Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

William Totok a dat securităţii note informative sub nume conspirativ, dar nu este considerat colaborator al securităţii februarie 23, 2010


Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a răspuns cererii asociaţiei Civic Media legată de posibila colaborare cu securitatea a lui William Totok. Din răspuns, publicat de Victor Roncea în ziarul „Curentul” (linc) rezultă că William Totok a iscălit un angajament de colaborator al securităţii, preluînd numele conspirativ „Thomas” şi a dat note informative despre colegii săi din cercurile etnicilor germani cu preocupări literare, dar aceste elemente „nu se circumscriu prevederilor art. 2 lit. a şi b din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, astfel încît domnului Totok William (…) nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al securităţii”.

În decembrie 1989 William Totok era colaborator al postului de radio „Europa Liberă” şi a vorbit acolo despre revoluţia începută la Timişoara, fiind unul dintre cei care au făcut cunoscut în Vest cele întîmplate la Timişoara. Vezi, pe acest blog:
Cum s-a aflat în lume despre evenimentele din Timişoara
Radio Europa Liberă în 18 decembrie 1989 despre revoluţia din Timişoara (audio)
Radio Europa Liberă, emisiunea „Actualitatea Românească” din 19 decembrie 1989 (audio)
Radio Europa Liberă, „Actualitatea Românească” din 20 decembrie 1989 (audio)

Dau mai jos documentul emis de CNSAS unde se pot vedea mai amănunţit conţinutul notelor informative ale domnului William Totok. (more…)

 

O diferenţiere necesară: comunişti şi criminali comunişti septembrie 29, 2009


Una din tacticile criminalilor din decembrie 1989 a fost încercarea de a solidariza cu ei pe toţi cei care au slujit, într-un fel sau altul regimul comunist din România. Zvonuri despre primejdii născocite care ar ameninţa pe cei 4 milioane de membri PCR în cazul în care „legionarii” care organizau manifestaţiile anti-FSN ar ajunge la putere au fost parte din campania electorală a anului 1990. (more…)

 

Mărieş, agresat cu şprei lacrimogen de un jandarm de la Parchet, dus apoi la spital unde i s-a făcut perfuzie (video) septembrie 20, 2009


Teodor Mărieş, preşedintele asociaţiei „21 decembrie”, aflat în cea de-a 47-a zi de grevă a foamei, a fost agresat cu şprei lacrimogen de un jandarm de la paza Parchetului, atunci cînd, urmare a invitaţiei doamnei procuror general Codruţa Laura Kovesi, a dorit să urce în clădirea Parchetului ca să vadă cum decurge copierea documentelor din dosarul revoluţiei. Conform spuselor lui Mărieş, jandarmul n-a vrut să îngăduie intrarea în clădire cu aparat de filmat, deşi procuroarea generală acceptase acest lucru, şi nici n-a vrut să dea telefon să verifice că se primise acceptul procuroarei generale de a se filma.

După incident, Mărieş a fost dus la spital unde i s-au spălat ochii şi i s-a făcut o perfuzie. La sfîrşitul filmării de la spital se vede că preşedintele asociaţiei „21 Decembrie” a ajuns doar piele şi os.

Mai jos, comunicatul asociaţiei „21 Decembrie” despre această întîmplare şi cîteva materiale filmate puse pe youtube de membri ai asociaţiei „21 Decembrie”. (more…)

 

Ce a făcut Mărieş la revoluţie? septembrie 11, 2009


Fostul preşedinte Ion Iliescu, care de multă vreme e supărat pe Teodor Mărieş, repetă pe blogul propriu (linc) declaraţiile pe care le-a dat şi ziariştilor despre Teodor Mărieş: (more…)

 

Moldova Suverană: 200 mercenari din Transnistria plătiţi cu 50 euro pe ceas, au participat la lovitura de stat pregătită cu logistică românească aprilie 10, 2009


Cred că este interesant pentru cititori să ştie şi ce scrie presa comunistă din Republica Moldova. „Moldova Suverană” lansează scenarită la greu, concurînd presa românească. Citez dintr-un articol de Ion Berlinschi şi Mihai Conţiu intitulat „Lovitura de stat a fost pregătită cu logistică românească”, unde ni se dă şi o listă a celor aflaţi în vizorul comuniştilor şi care e posibil ca în viitor să aibă necazuri. E bine să urmărim soarta acestor oameni. (more…)

 

Ruşii şi revoluţia română din 1989 – două păreri opuse: Ion Raţiu şi Virgil Măgureanu decembrie 21, 2008


E la modă în presa şi televiziunile din România să se spună că în decembrie 1989 Uniunea Sovietică, Mihail Gorbaciov personal, au plănuit şi realizat răsturnarea lui Ceauşescu.

Ce este foarte clar pentru „analiştii” şi „experţii” români, nu era chiar aşa de limpede în decembrie 1989 pentru presa americană.

img_0020

„Chicago Sun Times” din 20 decembrie 1989 publică un articol despre revoluţia începută la Timişoara în care estimează că ar putea fi sute de morţi (e citat ziarul „Magyar Hirlap” care scrisese despre 300 de morţi şi agenţia iugoslavă Tanjug care pomenise „mai multe sute” de morţi). Ziarul menţionează şi tăcerea autorităţilor române despre acest subiect.

După revoluţie multă lume a acuzat presa occidentală că ar fi exagerat numărul morţilor. Însuşi Ion Iliescu, în cartea sa „Revoluţie şi reformă” deja comentată pe acest blog scria, referindu-se la dezinformarea cu cei 60000 de morţi de la procesul Ceauşescu: „cifra victimelor, pe care într-un prim moment am luat-o drept bună, 60000 de morţi, nu exista decît în imaginaţia corespondenţilor de presă” (pag. 6 prima ediţie, pag. 18 a 2-a ediţie a cărţii). De fapt, abia după anunţarea oficială, de către CFSN, a numărului de 60000 de morţi, au căpătat credibilitate celelalte relatări exagerate legate de numărul morţilor. După cum se vede şi din exemplul de mai sus, presa occidentală era mult mai ponderată în aprecieri. Aruncarea vinii pentru exagerarea numărului morţilor asupra presei este parte din campania de falsificare a istoriei care urmăreşte ascunderea adevăraţilor vinovaţi de dezinformare – adică cei implicaţi în procesul lui Ceauşescu (Ion Iliescu, Victor Stănculescu, Virgil Măgureanu).

img_0021

Interesantă mi se pare analiza agenţiei Reuters publicată de Chicago Sun Times din 20 decembrie 1989 cu titlul „Romanian upheaval perplexing for Soviets”. Se exprimă aici idei care au ajuns nepopulare în România anului 2008: că sovieticii sînt „perplecşi” de răscoala din România, că Mihail Gorbaciov este în dilemă şi că are o politică de neamestec în treburile interne ale aliaţilor săi est-europeni. „Gorbaciov a spus clar că zilele în care Moscova îndepărta liderii est-europeni care nu îi conveneau, cum a făcut în Cehoslovacia în 1968, sînt terminate. Întrebat cu cîteva luni în urmă ce va face Cremlinul cu România, un membru al Comitetului Central Sovietic a spus în particular: „Ce aţi vrea să facem? Să trimitem tancuri?”, implicînd că aceasta era o opţiune exclusă”.

Chicago Sun Times îl citează şi pe Ion Raţiu: Conform lui Ion Raţiu, preşedinte al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, o organizaţie a emigraţiei, Gorbaciov va întîmpina mai mari probleme dacă Ceauşescu ar fi înlăturat decît a întîmpinat cu înlăturarea liderilor de tip vechi [comunişti negorbaciovişti – nota mea] din alte părţi. „Atît în RDG cît şi în Bulgaria există oameni care ar menţine sistemul, care ar ţine partea Moscovei şi ar căuta un compromis. Nu în România”, a scris Raţiu în London Times. Un aspect al problemei este Moldova, o republică sovietică de la graniţa cu România şi a cărei locuitori vorbesc româneşte. Bucureştiul are o veche pretenţie teritorială legată de Moldova. Diplomaţii spun că atîta vreme cît domneşte Ceauşescu, puţini moldoveni vor dori unirea cu România, dar aceasta s-ar putea schimba dacă el ar fi înlocuit cu un regim mai liberal.

În contrast cu părerile lui Ion Raţiu, conform cărora Moscova va avea probleme grave ca urmare a înlăturării lui Ceauşescu (implicit, că URSS n-are nici un interes în a-l schimba pe Ceauşescu), apar părerile unor scriitori de cărţi despre revoluţie precum Alex Mihai Stoenescu şi Virgil Măgureanu, care consideră că Moscova nu numai că a dorit îndepărtarea lui Ceauşescu, dar a şi acţionat concret pentru realizarea acestui obiectiv.

Cui să-i dăm crezare – lui Ion Raţiu sau lui Virgil Măgureanu? De pildă, pentru Victor Roncea de la ziarul „Ziua” răspunsul este limpede – cel mai de încredere este patriotul român Virgil Măgureanu (Imre Asztalos pentru apropiaţi). Acelaşi Roncea, într-un alt articol din „Ziua” în care face elogiul unui alt patriot român – fostul şef al Securităţii Iulian Vlad, se arată convins de existenţa, în decembrie 1989, a zeci de mii de agenţi sovietici în România.

În ţara în care, la 19 ani de la revoluţie, şeful securităţii Iulian Vlad este înfăţişat ca un mare patriot, membrul C.P.Ex. al C.C. al PCR Paul Niculescu Mizil ca un patriot şi opozant a lui Ceauşescu iar Virgil Măgureanu ca un dezvăluitor al adevărurilor revoluţiei din 1989 (toate acestea în ziare „anticomuniste” precum „Ziua” sau „Evenimentul Zilei”), n-ar fi de mirare ca Ion Raţiu să fie declarat agent KGB, care cu parşivenie încerca să ascundă rolul Uniunii Sovietice în răsturnarea lui Ceauşescu pretinzînd că aceasta ar crea mari probleme Moscovei.

 

Ion Caramitru la CC în 22 decembrie 1989 (1): Sînt oameni trimişi de noi. Opriţi focul! Toţi civilii să vină cu armele înapoi, se crează debandadă! (video)


Ion Caramitru cere oprirea focului în zona CC, în 22 decembrie 1989. Ulterior, despre Caramitru s-a afirmat tendenţios că „îndeplinea rolul de comandant militar” în zona CC (vezi Ioan Scurtu – „1989, an revoluţionar în istoria Europei”, în revista „de nivel academic” Clio 1989 nr. 1/2005, editată de Institutul Revoluţiei Române) fiind chiar acuzat de Asociaţia Civic Media că s-a remarcat „drept cel care a declanşat distrugerea Bibliotecii Centrale Universitare (cu tot cu mai multe manuscrise ale lui Mihai Eminescu) şi a Muzeului Naţional de Artă”. Acuzaţiile mi se par tendenţioase, din înregistrarea de mai jos se poate vedea că Ion Caramitru pare a fi una din minţile lucide care şi-a dat seama că se trage fără rost şi încerca să oprească focul. Ar fi interesat de ştiut cine a dat ordinul „deschideţi focul!”, acela e vinovat de distrugerea Bibliotecii Centrale Universitare, şi poate tot acela (sau aceia) lansează diversiuni pe acest subiect, avînd şi sprijinul unor instituţii finanţate de la buget, precum Institutul Revoluţiei Române.

Semnalez că în cartea „Revoluţia română în direct” a lui Mihai Tatulici, la acest fragment (prezentat la paginile 121-122) lipseşte complet intervenţia lui Brateş, în schimb se continuă intervenţia lui Caramitru. Eu nu ştiu ce înregistrare a avut la îndemînă Tatulici, asta care a ajuns la mine e exact cum o vedeţi, Caramitru probabil îşi continuă discursul dar nu se mai aude ce zice fiindcă vorbeşte Brateş din studio. La transcrierea înregistrării am inserat nişte comentarii cu litere cursive între paranteze drepte, unde arăt şi ce apare la Tatulici. E posibil să fie nişte lucruri înregistrate de carul de reportaj din piaţă, dar la care, în transmisia televizată, sonorul să fi fost înlocuit cu comentariile lui Brateş.

Transcriere înregistrare:
00:00 Ion Caramitru: Agită steaguri româneşti! Sînt oameni trimişi de noi! Staţi liniştiţi! Ascundeţi-vă, lăsaţi armata! Opriţi focul! Opriţi focul! Opriţi focul! Opriţi focul! Opriţi focul! Opriţi focul! Staţi liniştiţi, armata să pună farurile pe Palat, să vedem steagurile lor! Toţi civilii să vină cu armele înapoi, se crează debandadă! Oameni buni, n-avem nevoie de arme, noi am cîştigat fără violenţă! Eu au tras! Îi vom pedepsi! Acum trebuie să-i capturăm pe cei de sus. Sînt cu steagurile noastre sus. Sînt oamenii noştri! Opriţi, vă rog! Opriţi, să se predea! Să se facă o delegaţie din partea armatei să meargă să îi captureze! Nu mai trageţi! Nu mai trageţi! Armata e cu noi, priviţi.
01:16 Bărbat: Aduceţi toate armele! Civilii care au primit arme, să aducă toate armele înapoi! Vă rugăm, facem apel la dumneavoastră, aduceţi toate armele înapoi! Toate armele!
01:34 Ion Caramitru: Fraţilor, nu mai trageţi, oamenii de pe Palatul Regal agită steagul. Nu mai e nevoie de arme! Liniştiţi-vă! Să coboare cu steagurile în mînă, să-i preia armata poporului! Nu mai trageţi, opriţi vă rog! E păcat de tinereţea noastră şi de lupta pe care am dus-o pînă acum! Liniştiţi-vă! Vă vorbeşte Ion Caramitru, liniştiţi-vă, nu e nevoie de panică! Nu de răzbunare fizică! Trebuie să-i judecăm. Armata e cu noi! Asta este strigătul nostru. Nu mai trageţi! Oameni care sînteţi în Palat, nu mai trageţi, este inutil. Tot poporul român e cu ochii pe voi. Singura şansă este să vă predaţi. Liniştiţi-vă, n-aveţi nici o şansă. Piaţa e înconjurată de armată, de tancuri, de tunuri, de mitraliere, de oameni cu mîinile goale. Liniştiţi-vă! Adunaţi-vă, puneţi-vă în două rînduri, coborîţi, veţi fi preluaţi de armată care vă va garanta, vă va garanta integritatea corporală. Vă rog să se facă din partea armatei o delegaţie. Sînt 9 oameni fără uniformă, militari care să preia prizonierii. Liniştiţi-vă, n-avem nevoie de panică, revoluţia am cîştigat-o. E păcat, Dumnezeu e cu noi. S-au primit mesaje din străinătate. Gorbaciov transmite salutările lui şi simpatia pentru revoluţia română. Din toată lumea civilizată, toată lumea modernă (urale) e alături de noi! Nu mai trageţi cu armele. Trebuie să dansăm, să ne bucurăm. Oamenii de acolo cu care am vorbit să se predea. N-au nici o şansă. Armata să-i protejeze. Nu ne trebuie răzbunare fizică! Avem nevoie de spirit şi de dreptate. Vă rog, armata, ofiţerii…[continuarea discursului lui Caramitru, conform cărţii „Revoluţia română în direct” de Mihai Tatulici, pag. 122, carte în care lipseşte complet intervenţia lui Brateş: … să formeze o gardă care să preia prizonierii de sus care se vor preda. Să vină cu steaguri, să coboare în ordine. Armata să meargă cu tancurile spre Palat, să se îndrepte spre el. Nu mai trageţi cu nimic, nu, că derutaţi toată atenţia noastră. Orice zgomot de armă, orice zgomot de petardă, derutează atenţia celor care trebuie să facă ordine. Liniştiţi-vă, armata e aicea, e cu noi. Nimeni în ţara asta nu mai respiră decît aerul nostru. Aerul nostru… liber. Oxigenul acestei lumi pe care în sfîrşit îl respirăm. Oamenii agită acolo steaguri. Lăsaţi-i să trăiască acum. S-ar putea să fie oameni dintr-ai noştri care s-au refugiat acolo. Nu ştim exact. Se pare că sînt şi femei şi copii care s-au refugiat]
03:54 Teodor Brateş (din studio, pe fondul imaginilor din Piaţa Palatului): Stimaţi telespectatori, stimaţi ascultători. Urmărind aceste momente din Piaţa Palatului, le însoţim cu veşti bune, veşti bune din mai multe zone ale ţării. Din Maramureş, începînd cu Baia Mare, toate întreprinderile, toate instituţiile, sînt în mîna poporului, activitatea se desfăşoară normal. O telegramă din Oradea: Situaţia este în mîinile luptătorilor uniţi pentru libertate şi democraţie, în numele poporului, români, maghiari şi de alte naţionalităţi. Reînoim apelul adresat…
04:28 Caramitru: Nu mai trageţi! Să se îndrepte acolo carele blindate şi oameni care să-i preia!
04:37 Bărbat: Să ia cineva de acolo cutia de cartuşe!
04:42 Ion Caramitru: Nu mai trageţi!
04:50 Bărbat: Armata (neînţelegibil) dictatură militară că nu asta am dorit! Sînt foarte mulţi!
04:55 Alt bărbat: Deci unde e? Unde sînteţi? O secundă, Pino [porecla lui Caramitru]
04:57 Bărbat: Vă rugăm, facem apel la toţi cetăţenii aflaţi în piaţă: Luaţi armele celor care le mai au în posesie şi aduceţi-le aici! Luaţi armele celor care le mai au în posesie şi aduceţi-le aici!
05:12 Ion Caramitru: Oameni buni! Sîntem aici adunaţi şi vă rugăm să rămîneţi. Se formează un guvern pe care trebuie să-l protejaţi! Vom avea grijă ca în acest guvern să aibă loc toţi reprezentanţii tuturor claselor sociale: muncitori, ţărani, intelectuali, militari, oameni de spirit, oameni care au suferit. Aceşti oameni trebuie să lucreze! Trebuie să lucreze cu protejare din partea dumneavoastră. [pauză 2 secunde, posibil lipsă înregistrare; în cartea lui Tatulici, pag. 122, Caramitru îşi continuă discursul cu: Vă vom reprezenta cît putem. Nimeni nu va pătrunde] …unde în guvern în aşa fel încît să nu se poată face ordine. Avem nevoie de ordine ca să se poată lucra! Toţi ochii Europei şi a lumii sînt asupra noastră! Nu mai trebe să se-audă gloanţe! Liniştiţi-vă, liniştiţi-vă!  E nevoie de ordine, numai aşa vom putea să răzbim. Am îndurat 25 de ani, mai aveţi răbdare încă o zi, juma’ de zi, cîteva ore! Vă rugăm!