Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (14). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Diversiunea radio-electronică – componentă a inducerii în eroare decembrie 2, 2019


Actualizare 6 decembrie 2019: Citind și comentînd rechizitoriul pe bucăți, am avut impresia că procurorii ignoră cazul doborîrii elicopterului cu generalii Nuță și Mihalea. Într-o parte ulterioară a rechizitoriului se pomenește și de acest caz, motiv pentru care retrag acea parte din comentariul meu.

Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției”. Din capitolul „Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea)”, prezint acum subcapitolul „Diversiunea radio-electronică – componentă a inducerii în eroare”.

Vezi fragmentele anterioare ale rechizitoriului, comentate pe acest blog:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
Constituirea grupului dizident Iliescu
– Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Principalele evenimente desfășurate în intervalul orar 12,06 – 16,00 din data de 22 decembrie 1989
– Revoluția în orașele României
– Preluarea puterii de către CFSN
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Introducere. Inducerea în eroare executată în mod direct de către conducerea CFSN
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Efectele psihozei şi divizării (tehnici ale dezinformării) – resimţite la nivelul întregii populaţii a României
Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare coordonată și exercitată de vîrfurile de comandă militară ale M.Ap.N. Acceptarea de către factorii politici de decizie ai CFSN. Gelu Voican Voiculescu (1994): „Lui Iliescu i s-au pus condiţii, să şteargă cu buretele ce a fost la Timişoara şi ce a fost în 21 şi 22 decembrie”… „Probatoriul administrat nu a evidenţiat existenţa unei implicări armate străine pe teritoriul României în timpul Revoluţiei”
Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare prin intermediul mass-media

Subcapitolul tratează problema războiului radio-electronic din decembrie 1989, pe care-l consideră o diversiune făcută chiar de conducerea Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului. Diversiunea a început în seara de 22 decembrie 1989, cînd a început de altfel întreaga operațiune de inducere în eroare. „Atacul aerian care a debutat în seara zilei de 22 decembrie 1989 a fost integral simulat”, este concluzia Parchetului și se bizuie pe faptul că nu s-au găsit nici un fel de resturi de la țintele aeriene împotriva cărora s-a tras. Armata română dispunea de sisteme de bruiaj prin care se puteau crea ținte false pe ecranele radarelor, și aceste simulări de ținte false se foloseau frecvent în procesul de pregătire militară a cadrelor de radiolocație. Lucrul este confirmat atît de martori cît și de documente. Generalul Mircea Budiaci, audiat ca martor la Parchet, a arătat că în paralel cu simularea că ar fi avut loc desant aerian s-au primit telefoane care le atrăgeau atenția că se debarcă trupe din elicoptere, exact în locul și din numărul de elicoptere care apăreau pe radare, de unde concluzia martorului că aceasta se poate explica „doar prin regizarea acestei situaţii din interiorul ţării”. Alt martor, Nicușor Deca, șef de stat major la o unitate de apărare antiaeriană, a declarat: „afirm, fără dubii, că ce se s-a întîmplat în acele trei zile din decembrie 1989, putea fi un „antrenament”. Această variantă este perfect plauzibilă şi simplă totodată din punct de vedere tehnic”. (more…)

 

Arderea dosarelor KGB-iștilor. Lista cehoslovacilor omorîți în 1968 ca urmare a invaziei condusă de sovietici iunie 22, 2018


Lucrarea mea de popularizare a științei publicată în 2005, legată de campania publicistică din „Jurnalul Național”

Din cartea mea „Revoluția din 1989 și minciunile din Jurnalul Național” redau un alt capitol, legat de arderea unor dosare la unitatea militară a securității care se ocupa de țările socialiste, motiv pentru care a primit denumirea propagandistică „unitatea anti-KGB” (azi 90% din pensionarii securiști povestesc că anume la „unitatea anti-KGB” au lucrat). Codul penal numește această faptă „distrugere de înscrisuri” dar infracțiunea este deja prescrisă. Sînt convins că în decembrie 1989 nu numai la UM 0110 ci și în multe alte părți s-au distrus înscrisuri în momentul cînd securiștii și-au dat seama că Ceaușescu va cădea. La Timișoara, de pildă, pe lîngă cazul dovedit juridic (linc) al colonelului Ghircoiaș care a distrus înscrisuri cu răniții și morții revoluției de la spitalul județean (instanța l-a condamnat la 4 ani de închisoare dar constată că pedeapsa este grațiată în întregime, condiționat, prin art. 1 din Decretul-Lege nr. 23/1990 – linc), s-au distrus majoritatea declarațiilor luate celor reținuți în revoluție (doar dosarele trimise la București au scăpat). O operațiune de distrugere de dovezi legate de reprimare pare să se fi desfășurat din ordin centralizat, dar „Jurnalul Național” încerca să o prezinte ca o acțiune patriotică și anti-KGB-istă.

Din anumite surse am aflat că în actualele cercetări ale Parchetului din „dosarul revoluției” unii dintre cei audiați au reluat exact teoriile din „Jurnalul Național” pentru a-și justifica infracțiunea de distrugere de înscrisuri săvîrșită. În acest context consider potrivit să reiau cele publicate de mine în 2005 pe acest subiect. La sfîrșitul acestui articol adaug și lista completă a morților cehoslovaci de pe urma invaziei din 1968, publicată de Institutul Ceh pentru Studierea Regimurilor Totalitare. (more…)

 

Federaţia maghiară pentru drepturile omului şi revoluţia română noiembrie 18, 2015


Articol publicat și pe contributors (linc)

Szoczi1989

Cartea lui Arpad Szoczi – „Timişoara. Adevărata poveste despre revoluţia română” (editura Partium, Oradea 2014; au apărut şi ediţii în limbile engleză şi maghiară; conform spuselor autorului ediţia în română e mai recentă şi cuprinde ultimele actualizări) este de fapt o carte despre acţiunile organizaţiei americano-canadiene numită Federaţia Maghiară pentru Drepturile Omului, întreprinse împotriva regimului ceauşist, printre care cea mai importantă a fost pregătirea interviului cu Laszlo Tokes care a fost prezentat la televiziunea maghiară în 24 iulie 1989. Interviul a contribuit la consolidarea şi popularizarea statutului de dizident a lui Laszlo Tokes, indirect contribuind astfel şi la izbucnirea revoluţiei române.

Autorul însuşi, născut în Canada într-o familie mixtă maghiaro-germană, a fost activist al Federaţiei Maghiare pentru Drepturile Omului, deci cunoaşte bine subiectul asupra căruia scrie. Alt activist al respectivei organizaţii a fost Istvan Tokes, fratele lui Laszlo Tokes.

Pe același subiect ca și cartea autorul a realizat și un film – „Umbra lui Dracula – adevărata istorie din spatele revoluției române” (linc), cu care în 2010 a primit premiul „Cel mai bun producător de film documentar” la Festivalul Ungar de Filme. Filmul a fost deja prezentat la televiziuni din Ungaria, Canada, Polonia și Spania. În România, filmul a putut fi văzut la Timișoara în decembrie 2009, la aniversarea a 20 de ani de la revoluție (linc). (more…)

 

Teoria invaziei sovietice în 1989. Un munte de documente lipsă ianuarie 14, 2013


Ziarul "Adevărul" din 16 ianuarie 1990: Armenii şi azerii se măcelăresc între ei. Gorbaciov e incapabil să-i oprească.

Ziarul „Adevărul” din 16 ianuarie 1990: Armenii şi azerii se măcelăresc între ei. Gorbaciov e incapabil să-i oprească, dar cică trimisese 25000 de agenţi speţnaz în România.

„25000 de spioni KGB au stăpînit România aproape un an! Ceauşescu a fost detronat de o armată secretă sovietică, care a stat în ţara noastră în perioada decembrie 1989 – octombrie 1990”, scria în 23 decembrie 2012 Sorin Golea în ziarul „Libertatea” (linc).

“La expunerea clară, concisă a lui Caraman (Mihai Caraman – n.r.), directorul Centralei de Informaţii Externe, am cerut sovieticilor să-şi retragă comandourile. Era vorba despre aproximativ 25.000 – 30.000 de oameni. S-au retras ca urmare a faptului că Gorbaciov modificase strategia şi spusese că URSS nu mai este jandarm în această zonă”. Declaraţia îi aparţine lui Petre Roman, fostul premier al României în perioada decembrie 1989 – septembrie 1991 şi a fost inclusă într-o carte a istoricului Alex Mihai Stoenescu.

Despre ce este vorba? La începutul lunii decembrie 1989 au intrat în România 37.000 de turişti sovietici, despre care s-a dovedit ulterior că aparţineau structurilor KGB. Circa 25.000 dintre ei au rămas pe teritoriul României pînă în octombrie 1990, cînd au plecat la insistenţele oficialilor români pe lîngă puterea de la Kremlin. (more…)

 

Nicolae Ceauşescu, în 1989: „Capitalismul în România a apus pentru totdeauna!” (video) august 3, 2011


Discurs a lui Nicolae Ceauşescu ţinut în 1989, în care afirmă că nici „cînd va face plopul mere şi răchita micşunele” România nu se va întoarce la capitalism. Ca urmare a acestui discurs, în timpul revoluţiei din decembrie 1989 în unii copaci au fost atîrnate mere.

Transcriere înregistrare: (more…)

 

„Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu” – impresii octombrie 30, 2010


Un film interesant, alcătuit din filmări de arhivă. Nu există nici un actor şi nici un comentariu propriu al regizorului sau realizatorului filmului, absolut tot filmul este o succesiune de imagini de arhivă cu şi despre Nicolae Ceauşescu.

Se începe cu procesul Ceauşescu, în care vedem vestita replică a fostului preşedinte „nu răspund decît în faţa Marii Adunări Naţionale”. Apoi Ceauşescu priveşte în sus şi se trece la nişte imagini de la moartea lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Ni se sugerează (de spus nu ni se spune nimic de către regizor, în întreg filmul) că Ceauşescu, înaintea plutonului de execuţie, îşi reaminteşte propria sa viaţă. (more…)

 

Samoşchin: Cine fură revoluţia şi de ce? (2). Această deplasare a „dreptului de autor” în materie de Revoluţia Română şi, respectiv, în materie de victime omeneşti, spre factorul extern, convine cel mai mult celor care au fost atunci în vîrful armatei aprilie 28, 2010


Viaceslav Samoşchin

Prezint a doua parte (şi ultima) a articolului ziaristului rus Viaceslav Samoşchin despre revoluţia română. Această parte a fost publicată pe saitul agenţiei inforusia în 13 aprilie 2010 (linc).

Vezi şi prima parte a acestui articol: Schema, care nu are la bază fapte reale, se cere umplută cu asemenea fapte (linc).

Opiniile din articol aparţin autorului, comentariile mele sînt inserate în text cu litere cursive, între paranteze drepte. (more…)