Articole de pe acest blog, preluate în alte părţi

Pe saitul contributors.ro au fost preluate 2 articole de pe acest blog: Teoria invaziei sovietice în 1989. Un munte de documente lipsă (linc) şi Răstălmăcirile lui Larry Watts şi răstălmăcirile altora despre Larry Watts (linc). Cel de-al doilea articol a fost preluat şi pe saitul domnului Ion Coja sub titlul Marius Mioc despre Larry Watts (linc). Continuă lectura

Septembrie 1988: „Moldova Socialistă” se luptă cu emoţiile


Continui să prezint pe acest blog, în paralel cu evenimentele din România anului 1989, şi atmosfera din Basarabia din aceeaşi perioadă. În 8 septembrie 1988 ziarul guvernamental de la Chişinău „Moldova Socialistă” publică articolul nesemnat (semn că era comandă politică de sus) „În prizonieratul emoţiilor”. Transcriu acest articol pentru a oferi şi cititorilor acestui blog posibilitatea de a se delecta cu el, inserînd scurte comentarii proprii cu litere cursive între paranteze drepte. În principal acestui articol i-a fost dată replică în rezoluţia Uniunii Scriitorilor din RSS Moldovenească din 14 septembrie 1988, publicată de „Literatura şi Arta” în 27 octombrie 1988 şi pe „blogul lui Marius Mioc” în 25 noiembrie 2010 (linc).

În prizonieratul emoţiilor

La 23 august 1988 „Moldova Socialistă” a publicat la rubrica „revista presei” articolul „Peste un an”, în care a analizat activitatea săptămînalului „Literatura şi Arta” şi, parţial, materialul „Restructurarea nu are alternativă” inserat în această gazetă cu rubrica „Masa rotundă”.

Colegiul de redacţie al săptămînalului însă, nu numai că nu a căzut de acord cu aprecierile şi concluziile expuse în revistă, ci şi a dat publicităţii la 1 septembrie articolul său redacţional. Tonul acestui „răspuns colegial” e atît de certăreţ, discutabil, încît nu lasă dubii privind renunţarea la abeceul despre atitudinea respectuoasă faţă de oponenţi, despre necesitatea de a-şi însuşi cultura discuţiilor. Însă principiul pluralizmului socialist presupune întîi de toate bunăvoinţă, sinceritate, discuţii sănătoase, în contradictoriu. Continuă lectura

Chişinău 1989: Un proces care n-ar fi trebuit să aibă loc

Continui obiceiul de a prezenta pe acest blog, în paralel cu evenimentele din 1989 din România, şi pe cele din RSS Moldovenească. Cred că înţelegerea situaţiei politice din URSS-ul gorbaciovist e folositoare pentru înţelegerea contextului revoluţiei române. Din „Literatura şi Arta” din 20 iulie 1989 vă prezint azi articolul „Un proces care n-ar fi trebuit să aibă loc” semnat de A.D. (Alexandru Donos?).

Un proces care n-ar fi trebuit să aibă loc

În zilele de 13, 14 şi 17 iulie a.c., în clubul Combinatului de piele artificială din capitală a avut loc procesul judiciar deschis asupra lui Dumitru Popa, muncitor la această întreprindere, învinuit de faptul că a fost unul dintre organizatorii şi participanţii activi la mitingul şi demonstraţia neoficială desfăşurate în partea centrală a Chişinăului la 22 ianuarie a.c. Sentinţa colegiului judiciar: şase luni de muncă corecţională la locul de lucru cu reţinerea a 20 la sută din salariu în folosul statului. Dumitru Popa, însă a fost absolvit complect de executarea acestei pedepse, deoarece a fost arestat şi pus la închisoare la 17 martie şi eliberat de acolo la 3 iunie. Conform legii, o zi de detenţiune preventivă se egalează cu trei zile de muncă corecţională. Continuă lectura

Ion Druţă: „Se schimbau liderii de la Kremlin, dar ordinele Lenin se băteau cu regularitate şi se trimiteau la Bucureşti”

Scriitorul basarabean Ion Druţă, pe atunci deputat din partea RSS Moldoveneşti în Sovietul Suprem de la Moscova, a scris în ziarul „Moscovskie Novosti” un articol despre revoluţia română. Ziarul bucureştean „Adevărul” din 11 ianuarie 1990 publică tălmăcirea acestui articol. Druţă demască coomplezenţa cu care întreaga lume, inclusiv URSS, l-a tratat pe Ceauşescu, şi îşi exprimă părerea că în impresionanta solidaritate internaţională cu poporul român, care se manifesta atunci, există şi un simţămînt de culpabilitate. Reproduc şi eu articolul lui Ion Druţă:

Învăţămintele Revoluţiei

Ion Druţă, scriitor, deputat al poporului al URSS

Încă ieri pe străzile şi în pieţele Bucureştiului se vărsa sînge. Lumea s-a cutremurat de ceea ce poate pune la cale o putere nelimitată şi necontrolată. Instinctul autoconservării dă zor să se desprindă pe urmele proaspete concluzii, primele învăţăminte din revoluţia română. Oare nu vom putea cu ajutorul trecutului să privim în viitor?

Dostoevski, acest mare prooroc al lumii slave, a scris că omul este o fiinţă care se obişnuieşte cu orice. Continuă lectura

6 martie 1945 – preluarea puterii de către comunişti, prin guvernul Petru Groza

În 6 martie 1945 puterea politică în România era preluată de guvernul Petru Groza. Deşi acesta nu aparţinea formal Partidului Comunist – avea propria sa formaţiune politică numită Frontul Plugarilor -, în fapt instaurarea guvernului Groza a însemnat preluarea puterii de către comunişti şi aliaţii lor. Istoriografia comunistă era conştientă de acest lucru, cum se vede şi din articolul aniversar pe care-l reproduc mai jos, apărut în „Scînteia” din 6 martie 1953. Articolul recunoaşte implicarea sovietică în instaurarea guvernului Groza, precizînd că victoria a fost cu putinţă datorită forţelor armate sovietice.

6 martie 1945 – o etapă însemnată în lupta pentru democraţia populară Continuă lectura

Stalin – „cel mai mare om de ştiinţă al epocii noastre”

Azi 5 martie se aniversează 59 de ani de la moartea lui Stalin (explicaţie pentru cititorii mai tineri: fost conducător al URSS). Am mai prezentat pe blog articole comemorative ale acestei frumoase zi de primăvară:

Martie 1953: Stalin, “cel mai bun şi iubit prieten al poporului român”, e grav bolnav
5 martie 1953: moartea lui Stalin
Dan Deşliu şi Petru Dumitriu despre Stalin

În continuarea tradiţiei acestui blog, de a cinsti cum se cuvine moartea demnitarilor comunişti, prezint cititorilor un articol apărut în „Scînteia” din 9 martie 1953:

I. V. Stalin – corifeu al ştiinţei
de acad. prof. Traian Săvulescu, preşedintele Academiei R.P.R. Continuă lectura

A murit Leonida Lari. „Nimeni şi noi” – un articol din 1988

Actualizat 12 decembrie 2011, ora 2:40: Am isprăvit transcrierea articolului Leonidei Lari.

Leonida Lari, poeta basarabeană care a luptat pentru România Mare, a murit astăzi la Chişinău, la vîrsta de 62 de ani (linc).

Leonida Lari s-a născut la Bursuceni, lîngă Bălţi. A fost deputată în Sovietul Suprem al URSS (1988-1990) şi membră în Biroul Permanent al Frontului Popular din Moldova (1990-1992). A fost deputată şi în parlamentul României, iniţial pe lsitele PNŢCD, apoi a trecut la Partidul România Mare.

Dumnezeu s-o odihnească! Vă voi prezenta unul din articolele publicistice ale Leonidei Lari – „Nimeni şi noi”, din „Literatura şi Arta” din 13 octombrie 1988. Articolul se referă la atacurile anonime la adresa mişcării naţionale care apăreau în presa de partid din Basarabia. E scris cu chirilice, transcrierea sa cu litere latine va dura ceva timp – voi actualiza aici transcrierea articolului pe măsură ce o voi face. Comentariile mele au fost inserate cu litere cursive între paranteze drepte. De remarcat că problema la care se referă autoarea – faptul că moldovenii nu-şi găsesc de lucru în republica lor şi sînt siliţi să emigreze în alte părţi, nu e rezolvată nici acum.

Nimeni şi noi Continuă lectura

Operaţiunea „Golgota” – planul secret de atribuire de merite KGB-ului

Pe saitul „Evenimentul Zilei” din 1 decembrie 2011 (linc) e publicat articolul „Operaţiunea Golgota – planul secret al KGB de dezmembrare controlată a URSS” scris de Adrian Pătruşcă. Articolul conţine un interviu cu doctorul în istorie Constantin Corneanu, care este cunoscut şi drept colaborator al Institutului Revoluţiei Române condus de Ion Iliescu (a publicat mai multe articole în „Caietele Revoluţiei” editate de acest institut). Continuă lectura

1988, Chişinău: Neformal despre „neformali”. „A fost adoptată decizia: Cu organele de partid să ducă tratative numai cei fără de partid”


După articolul lui Vitalie Atamanenco „Averse, reverse şi extremităţi” din „Moldova Socialistă” din 24 iulie 1988, prezentat şi pe acest blog (linc), presa de partid din Chişinău avea să publice un al doilea articol critic la adresa incipientei mişcări naţionale din RSS Moldovenească: articolul „Neformal despre neformali” a lui V. Efremov. Dacă articolul lui Atamanenco apăruse întîi în „Moldova Socialistă” şi avea să fie tradus în ruseşte pentru a fi publicat şi în „Sovetscaia Moldavia”, articolul lui Efremov a apărut întîi în ruseşte în „Sovetscaia Moldavia” şi avea să fie tradus pentru republicare în „Moldova Socialistă”. Prezint şi acest articol cititorilor mei. Comparativ cu articolul lui Atamanenco, Efremov are un stil mai de „politruc”: cu multe cuvinte comunică puţine informaţii concrete şi face des referiri la documentele de partid. Răzbate din scrisul său îngrijorarea de care era cuprinsă conducerea de partid din RSS Moldovenească că va scăpa controlul asupra mişcărilor „neformale” care organizau mitinguri la Chişinău. Cred că articolul lui Efremov este util celor care vor să înţeleagă spiritul vremurilor respective.

Neformal despre „neformali” [comentariu nesemnat din partea redacţiei]

La 27 iulie „Sovetscaia Moldavia” a retipărit în paginile sale articolul „Averse, reverse şi extremităţi”, publicat în gazeta „Moldova Socialistă” din 24 iulie anul curent. Imediat, a doua zi, la redacţie au început să ne telefoneze cititorii. Ei ne-au mulţămit pentru articolul foarte onest şi ecstrem de necesar a lui V. Atamanenco. În sfîrşit, ziceau ei, au fost puse toate punctele pe „i”. Nu de alta dar, în oraş de acum circulau tot felul de zvonuri, de fraze nesănătoase.

Din articolul semnat de V. Atamanenco devin clare şi scopurile şi, cu atît mai mult, acţiunile concrete ale unor membri ai clubului „A. Mateevici” şi ai „mişcării democratice”, care nu au nimic comun cu scopurile, sarcinile şi nevoile poporului nostru, ale întregii societăţi, în general. În popor se spune just: omul se cunoaşte la nevoie, în situaţii ecstreme. Evenimentele din jurul Carabahului de Munte ne-au demonstrat convingător cine şi ce prezintă. Adevăraţii internaţionalişti şi patrioţi, oamenii maturi din punct de vedere civic au reacţionat profund la discordiile apărute, au apreciat acestea ca pe o nenorocire, s-au străduit să facă totul ca să găsească, liniştit şi rezonabil, o ieşire optimă din situaţia creată. Astăzi alţii, însă, s-au dezlănţuit, au încercat în fel şi chip să ecstindă conflictul, discordia naţională. În rezultatul acţiunilor negîndite şi antisociale, celor două republici-surori – Armeniei şi Azerbaigeanului, întregii ţări i-au fost cauzate daune imense. Dar cu ce măsură poate fi calculată dauna morală? Cui au servit toate acestea? Poporului? Nici într-un caz. Oamenii vor să făurească în mod liniştit şi paşnic, să facă viaţa mai bună, iar nu mai rea. Continuă lectura

1988, Chişinău: Ce se vorbeşte la întrunirile asociaţiilor neformale?

În 24 iulie 1988 ziarul „Moldova Socialistă” a publicat articolul lui Vitalie Atamanenco „Averse, reverse şi extremităţi”, în care este criticată activitatea organizaţiilor „neformale” (neînregistrate oficial) din RSS Moldovenească, care formau embrionul mişcării naţionale din Basarabia. Articolul a fost foarte discutat în epocă, fiind reprodus şi de ziarul de limbă rusă „Sovetscaia Moldavia” şi de alte ziare. „Moldova Socialistă” avea să continue în mai multe numere la rînd discutarea problemelor din acest articol. Articolul lui Vitalie Atamanenco reprezintă de fapt poziţia conducerii de partid a RSS Moldoveneşti faţă de mişcarea naţională incipientă din republică. În condiţiile gorbacioviste, comuniştii moldoveni nu mai puteau trimite în închisoare pe „naţionalişti”, dar, deducem din articol, tare le-ar fi plăcut. Unii din liderii mişcării naţionale sînt înfieraţi că au făcut puşcărie în trecut pentru atitudini antisovietice, şi se explică că au primit de fapt ceea ce au meritat. Printre cei criticaţi se numără şi Gheorghe Ghimpu (linc cu film documentar despre acesta), fratele lui Mihai Ghimpu, fostul preşedinte interimar al Republicii Moldova.

Unul dintre cei vizaţi în articol, Mihail Moroşanu (linc), a dat în judecată pentru defăimare ziarul „Moldova Socialistă” şi a cîştigat procesul, fapt care a fost o încurajare pentru mişcarea naţională basarabeană.

Articolul este lung, în stilul jurnalistic al vremii, dar îl voi reproduce integral fiindcă e un articol istoric cu privire la politica din RSS Moldovenească a anului 1988. Vitalie Atamanenco se arată a fi un jurnalist profesionist, care caută fapte relevante pentru a le înfăţişa cititorilor. Interpretarea pe care o face faptelor e din perspectiva convingerilor sale pro-sovietice, dar faptele sînt înfăţişate corect, fără dezinformări. Cred că astăzi una din cele mai bune căi de a-i omagia pe Gheorghe Ghimpu sau Mihail Moroşanu este republicarea articolului lui Vitalie Atamanenco.

Comentariile mele inserate în textul transcrierii articolului sînt cu litere cursive între paranteze drepte. Am evidenţiat cu litere îngroşate persoanele despre care e vorba în articol. Continuă lectura