Jurnalul acţiunilor operative ale M.I. Timiş – 20 decembrie 1989. „Demonstranţii vor să ocupe postul de radio şi să se unească cu armata”

Continui prezentarea Jurnalului acţiunilor operative ale MI Timiş, cu însemnările din 20 decembrie 1989.

Vezi fragmentele prezentate anterior pe acest blog:
Jurnalul acţiunilor operative MI Timiş – 17 decembrie 1989
Jurnalul acţiunilor operative MI Timiş – 18 decembrie 1989 dimineaţa. “30 de femei violente cer cadavrele celor decedaţi”
Jurnalul acţiunilor operative MI Timiş – 18 decembrie 1989 dupămasa şi seara. “Dacă se mai bagă armata pe Calea Girocului ele vor lua copiii cadrelor militare şi îi vor pune în faţă”
Jurnalul acţiunilor operative MI Timiş – 19 decembrie 1989. „2 foşti subofiţeri de miliţie incită locatarii să dea foc apartamentelor cadrelor de miliţie şi securitate”

Documentul este din dosarul “procesului celor 25″ al revoluţiei din Timişoara, fotografiat de asociaţia “21 Decembrie” din Bucureşti şi prezentat pe saitul http://dosarelerevolutiei.ro/. Eu l-am preluat de acolo, prelucrînd imaginile prin rotire şi decupare astfel încît să fie mai lesne de citit.

Jurnalul are mai multe rubrici, pe coloane, după cum urmează: Data (Anul, luna, ziua, ora) // Conţinutul informaţiei, ordinului, raportului // Cine şi de unde s-a transmis (primit) // Cine a primit (transmis) // Hotărîrea şi măsurile luate (ordonate), cui s-au transmis // Cine a primit. Fiindcă acum reproduc doar însemnările din 20 decembrie 1989 nu voi mai repeta că e vorba de 20 decembrie. La transcrierea jurnalului indic doar ora şi apoi în continuare conţinutul celorlalte rubrici separate prin “//”. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii sau completări care îmi aparţin.

IMG_0041_JurnalMI Continuă lectura

Jurnalul acţiunilor operative ale M.I. Timiş – 19 decembrie 1989. „2 foşti subofiţeri de miliţie incită locatarii să dea foc apartamentelor cadrelor de miliţie şi securitate”

Continui prezentarea Jurnalului acţiunilor operative ale MI Timiş, cu însemnările din 19 decembrie 1989.

Vezi fragmentele prezentate anterior pe acest blog:
Jurnalul acţiunilor operative MI Timiş – 17 decembrie 1989
Jurnalul acţiunilor operative MI Timiş – 18 decembrie 1989 dimineaţa. “30 de femei violente cer cadavrele celor decedaţi”
Jurnalul acţiunilor operative MI Timiş – 18 decembrie 1989 dupămasa şi seara. „Dacă se mai bagă armata pe Calea Girocului ele vor lua copiii cadrelor militare şi îi vor pune în faţă”

Documentul este din dosarul “procesului celor 25″ al revoluţiei din Timişoara, fotografiat de asociaţia “21 Decembrie” şi prezentat pe saitul dosarele revoluţiei. Eu l-am preluat de acolo, prelucrînd imaginile prin rotire şi decupare astfel încît să fie mai lesne de citit.

Jurnalul are mai multe rubrici, pe coloane, după cum urmează: Data (Anul, luna, ziua, ora) // Conţinutul informaţiei, ordinului, raportului // Cine şi de unde s-a transmis (primit) // Cine a primit (transmis) // Hotărîrea şi măsurile luate (ordonate), cui s-au transmis // Cine a primit. Fiindcă acum reproduc doar însemnările din 19 decembrie 1989 nu voi mai repeta că e vorba de 19 decembrie. La transcrierea jurnalului indic doar ora şi apoi în continuare conţinutul celorlalte rubrici separate prin “//”. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii sau completări care îmi aparţin.

IMG_0031_JurnalMI

Ora 02,00 // Activitatea grupului de pompieri este supravegheată din blocul situat în str. Înfrăţirii nr. 15, scara A ap. 16 şis cara B ap. 12 // cpt. Condeescu // mr. Soficam // Comandament // lt. Prică Continuă lectura

Jurnalul acţiunilor operative ale Ministerului de Interne Timiş – 18 decembrie 1989 dimineaţa. „30 femei violente cer cadavrele celor decedaţi”

Continui prezentarea Jurnalului acţiunilor operative ale MI Timiş, cu însemnările din ziua de 18 decembrie 1989. Pentru însemnările din ziua de 17 decembrie 1989 vezi aici (linc). Documentul este din dosarul „procesului celor 25” al revoluţiei din Timişoara, fotografiat de asociaţia „21 Decembrie” şi prezentat pe saitul dosarele revoluţiei. Eu l-am preluat de acolo, prelucrînd imaginile prin rotire şi decupare astfel încît să fie mai lesne de citit.

Jurnalul are mai multe rubrici, pe coloane, după cum urmează: Data (Anul, luna, ziua, ora) // Conţinutul informaţiei, ordinului, raportului // Cine şi de unde s-a transmis (primit) // Cine a primit (transmis) // Hotărîrea şi măsurile luate (ordonate), cui s-au transmis // Cine a primit. Fiindcă acum reproduc doar însemnările din 18 decembrie 1989 nu voi mai repeta că e vorba de 18 decembrie. La transcrierea jurnalului indic doar ora şi apoi în continuare conţinutul celorlalte rubrici separate prin “//”. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii sau completări care îmi aparţin.

10093_JurnalMI

ora 0,00 // La cinema Dacia un grup f[oarte] mare strigă „Feriţi-vă de poliţia comunistă” // Plt [plutonier] Lungu I. // Lt. Sîrbu V. // cpt. [căpitan] Irimescu C. // cpt. Irimescu Continuă lectura

A murit Valentin Ciucă, unul din cadavragiii revoluţiei din Timişoara

Valentin Ciucă, una din persoanele implicate în furtul şi incinerarea celor 40 de cadavre ale revoluţionarilor timişoreni în decembrie 1989, a murit. Înmormîntarea a avut loc astăzi, în cimitirul timişorean din Calea Buziaşului. Continuă lectura

Despre Chiţac şi Stănculescu (12). Armata n-a fost trimisă la graniţă, ci în mijlocul oraşului (video)

Continuarea emisiunii difuzată de Antena 1 în 1999, despre condamnarea generalilor Chiţac şi Stănculescu. Participă la emisiune: Adrian Păunescu (moderator), Sergiu Nicolaescu (senator PDSR, iniţiator al Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”), Marius Mioc, Lorin Fortuna (preşedintele Frontului Democratic Român înfiinţat în timpul revoluţiei la Timişoara), Şerban Săndulescu (senator PNŢCD, membru al Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”, între timp răposat), Sorin Roşca Stănescu (ziarist), Gelu Voican-Voiculescu (fost viceprimministru în guvernul CFSN), Neculae Cerveni (parlamentar CDR, fost deţinut politic, fost avocat în procesul C.P.Ex., între timp răposat).

Comentariile mele ulterioare sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Vezi şi primele unsprezece părţi ale acestei emisiuni:
Comisia Senatorială „Decembrie 1989” a fost boicotată de revoluţionarii din Timişoara
Au existat două momente ale acelor evenimente. Un moment al revoluţiei şi unul al loviturii de stat
„M-aţi făcut caghebist. Susţineţi această idee?”. „Bineînţeles c-o susţin”
Lovitura de stat e discutabilă, dar preluarea puterii de oameni care nu aveau nimic de a face cu revoluţia e o realitate
Armata, luptînd cu teroriştii, n-a fost capabilă să prindă nici un terorist. Aceasta denotă o capacitate de luptă îngrijorător de scăzută a armatei române
Nici un moment n-am crezut că revoluţia va învinge
Era stabilit ca generalul Milea să preia puterea
Există un mit al atotputerniciei securităţii. Eu unul n-am crezut în acest mit
Cei care au fost împuşcaţi sau arestaţi la Timişoara sînt români. Nu avem nici un cetăţean străin printre ei
Guvernanţi dispuşi să se menţină la putere dînd armatei ordin să tragă în români încă mai există
Teroriştii respectivi, făcuţi ca să încerce o reabilitare falsă a armatei

Transcriere înregistrare: Continuă lectura

Minciuni anticomuniste marca Sorin Ilieşiu

Vicepreşedintele Alianţei Civice, Sorin Ilieşiu, a lansat un nou apel, de astă dată către ambasadorul SUA, căruia îi cere o audienţă pentru a-i prezenta un apel pentru condamnarea internaţională a comunismului. Scrisoarea domnului Ilieşiu, la care au aderat 36 de organizaţii civice şi sindicale, e prezentată pe saitul asociaţiei „21 Decembrie” (linc).

Delegaţia care ar urma să discute cu ambasadorul american (sau o fi discutat deja?) este mai cuprinde, pe lîngă domnul Ilieşiu, pe: Teodor Mărieş, preşedinte al asociaţiei „21 Decembrie”, George Costin, declarat „preşedinte executiv” al Blocului Naţional al Revoluţionarilor (este vorba de organizaţia care îl are ca preşedinte de onoare pe Ion Iliescu; conducerea anunţată în presă după ultimul congres al acesteia nu-l includea însă pe George Costin, fie a dezinformat presa, fie în actele depuse la tribunal după congres e o altă conducere decît ceea ce s-a discutat la congres, de faţă cu presa), Antonie Popescu şi Ionuţ Matei, avocaţi ai asociaţiei „21 Decembrie”, Liviu Antonesei, Florian Mihalcea, preşedinte al Societăţii „Timişoara”.

Un lucru mă deranjează însă în scrisoarea domnului Ilieşiu: Afirmaţia categorică că „nimeni nu a fost trimis în judecată pentru masacrul din decembrie 1989”. Această afirmaţie reprezintă o minciună sfruntată. Au fost o mulţime de procese legate de revoluţia din 1989. Numai referitor la revoluţia din Timişoara, avem următoarele cazuri, prezentate de mine în cartea „Curtea Supremă – Procesele revoluţiei din Timişoara (1989)”: Continuă lectura

Gheorghe Sălăjan în procesul revoluţiei din Timişoara (3): Consemnarea declaraţiei

După ce maiorul Gheorghe Sălăjan, ofiţerul însărcinat cu cercetarea penală în cadrul Securităţii Timiş, a spus ce a avut de spus, preşedintele instanţei, judecătorul Cornel Bădoiu, trece la consemnarea declaraţiei. Practic se repetă şi se sintetizează cele spuse anterior.

Fă clic ca să asculţi înregistrarea audio (45 minute 59 secunde)

Transcriere înregistrare: Continuă lectura

Procesul Chiţac-Stănculescu şi mercenariatul jurnalistic

Odată cu pronunţarea hotărîrii judecătoreşti în procesul Chiţac-Stănculescu, o parte a mass-mediei, care de 19 ani dezinformează în problema revoluţiei române, şi-a reluat cu intensitate dezinformările.

De pildă, într-un comentariu de Bogdan Pitaru de la Antena 3 citim: “În cazul generalului Stănculescu, justiţia română s-a perpelit 18 ani în decizii îndoielnice, menite să arunce procesul acestuia în derizoriu. Generalul a fost, pe rând, condamnat, graţiat, trimis la psihiatru şi, într-un final, încarcerat”. Informaţii false şi tendenţioase. Stănculescu nu a fost niciodată graţiat, trimiterea la psihiatru este o cerinţă a Codului de procedură penală în cazurile de omor, nu o toană a judecătorilor, iar deciziile justiţiei în cazul Stănculescu s-au perpelit atîta vreme doar datorită sprijinului politic pe care Stănculescu l-a avut (şi încă îl are) din partea fostului preşedinte Ion Iliescu. Deşi exista o propunere de începere a urmăririi penale a generalilor Stănculescu şi Chiţac încă din 1990, din partea unei comisii care anchetase evenimentele din Timişoara, parchetul nu a făcut asta decît în 1997, după ce Iliescu pierduse alegerile. Bogdan Pitaru nu spune cine este vinovat de prelungirea procesului. Generalul Stănculescu însuşi, personal sau prin avocaţii săi, a folosit toate tertipurile posibile pentru prelungirea procesului. De pildă, deşi fusese examinat psihiatric, a pretins că examinarea nu e valabilă fiindcă nu s-a făcut cu internare, cerînd pe acest motiv rejudecarea procesului. În mod normal procesul Chiţac-Stănculescu era încheiat în 2000, cînd se respinsese recursul celor doi generali şi se dăduse prima hotărîre „definitivă şi irevocabilă”. Doar împrejurarea că Ion Iliescu a ajuns la putere şi a numit un procuror general care a promovat recursul în anulare în acest caz a făcut ca procesul să se prelungească atît. Cei doi generali nu se pot considera însă nedreptăţiţi de prelungirea procesului, cîtă vreme ei înşişi au făcut memorii pentru promovarea acelui recurs în anulare. Toate cele 4 complete de judecată care au examinat cauza i-au găsit vinovaţi, iar completul de la recursul în anulare trimisese cauza la rejudecare.

“Aşa cum doar mareşalul Antonescu nu poate fi singurul vinovat pentru deciziile României din al doilea război mondial, aşa nici generalul Stănculescu nu poate fi unicul responsabil pentru dramele din timpul Revoluţiei române”, mai scrie Bogdan Pitaru.

Lăsînd la o parte comparaţia trasă de păr între un general comunist şi un mareşal anticomunist, observăm manipularea opiniei publice prin inducerea ideii că justiţia l-ar fi considerat pe generalul Stănculescu drept unic vinovat de dramele revoluţiei române. Nimic mai fals. Lăsînd la o parte celelalte oraşe, referindu-ne doar la Timişoara, încă din 1990 au fost trimise în judecată 25 de persoane pentru participare la reprimarea revoluţiei. După 6 ani de procese, din cei 25 de inculpaţi 9 au fost condamnaţi (Ion Coman, Ilie Matei, Cornel Pacoste, Ion Popescu, Traian Sima, Ion Deheleanu, Ion Corpodeanu, Iosif Veverca, Nicolae Ghircoiaş – la acesta din urmă s-a constatat că pedeapsa a fost graţiată), în 2 cazuri (Radu Bălan şi Emil Macri) a intervenit decesul inculpaţilor, în alte 9 cazuri s-a constatat că fapta a fost amnistiată (Valentin Ciucă, Ion Baciu, Gheorghe Avram, Laurenţiu Preda, Eugen Mişea, Tiberiu Grui, Eugen Peptan, Gheorghe Ganciu, Emilian Zamfir Iosef), iar în 5 cazuri (Filip Teodorescu, Gabriel Anastasiu, Gheorghe Atudoroaie, Tinu Radu, Viorel Bucur) s-a pronunţat achitare. Pe lîngă acest proces de amploare, au mai fost condamnaţi în procese separate: plutonierul major de miliţie Vasile Bandula (pentru împuşcarea lui Vasile Moldovan), căpitanul de miliţie Traian Cozma (pentru falsificare de buletine de identitate pentru generalii Constantin Nuţă, Mihalea Velicu, Emil Macri şi coloneii Nicolae Ghircoiaş şi Ion Deheleanu; s-a constatat însă că infracţiunea e graţiată), iar în cazul locotenentului Florin Dragomir s-a constatat că fapta de purtare abuzivă a fost amnistiată. Toţi aceşti inculpaţi erau din miliţie, securitate sau activul de partid. Cîtă vreme a fost Ion Iliescu preşedinte, nimeni din armată nu a fost tras la răspundere pentru crimele de la Timişoara. Populaţia oraşului observase însă că şi armata deschisese focul, fapt recunoscut de altfel şi de generalul Stănculescu. Abia după pierderea puterii de Ion Iliescu în 1996, justiţia a putut să se atingă şi de cadre ale M.Ap.N. care se făcuseră vinovate de crime în Timişoara. Au mai fost astfel condamnaţi generalul Constantin Rotariu, locotenent-colonel Ion Păun şi căpitan Constantin Gheorghe, toţi aceştia fiind graţiaţi imediat după condamnare de preşedintele Ion Iliescu. A mai fost condamnat de asemeni căpitan Ilie Andreoiu, pentru împuşcarea a 3 persoane. După toate aceste procese, faptul că se pretinde că Stănculescu ar fi fost singurul găsit responsabil de dramele revoluţiei este doar o expresie a fenomenului de mercenariat care există în jurnalistica românească.

Stănculescu pare să fi fost la Timişoara om de încredere a lui Ceauşescu. A fost numit de acesta comandant militar al oraşului în data de 20 decembrie (cînd n-au mai fost morţi ci un singur rănit) iar în 22 decembrie tot Ceauşescu l-a numit ministru al apărării naţionale, după sinuciderea lui Milea. Dictatorul avea o deosebită încredere în cel care avea să-i organizeze execuţia.