Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Lupta împotriva dezinformării în problema cadavrelor incinerate septembrie 15, 2017


Despre minciunile care s-au spus în legătură cu cele 40 de cadavre ale revoluționarilor timișoreni furate în timpul revoluției din spitalul județean și incinerate la București am mai scris pe acest blog (vezi la final lista de articole) și în cartea mea „Falsificatorii istoriei”. După ce înființasem „Comisia pentru Adevăr și Dreptate” în cadrul asociației „17 Decembrie” Timișoara a răniților și familiilor îndoliate din revoluție, m-am ocupat cu dezmințirea diferitelor informații false legate de revoluție, inclusiv balivernele despre morții incinerați la București. Asociația „17 Decembrie” includea familiile celor arși la crematoriul din București și astfel am cunoscut direct unele din familiile acestor victime.

Redau mai jos, din ziarul „Timișoara” din 16 iulie 1991, dezmințirea dată față de un articol publicat în „Dialog Liberal” – publicație tot din Timișoara, editată de Partidul Național Liberal.

Senzațional cu orice preț

În ziarul „Dialog Liberal” nr. 12/1991, dl. Emil Secuianu încearcă să facă lumină într-o problemă care a fost de mult lămurită: morții incinerați în timpul revoluției la București.

Cine a fost aceștia? Ofițeri D.I.A.! spune „Dialogul Liberal” și „Realitatea Tineretului” din Focșani. Agenți străini! spune „România Mare”.

De fapt, majoritatea acestor morți sînt cunoscuți. Comisia pentru Adevăr și Dreptate a trimis lista acestora la mai multe publicații, ea fiind publicată în „Renașterea Bănățeană” din 2 martie și în „Adevărul” din 13 martie 1991. Se pare însă că pînă nu vom trimite această listă tuturor celor peste 1000 de publicații care apar în România nu vor înceta speculațiile despre „marea enigmă a revoluției – morții incinerați la București”.

Dacă pînă acum nu cunoaștem adevărul despre revoluție, este și din cauza unor ziariști care caută senzaționalul cu orice preț.

COMISIA PENTRU ADEVĂR ȘI DREPTATE

(more…)

 

Timişoara, 1991: Revista „România Mare” în flăcări septembrie 25, 2015


Ziarul "Timişoara" din 14 martie 1991

Ziarul „Timişoara” din 14 martie 1991

A murit recent Corneliu Vadim Tudor, cel care, profitînd de libertatea adusă de revoluţia din 1989, a înfiinţat revista „România Mare”. Cu privire la revoluţia care i-a dat posibilitatea să ajungă senator şi la un moment dat a avut o şansă să ajungă chiar preşedinte al României, revista lui Vadim Tudor a scris mai ales minciuni, situîndu-se pe poziţia de apărare a criminalilor din decembrie 1989 dintre care o parte erau arestaţi şi judecaţi. În acest scop, revista a susţinut teoriile lui Ceauşescu cu privire la implicarea agenturilor străine la Timişoara, realizînd astfel 2 direcţii de apărare a criminalilor din 1989: pe de o parte se sugera că nu din rîndul forţelor armate române s-a deschis focul asupra manifestanţilor din 1989, ci din rîndul agenţilor străini, deci cei trimişi în judecată sînt nevinovaţi; pe de altă parte se sugera că, chiar dacă s-a deschis focul de către forţe armate române, acţiunea a fost legitimă, căci era vorba de apărarea independenţei şi suveranităţii naţionale în faţa unei agresiuni străine.

În decembrie 1990, cînd Timişoara era un bastion al rezistenţei anti-FSN în care se desfăşura greva pentru adevărul despre revoluţie (linc), articolul „Timişoara, ruşinea României” apărut în „România Mare” era tras la xerox şi răspîndit sub formă de manifest, pentru a înfuria lumea şi a o determina să participe la grevă. (more…)

 

Şeful DIA şi revoluţia din 1989 aprilie 10, 2012


Fostul şef al Direcţiei de Informaţii a Armatei, Ştefan Dinu, a murit recent (linc). Cu acest prilej reamintesc nişte comentarii ale mele publicate în presa timişoreană în 2004, reluate în 2005 şi în cartea mea „Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional”, despre dezvăluirile domnului Dinu legate de revoluţia din 1989. Între paranteze drepte şi cu litere cursive sînt comentarii ale mele actuale.

Şeful DIA şi revoluţia din 1989

            În 4 numere consecutive ale Jurnalului Naţional (26-29 aprilie 2004) ni se prezintă „dezvăluirile” despre revoluţie ale şefului Direcţiei de Informaţii a Armatei (DIA) din decembrie 1989, viceamiralul Ştefan Dinu. Aceste dezvăluiri sînt de două feluri: fapte la care dl. Dinu a fost martor ocular şi fapte despre care dl. viceamiral vorbeşte din auzite sau prin deducţiile acelei cantităţi de logică de care dispune.

Pentru faptele de primul fel acordăm încredere spuselor fostului şef al DIA. Credem deci că a existat o încercare a lui Ilie Ceauşescu de a prelua conducerea armatei după moartea lui Milea, încercare susţinută iniţial chiar şi de Ştefan Dinu. Credem că în 22 decembrie 1989, ora 10, după sinuciderea lui Milea, generalul Stănculescu, deşi „plecase spre Bucureşti”, „era de negăsit” (adică încă nu ajunsese) – vezi JN din 27 aprilie 2004 (linc). Se confirmă astfel memoriul văduvei din revoluţie Ferkel-Şuteu referitor la recursul în anulare din cazul Chiţac-Stănculescu (vezi „Timişoara” din 22 aprilie 2004, pag. 7): Stănculescu a plecat din Timişoara abia în dimineaţa de 22 decembrie. Ceea ce a susţinut Parchetul General în apărarea lui Stănculescu, că acesta ar fi plecat din Timişoara în dimineaţa de 21, este o minciună [în cartea mea „Curtea Supremă – procesele revoluţiei din Timişoara (1989)” am publicat atît textul recursului în anulare în cazul Chiţac-Stănculescu cît şi memoriul doamnei Ferkel-Şuteu, pe care am reprezentat-o ca mandatar la proces, şi căreia i-am conceput memoriul]. (more…)

 

Contextul şi ideile principale ale Proclamaţiei de la Timişoara martie 11, 2010


Proclamaţia de la Timişoara, din 11 martie 1990, este deseori citată ca un document fundamental al revoluţiei din 1989, inclusiv în lucrări cu caracter oficios, cum ar fi raportul Comisiei Prezidenţiale de Analiză a Dictaturii Comuniste, alcătuit de o echipă sub conducerea lui Vladimir Tismăneanu, dar puţini cunosc conţinutul integral al acestui document. Pentru cei interesaţi, eu l-am publicat în urmă cu un an pe acest blog (linc).

Să ne amintim puţin contextul în care a apărut Proclamaţia. (more…)

 

Program la aniversarea a 20 de ani de la Proclamaţia de la Timişoara martie 8, 2010


În 11 martie 1990 Societatea „Timişoara” a lansat „proclamaţia de la Timişoara”. Cu prilejul aniversării a 20 de ani de la acest eveniment este pregătit următorul program aniversar: (more…)

 

După Virgil Măgureanu, un nou membru în tabăra antiiliescienilor feroce: Victor Stănculescu decembrie 20, 2009


Fostul informator al securităţii (linc) Alex Mihai Stoenescu, după ce l-a introdus în tabăra politică antiiliesciană pe Virgil Măgureanu, prin intermediul cărţii „De la regimul comunist la regimul Iliescu” (linc), a mai aranjat întărirea acestei tabere politice cu un membru: fostul general Victor Atanasie Stănculescu.

Două declaraţii recente ale lui Victor Stănculescu au fost reţinute de presă, cu prilejul lansării cărţii scrise de el în colaborare cu Alex Mihai Stoenescu:

“Stănculescu nu a ascuns că tot ce i s-a întîmplat lui rău în anii ce au urmat Revoluţiei – inclusiv dosarele penale în care a fost condamnat – s-a datorat conflictului mocnit pe care l-a avut cu Ion Iliescu. Şi că acesta din urmă este cel care l-a eliminat atît pe el, cît şi pe Petre Roman” (Răzvan Savaliuc – „KGB şi GRU în spatele revoluţiei române” (linc), în „Ziua” din 18 decembrie 2009). (more…)

 

Emisiune despre revoluţie din 1997 la Analog TV Timişoara (2). În ianuarie ’90 am aflat că numărul celor arestaţi sub acuzaţia de terorism în Timişoara e foarte mic şi atunci am pus afişe prin oraş să facem miting decembrie 10, 2009


Un alt fragment din emisiunea despre revoluţie difuzată în 1997 la Analog TV Timişoara. Explic aici nişte probleme legate de adevărul despre revoluţie şi mă autodenunţ ca destabilizator din 1990, adică ca persoană care a lipit afişe ca să cheme lumea la mitinguri în Timişoara în ianuarie 1990.
Vedeţi şi primul fragment din acea emisiune prezentat pe acest blog (linc), necesar pentru înţelegerea contextului în care s-a discutat.

Transcriere înregistrare: (more…)