Din cartea mea “Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost”, tipărită în 1997, redau declaraţia doamnei Dorina Aparaschivei, văduva lui Valentin Aparaschivei, ucis în 17 decembrie 1989 în Calea Girocului din Timişoara.
Valentin Aparaschivei s-a născut în comuna George Enescu, sat Dumeni (jud. Botoşani) în 10 iunie 1944. În 1989 era şofer la Întreprinderea nr. 7 Construcţii (Metcoms) Timişoara. Avea 2 copii.
Dorina Aparaschivei, soţia sa, e născută în 20 noiembrie 1952 la Glăvăneşti (jud. Bacău). În 1995 cînd mi-a dat declaraţia de mai jos, era magazioneră la întreprinderea de confecţii „1 Iunie”.
În 17 decembrie pe la amiază, împreună cu soţul şi o vecină, am plecat cu maşina să-l vizităm la spital pe vecinul nostru Zepa Aurel, care era internat la Clinica Maxilo-Facială (lîngă fîntîna punctelor cardinale).
La semafoarele din spatele hotelului Continental am întîlnit cordoane de militari care ne-au oprit. Ne-am întors şi am vrut să ocolim pe la podul Decebal. La intersecţia cu str. Pestalozzi era un pluton de militari cu scuturi, căşti şi bastoane (dar fără arme). Un mic grup de manifestanţi aruncau cu pietre spre militari. Aceştia fugeau după demonstranţi, ca să-i prindă.
Cînd am văzut ce se întîmplă, soţul a zis să ne întoarcem acasă. Am întors maşina, dar n-am apucat să facem 20 de metri cînd am auzit un vuiet. Erau 6 tancuri care veneau dinspre ştrandul Termal, avînd pe ele militari înarmaţi. Continuă lectura
