Duba cu arestaţi din 22 decembrie 1989

IMG_0320_ordinNuta_dubaÎn cărţile în care mi-am povestit propria implicare în revoluţie („Falsificatorii istoriei”, „Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei”, iar mai recent în Revoluţia română explicată pentru to(n)ţi – linc şi „Libertate te iubim, ori învingem ori murim!” – linc) am arătat că în 22 decembrie 1989 am evadat dintr-o dubă de miliţie care se îndrepta spre marginea oraşului. În revista „Expres”, domnul lt-col. Petre Izdrescu, şeful Procuraturii Militare Timiş, explica: „În 22 decembrie 1989 Macri a transmis prin brigada de grăniceri ordinul ca unitatea din Foeni, localitate aflată la graniţa cu Iugoslavia, să fie prevenită despre sosirea unei dube cu 16 persoane, care trebuie lăsate să treacă granţia. Cine erau aceste 16 persoane? În data de 20 decembrie, sub presiunea maselor, fuseseră eliberaţi arestaţii, cu excepţia acestora şaisprezece, pe care generalul Macri, conform planului elaborat anterior împreună cu dictatoarea, îi destinase aruncării peste graniţă, pentru ca ulterior dispariţiile de persoană (să ne amintim de cadavrele incinerate despre care lumea nu ştia încă nimic) să poată fi trecute pe lista celor fugiţi (…) Contrar ordinului primit, grănicerii au întărit paza, decişi să nu permită nimănui, în acele zile tulburi, să treacă. Duba nici n-a mai ajuns la Foeni, subofiţerii susţin că ei au eliberat pe drum arestaţii, iar aceştia spun că ei au sărit din autodubă” (Brînduşa Armanca – „Schimbarea măştilor a fost meseria lor de o viaţă”, interviu cu procurorul şef al procuraturii Militare Timiş, în revista „Expres” din 13 aprilie 1990). Continuă lectura

Arestat de la serviciu

copertarcumafostDin cartea mea „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost” redau declaraţia lui Ioan Geangu, persoană care a fost închisă în aceeaşi celulă cu mine, în subsolul Inspectoratului M.I. Timiş.

Ioan Geangu s-a născut în 20 ianuarie 1950 la Bacău. În 1989 era electrician auto la IELIF Timişoara (secţia Moşniţa Veche). Cred că avea acelaşi loc de muncă şi în 1995, cînd i-am luat declaraţia de mai jos. Faptul că a fost arestat de la serviciu şi nu în stradă mi se pare concludent. În procesul „celor 25” s-a pretins că strîngerea de informaţii pe care o făcea securitatea nu a avut legătură cu represiunea.

Geangu Ioan: Duminică m-am întors din judeţul Bihor cu maşina prietenului Hîrţa Ioan. Seara am auzit scandal, focuri de armă, şi am ieşit în stradă pe Calea Buziaşului. Aici m-am întîlnit cu prietenul Doru Berejovschi. La început eram doar vreo 20 de persoane. Am mers printre blocuri şi am mai adunat lume (pînă la vreo 150 de demonstranţi).

Pe Calea Buziaşului, după sensul giratoriu, am făcut o baricadă din containere şi pietre de bordură, ca să nu poată trece armata dacă vine dinspre Buziaş. Strigam lozinci împotriva dictaturii. Din oraş a venit un grup de demonstranţi care au spus că peste tot s-au spart vitrine, de ce aici nu?, iar apoi au aruncat cu pietre în vitrine. S-a spart alimentara, tutungeria, librăria şi s-a dat foc la tutungerie.

De pe strada Lidia (Venus) a apărut o dubă de miliţie. Erau vreo 7 miliţieni care au coborît din dubă, s-au desfăşurat în linie şi au început să tragă. Noi ne-am împrăştiat, ne-am ascuns printre blocuri şi am început să aruncăm cu pietre. După un timp ne-am adunat iar în stradă, cînd am văzut că miliţienii se retrag. Ei au tras din nou şi l-am văzut pe Doru Berejovschi împuşcat în mînă iar pe o femeie împuşcată în pulpa piciorului. Continuă lectura

Reţinut pînă în 22 decembrie

Din cartea mea „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost” redau mărturia lui Mihai Sandu, cu care am fost coleg de celulă în beciul Miliţiei judeţene. În timp ce în 20 decembrie 1989 arestaţii aflaţi la penitenciar au fost eliberaţi, ceea ce a şi contribuit la mitul „Timişoara – oraş liber din 20 decembrie” (linc), în beciurile miliţiei judeţene (clădire comună cu a securităţii) au rămas mai departe revoluţionari arestaţi, cărora nu li s-a dat drumul decît după fuga lui Ceauşescu.

Mihai Sandu s-a născut în 2 august 1966 în comuna Tudora (judeţul Botoşani). În 1989 era excavatorist la IELIF, iar în 8 iulie 1995, cînd am discutat cu el pentru această declaraţie, era şofer la Aquatim. Iată declaraţia sa (cu litere cursive între paranteze drepte sînt adăugirile mele):

Sîmbătă 16 decembrie 1989 pe la 18,30-19 m-am întors cu trenul de la Dudeştii Noi. Nu circulau tramvaiele. Am luat-o pe jos pînă în Piaţa Maria. Acolo erau o mulţime de oameni care discutau despre cazul Laszlo Tokes. Eu cu soţia, copilul şi cumnata am rămas acolo. Continuă lectura

Timişoara – oraş liber în 20 decembrie 1989. Mit sau realitate?

(comunicare ţinută la simpozionul „Revoluţia din decembrie 1989. Timişoara, primul oraş liber al României”, organizat de Muzeul Banatului în colaborare cu asociaţia „Memorialul Revoluţiei” şi Biblioteca Judeţeană Timiş în 10 decembrie 2011)

„În 20 decembrie 1989 Timişoara a devenit primul oraş liber al României” este o propoziţie pe care am auzit-o deseori după revoluţie. Ideea este susţinută şi de o placă comemorativă pusă la sediul Prefecturii Timiş. De la început am fost intrigat de această susţinere, deoarece, personal, după ce fusesem arestat în seara de 16 decembrie 1989, fusesem ţinut în arest pînă în 22 decembrie inclusiv, după fuga lui Ceauşescu [Am povestit experienţa proprie din revoluţie în cartea mea „Falsificatorii istoriei”, editura Almanahul Banatului, Timişoara 1994 (reeditată 1995 la editura Marineasa)]. Cum se poate zice că Timişoara a fost oraş liber în 20 decembrie 1989 dacă eu, şi alţii ca mine, am fost ţinuţi în arest pentru participarea la revoluţie şi după această dată? Continuă lectura

Manifestanţii dădeau ţigări militarilor

Din cartea mea „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost” (apărută în 1997), prezint declaraţia domnului Traian Orban, rănit în revoluţie, acum preşedinte al Asociaţiei „Memorialul Revoluţiei” din Timişoara. Domnul Orban e născut în 20 februarie 1944 la Petroşani (jud. Hunedoara). Era medic veterinar în comuna Tormac în 1989, şi a fost împuşcat în piciorul stîng. Declaraţia de mai jos i-am luat-o în 23 august 1995.

În dimineaţa de 17 decembrie eram la ţară în comuna Tormac, unde lucram. Am aflat despre manifestaţiile anticeauşiste din Timişoara. Procurorul Pompiliu Stanciu (ginerele preşedintelui de C.A.P.) care era acasă în comună a primit telefon sa se prezinte urgent la serviciu, la Timişoara. M-am rugat de el să mă ducă şi pe mine cu maşina. Continuă lectura

Tatulici & Tatomir – Povestea Timişorii (4). Dezvoltarea mişcării revoluţionare în 16 decembrie 1989

Al patrulea fragment din filmul „Povestea Timişorii” realizat de Mihai Tatulici şi Virgil Tatomir şi difuzat în 1991 la TVR. În acest fragment se prezintă dezvoltarea mişcării din 16 decembrie 1989, prin declaraţi ale lui Alexandru Ciura (inginer la regionala CFR, fost membru FDR), Marius Mioc, Teodor Tăut (medic stomatolog, a fost cu mine în celulă; figurează şi el printre cei cărora li s-a întocmit dosar penal pentru „propagandă împotriva orînduirii socialiste” în decembrie 1989 (linc); după revoluţie a fost o vreme consilier local al Timişorii; răposat în anul 2000), Ioan Savu (lider revoluţionar prezent la negocierile cu prim-ministrul Constantin Dăscălescu; puteţi vedea discursul său adresat mulţimii din 20 decembrie 1989 (linc) pe acest blog) şi Constantin Duma (acesta este şi autorul multor fotografii în timpul revoluţiei, care au apărut în tot felul de expoziţii şi în albumul „Atunci ne-am mîntuit cu toţi de frică” editat de asociaţia „Memorialul Revoluţiei”).

Vezi şi primele 3 fragmente prezentate pe acest blog:
15 decembrie 1989
16 decembrie 1989
În jurul lui Tokes

(va urma)

Gheorghe Sălăjan în procesul revoluţiei din Timişoara (3): Consemnarea declaraţiei

După ce maiorul Gheorghe Sălăjan, ofiţerul însărcinat cu cercetarea penală în cadrul Securităţii Timiş, a spus ce a avut de spus, preşedintele instanţei, judecătorul Cornel Bădoiu, trece la consemnarea declaraţiei. Practic se repetă şi se sintetizează cele spuse anterior.

Fă clic ca să asculţi înregistrarea audio (45 minute 59 secunde)

Transcriere înregistrare: Continuă lectura

Sînt vechi membru al clubului posesorilor de NUP

NUP-ul sau „neînceperea urmăririi penale”, visul unui Adrian Năstase şi a multor altor politicieni, este pentru mine de mult o realitate. Anume din 28 iunie 1990, cînd autorităţile au constatat că, prin Decretul nr. 12/1990, infracţiunea de „propagandă împotriva orînduirii socialiste” a fost eliminată din Codul Penal şi au hotărît NUP pe dosarul care îmi fusese deschis în timpul revoluţiei din decembrie 1989.
img_0002
Într-o adresă către Angela Tăut, văduva lui Teodor Tăut, care a fost depusă la dosarul procesului Chiţac-Stănculescu, unde doamna se constituise parte civilă în locul soţului ei răposat între timp, Parchetul Militar precizează numele a 4 persoane din Timişoara împotriva cărora se făcuseră cercetări în timpul revoluţiei pentru infracţiunea de propagandă împotriva orînduirii socialiste: Marius Mioc, Teodor Tăut, Grigore Mihai şi Doru Berejovschi.

taut

Cu Tăut şi Berejovschi am fost coleg de celulă, am povestit despre ei într-una din cărţile mele. Cum sînt convins că mi-aţi citit cărţile, nu mai repet.

La „procesul celor 25” care se desfăşura la Casa Tineretului din Timişoara, martorul Gheorghe Sălăjan, ofiţer de securitate însărcinat cu cercetarea penală, spunea despre aceste dosare: „În data de 21 seara locotenent-colonel Caraşcă a fost chemat la domnul general Macri şi a venit înapoi şi a spus că trebuie să lucreze cu Miliţia la nişte dosare, să fie gata pînă dimineaţa că pleacă la Bucureşti (…) Dimineaţa, în jurul orei şase, a revenit cu aceste dosare. Nu m-am uitat înăuntru în ele, dar erau dosare de urmărire penală, cu coperţi de dosare de urmărire penală. I-a pus pe cîţiva colegi să semneze prima fişă şi a plecat la Bucureşti cu avionul de 9,00-9,30 cu domnul colonel adjunct a lui Tudose, adică şi cu încă cineva. Cu doi ofiţeri de la Miliţie au plecat la Bucureşti să ducă aceste dosare – din cîte am înţeles eu – generalului Vlad” („Procesul de la Timişoara”, vol. IV, pag. 1719, Editura Mirton, Timişoara 2006, volum apărut sub egida Asociaţiei „Memorialul Revoluţiei” din Timişoara şi a Institutului Revoluţiei din Bucureşti, în care se reconstituie declaraţiile din procesul respectiv pe baza înregistrărilor audio făcute de radio Timişoara).

Mai jos pun citaţia din 1990, cînd am fost chemat ca martor în „procesul celor 25”, şi o altă adresă a Procuraturii despre faptele mele din 1989.
citatiecsj
fapte_mioc