reținuți în revoluție. Domnul Teodor Mărieș, președintele asociației „21 Decembrie”, a spus la conferința de presă sus-pomenită că în total au fost 112 reclamații la CEDO, restul (pentru care CEDO încă n-a dat hotărîre, dar va urma) fiind urmași, reținuți, răniți.
„Pentru prima dată, luptătorii de la Revoluția din decembrie 1989 care nu au fost reținuți sau răniți sînt recunoscuți ca victime, motivul fiind acela că evenimentele tragice la care au participat au avut un puternic impact emoțional și psihic negativ asupra lor, lucru confirmat de expertizele individuale depuse la dosar”, consemnează Agerpres (linc) declarația domnului Teodor Mărieș, președintele asociației „21 Decembrie”.
Totuși, din textul hotărîrii CEDO vedem că despăgubirile s-au acordat nu pentru calitatea de victime ale revoluției, ci pentru calitatea de victime ale sistemului judiciar românesc care nu le-a rezolvat cererile într-un răstimp rezonabil. În ceea ce privește puternicul impact emoțional și psihic suferit de reclamanți, CEDO spune că expertizele de la dosar nu-l dovedesc și respinge acea parte din pretențiile reclamanților. În perioada septembrie – noiembrie 2008 acești luptători în revoluție care nu fac parte dintre cei răniți sau reținuți, s-au constituit părți civile spunînd că au suferit angoasă și panică ca urmare a participării la manifestațiile din decembrie 1989 care au fost reprimate violent (adică rele tratamente) și resimt și azi stări depresive și de anxietate. Puțin timp după constituirea ca părți civile, în perioada decembrie 2008 – ianuarie 2009, persoanele respective au depus plîngere la CEDO. Contrar afirmațiilor domnului Mărieș, CEDO nu spune că pretențiile lor ca părți civile sînt întemeiate, ci constată că reclamanții nu au adus nici un certificat medical care să dovedească pretențiile, dar acordă despăgubiri pentru faptul că ancheta a durat mai mult decît s-ar putea considera „răstimp rezonabil” (neexistînd la momentul de față vreo hotărîre a justiției cu privire la temeinicia sau netemeinicia pretențiilor).
De remarcat că și în hotărîrile precedente ale CEDO cu privire la revoluție, tot încălcarea „răstimpului rezonabil” al anchetei a fost motivul principal al condamnării României.
Comentarii recente