Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Generalul Vasile Milea, cetăţean de onoare al comunei Lereşti (Argeş). O treaptă calitativ nouă a propagandei ceauşiste septembrie 14, 2015


Ordinul lui Milea, aşa cum l-am copiat din dosarul procesului Chiţac-Stănculescu

Ordinul lui Milea, aşa cum l-am copiat din dosarul procesului Chiţac-Stănculescu

Comuna natală a generalului comunist Vasile Milea, Lereşti – judeţul Argeş, i-a oferit acestuia postmortem titlul de cetăţean de onoare, aflu dintr-un articol scris de profesor universitar doctor Corvin Lupu (linc), membru al Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere din SRI. Citez din articol:

Duminică 31 mai 2015, am dat curs invitației familiei generalului Vasile Milea și m-am deplasat la Lerești (Argeș). Comunitatea și administrația locale, împreună cu lideri politici ai județului, l-au evocat și distins pe generalul Vasile Milea cu titlul de Cetățean de Onoare al Comunei Lerești.

Vasile Milea a fost în decembrie 1989, ministrul apărării al regimului Ceauşescu, fiind implicat în încercarea de reprimare a revoluţiei. În 22 decembrie 1989 a murit împuşcat – unii (regimul Ceauşescu, dar şi concluzia oficială a autorităţilor postceauşiste) au spus că s-a sinucis, alţii au sugerat că a fost ucis.

Prof. univ. dr. Corvin Lupu observă, legat de ceremonia din Lereşti:

Un lucru mi s-a părut remarcabil, respectiv faptul că în nici unul dintre cele două discursuri nu s-a mai promovat teza complet falsă potrivit căreia generalul Milea a refuzat să tragă în popor și, pentru a nu fi pus în această situație, s-ar fi sinucis. Aceasta a fost mereu teza mincinoasă a trădătorilor din Armată, din Securitate și a complotiștilor gorbacioviști (Iliescu & Co). În paginile revistei „Art-Emis” am arătat, pe parcursul unor articole, publicate începînd din ianuarie 2013, modul în care a fost asasinat generalul Vasile Milea, ultima piedică în calea loviturii de stat și a îngenunchierii depline a României. Cred că, în viitor, un număr tot mai mare de oameni va înțelege că meritul excepțional al lui Vasile Milea a fost acela de a fi refuzat să trădeze și de a fi continuat, în acele momente dramatice să-și facă datoria, pînă la moarte. De aceea este un erou. (…) Complotiștii și puciștii din decembrie 1989 i-au pătat memoria generalului Milea cînd, mințind în mod repetat, l-au declarat erou pentru că nu ar fi respectat legile și ordinele comandantului suprem și ar fi „trecut de partea poporului”. Adică, erou pentru că ar fi fost la fel de trădător ca și ei. Timpul corectează, încet și greu, dar sigur, manipulările îndelungate, acele „teze din decembrie”, cum le-a numit cercetătorul Cristian Troncotă.

(more…)

 

Corectitudinea politică se impune cu puşcăria august 4, 2015


copertalpDomnul Klaus Iohanis a promulgat legea 217/2015 (linc) prin care se impun pedepse, inclusiv cu închisoarea, pentru cei care manifestă anumite opinii „extremiste”. Legea completează de fapt o ordonanță de urgență din 2002, de pe vremea guvernului Năstase (OUG 31/2002) care avea același obiect. Inițiatorii legii sînt liberalii Crin Antonescu, George Scutaru și Andrei Gerea.

Încă în 2002, cînd a apărut ordonanța lui Adrian Năstase, eu mi-am exprimat public dezacordul asupra ei printr-un articol din presa timișoreană. Am reluat apoi articolul în cartea mea „Libertatea și politrucii” din 2003.

Îmi întrerup acum pauza anunțată legată de articolele de pe blog pentru a reproduce articolul meu din 2002. Părerile mele de atunci au rămas neschimbate. Mi se pare mai importantă libertatea de exprimare decît combaterea extremismului, și faptul că anumite idei prezente în spațiul public sînt greșite nu-l consider motiv pentru interzicerea acelor idei. După cum spunea Noam Chomsky „dacă nu credem în libertatea de exprimare a oamenilor pe care îi disprețuim, nu credem deloc în libertatea de exprimare”.

În ciuda opoziției mele la adresa limitărilor libertății de exprimare, nu exclud să încerc folosirea legii 217/2015 pentru a obține anularea denumirilor de stradă date în cinstea criminalului comunist Vasile Milea (linc) în diferite orașe. Deși normal ar fi ca acele denumiri să fie anulate nu ca efect al legii ci al voinței consilierilor locali.

Iată articolul meu din 2002:

Corectitudinea politică se impune cu puşcăria (more…)

 

Prima prezentare a persoanei lui Victor Stănculescu pentru publicul larg februarie 18, 2015


Stanculescu_Adev050190În ziarul „Adevărul” din 5 ianuarie 1990 a apărut, în cadrul rubricii „Adevărul vă prezintă guvernul României”, o prezentare a ministrului economiei naţionale Victor Atanasie Stănculescu. Ziarul „Adevărul” simpatiza cu regimul FSN nou-instalat, în contrast cu „România Liberă”, în care se admiteau şi critici la adresa acestuia. Cred că acest articol din „Adevărul” este prima situaţie în care este prezentat publicului larg din România persoana generalului Victor Stănculescu. Pe vremea regimului comunist, chiar şi biografiile persoanelor cu funcţii importante în cadrul regimului, altele decît cuplul dictatorial, erau necunoscute opiniei publice. E oarecum firesc demersul ziarului „Adevărul” de a face, pentru publicul larg (la acea vreme ziarul avea tiraj de aproape 1 milion exemplare, presa fiind foarte citită imediat după revoluţie), prezentări ale membrilor noului guvern. În cazul articolului despre domnul Stănculescu, remarc şi omisiunile din acesta: se pune problema „cum l-a prins Revoluţia” şi se răspunde că l-a prins cu piciorul în ghips, fără să se amintească absolut deloc faptul că domnul Stănculescu a fost la Timişoara în acele zile. Un lucru care era totuşi relevant, dat fiind că mai tîrziu domnul Stănculescu a fost osîndit la 15 ani închisoare anume pentru faptele de la Timişoara (chiar dacă a ispăşit efectiv mult mai puţin). Articolul din „Adevărul” nu e iscălit, dar se explică că prezentările membrilor guvernului sînt făcute pe baza relatărilor chiar a celor prezentaţi. Iată articolul:

Adevărul vă prezintă Guvernul României

Ideea de a prezenta miniştrii guvernului nu ne aparţine. Trebuie să o spunem de la început că sugestia ne-a fost dată prin sute şi sute de telefoane adresate redacţiei, solicitînd ca, în numele democraţiei şi libertăţii presei, cei care sînt împuterniciţi să conducă destinele ţării să fie bine cunoscuţi. Nu ştim dacă formula pe care o adoptăm este cea mai bună, dar credem că am reuşit ca, după îndelungi şi repetate insistenţe pe lîngă membri guvernului, să obţinem informaţiile necesare nu din dosarele de cadre, ci relatate direct de interlocutori. Mai precizăm că cei mai mulţi şi-au exprimat rezerva faţă de unele detalii, socotindu-le chestiuni de factură strict personală. Totuşi, pînă la urmă, cu acordul lor am convenit să le dăm publicităţii.

Astăzi: Ministrul economiei naţionale. General-colonel Atanasie Victor Stănculescu (more…)

 

Minciunile istoricului Cristian Troncotă. Declaraţia lui Iulian Vlad în procesul revoluţiei de la Timişoara mai 21, 2014


revistaSecu

Cristian Troncotă este un istoric la modă, care apare des în diferite emisiuni televizate (de pildă, în serialul „Moştenirea clandestină” al Monicăi Ghiurco). Pe saitul CNSAS poate fi citită revista „Securitatea” din decembrie 1987 (linc), publicaţie cu circuit închis a fostului Departament al Securităţii Statului, la care colabora cu un articol şi locotenentul major Cristian Troncotă. Avem deci explicaţia faptului că atîta lume din presa dîmboviţeană de astăzi îl consideră pe domnul Troncotă un expert în probleme de istorie recentă a României.

Ce a scris locotenentul major Cristian Troncotă în perioada ceauşistă are mai puţină importanţă. La vremea aceea dumnealui era o persoană prea măruntă şi publicase prea puţin ca să izbutească să se compromită din punct de vedere profesional. Adevărata autocompromitere profesională domnul Troncotă o poate realiza abia acum, în condiţiile libertăţii. (more…)

 

Unul din huligani am fost eu februarie 12, 2014


unuldinhuligani_ExpMag27_91Redau un articol publicat de mine în „Expres Magazin” nr. 27/1991. Articolul era o replică la un alt articol, „Lovitura de stat s-a pregătit şi la frontiera cu Ungaria”, semnat de cpt (r) I. Popescu şi publicat în „Expres Magazin” nr. 20/1991. Unul din inculpaţii procesului revoluţiei din Timişoara (osîndit în final la 15 ani închisoare) era colonelul Ion Popescu, şef al Inspectoratului Timiş al M.I. Mă întreb dacă el este sau nu autorul articolului la care am replicat – coincide numele, dar nu şi gradul. Distanţa mare (7 săptămîni) de la primul articol la publicarea replicii se datoreşte faptului că revista „Expres Magazin”, condusă de Ion Cristoiu, vîrful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revoluţiei (linc), n-a dorit iniţial să publice replica mea. Abia după ce am dat telefon revistei, în numele asociaţiei „17 Decembrie” Timişoara a răniţilor şi familiilor îndoliate din revoluţie (în cadrul căreia înfiinţasem Comisia pentru Adevăr şi Dreptate), am cerut imperativ să vină la telefon Ion Cristoiu şi l-am luat la rost pe un ton revoluţionar, a acceptat individul să publice şi replica mea. Pentru început, prezint articolul lui I. Popescu, care a pricinuit replica mea. Cu litere cursive între paranteze drepte e un comentariu al meu de acum.

Cpt. (r) I. Popescu: Lovitura de stat s-a pregătit şi la frontiera cu Ungaria

În august 1989, g-ral Iulian Vlad a făcut demersuri la M.Ap.N. pentru preluarea de către M.I. a pazei graniţelor, scop în care l-a vizitat pe g-ral mr Ştefan Guşe, şeful M.St.M. Aceste demersuri erau motivate de informaţiile care demonstrau că organizaţii maghiare, din România şi din străinătate, pregătesc o lovitură antiromânească ce urma să fie înfăptuită cu forţe paramilitare masive, în scopul ruperii Ardealului din trupul ţării. Atunci era deja conturată platforma UDMR, publicată imediat după 22 decembrie 1989 dar, întîmplător, antedatată. Din partea Ungariei acţiunea era condusă, după informaţiile adunate de organele româneşti de contrainformaţii pînă la revoluţie, de doi membri ai corpului diplomatic al Ungariei în România. (Dacă planurile au fost dejucate, aceasta se datorează numai faptului că populaţia României a transformat diversiunea antiromânească în răscoală anticomunistă, iar armata şi trupele M.I. au trecut de partea populaţiei. Fără această unitate de acţiune e foarte probabil ca aceste planuri să fi reuşit.) (more…)

 

Generalul Marin Oană – relatare despre revoluţia din Bucureşti decembrie 19, 2013


Oana_decl01Reproduc aici o declaraţie olografă a generalului Marin Oană, în 1989 locotenent-colonel şi comandant al regimentului 1 mecanizat Bucureşti, dată parchetului în dosarul revoluţiei. Respectiva declaraţie am depus-o şi la dosarul procesului prin care Oană doreşte să-şi recapete certificatul de revoluţionar. În data de 3 noiembrie 2009 Oană a dat o declaraţie scurtă, pe care n-o mai reproduc, în care spune că începînd cu 4 noiembrie va face declaraţii mai complete, ceea ce a şi făcut. Declaraţia e destul de amănunţită, ceea ce mă face să cred că Oană a avut la dispoziţie şi nişte însemnări ale sale mai apropiate în timp de momentul revoluţiei.

În declaraţie e descrisă perioada 17-25 decembrie 1989. Sînt pomenite primirea alarmei de luptă, trimiterea trupelor împotriva demonstranţilor pe 21 decembrie, retragerea în cazărmi pe 22 (Oană spune că a fost făcută din proprie iniţiativă, fără vreun ordin de la superiori), ordinul venit de la Stănculescu în 22 (rezultă de aici că acesta avea comanda efectivă a armatei la acea dată) de a merge la TVR, situaţia de la TVR în care „cadrele şi militarii în termen, în 10-15 minute am luat pumni şi palme ce nu am luat toată viaţa” şi cele întîmplate la TVR, inclusiv amănunte despre aducerea acolo a lui Nicu Ceauşescu sau „întîlnirea de taină” care s-a desfăşurat în cabinetul directorului TVR între unii lideri ai FSN (aici nu e limpezit de unde ştie Oană ce s-a discutat la acea întîlnire, din moment ce nu spune că ar fi participat la ea).

DECLARAŢIE      [notă procuror militar: 04.11.2009 Dată în prezenţa mea]

1. Subsemnatul Oană Marin, fiul lui Florea şi Maria, născut la 20.06.1946 în localitatea Alexandria, judeţul Teleorman, CNP (…), cu domiciliul în Bucureşti (…) dau următoarea declaraţie.

2. În perioada martie 1986 – aprilie 1990 am fost comandantul R 1 Mc [regimentului 1 mecanizat] (UM 01210 Bucureşti) dispusă în str. Antiaeriană nr. 4-6, sector 5, unitate care a participat direct şi nemijlocit la victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

3. În continuare voi prezenta în ordine cronologică, pe zile, momente şi ore, activitatea desfăşurată în perioada 17-26.12.1989. (more…)

 

Cercetările Parchetului în dosarul revoluţiei (26). Bucureşti. Moartea generalului Milea august 23, 2013


Continui prezentarea ordonanţei procurorilor Codruţ Mihalache, Marian Tudor şi Claudiu Culea în dosarul 97/P/1990 – dosarul mamut făcut de procurorul Dan Voinea prin conexarea mai multor cauze legate de revoluţia din 1989. Astfel, acesta a devenit dosarul principal legat de revoluţie, dar nu trebuie făcută greşeala de a-l considera singurul dosar cu acest subiect din arhivele parchetului.

Vezi şi primele părţi ale acestei ordonanţe:
Consideraţii generale
Istoricul dosarului
Situaţia de fapt generală
Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (1)
Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (2)
Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (3)
Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (4)
Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (5)
Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (6)
Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (7)
Bucureşti. Busculada de la mitingul lui Ceauşescu
Bucureşti. Răniţi şi ucişi de maşini militare
Bucureşti. Ucişi prin împuşcare în 21 decembrie şi noaptea de 21/22 decembrie 1989
Bucureşti. Răniţi în 21 decembrie şi noaptea de 21/22 decembrie 1989
Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (8)
Bucureşti. Agresaţi, reţinuţi, răniţi
Bucureşti. Răspînditori de manifeste şi alţii
Bucureşti. CC – situaţie generală
Bucureşti. Răniţi şi ucişi în zona CC (1)
Bucureşti. Răniţi şi ucişi în zona CC (2)
Bucureşti. Moartea lui Jean Luis Calderon
Bucureşti. Răniţi şi ucişi în zona CC (3)
Bucureşti. Răniţi şi ucişi în zona CC (4)
Bucureşti. Răniţi şi ucişi în zona CC (5)
Bucureşti. Un securist rătăcit în CC

În acest fragment este descrisă moartea generalului Vasile Milea, fostul ministru al apărării naţionale. (more…)