1988, Chişinău. Procese cîştigate de activişti ai mişcării naţionale. Hărţuiri în raionul Ungheni

LA271088_09Săptămînalul „Literatura şi Arta” din 27 octombrie 1988, la rubrica „De joi pînă joi” scrisă de Dinu Mihail, informează despre hărţuirile la care sînt supuşi în raionul Ungheni activiştii „mişcării democratice pentru susţinerea restructurării”. Totodată, mai aflăm că ziariştii comunişti Vitalie Atamanenco şi Valeriu Efremov, care criticaseră mişcarea naţională din RSS Moldovenească şi unii conducători ai acesteia, au pierdut un proces civil pe acest subiect şi vor fi siliţi să publice dezminţiri. Informaţia venea după o campanie de presă împotriva mişcării naţionale care se desfăşura la Chişinău, semnificative pentru această campanie de presă fiind articolele, deja prezentate pe acest blog:
Vitalie AtamanencoAverse, reverse şi extremităţi, în “Moldova Socialistă” din 24 iulie 1988 (linc)
V. EfremovNeformal despre “neformali”, în “Moldova Socialistă” din 30 iulie 1988 (linc)
Articolele respective fuseseră retipărite în mai multe ziare, inclusiv din presa raională.

Transcriu ultimele 2 din cele 3 articolaşe publicate de „Literatura şi Arta” în rubrica „De joi pînă joi”.

Ce mai fac „neformalii”?

Înainte de a răspunde la această întrebare se impune o constatare de ordin general: cu toate că sînt aruncaţi în zona impublicităţii, cu toate că li se pun în cîrcă vini imaginare chiar şi atunci cînd spun că o jumătate de măr plus altă jumătate de măr fac în total un pumn de pesticide, oamenii care văd în restructurare o şansă istorică, un factor de înnoire spirituală şi socială, încearcă să acţioneze în spiritul timpului, în spiritul tezelor formulate fără echivoc de Mihail Gorbaciov.

Acum să trecem la concret: vreo 30 de intelectuali şi oameni ai muncii din Corneşti, raionul Ungheni, au hotărît să formeze – Sfinte Dumnezeule, păzeşte-ne de asemenea cumpene! – un grup de sprijin. Stop: ce fel de grup de sprijin?! Nu cumva pentru susţinerea… ? Da, un grup de sprijin pentru Mişcarea democratică din Moldova pentru susţinerea restructurării. Continuă lectura

1988, Chişinău: Neformal despre „neformali”. „A fost adoptată decizia: Cu organele de partid să ducă tratative numai cei fără de partid”


După articolul lui Vitalie Atamanenco „Averse, reverse şi extremităţi” din „Moldova Socialistă” din 24 iulie 1988, prezentat şi pe acest blog (linc), presa de partid din Chişinău avea să publice un al doilea articol critic la adresa incipientei mişcări naţionale din RSS Moldovenească: articolul „Neformal despre neformali” a lui V. Efremov. Dacă articolul lui Atamanenco apăruse întîi în „Moldova Socialistă” şi avea să fie tradus în ruseşte pentru a fi publicat şi în „Sovetscaia Moldavia”, articolul lui Efremov a apărut întîi în ruseşte în „Sovetscaia Moldavia” şi avea să fie tradus pentru republicare în „Moldova Socialistă”. Prezint şi acest articol cititorilor mei. Comparativ cu articolul lui Atamanenco, Efremov are un stil mai de „politruc”: cu multe cuvinte comunică puţine informaţii concrete şi face des referiri la documentele de partid. Răzbate din scrisul său îngrijorarea de care era cuprinsă conducerea de partid din RSS Moldovenească că va scăpa controlul asupra mişcărilor „neformale” care organizau mitinguri la Chişinău. Cred că articolul lui Efremov este util celor care vor să înţeleagă spiritul vremurilor respective.

Neformal despre „neformali” [comentariu nesemnat din partea redacţiei]

La 27 iulie „Sovetscaia Moldavia” a retipărit în paginile sale articolul „Averse, reverse şi extremităţi”, publicat în gazeta „Moldova Socialistă” din 24 iulie anul curent. Imediat, a doua zi, la redacţie au început să ne telefoneze cititorii. Ei ne-au mulţămit pentru articolul foarte onest şi ecstrem de necesar a lui V. Atamanenco. În sfîrşit, ziceau ei, au fost puse toate punctele pe „i”. Nu de alta dar, în oraş de acum circulau tot felul de zvonuri, de fraze nesănătoase.

Din articolul semnat de V. Atamanenco devin clare şi scopurile şi, cu atît mai mult, acţiunile concrete ale unor membri ai clubului „A. Mateevici” şi ai „mişcării democratice”, care nu au nimic comun cu scopurile, sarcinile şi nevoile poporului nostru, ale întregii societăţi, în general. În popor se spune just: omul se cunoaşte la nevoie, în situaţii ecstreme. Evenimentele din jurul Carabahului de Munte ne-au demonstrat convingător cine şi ce prezintă. Adevăraţii internaţionalişti şi patrioţi, oamenii maturi din punct de vedere civic au reacţionat profund la discordiile apărute, au apreciat acestea ca pe o nenorocire, s-au străduit să facă totul ca să găsească, liniştit şi rezonabil, o ieşire optimă din situaţia creată. Astăzi alţii, însă, s-au dezlănţuit, au încercat în fel şi chip să ecstindă conflictul, discordia naţională. În rezultatul acţiunilor negîndite şi antisociale, celor două republici-surori – Armeniei şi Azerbaigeanului, întregii ţări i-au fost cauzate daune imense. Dar cu ce măsură poate fi calculată dauna morală? Cui au servit toate acestea? Poporului? Nici într-un caz. Oamenii vor să făurească în mod liniştit şi paşnic, să facă viaţa mai bună, iar nu mai rea. Continuă lectura