TVR 22 decembrie 1989. Securistul Gheorghe Stan: Întreaga unitate, care eram înarmaţi şi pregătiţi să intervenim, am depus armele (video)

La TVR, în 22 decembrie 1989, nu s-au difuzat doar ştiri cu securişti răi care otrăvesc apa sau trag asupra salvărilor. S-au difuzat şi ştiri despre securiştii buni care au trecut de partea revoluţiei, cum este aceasta în care securistul Gheorghe Stan anunţă adeziunea unanimă a colegilor săi la revoluţie. Interesant în acest fragment este că Gheorghe Stan spune că „eram înarmaţi şi pregătiţi să intervenim” şi face apel la colegii săi să depună armele. După revoluţie s-a pretins că Iulian Vlad a dat ordin securiştilor să încuie armele în rasteluri (vezi de pildă articolul „Iulian Vlad, audiat în dosarul evenimentelor din decembrie ’89” din „Gardianul” din 29 aprilie 2006, articol semnat doar cu iniţiale căci dezinformatorii nu vor să se compromită dîndu-şi numele complet). Intervenţia televizată a lui Gheorghe Stan arată că lucrurile nu au stat deloc aşa.

Transcriere înregistrare:

00:00 Gheorghe Stan: Sînt locotenent-colonel inginer Stan Gheorghe şi reprezint Securitatea statului, şi doresc să mă adresez colegilor mei care în acest moment precis se uită cu multă atenţie, pentru că eu am fost trimis aicea de una dintre cele mai importante direcţii din Departamentul Securităţii Statului. În momentul în care am luat cunoştiinţă cu deplină satisfacţie de derularea favorabilă naţiunii române a evenimentelor care s-au desfăşurat în ultimele zile, întreaga unitate, care eram înarmaţi şi pregătiţi să intervenim, am depus armele. A fost, nici măcar n-a fost o înţelegere, a fost o reacţie spontană de români, toată lumea am privit cu satisfacţie apariţia domnilor, pe care i-am stimat întotdeauna şi pentru care ne-a părut rău că s-a întîmplat ce s-a întîmplat, şi vreau să vă spun că m-am simţit onorat cînd, fără nici un fel de pregătire, în momentul în care domnul Sergiu Nicolaescu a făcut apelul frumos şi de la suflet, care l-a adresat Securităţii statului, noi am înţeles că putem să fim în continuare români buni, şi colegii mei în unanimitate, fără nici un fel de înţelegere, au zis, că aşa era, „tovarăşe colonel, dumneavoastră să ne reprezentaţi acolo”. Şi ne-am grăbit, am oprit şi noi o maşină şi ne-am deplasat cu cea mai mare urgenţă aici şi am reuşit să venim. Acum aş vrea să fac apel la colegii mei: Să ştiţi, colegii mei din departamentul securităţii statului, că cei care au luat puterea acuma şi care sînt reprezentanţi drepţi pentru poporul român, sînt hotărîţi ca să aplice legea, legea, o lege care precis acuma se va face şi se va îmbunătăţi, şi nu trebuie să vă fie frică. Fac apel la voi să nu folosiţi armele! Fac apel la voi să depuneţi armele! Să depuneţi armele pentru că poporul român asta aşteaptă de la voi. Nu e nevoie de masacru. Destule a făcut tiranul care a fost în mod fericit înlăturat! Fac apel la voi, dragii mei colegi, fac apel din toată inima pentru că ştiu ce e în sufletele voastre, pentru că în momentul în care a apărut la televizor şi s-a spus că decretul consiliului de stat este semnat de preşedintele Ceauşescu, o direcţie întreagă în care sînt 120 de ingineri au rămas stupefiaţi. Colegul meu, un alt director, zăcea căzut. Şi zic: „nea Traiane, stai ca un prost”. Şi zice: „Am rămas ca un prost”. Ne aşteptam să-şi dea demisia. Ne aşteptam să-şi dea demisia o unitate întreagă, o unitate întreagă de ingineri. Sîntem peste 120 de ingineri care ne-am străduit, ne-am străduit din toată inima să facem ca poporul să trăiască mai bine. Zilnic făceam informări în care arătam că poporul n-are aia, n-are aia (alt securist intervine: n-are pîine, n-are lumină, n-are căldură, mergea la el!) ne chinuiam (iar intervine celălalt securist: ştia tot ce păţeşte poporul, ştia suferinţele poporului!).

Valentin Ceauşescu, beneficiar al principiului restitutio in integrum

43 de tablouri ale unor pictori vestiţi, printre care Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Alexandru Ciucurencu, sînt pe cale de a fi restituite lui Valentin Ceauşescu, fiul fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu, după cum ne informează ziarul “Gardianul” din 11 august 2008. Tablourile respective, a căror valoare e estimată la jumătate de milion de euro, fuseseră confiscate de la locuinţa Ceauşeştilor în timpul revoluţiei din decembrie 1989. Valentin, unic moştenitor al familiei Ceauşescu după moartea fraţilor săi Nicu şi Zoie, a început demersurile de recuperare a bunurilor confiscate în 1989 după ce Parchetul l-a scos de sub urmărire pentru infracţiunile de subminare a economiei naţionale şi genocid.

Însă, după cum arată “Gardianul”, nici un judecător nu i-a cerut lui Valentin Ceauşescu “să dovedească modul în care aceste opere de artă au intrat în proprietatea sa ori a tatălui său. Magistraţilor le-a fost suficient că bunurile se aflau la revoluţie în domiciliul fraţilor Ceauşescu”. “Gardianul” consideră ca posibilă sursă a acestor tablouri o decizie din 1966 a Muzeului de Artă al RSR prin care mai multe tablouri au fost transmise spre folosinţă Gospodăriei de Partid a Comitetului Central al PCR, instituţie care asigura pe atunci protocolul demnitarilor, şi care putea folosi tablourile inclusiv în scopul decorării locuinţelor demnitarilor. Chiar dacă Ceauşeştii ar fi cumpărat acele tablouri, conform Legii 63/1974 dată chiar de Ceauşescu, ar fi avut obligaţia să le declare pentru evidenţa centralizată a patrimoniului naţional, sub sancţiunea confiscării. Nimeni însă nu s-a obosit să verifice aceste aspecte.

Pe lîngă restituirea tablourilor, Valentin Ceauşescu mai cere despăgubiri de 30 de lei pe zi, calculate din 1996, data cînd a cerut prima oară să i se restituie tablourile. Pînă acum, s-au adunat deja peste 100000 lei noi numai din aceste despăgubiri.

În acest context, prezint mai jos o înregistrare de la Televiziunea Română din decembrie 1989, cu arestarea Zoiei Ceauşescu, sora lui Valentin, răposată în 2006. Crainicii televiziunii sînt Victor Ionescu şi George Marinescu. Se afirmă la un moment dat că în posesia Zoiei Ceauşescu s-ar fi găsit valută (ceea ce era pedepsit cu puşcărie conform legislaţiei ceauşiste), chiar se subliniază că banii găsiţi “n-au capul lui Nicolae Bălcescu” (portretul lui Bălcescu fiind pe bancnotele ceauşiste de 100 lei), dar în imagine se văd doar bancnote cu chipul lui Bălcescu. Indignarea crainicilor (care cu cîteva zile înainte proslăviseră regimul Ceauşescu) faţă de cei care au supt din sudoarea poporului, va face deliciul cititorilor.