Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în procesul revoluției (11). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Efectele psihozei şi divizării (tehnici ale dezinformării) – resimţite la nivelul întregii populaţii a României octombrie 30, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției”. Din capitolul „Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea)”, prezint acum subcapitolul „Efectele psihozei şi divizării (tehnici ale dezinformării) – resimţite la nivelul întregii populaţii a României”.

Vezi fragmentele anterioare ale rechizitoriului, comentate pe acest blog:

– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Constituirea grupului dizident Iliescu
– Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Principalele evenimente desfășurate în intervalul orar 12,06 – 16,00 din data de 22 decembrie 1989
– Revoluția în orașele României
– Preluarea puterii de către CFSN
– Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Introducere. Inducerea în eroare executată în mod direct de către conducerea CFSN

Fiindcă este vorba de un subcapitol lung, am introdus, cu litere cursive între parateze drepte, niște subtitluri cu zonele geografice la care se face referire. Aceste subtitluri sînt intervenția mea, ele nu apar în textul original al rechizitoriului. Subcapitolul conține informații interesante, multe cazuri concrete în care, în diferite părți ale României, s-au împușcat oameni din greșeală, pe fondul psihozei teroriste. Faptele expuse în acest subcapitol mi se par relatate corect, dar în unele cazuri s-ar fi putut argumenta mai bine, prin hotărîri judecătorești definitive care există în unele cazuri și dovedesc situațiile de fapt expuse în rechizitoriu. De pildă, se pomenește despre un caz pe care-l cunosc de la Timișoara – împușcarea a 3 persoane lîngă viaductul de peste Calea Aradului. Cazul l-am prezentat și pe acest blog (linc). Cred că este o lipsă a rechizitoriului că, deși faptele sînt expuse corect, nu se face referire și la hotărîrea judecătorească definitivă care a confirmat aceste fapte. (more…)

 

Locotenent-colonel Silviu Popescu, căpitan Valerian Stan şi colonel Nicolae Durac despre formarea CADA ianuarie 24, 2011


Locotenent-colonel Silviu Popescu, subminător al puterii de stat cu patalama eliberată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Fotografiat aici cu sufletul chinuit de dorul de Ţară, preferînd totuşi meleagurile apusene puşcăriilor Patriei.

Domnul locotenent-colonel în rezervă Silviu Octavian Popescu este un subminător al puterii de stat cu acte în regulă. După mineriada din 1991 care l-a răsturnat pe Petre Roman, a fost osîndit la 5 ani de puşcărie, alături de şeful minerilor Miron Cozma, pentru infracţiunea de instigare la subminarea puterii de stat prin participaţie improprie. Spre deosebire de Cozma nu a stat la puşcărie fiindcă a părăsit ţara. În 2007 Silviu Popescu se afla pe pagina de internet a poliţiei române, la rubrica „most wanted” (linc), alături de nume vestite precum Ommar Hayssam, Nicolae Popa, Gregorian Bivolaru şi Severin Tcaciuc. Între timp a fost scos de pe pagina aia, semn că poliţia română nu mai acordă respectul cuvenit celor care, în 1991, au pus umărul la răsturnarea guvernării feseniste.

Azi domnul Popescu este pensionar, supărat că statul român nu îi plăteşte pensie pentru anii lucraţi în România, şi şi-a exprimat dorinţa de a colabora cu „blogul lui Marius Mioc” în problemele legate de istoria anilor 1989-1991. L-am sfătuit să îşi creeze propriul sait pe internet, ceea ce a şi făcut. Pe adresa http://popescusilviucada.wordpress.com puteţi găsi mai multe articole ale domnului Silviu Octavian Popescu referitoare la perioada respectivă. Prezint mai jos un articol în care domnul Popescu vorbeşte despre înfiinţarea Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA). Am verificat informaţiile cu ajutorul colonelului (r) Nicolae Durac, fost membru CADA (ca şi Silviu Popescu, trecut în rezervă în 1990 de fostul ministru Victor Stănculescu; spre deosebire de domnul Popescu a izbutit prin instanţă să obţină reîncadrarea în armată). Domnul Durac nu este de acord cu unele afirmaţii ale domnului Popescu. După articolul lui Silviu Popescu prezint şi observaţiile domnului Nicolae Durac. Totodată, mai adaug şi un fragment din cele scrise de Valerian Stan în lucrarea „Istoric CADA şi ADM”, pentru a avea o imagine completă a acestor evenimente. Diferenţele de viziune asupra felului cum s-a format CADA dintre Popescu, Durac şi Stan sînt, cred eu, fireşti, datorită subiectivismului fiecăruia şi a informaţiilor diferite la care au avut acces fiecare din aceşti domni.

Silviu Octavian Popescu: Formarea CADA (more…)