Teodor Mărieș (1991): „Convingerea mea este că activitatea desfășurată de gl. Vlad a fost folositoare revoluției și a ajutat activitatea organelor puterii care se constituia în acele ore”

Ce a făcut Teodor Mărieș la revoluție?, este o întrebare care s-a pus de multe ori odată cu ajungerea sa în fruntea asociației „21 Decembrie” din București și cu faptul că domnia sa a ajuns în atenția presei, odată cu procesele la CEDO deschise de acestă asociație. Fusese puțin în atenția presei și prin 1990, fiindcă se implicase și în manifestația din Piața Universității, dar acolo rolul său a fost secundar, alții fiind conducătorii principali (despre care acum aproape deloc nu se mai vorbește).

Din presă se găsesc articole în care Doru Mărieș a povestit despre faptele sale din revoluție:
– Teodor Mărieş în dialog cu Angela Băcescu (iunie 1991)
– Europa: cu Doru Teodor Mărieş! Adevărul despre decembrie 1989 e greu… (pe saitul domnului Richard Andrew Hall)
– Ce a făcut Mărieş la revoluţie?

Acum prezint o declarație pe care Doru Mărieș a dat-o în fața instanței, la procesul generalului Iulian Vlad, șeful securității ceaușiste.

ROMÂNIA
Dosar nr. 23/1991
Curtea Supremă de Justiție
Secția Militară

Declarație de martor

Numele și prenumele Mărieș Tudor vîrsta 28 ani, adresa: localitatea Valea Chioarului județul Maramureș, ocupația fără

De cine a fost propus (necompletat) dacă este soț sau rudă cu vreuna din părțile din proces (necompletat) în ce rapoturi se află cu părțile (necompletat) dacă a suferit vreo pagubă în urma infracțiunii (necompletat)

După depunerea jurămîntului i se pune în vedere că dacă nu va spune adevărul, săvîrșește infracțiunea de mărturie mincinoasă. Apoi i se face cunoscut obiectul cauzei și i se arată care sînt faptele sau împrejurările pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor, cerîndu-i-se să declare tot ce știe cu privire la aceasta. Martorul declară:

Decizia ÎCCJ din „dosarul revoluției” prin care s-a respins reluarea urmăririi penale față de Petre Roman și Teodor Brateș

Am pomenit deja pe acest blog despre rechizitoriul în „dosarul revoluției”, prin care au fost trimiși în judecată pentru crime împotriva umanității Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus și s-a clasat cauza față de Petre Roman și Teodor Brateș. Deasemeni, s-a clasat cauza față de mai multe părți civile.

Cu privire la acest proces, am început un serial pe acest blog în care am prezentat rechizitoriul din procesul revoluției comentat. Vedeți fragmentele rechizitoriului comentate pînă acum pe acest blog:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Constituirea grupului dizident Iliescu
– Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Principalele evenimente desfășurate în intervalul orar 12,06 – 16,00 din data de 22 decembrie 1989
– Revoluția în orașele României
– Preluarea puterii de către CFSN
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Introducere. Inducerea în eroare executată în mod direct de către conducerea CFSN
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Efectele psihozei şi divizării (tehnici ale dezinformării) – resimţite la nivelul întregii populaţii a României
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare coordonată și exercitată de vîrfurile de comandă militară ale M.Ap.N. Acceptarea de către factorii politici de decizie ai CFSN. Gelu Voican Voiculescu (1994): „Lui Iliescu i s-au pus condiţii, să şteargă cu buretele ce a fost la Timişoara şi ce a fost în 21 şi 22 decembrie”… „Probatoriul administrat nu a evidenţiat existenţa unei implicări armate străine pe teritoriul României în timpul Revoluţiei”
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare prin intermediul mass-media
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Diversiunea radio-electronică – componentă a inducerii în eroare
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Cazul Otopeni. Conduita inculpatului Rus Iosif – șeful Aviaţiei Militare
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Execuția fostului președinte Ceaușescu Nicolae
– Clasarea cauzei față de anumiți făptuitori, bănuiți și părți civile. Disjungerea cauzei legată de avionul prăbușit în 28 decembrie 1989
– Solicitarea intervenției militare din partea URSS

În 27 noiembrie 2019 s-a judecat la ÎCCJ cererea de redeschidere a cauzei față de Petre Roman și Teodor Brateș cît și față de mai multe părți civile. Instanța a respins redeschiderea cauzei față de Petre Roman și Teodor Brateș dar a admis reincluderea în cauză a mai multor părți civile. Redau mai jos hotărîrea ÎCCJ

ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 443                                                              Dosar nr. 2705/1/2019

Şedinţa din Camera de consiliu din data de 27 noiembrie 2019

Completul compus din:

Valentin Horia Şelaru   – Judecător de Cameră Preliminară
Magistrat asistent – Mădălin Marian Puşcă
Grefier – Gabriela Elena Baciu

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procuror Georgina Bodoroncea

S-a luat în examinare cererea de confirmare a redeschiderii urmăririi penale formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare în dosarul nr. 11/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare.

Conform art. 369 alin. 1 din Codul de procedură penală, desfăşurarea şedinţei de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio.

La apelul făcut în cameră de consiliu au lipsit intimaţii Brateş Teodor, reprezentat de apărător ales, avocat Vilău Ioan Adrian şi Roman Petre, reprezentat de apărător ales, avocat Popa Liviu.

Au fost prezenţi intimații Alecu Niculae, Bene Vasile, Căpraru Petre, Cruşoveanu Tudorel, David Anton, Dumitru Ion, Firimiţă Marian, Grigore Gheorghe, Ianăş Mihai, Ioniţă Oliver, Oancea Ion, Pantazi Nicolae, Savin Eugeniu, Vlad Gheorghe şi Zeana Corneliu, precum și persoanele interesate de această cauză, respectiv Boşnigeanu Ştefan, Bănuţă Tudor, Giurcanu Nicoleta, Stancu George, Dincă Mihai, Puşcaşu Ştefan Victor Egmont, Zoană Marin.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită, realizându-se prin publicitate în publicaţia de circulaţie naţională „România Liberă”.

S-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent, care a învederat că dosarul a fost amânat pentru citarea intimaţilor prin publicitate şi pentru a da ocazia intimatului Brateş Teodor de a-şi angaja apărător ales.

Mimozele de la asociația „21 Decembrie” se simt ofensate de Moise Guran

După scrisoarea asociației „17 Decembrie” din Timișoara către membrii și simpatizanții USR (linc) au urmat mai multe reacții în societatea românească, o parte dintre ele pomenite deja pe acest blog (linc).

O reacție recentă a venit de la asociația „21 Decembrie” din București (condusă de Teodor Mărieș), care pe pagina ei de facebook a publicat un comunicat al consiliului director cu titlul „În atenția politicianului Moise Guran” (linc). Citez acest comunicat:

Asociația 21 Decembrie 1989 vă solicită Domnule Moise Guran să cereți scuze public pentru inepțiile și insultele aduse memoriei Eroilor, Urmașilor acestora, Răniților, Reținuților și eroismului Luptătorilor din sîngerosul Decembrie 1989.
Pentru a înțelege mai bine solicitarea noastră și pentru a avea punctul de vedere juridic al celei mai înalte instituții de profil din Europa, vă invităm Domnule Moise Guran să studiați multiplele decizii CEDO cu privire la evenimentele din decembrie 1989.
În speranța că solicitarea noastră va fi pe deplin înțeleasă, așteptăm scuzele dumneavoastră, neîntîrziat.
Consiliul Director al Asociației 21 Decembrie 1989.

Nu înțeleg despre ce insulte vorbește asociația „21 Decembrie”. În articolul care a stîrnit controversa, Moise Guran a numit pe cei care au fost uciși la revoluție „anticomuniști cinstiți” (linc).
Aici e diferența între asociația „17 Decembrie” Timișoara și asociația „21 Decembrie” București. Cei din „21 Decembrie” – niște mimoze senzitive care vor să li se ceară scuze, cei din „17 Decembrie” – nu vor nici un fel de scuze fiindcă nu-s chiar așa de sensibili (sensibilitatea huliganilor din 1989 nu trebuie supraestimată), dar sînt revoltați de minciunile lui Guran ori de prostia acestuia, motiv pentru care cer îndepărtarea sa din funcții politice gîndindu-se că pentru patria noastră e îngrijorător să ajungă în funcții în stat persoane mincinoase ori proaste.

Guvernul desființează Institutul Revoluției. Scurt istoric al acestui institut

Prin Ordonanța de Urgență nr. 91 publicată în Monitorul Oficial nr. 1059 din 31 decembrie 2019, guvernul Ludovic Orban a hotărît desființarea Institutului Revoluției.

Institutul fusese înființat prin legea 556/2004, lege care este abrogată prin actuala ordonanță. La acea vreme președintele României era Ion Iliescu și prin lege președintelui României i s-a acordat dreptul de a numi persoanele din conducerea Institutului. Astfel, întreaga conducere a institutului (colegiul național) a fost numită personal de Ion Iliescu. Apoi, acest colegiu național, la prima sa ședință, l-a ales democratic, în unanimitate, pe Ion Iliescu ca președinte al institutului.

Rechizitoriul în procesul mineriadei din iunie 1990 (1). Inculpații și obiectul cauzei

28 septembrie 1990. Fotografie de la primul proces legat de evenimentele din 13 iunie 1990. Printre inculpați: Teodor Mărieș (cu barbă) și Dumitru Dincă (în spatele lui Mărieș). La București și Timișoara s-au desfășurat manifestații în favoarea eliberării celor arestați ca urmare a evenimentelor din 13 iunie 1990. Sursă foto: facebook

Am arătat deja că Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat rechizitoriul din procesul mineriadei din 1990 (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet. Pentru cititorii acestui blog, voi reda în serial rechizitoriul din dosarul mineriadei (în paralel cu serialul legat de rechizitoriul din „dosarul revoluției”). Chiar dacă anulat de către ÎCCJ, rechizitoriul are o oarecare valoare istorică (inclusiv cu privire la felul cum înțelege Parchetul să facă un astfel de rechizitoriu).

Extrasul de rechizitoriu pe care l-am avut la dispoziție conține multe nume anonimizate. Așa l-am primit, așa îl dau. Părerea mea e că se exagerează cu protecția datelor personale, în condițiile în care discutăm de infracțiuni împotriva umanității, iar procesele ar trebui să fie oricum publice. Și cînd e vorba de martori, opinia publică ar trebui să cunoască care sînt martorii pe baza cărora se fac acuzații de asemenea gravitate. Ascunderea identității unor martori s-a făcut doar în cazuri excepționale, cum au fost procesele legate de crimele din fosta Iugoslavie, și numai cînd existau date că dezvăluirea identității martorilor i-ar pune pe aceștia în primejdie majoră. Nu văd o asemenea situație la procesul mineriadei. Cum codul de procedură penală încă prevede că procesele sînt publice, oricum martorii ar deveni cunoscuți cu prilejul procesului. CEDO a stabilit în alte cazuri că judecătorii nu pot condamna doar pe baza unor declarații aflate la dosar ci trebuie să audieze personal martorii.

Extras
– formă anonimizată –

RECHIZITORIU

Anul  2017 luna 06 ziua 12

(…), procurori militari la Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

Examinând actele de urmărire penală efectuate în dosarul penal (…), privind pe inculpaţii:

Dosarul Mineriadei, restituit către Parchetul Militar

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărît restituirea către Parchetul Militar a dosarului mineriadei din iunie 1990, anunță agenția Mediafax (linc). Hotărîrea instanței nu numai că constată nulitatea rechizitoriului, dar și exclude toate probele administrate în dosar în cadrul urmăririi penale. Mărturisesc că aici sînt cam nedumerit: Înțeleg că, dacă prin dispoziția de începere a urmăririi penale față de unii inculpați s-a precizat că sînt cercetați pentru perioada 13-15 iunie 1990, este nelegal să fie învinuiți pentru fapte săvîrșite în 11-12 iunie 1990. Dar dovezile administrate la urmărirea penală de ce sînt, în întregime, excluse? Au fost audiați sute de martori, pentru ce aceste audieri de martori nu mai sînt valabile? Trebuie din nou chemați toți martorii la reaudiere? Eu în general sînt sceptic față de mărturiile apărute după multă vreme de la evenimente, din motive explicate în articolul „Despre metodologia cercetării istorice” (linc). Consider că pentru aflarea adevărului, scop principal al procesului penal conform codului de procedură penală, mărturiile date la scurt timp după evenimente sînt cele mai bune. Acum înțeleg că, prin hotărîrea ÎCCJ, TOATE probele administrate la urmărirea penală în dosar sînt excluse. Deci dacă un martor a dat declarație despre mineriadă în 1990, acea declarație e exclusă și trebuie reaudiat martorul în 2019. Pe lîngă faptul că în 2019 un martor poate să nu-și mai amintească exact fapte din 1990, dacă există contradicții între declarațiile de atunci și de acum aceasta poate fi și o dovadă că martorul nu este sincer. Declarațiile vechi ar trebui păstrate ca probe fie și pentru a verifica gradul de încredere care poate fi atribuit unui martor.

Citez de pe saitul Înaltei Curți de Casație și Justiție (linc), hotărîrea instanței:

SSRMLÎRC discută „probitatea etică” a procurorului general Augustin Lazăr de a se ocupa de „dosarul revoluției”

În contextul trimiterii în judecată a „dosarului revoluției”, pe saitul Secretariatului de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist (SSRMLÎRC) a apărut un comunicat (linc) iscălit de domnul secretar de stat Laurențiu Florian Coca (fost senator PSD 2008-2016) în care, citîndu-se concluzia unor organizații neguvernamentale nenominalizate, se contestă „probitatea etică” a procurorului general Augustin Lazăr pentru a se ocupa de acest dosar. În comunicat se arată că SSRMLÎRC a primit „numeroase solicitări de a-și exprima oficial poziția” în „cazul Lazăr”. Dintre cei care au trimis aceste numeroase solicitări sînt amintite 2 persoane, respectiv profesorul Man Nistor din Tîrgu Mureș și Octav Bjoza, subsecretar de stat la SSRMLÎRC și președinte al asociației foștilor deținuți politici. Este de menționat că a existat o cerere de destituire a lui Augustin Lazăr și de la Teodor Mărieș (linc), președintele asociației „21 Decembrie 1989” din București, dar aceasta nu este menționată în comunicatul SSRMLÎRC. În comunicat se mai amintește că s-au mai primit mesaje de la membri ai Colegiului Consultativ al Revoluționarilor (persoanele din acest colegiu au fost numite prin ordin al secretarului de stat Laurențiu Coca în 13 februarie 2019 – linc), dar formularea este ambiguă, nu este limpede dacă acele mesaje se referă la Augustin Lazăr și dosarul revoluției ori la scopurile generale ale SSRMLÎRC. În final se face un apel „la organele abilitate în vederea cercetării faptelor procurorului Augustin Lazăr” și se dau recomandări Societății Timișoara. Redau în continuare, în întregime, comunicatul respectiv:

Simona Fica despre articolul semnat de ea în care era acuzat Teodor Mărieș (video)

Am pomenit pe acest sait despre acuzațiile aduse în 2008 lui Teodor Mărieș, președintele Asociației „21 Decembrie” din București, cu privire la faptul că ar fi luat șpagă pentru a înlesni obținerea de către unele persoane de certificate de revoluționar. Aceste acuzații au apărut în articolul „Revoluția șpăgii” din ziarul „Ziarul”, iscălit de Simona Fica și Roxana Orcea. A fost apoi reluat și pe alte saituri, cum ar fi civic media (linc) ori portalul revoluției (linc). Am comentat acuzațiile în articolul Calomniază, calomniază, că tot rămîne ceva, sau bîrfele care circulă despre Doru Mărieş (linc).

Recenta numire a lui Teodor Mărieș în Colegiul Național al Institutului Revoluției (linc), mă face să consider oportună amintirea faptului că una din autoarele respectivului articol, Simona Fica, s-a dezis de articol,  într-un interviu postat pe vimeo (un sait asemănător cu youtube dar cu popularitate mai mică). Redau interviul.

Transcriere înregistrare:

Klaus Iohannis numește 6 noi membri în conducerea Institutului Revoluției Române

Actualizare 13 octombrie 2018: Informații mai exacte despre Nicoleta Lorena Giurcanu (obținute prin verificări suplimentare și de pe facebook).

Vineri 12 octombrie, președintele Klaus Iohannis a iscălit un decret prin care a numit 6 noi membri în Colegiul Național al Institutului Revoluției Române. Anunțul a fost făcut pe saitul Președinției (linc).

Cei numiți sînt:

Teodor Mărieș: S-au multiplicat Brateșii… Au dat o lovitură revoluției. Ei n-au dat o lovitură de stat, n-au dat o lovitură lui Ceaușescu (video)

Emisiune în 22 aprilie 2018 la Realitatea TV despre revoluția din 1989 și evoluțiile din dosar.

Invitați ai lui Rareș Bogdan în emisiune sînt: Teodor Mărieș, președinte al asociației „21 Decembrie” din București, Adriana Bălălău, văduvă din revoluție din București, Elena Vlase, mamă de erou-martir din Brașov, Elena Băncilă, mamă de erou-martir din București, Maria Soroștineanu, văduvă din revoluție, Ana Pavel, rănită în revoluție, Veronica Orășanu din Craiova văduvă și rănită în revoluție – mergea la spital să nască și s-a tras asupra salvării fiind omorît soțul iar ea rănită. Prin telefon a intervenit și ziaristul Ion Spînu.

Afirmații din emisiune: