Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Profesoraşul care dirija cîntece în Piaţa Operei aprilie 14, 2011


Din cartea mea „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost” (1997) reproduc o declaraţie despre Ladislau Csizmarik. Acesta, profesor de muzică la Centrul Judeţean al Creaţiei Populare, născut la 12 martie 1939 la Gătaia (judeţul Timiş), avea 2 copii şi a fost ucis în 17 decembrie 1989, trupul său fiind ars la crematoriul din Bucureşti.

Declaraţia mi-a fost dată de domnul Ciprian Cipu, director la Centrul Judeţean al Creaţiei Populare (coleg de serviciu cu Csizmarik în 1989), în 25 iulie 1995.

În 14 decembrie 1989 colegul meu L. Csizmarik printre altele mi-a mărturisit că doreşte să se ducă la Maria la Biserica Reformată, că acolo se petrec lucruri interesante. L-am întrebat ce. Atunci el mi-a povestit că preotul de la acea biserică este în colimatorul securităţii şi că vor să-l expedieze. (more…)

 

Nicolae Bădilescu: „Recunosc, şi nu sînt mîndru deloc, că am fost unul dintre cei care au rostit pentru prima oară numele lui Iliescu” decembrie 6, 2010


Recent răposatul Nicolae Bădilescu, fost membru al Frontului Democratic Român, a povestit propriile sale fapte din decembrie 1989 în cartea lui Titus Suciu „Lumea bună a balconului” (Helicon Banat Timişoara, anul nu este indicat dar în prefaţă se spune că sînt aproape 6 ani de la revoluţie, deci 1995, paginile 67-87). Declaraţia domnului Bădilescu este o mini-cronică a revoluţiei de la Timişoara, acoperind o mare parte din momentele importante ale acesteia. Redau cîteva crîmpeie din această declaraţie. Comentariile mele sînt inserate cu litere cursive, între paranteze drepte.

Căderea zidului Berlinului şi revoluţia din Cehoslovacia au avut darul să mă facă să sper că Marele Moment nu era departe nici pentru noi. De aceea ascultam toate posturile străine în limba română, urmăream emisiunile Televiziunii Iugoslave, purtam discuţii interminabile cu prietenii (…)

Dar să ne întoarcem la ziua de 16. Am fost prin preajma bisericii reformate de pe la orele 14. Ştii ce aş putea zice că am făcut atunci acolo? Scandal ca toată lumea şi un fel de prospectare. (…) În prima fază cîte un strigăt: vrem aia, vrem aia. Or starea aceasta era exact aceea care trebuia să ne fi stăpînit dacă voiam să „începem ceva”. În consecinţă, am făcut şi eu cît am putut ca lumea să „înnebunească”: înjuram în stînga, în dreapta, mai strigam cîte o lozincă, îi îndemnam pe cei din jur să-şi verse năduful. (…) (more…)