Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Incendierea Bibliotecii Centrale Universitare și diversiunea din presă pentru acoperirea vinovățiilor ianuarie 29, 2018


„Napalm împotriva culturii române” este titlul unui articol de Alina Ungureanu publicat în „Tineretul Liber” din 5 ianuarie 1990, în care se descrie incendierea Bibliotecii Centrale Universitare și distrugerea a o mulțime de valori culturale cu acest prilej – cărți rare, manuscrise ale unor scriitori. Găsim în articol ideea că „focul nu a fost, de data aceasta, nici rezultatul gloanțelor trasoare, nici al pistoalelor mitralieră. Focul a fost pus intenționat, conform unui plan conceput și aprobat anterior. Peste depozitele de carte ale Bibliotecii Centrale Universitare a fost turnat un produs incendiar de tristă amintire în istoria popoarelor lumii: napalm”. În buna tradiție a jurnalisticii românești (valabilă și azi) autoarea nu prezintă nici o dovadă despre „planul conceput și aprobat anterior” de incendiere a bibliotecii, nici nu dă amănunte despre cine ar fi conceput acest plan (se insinuează că reprezentanții fostei dictaturii, dar fără nominalizări) și cu ce scop (o bibliotecă nu e în mod normal un obiectiv militar pentru care să se facă planuri anterioare de acest fel; totodată nu înțeleg cum ar fi ajutat incendierea bibliotecii la ipoteticul scop de readucere a lui Ceaușescu la putere). Unde era depozitul de napalm, cine a scos napalm din depozit și l-a dus la bibliotecă?, sînt întrebări pe care ziarista nu și le pune. Îmi face impresia că Alina Ungureanu a preluat cuvintele vreunui responsabil militar care încerca să îndepărteze bănuielile care planau asupra armatei, dezmințind ipoteza cea mai probabilă: că focul a fost determinat de tragerile care s-au făcut asupra clădirii bibliotecii. Dar nu e dat numele celui care a făcut aceste afirmații, deci ziarista și le asumă ca afirmații proprii. În articol găsim și alte informații, cum ar fi faptul că au fost mai multe incendii la bibliotecă, în seara de 22 decembrie incendiul fusese stins și doar pîrjolul din noaptea de 23 a distrus de fapt clădirea și o parte a valorilor culturale depozitate. Atunci armata a interzis pompierilor să intervină – acesta e probabil amănuntul care a făcut diferența.

Redau mai jos articolul pomenit. Cu litere cursive, între paranteze drepte, am inserat comentarii ale mele.

Napalm împotriva culturii române (more…)

 

Agerpres despre cimitirul săracilor din Timișoara (+ video) noiembrie 20, 2017


Actualizare 12 mai 2018: Youtube a șters filmarea (cică încalcă standardele comunității) așa că am înlocuit filmarea de pe youtube cu aceeași filmare încărcată pe saitul vimeo.

„Tineretul Liber” din 26 decembrie 1989 publică o știre Agerpres care reproduce o relatare a unor reporteri iugoslavi despre morții descoperiți în cimitirul săracilor din Timișoara. Familiile morților, care nu-și găseau rudele dispărute (unele arse la crematoriu, dar pe atunci nu se știa asta), declanșaseră o căutare a acestora prin cimitire și astfel s-a ajuns la dezgroparea unor morți din cimitirul săracilor. Respectivii morți au fost filmați de diferiți reporteri, inclusiv străini, care invadaseră Timișoara din 22 decembrie 1989, cînd, urmare a căderii lui Ceaușescu, se deschiseseră granițele. Mai apoi s-a constatat că morții din cimitirul săracilor nu fuseseră omorîți la revoluție, ci erau morți fără aparținători îngropați de primărie cu puțin timp înainte (în fiecare oraș există asemenea cazuri de persoane pentru care nimeni nu vrea să se ocupe de înmormîntare și atunci trebuie să se ocupe primăria). Faptul că în presă au fost prezentate fotografii cu morții din cimitirul săracilor ca fiind morți din revoluție, ceea ce nu s-a confirmat, a fost folosit apoi ca pretext pentru a pretinde că întreaga revoluție din Timișoara ar fi fost o farsă, că la Timișoara a fost un „fals masacru”. De parcă dacă ăia cîțiva morți din cimitirul săracilor care n-au fost de la revoluție ar infirma existența morților reali ai revoluției din Timișoara (vezi lista lor – linc). Spre comparație, revoluția americană a început cu „masacrul din Boston” (linc), cînd ostașii britanici au deschis focul asupra mulțimii ucigînd 5 (cinci) persoane. Azi, nimeni nu pune la îndoială numele de masacru pentru acea întîmplare.

Este de amintit că pe lîngă morții dezgropați în 22 decembrie 1989 în cimitirul săracilor, au mai fost dezgropați morți la Timișoara și în ianuarie 1990, în cimitirul eroilor (linc). Aceștia erau morți din revoluție, îngropați în 28 decembrie 1989 de autorități pe motiv că nimeni nu se prezentase la morgă să-i ridice.

Redau mai jos corespondența Agerpres conform articolului din „Tineretul Liber”. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele.

Atrocități de nepovestit la Timișoara
Relatări cutremurătoare ale unor reporteri iugoslavi (more…)

 

Ion Iliescu a refuzat să confirme existenţa unor mercenari străini. „Rezistenţa atroce a vechiului aparat pro-ceauşist a fost bine pregătită. Vor să creeze o situaţie de instabilitate prin teroare, lansînd atacuri împotriva uzinelor, spitalelor, televiziunii şi radiodifuziunii” aprilie 8, 2013


TL261289_nuajutorURSS„Tineretul Liber” din 26 decembrie 1989 preia o ştire Agerpres despre nişte declaraţii făcute de Ion Iliescu cotidianului francez „Le Monde”. Le prezint şi eu cititorilor.

Noua conducere a României nu a cerut ajutor militar Uniunii Sovietice

Paris 25 (Agerpres). Noua conducere a României nu a cerut ajutor militar Uniunii Sovietice deoarece „acesta nu este necesar” – a declarat Ion Iliescu într-un interviu publicat luni după-amiază de cotidianul francez „Le Monde”, citat de agenţia France Presse.

„Nu am cerut ajutor militar Uniunii Sovietice. Sîntem în contact permanent cu Ministerul Sovietic al Afacerilor Externe. Acesta, ca şi noi, consideră că ajutorul militar nu este necesar. În această privinţă părerea noastră coincide pe deplin cu părerea sovieticilor”.

Ion Iliescu a confirmat arestarea lui Ceauşescu şi a cîtorva membri ai familiei acestuia, dar a refuzat să dea amănunte despre împrejurările în care a fost arestat dictatorul răsturnat. El a adăugat că au fost arestaţi aproape toţi membrii Comitetului Politic Executiv al partidului. „Ei vor fi judecaţi în momentul în care condiţiile vor permite acest lucru”. (more…)

 

Ianuarie 1990: Firma Crescent se dezvinovăţeşte mai 30, 2012


Firma Crescent Comercial & Maritime Ltd. înregistrată în Cipru îl avea în 1989 ca director al biroului din Bucureşti şi coordonator al proiectelor internaţionale pe Dan Voiculescu (linc), preşedintele-fondator al Partidului Conservator şi fondator al unui important trust de presă. După revoluţie au apărut speculaţii (linc) precum că averea lui Dan Voiculescu s-ar fi clădit pe seama banilor pe care statul român i-ar fi avut în conturile firmei Crescent. Respectivele speculaţii n-au fost niciodată dovedite juridic.

Speculaţiile respective au apărut imediat după revoluţie, spunîndu-se că ar fi vorba de banii puşi de Ceauşescu în bănci străine despre care s-a vrobit şi la procesul în urma căruia acesta a fost împuşcat. În „România Liberă” din 17 ianuarie 1990 apare şi un comunicat al firmei Crescent prin care se dezmint afirmaţiile de acest fel. Reproduc textul acestui comunicat:

O precizare: „Crescent” nu este amestecat! (more…)

 

5 ianuarie 1990: Maiorul Mihai Floca începe reabilitarea USLA aprilie 3, 2010


Domnul Richard Andrew Hall, pe blogul dînsului, semnalează articolul „Crimă?” publicat în „Armata poporului” din 6 iunie 1990 (linc), articol semnat de maiorul Mihai Floca şi în care se pune la îndoială comportamentul USLA în timpul incidentului de la Ministerul Apărării Naţionale, în care au fost ucişi mai mulţi uslaşi, printre care Gheorghe Trosca, presupus implicat în dovedirea ca spion a generalului Militaru (această presupunere nu a fost dovedită, este doar repetată stăruitor în presă, mai recent în ziarul „Adevărul”; acum, după desecretizarea tuturor documentelor legate de revoluţie ar fi cazul să se dea publicităţii dosarele „Corbu” care l-ar fi privit pe fostul ministru Militaru). Uslaşii morţi au fost apoi declaraţi terorişti, leşurile acestora fiind lăsate în stradă pentru a fi batjocorite de trecători. Articolul este o replică la un alt articol, al Angelei Băcescu din revista „Zig-Zag”, unde se lansase ipoteza că uslaşii au fost nevinovaţi, victime ale unui fals război antiterorist. Găsim în articolul lui Mihai Floca unele declaraţii care lasă să se înţeleagă că uslaşii aceia nu era nevinovaţi ci realmente atacaseră sediul M.Ap.N., deci împuşcarea acestora era justificată: (more…)