Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

26 decembrie 1989. Brucan: Tendințele de a organiza mitinguri sînt fațeta politică a activității militare a elementelor teroriste. Doina Cornea: Avem încredere în cei care au rezistat. Pe domnul Iliescu nu-l cunosc din acest unghi. Petre Popescu: Situația devine mult mai critică. Bandiții pun megafoane pe ferestre (video) decembrie 28, 2017


Problema contestării FSN de către o parte a revoluționarilor din CC, chiar din decembrie 1989, a mai fost tratată pe acest blog:
– 26 decembrie 1989 – prima încercare de răsturnare a regimului Iliescu
– 26 decembrie 1989: TVR oprește primul miting anti-FSN (video)
– Cazimir Ionescu despre 26 decembrie 1989: La revoluționarii din Comitetul Central… a apărut o foarte periculoasă mișcare contrarevoluționară (video)
– 26 decembrie 1989: TVRL anunță apariția Partidului Democrat (video)

Domnul Viorel Ringhilescu, revoluționar bucureștean din CC, a pus pe youtube un fragment din emisiunea TVR din 26 decembrie 1989 în care Silviu Brucan numește acțiunea revoluționarilor din CC drept „terorism politic”. De remarcat și atacul furibund pe care Brucan îl lansează la adresa politicii lui Mihail Gorbaciov, apreciind că în URSS s-au făcut greșeli fundamentale și „în momentul de față n-au ce mînca oamenii sovietici”. Crainicul TVR Petre Popescu îi numește pe revoluționarii care contestau FSN drept „bandiți”. Doina Cornea, invitată și ea în emisiune (ceea ce nu se va mai întîmpla prea des ulterior) spune că nu-l cunoaște pe Ion Iliescu ca fiind printre persoanele care ar fi rezistat în timpul dictaturii. Brucan o liniștește: „îl cunoaștem noi”. Mai spune Doina Cornea să nu se tragă în tineri cu „gloanțe morale” – adică exact ce făcuse înainte Brucan cînd îi calificase pe revoluționarii care contestau FSN drept „fațeta politică a activității militare a elementelor teroriste”.

Precizez că eu îmi amintesc de Ion Iliescu exact cum și-l amintea Doina Cornea. Scriam într-un articol mai vechi (linc): „Ion Iliescu era o persoană căreia i se crease o aură de dizidenţă, dar nu se putea spune nimic concret în ce a constat dizidenţa dînsului. Unor foşti ştabi comunişti precum Bîrlădeanu sau Brucan sau securistului Dumitru Mazilu li se pot aduce multe critici, dar nu li se poate contesta faptul că au avut curajul iscălirii unor documente contestatare împotriva regimului Ceauşescu, dar despre Iliescu se ştia că nu iscălise nimic”. Între timp, cu ajutorul Institutului Revoluției Române condus de Ion Iliescu și a ceea ce numim, cu scîrbă și dispreț, mass-media bucureșteană, s-a creat în opinia publică ideea că dizidența lui Iliescu față de Ceaușescu e un fapt istoric de necontestat. De fapt, a fost un articol în revista „Time” pe vremea lui Ceaușescu în care lui Iliescu i se atribuia mincinos statutul de coleg de facultate a lui Gorbaciov și se presupunea că ar putea să-l urmeze pe Ceaușescu la conducerea țării. Articolul, difuzat prin zvonuri și poate pomenit și de Europa Liberă (aveau obiceiul să facă revista presei apusene despre România) a contribuit la răspîndirea (chiar și înainte de 1989) ideii că Iliescu s-ar fi opus lui Ceaușescu.

Se vede din acest fragment cum pretextul luptei cu „teroriștii” e folosit de FSN pentru a reduce la tăcere contestările la adresa legitimității sale.

Transcriere înregistrare (cu litere cursive între paranteze drepte comentarii ale mele): (more…)

 

Cazimir Ionescu despre 26 decembrie 1989: La revoluționarii din Comitetul Central… a apărut o foarte periculoasă mișcare contrarevoluționară (video) decembrie 26, 2017


Pe facebook domnul Viorel Ringhilescu (revoluționar bucureștean prezent în sediul CC) a pus recent (20 decembrie 2017) o filmare în care apare Cazimir Ionescu povestind despre ziua de 26 decembrie 1989. Am mai scris despre acea zi în articolul „26 decembrie 1989 – prima încercare de răsturnare a regimului Iliescu” (linc) și am prezentat și înregistrarea din emisiunea TVR cum TVR oprește primul miting anti-FSN (video). Discuția dintre domnii Ringhilescu și Cazimir Ionescu confirmă parțial cele semnalate de mine, cît și faptul că Ion Iliescu, în cartea „Revoluție și reformă”, distorsionează adevărul cînd pretinde că noua putere era „unanim recunoscută”. Contestarea FSN a început la scurt timp de la preluarea puterii de către FSN, și cei care au început contestarea sînt chiar revoluționari din decembrie 1989. E de amintit acest lucru în contextul în care indivizi de felul lui Dan Turturică scriu articole prin care încearcă să acrediteze ideea că Iulian Vlad, șeful securității, era cel care ar fi încercat să-l blocheze pe Ion Iliescu (linc). După ce s-a furat revoluția din 1989, se fură și contestarea lui Iliescu de imediat după revoluție și lupta pentru adevărul despre revoluție.

Redau discuția dintre Viorel Ringhilescu și Cazimir Ionescu și pentru cititorii saitului meu.

Transcriere înregistrare: (more…)

 

Manipularea FSN-istă din perioada imediat următoare revoluţiei septembrie 8, 2014


diploma22_27decÎn decembrie 2011 am publicat articolul „Eliminarea Timişoarei din istoria revoluţiei române” (linc) în care explicam una din tendinţele care s-au observat imediat după răsturnarea lui Ceauşescu, în mass media de la Bucureşti: trecerea sub tăcere a evenimentelor de la Timişoara şi prezentarea ca „revoluţie” doar a ceea ce s-a întîmplat la Bucureşti, după apariţia lui Ion Iliescu la TV. Sigur, n-a fost o trecere sub tăcere totală, căci nici nu se putea face aşa ceva. Evenimentele erau prea proaspete. Însă ideea că revoluţia a început abia după ce Ion Iliescu a acţionat (adică după ce Ceauşescu fugise din CC) era insidios răspîndită de televiziunea şi radioul public, aflate sub control FSN, cît şi de majoritatea ziarelor.

În martie 1990, în punctul 13 din Proclamaţia de la Timişoara (linc), se face observaţia: “Cu excepţia ziarului România Liberă, în presa, radioul şi televiziunea din Bucureşti evenimentele comentate ca revoluţionare sînt numai cele din 21-22 decembrie”. De fapt, chiar şi evenimentele din 21 decembrie 1989 de la Bucureşti erau minimalizate, fiindcă FSN-ul se înfiinţase abia în 22 decembrie.

În cazul Timişoarei exista un motiv suplimentar pentru FSN să facă uitat rolul acesteia în revoluţie (chestie deloc simplă şi neizbutită pe deplin, în ciuda eforturilor stăruitoare întreprinse; în ultimii ani, cu acelaşi scop s-a lansat şi varianta că revoluţia ar fi început la Iaşi – linc): prezenţa în conducerea FSN a unor persoane (generalii Stănculescu, Chiţac, Guşă) care fuseseră implicaţi direct în reprimarea de la Timişoara.

Prezint acum un document suplimentar care arată eforturile FSN de a minimaliza evenimentele de la Timişoara: este vorba de o „diplomă de onoare”, cu semnătura Ion Iliescu, dată domnului Viorel Ronghilescu, un revoluţionar din Bucureşti. Dar asemenea diplome au fost împărţite cu sutele în perioada imediat următoare revoluţiei. Perioada precizată în diplomă pentru zdrobirea tiraniei dictatorului este 22-27 decembrie 1989. Cu alte cuvinte, abia în 22 decembrie 1989 a început „zdrobirea tiraniei dictatorului”, ce a fost înainte de 22 decembrie (adică înainte ca Ion Iliescu să acţioneze) sînt chestii mărunte, fără importanţă. (more…)

 

Reacția mișcării „România Curată” la articolul meu în care criticam colaborarea cu Mircea Dogaru. „Revoluționarii nu sînt în stare să producă un lider autentic” iulie 23, 2014


După publicarea, în 21 iulie 2014 a articolului meu Mişcarea “Revoluţia curată” se înhăitează cu apărătorul criminalilor din decembrie 1989, colonel Mircea Dogaru (linc), domnul Alex Oprea, președintele sus-numitei mișcări, a publicat (tot în 21 iulie 2014) pe pagina sa proprie de facebook (linc) un comunicat pe care îl reproduc mai jos (am adăugat diacritice; am păstrat cuvintele scrise cu majusculă precum în textul original):

MIȘCAREA CIVICĂ REVOLUȚIA CURATĂ
cabinet președinte

COMUNICAT
în legătură cu afirmațiile unor persoane legate de colaborarea noastră cu MIRCEA DOGARU (more…)

 

Mişcarea „Revoluţia curată” se înhăitează cu apărătorul criminalilor din decembrie 1989, colonel Mircea Dogaru iulie 21, 2014


Alex Oprea (în roşu) şi simpatizanţi ai săi, la una din acţiunile de protest organizate în faţa sediului PSD Sibiu în timpul campaniei electorale pentru europarlamentare.

Alex Oprea (cu cămaşă roşie) şi numeroşii săi simpatizanţi, la una din acţiunile de protest organizate în faţa sediului PSD Sibiu în timpul campaniei electorale pentru europarlamentare. Barca pneumatică îl ironizează pe Victor Ponta care a folosit o asemenea barcă în timpul inundaţiilor. Sursă foto: facebook

De cîtăva vreme domnul Alexandru Mircea Oprea, un revoluţionar sibian, relativ necunoscut înainte (eu, cel puţin, nu auzisem de domnia sa) a înfiinţat o organizaţie numită „Mişcarea civică Revoluţia Curată”. Nu se ştie cîţi membri are această „mişcare”, nu am găsit publicată vreo listă a membrilor. În 30 mai 2014 pe saitul organizaţiei apărea un comunicat (linc) conform căreia „mişcarea” se află „în plin proces de înregistrare şi pe teritoriul României” – adică, cel puţin la acea dată nu fusese înregistrată juridic (dar mediatic era activă, sait propriu are din ianuarie, pe facebook şi pe portalul revoluţiei a avut multe intervenţii). La acţiunile mişcării „Revoluţia curată”, dacă domnul Alex Oprea nu se prezenta singur, nu erau mai mult de o mînă de oameni alături de dînsul. Asta nu a împiedicat respectiva mişcare să emită pretenţii că ar fi reprezentativă pentru revoluţionarii din România.

Acțiunile mișcării „Revoluția Curată” sînt concentrate pe ideea repunerii în plată a indemnizațiilor de revoluționar (linc) suspendate încă de pe vremea guvernului Boc.

„Revoluţia curată” are cel puţin 5 membri – Alex Oprea, Mihai Orbulescu, Dorin Aleonte, Ovidiu Stoenescu şi Viorel Ringhilescu, aceştia fiind pomeniţi într-un comunicat din 17 iulie 2014 publicat pe saitul mişcării (linc), în care se afirmă: (more…)