Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în procesul revoluției (8). Revoluția în orașele României octombrie 7, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției” printr-un nou episod, în care sînt descrise evenimentele din orașele României, altele decît Bucureștiul, pînă la ora 18,30 din ziua de 22 decembrie 1989, oră la care ar fi început „inducerea în eroare care a afectat întreaga populație”.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Constituirea grupului dizident Iliescu
– Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
Principalele evenimente desfășurate în intervalul orar 12,06 – 16,00 din data de 22 decembrie 1989

Remarc în acest fragment că se neglijează hotărîrile judecătorești definitive, cu autoritate de lucru judecat, care au fost date în acești 30 de ani care au trecut de la revoluție. Ele nu sînt nici măcar pomenite în rechizitoriu, în schimb este pomenit iar Raportul Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”. Pînă și „Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de parchetele militare în perioada 1990 – 1994, în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989”, elaborată de Secţia Parchetelor Militare în 1994, este citată în rechizitoriul tot prin intermediul Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”, de unde deduc că Parchetul de azi nu a avut la dispoziție în mod direct sinteza cercetărilor făcută în 1994 de Parchetul Militar, ci doar prin intermediul dosarelor Comisiei Senatoriale.

Evenimentele descrise în acest capitol nu sînt în mod direct legate de învinuirile aduse inculpaților din proces, ceea ce poate fi o explicație a superficialității cu care s-a lucrat în această parte a rechizitoriului. Dar dacă tot s-a inclus acest capitol în rechizitoriu, cred că e inacceptabil că nu se pomenesc cercetările de pînă acum concretizate cu hotărîri judecătorești definitive, legate de revoluția din aceste orașe. (more…)

 

Rechizitoriul în procesul revoluției (6). Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu septembrie 12, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției” printr-un nou episod, legat de evenimentele din București, în dimineața de 22 decembrie 1989, sinuciderea fostului ministru al apărării Vasile Milea, numirea lui Stănculescu în funcția de ministru, ședința C.P.Ex. din dimineața de 22 decembrie și fuga Ceaușeștilor din clădirea CC. Înainte de a prezenta fragmentul de rechizitoriu, fac cîteva comentarii legate de acest fragment.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Constituirea grupului dizident Iliescu
– Timișoara – autoritate de lucru judecat
Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada

În ceea ce privește moartea generalului Vasile Milea, Parchetul concluzionează că a fost o sinucidere. „S-a realizat chiar şi o reconstituire a stării de fapt existente şi s-a conchis că scenariul asasinării ministrului apărării s-a dovedit imposibil, singura concluzie viabilă fiind aceea a sinuciderii”. Se citează din nou din raportul Comisiei Senatoriale (care, reamintesc, a fost boicotată la Timișoara): „Dacă gl. Milea ar fi executat întocmai ordinul lui Ceauşescu şi ar fi deschis focul cu tot armamentul asupra revoluţionarilor, am fi avut mii de victime şi poate întreaga acţiune ar fi fost înecată în sînge”. Se susține astfel că regimul comunist ar fi fost capabil în 22 decembrie 1989 să oprească revoluția. Pentru mine, care în 16 decembrie 1989 m-am alăturat revoluției lîngă casa preotului Laszlo Tokes cînd erau acolo sub 200 de persoane, cu gîndul că e foarte posibil să răsturnăm regimul (nu știam sigur că vom izbuti să-l răsturnăm, dar consideram asta ca o variantă deplin posibilă), ideea că regimul ar mai fi putut să oprească revoluția în 22 decembrie 1989, după ce deja se revoltaseră mai multe orașe din țară și ieșiseră în stradă zeci de mii de bucureșteni, mi se pare aberantă. De altfel, însăși declarația lui Stănculescu, citată de Parchet, spune că la acel moment rezistența era inutilă și că printre cei din C.C. era o „panică pe care nu o vezi decît poate o singură dată în viaţă”.

Dar pe lîngă ce scrie Comisia Senatorială sînt amintite și cercetări proprii făcute de Parchet. Se lansează ipoteza: „Este foarte probabil ca încă înaintea sinuciderii ministrului apărării, pe fondul nemulţumirilor privind eficienţa represiunii, comandantul suprem să fi luat decizia numirii gl.lt. Stănculescu în funcţia de ministru al apărării”. Se sugerează astfel, fără să se spună explicit, că Milea s-ar fi sinucis după ce și-a dat seama că a căzut în dizgrația lui Ceaușescu. Martorul Silviu Curticeanu enumeră astfel ipotezele motivului sinuciderii lui Milea: „Ori s-a speriat de faptul că Ceauşescu l-a ameninţat că îl pune în faţa plutonului de execuţie, ori a văzut că armata nu-i mai răspunde şi nu mai poate face nimic, sau pentru că ştia că şi armata poartă o vină în legătură cu cele întîmplate”. (more…)

 

Rechizitoriul în dosarul revoluției (5). Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada iulie 8, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției” printr-un nou episod, legat de evenimentele din București, în 21 decembrie 1989 și noaptea de 21/22 decembrie 1989. Înainte de a prezenta fragmentul de rechizitoriu, fac cîteva comentarii legate de acest fragment.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
Constituirea grupului dizident Iliescu
Timișoara – autoritate de lucru judecat

Și în acest fragment se vede problema recurentă și de fond a rechizitoriului, de a se bizui pe cercetările Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”. Reamintesc contestarea activității acelei comisii chiar în perioada cînd își desfășura lucrările:
– Polemica cu Sergiu Nicolaescu, legată de raportul Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” pe care o condusese
– Adresările Asociaţiei „17 Decembrie” către Comisia Senatorială „Decembrie 1989” condusă de Valentin Gabrielescu
– Boicotarea Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” de către Asociaţia „17 Decembrie”
– Emisiune TV despre revoluţia din 1989, cu Sergiu Nicolaescu nervos
– Vizita la Timişoara a unor membri ai comisiei senatoriale „Decembrie 1989” (1994)
– Despre Chiţac şi Stănculescu, în 1999 (1). Comisia Senatorială „Decembrie 1989” a fost boicotată de revoluţionarii din Timişoara (video)
– 31 martie 1994, audierea mea la Comisia Senatorială „Decembrie 1989”. „Prejudecata dumneavoastră este că trebuie să se afle adevărul despre revoluţie”

În ceea ce privește organizarea mitingului din 21 decembrie 1989, Parchetul consideră că inițiativa i-a venit personal lui Nicolae Ceaușescu, în mod „spontan”. Este citată o declarație a lui Silviu Curticeanu, șeful Cancelariei Prezidențiale, care descrie felul cum Nicolae Ceaușescu a hotărît mitingul, cum a discutat cu Barbu Petrescu, primarul capitalei, pentru organizarea acestuia și surprinderea lui Iulian Vlad, șeful securității, cînd a aflat că se plănuiește acest miting. Cu alte cuvinte, ideea că mitingul a fost pus la cale de securitate cade.

Tulburarea mitingului este pusă pe seama unor benzi cu sunete de joasă frecvență care au fost difuzate din autospeciale ale UM 02348 București. Este citată mărturia ofițerului Ionel Dumitrescu, dată în 30 octombrie 2017 la Parchet, același martor precizînd însă că benzile magnetice respective nu apăreau ca fiind înregistrate în evidențele unității. De altfel, la scurt timp după obținerea acelei mărturii, Parchetul a dat și un comunicat (linc) în care anunțat că a lămurit dezorganizarea mitingului din 21 decembrie 1989 și declanșarea protestelor din București. Mi-am exprimat la vremea respectivă scepticismul față de descoperirile parchetului, în articolul Tulburarea mitingului lui Ceauşescu din 21 decembrie 1989. Parchetul General în 2017 şi Agenţia France Presse în 21 decembrie 1989 (linc). (more…)

 

Rechizitoriul în dosarul revoluției (4). Timișoara – autoritate de lucru judecat iunie 27, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției” printr-un nou episod, legat de evenimentele din Timișoara. Înainte de a prezenta fragmentul de rechizitoriu, fac cîteva comentarii legate de acest fragment.

Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
Constituirea grupului dizident Iliescu

În acest fragment de rechizitoriu se preia, cu autoritate de lucru judecat, constatările din 2 procese legate de revoluția din Timișoara: „Procesul celor 25” (inculpat principal Ion Coman) – început în 1990, ș procesul Chițac-Stănculescu, început în 1997, după ce Ion Iliescu pierduse puterea politică. Există și alte procese ale revoluției din Timișoara care cred că ar fi trebuit amintite ca autoritate de lucru judecat: procesul Calea Lipovei, în care au fost condamnați generalul Constantin Rotariu. locotenent-colonelul Ion Păun și căpitanul Constantin Gheorghe pentru morții și răniții din 17 decembrie 1989 din zona Calea Lipovei din Timișoara – proces care întărește faptul că Ministerul Apărării Naționale s-a implicat în reprimare (Decizia 359/2002 a Curții Supreme de Justiție), dar și alte procese mai mici, cum ar fi cel al milițianului Vasile Bandula, condamnat pentru rănirea prin împușcare a lui Vasile Moldovan, în 18 decembrie 1989, în Piața Badea Cîrțan din Timișoara (Sentinţa nr. 1 din 28 septembrie 1990 a Tribunalului Militar Extraordinar Timişoara şi Decizia nr. 16 din 14 decembrie 1990 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti) – care întărește ideea că Ministerul de Interne s-a implicat în reprimare, fiindcă mai nou și implicarea Minsiterului de Interne e pusă la îndoială.

Parchetul observă corect că în prima fază nimeni din M.Ap.N. nu a fost inculpat. A fost tactica regimului Iliescu, în conducerea căruia făceau parte Victor Stănculescu (membru CFSN, ministru și membru în Consiliul Militar Superior care a coordonat lupta „antiteroristă”), Mihai Chițac (ministru) și Ștefan Gușă (membru CFSN și, conform lui Ion Iliescu – vezi „Ion Iliescu explică componența nominală a Comandamentului Militar Unic al FSN” (linc) și „Precizări suplimentare ale domnului Iliescu cu privire la componența nominală a Consiliului Militar Superior” (linc), membru și în Consiliul Militar Superior care a coordonat lupta „antiteroristă”, afirmație care se coroborează cu filmări din CC care-l arată pe Gușă dînd ordine legate de această luptă și cu declarații de martori), să ascundă implicarea M.Ap.N. în represiune. Declararea generalului Milea ca erou a fost parte din strategia FSN de falsificare a istoriei.

Ceea ce Parchetul nu spune este că FSN a încercat să evite tragerea la răspundere nu numai a celor din M.Ap.N. ci și a celor din securitate. În contextul anului 1990, cînd lumea era furioasă datorită morților de la revoluție, a fost imposibil pentru FSN să nu accepte deschiderea unor procese și prezentarea în fața publicului a unor inculpați. Au fost aleși mai ales inculpați din miliție, securitate și partid și doar ca excepție s-a acceptat deschiderea unui proces împotriva cuiva din M.Ap.N. (plutonierul Pavel Dumitru din Lugoj – linc, care a ajuns inculpat poate și datorită gradului mic pe care-l avea și faptului că în cazul său s-a putut susține că a tras din proprie inițiativă, fără ordin direct; dar chiar și în acest caz s-au făcut eforturi pentru a se obține o pedeapsă cît mai mică, promovîndu-se inclusiv un recurs în anulare). Dar FSN a ocrotit pe toți cei implicați în reprimarea revoluției. Am arătat acest aspect în articolul Cum a fost achitat colonelul Filip Teodorescu în procesul revoluției de la Timișoara (linc), dar el reiese și din numeroasele grațieri făcute de inculpatul Ion Iliescu (procesul Calea Lipovei, procesul C.P.Ex.). Aceste grațieri nici măcar nu sînt amintite în rechizitoriul Parchetului. Probabil fiindcă grațierea este o prerogativă legală a președintelui și nu poate fi încadrată la „crime împotriva umanității”, dar aceste grațieri snt o dovadă, fie și indirectă, în favoarea uneia din tezele rechizitoriului, anume existența unei înțelegeri între vărfuri decizionale ale M.Ap.N. și noua conducere politică a țării.

Redau mai jos următorul fragment din rechizitoriu.

III. Timişoara – autoritate de lucru judecat (more…)

 

Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus trimiși în judecată în „dosarul revoluției”. Nici un cuvînt despre „agenturili străine” în comunicatul Parchetului aprilie 8, 2019


Azi, pe saitul Ministerului Public a apărut un comunicat (linc) în care se anunță trimiterea în judecată, pentru crime împotriva umanității, a fostului președinte al României Ion Iliescu, a fostului viceprimministru Gelu Voican Voiculescu și a fostului șef al aviației militare general Iosif Rus. Totodată se dispune clasarea cauzei cu privire la Nicolae Ceaușescu, Iulian Vlad, Tudor Postelnicu, Vasile Milea, Nicolae Militaru, Victor Atanase Stănculescu, Ion Hortopan, Silviu Brucan, pe motiv că bănuiții au murit sau, în unele cazuri, deja au fost judecați, existînd autoritate de lucru judecat. Deasemeni, este clasată cauza cu privire la Petre Roman – fost primministru, Mircea Mocanu – fost comandant al apărării antiaeriene, Ștefan Dinu – fost șef al Direcției de Informații a Armatei, Teodor Brateș – redactor șef al TVR, Ioan Toma – fost ministru al tineretului și Viorel Igreț – fost primsecretar PCR Mureș, pentru că nu există dovezi concludente împotriva lor.

Remarc că în comunicatul Parchetului nu se pomenește nimic despre vreun amestec al agenturilor străine în revoluție, nici despre ruși, nici despre unguri, nici despre vreo înțelegere de la Malta. Îmi trezește nedumerire faptul că în comunicat este pomenit fostul șef al securității Iulian Vlad (cu mențiunea că se clasează cauza, acesta find deja judecat; oricum a murit între timp), dar nu e pomenit generalul Ștefan Gușă (deasemeni răposat), deși acesta apare în filmări alături de Iulian Vlad conducînd operațiuni militare din C.C. în cadrul a ceea ce Parchetul numește „o amplă şi complexă activitate de inducere în eroare (diversiuni şi dezinformări)”. Or, consideră Parchetul că numai operațiunile militare coordonate din Ministerul Apărării Naționale au fost diversioniste iar alea coordonate din C.C. n-au fost? Parchetul Militar vorbește despre „unii componenți ai Consiliului Militar Superior” care ar fi coordonat diversiunea. În 2011, la întrebarea mea expresă, Ion Iliescu răspundea pe blogul propriu (linc) nominalizîndu-l și pe Ștefan Gușă ca membru în acest consiliu, ceea ce e și logic avînd în vedere funcția ocupată de Gușă în acel moment (șef al Marelui Stat Major; totodată membru în CFSN). Redau mai jos, în întregime, comunicatul Parchetului: (more…)

 

Decretul de instituire a stării de necesitate, citit la TVR în 22 decembrie 1989: Se interzice circulația în grupuri mai mari de 5 persoane, precum și după ora 23 (video) noiembrie 19, 2018


TVR a pus pe youtube fragmentul din emisiunea sa din 22 decembrie 1989 în care George Marinescu anunță instituirea stării de necesitate. După aceea vorbește și despre moartea ministrului apărării naționale, Vasile Milea. Redau acest fragment și pentru cititorii mei.

Transcriere înregistrare: (more…)

 

Petiție pentru schimbarea numelui bulevardului Vasile Milea din Sibiu decembrie 29, 2017

Filed under: politica românească — mariusmioc @ 8:01 am
Tags: , ,

Ordinul lui Milea, aşa cum l-am copiat din dosarul procesului Chiţac-Stănculescu

În 22 decembrie, pe saitul petitieonline.com, a apărut o petiție cu titlul „Vrem schimbarea numelui bulevardului Vasile Milea din Sibiu în Bulevardul Regele Mihai I !” (linc). Redau textul acesteia:

Imediat după Revoluția Anticomunistă din  decembrie 1989, datorită unei percepții total eronate a unor fapte istorice, ultimul Ministru comunist al Armatei, Vasile Milea, a fost ridicat la rangul de erou, iar numele său a fost dat, în 1990, mai multor străzi, bulevarde și piețe de pe întreg cuprinsul țării. Și Sibiul, oraș-martir al Revoluției, s-a raliat acestei blamabile și pripite tendințe de glorificare a unui criminal comunist. Unul dintre cele mai importante bulevarde ale orașului poartă încă numele lui Vasile Milea, deși cei mai importanți și avizați istorici români sunt unanimi în a considera că nu există niciun element din biografia generalului comunist care să-l facă pe acesta să merite titulatura de erou. Dimpotrivă. O carieră banală, de lider comunist, a fost „încununată” prin participarea sa activă la reprimarea protestelor din Timișoara, unde, la ordinele sale, armata a tras și a ucis civili. După omorîrea civililor de la Timişoara, Milea a repetat ordinele ilegale de represalii la Bucureşti. Astfel, generalul Vasile poate fi considerat principalul complice al lui Ceaușescu la crimele din decembrie 1989 !

De aceea considerăm absolut necesar demersul de schimbare a numelui bulevardului Vasile Milea din Sibiu și susținem atribuirea numelui Regelui Mihai I, ca un semn de cinstire a personalității marcante a ultimului rege al României, o recunoaștere a rolului decisiv pe care acesta l-a jucat în istoria României și nu numai, precum și ca o reparație postumă după un lung și tragic exil impus de comuniști.

În concluzie, cerem Primăriei Sibiului să facă o reparație morală schimbînd denumirea bulevardului Vasile Milea, criminal comunist, cu denumirea Bulevardul Regele Mihai I. Așa cum ultimul senior, Corneliu Coposu și-a intersectat viața cu ultimul Rege, la fel se vor intersecta și bulevardele lor în centrul orașului.

(more…)