Cercetările Parchetului în dosarul revoluţiei (29). Bucureşti. Palatul Telefoanelor (3). Moartea actorului Horia Căciulescu

Continui prezentarea ordonanţei procurorilor Codruţ Mihalache, Marian Tudor şi Claudiu Culea în dosarul 97/P/1990 – dosarul mamut făcut de procurorul Dan Voinea prin conexarea mai multor cauze legate de revoluţia din 1989. Astfel, acesta a devenit dosarul principal legat de revoluţie, dar nu trebuie făcută greşeala de a-l considera singurul dosar cu acest subiect din arhivele parchetului.

Vezi şi primele părţi ale acestei ordonanţe:
Consideraţii generale
Istoricul dosarului
Situaţia de fapt generală
Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (1)
Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (2)
Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (3)
Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (4)
Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (5)
Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (6)
Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (7)
Bucureşti. Busculada de la mitingul lui Ceauşescu
Bucureşti. Răniţi şi ucişi de maşini militare
Bucureşti. Ucişi prin împuşcare în 21 decembrie şi noaptea de 21/22 decembrie 1989
Bucureşti. Răniţi în 21 decembrie şi noaptea de 21/22 decembrie 1989
Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (8)
Bucureşti. Agresaţi, reţinuţi, răniţi
Bucureşti. Răspînditori de manifeste şi alţii
Bucureşti. CC – situaţie generală
Bucureşti. Răniţi şi ucişi în zona CC (1)
Bucureşti. Răniţi şi ucişi în zona CC (2)
Bucureşti. Moartea lui Jean Luis Calderon
Bucureşti. Răniţi şi ucişi în zona CC (3)
Bucureşti. Răniţi şi ucişi în zona CC (4)
Bucureşti. Răniţi şi ucişi în zona CC (5)
Bucureşti. Un securist rătăcit în CC
Bucureşti. Moartea generalului Milea
Bucureşti. Palatul Telefoanelor (1)
Bucureşti. Palatul Telefoanelor (2)

Isprăvesc în acest fragment descrierea evenimentelor din zona Palatului Telefoanelor, cu împrejurările morţii actorului Horia Căciulescu şi rănirea altor 2 persoane care îl însoţeau.

32. Horia Căciulescu (Palatul Telefoanelor) – decedat
33. Parte vătămată Gavriliuc Milica (Palatul Telefoanelor) – rănită
34. Parte vătămată Gavriliuc Vica (Palatul Telefoanelor) – rănită
Prin adresa nr. 2694 din data de 09.05.1990 Spitalului Clinic Colţea a comunicat Procuraturii Militare Bucureşti faptul că numitul Horia Căciulescu, în vârstă de 67 ani, domiciliat în Bucureşti (…) a fost adus decedat în data de 25.12.1989, iar cauza decesului, consemnată în certificatul constatator al morţii, a fost plagă prin împuşcare cranio-cerebrală. De asemenea, se precizeaza că în registrul de protocol de necropsie, la nr. 11023 din data de 26.12.1989, este consemnat: plagă prin împuşcare craniocerebrală cu distrucţie importantă a masivului facial, temporo-parietal şi orbitar, de masă cerebrală.
Conform raportului medico-legal nr. A1/4264/1991, întocmit de Institutul de Medicină Legală Prof. dr. Mina Minovici, numita Gavriliuc Milica a prezentat leziuni traumatice (plagă 1/3 proximală, transfixiantă, gamba dreaptă cu fractură fibulă şi leziuni peroneu ram drept) care au putut fi produse prin împuşcare şi care pot data din 24.12.1989. Leziunile au necesitat pentru vindecare cca. 200 zile de îngrijiri medicale. Prezintă o infirmitate definitivă, respectiv paralizie nerv sciatic popliteu extern.
Conform raportului medico-legal nr. A1/4601/04.04.1991, întocmit de Institutul de Medicină Legală Prof. dr. Mina Minovici, numita Gavriliuc Vica a prezentat, la data de 24.12.1989, leziuni (plagă în seton şold drept) produse prin împuşcare pentru care a necesitat 35-40 zile de îngrijiri medicale.
În legătură cu împrejurările în care s-a produs rănirea sa, fiind audiată la data de 27.04.2006, Kara Jouli (fostă Gavriliuc) Milica (fiica lui Gheorghe şi Maria, născută la data de 14.10.1967 în com. Vereşti, jud. Suceava, domiciliată în mun. Bucureşti …) a precizat următoarele: „ … în data de 24.12.1989 … în jurul orei 1900, m-am deplasat de la domiciliu în şoseaua Colentina, unde locuia sora mea Gavriliuc Anişoara. Acolo se afla şi sora noastră Vica … La un moment dat Horia Căciulescu a încercat să ia legătură telefonic cu familia sa aflată în străinătate, însă nu a reuşit, întrucât reţeaua telefonică fiind defectă. În aceste condiţii s-a hotărât să meargă la Palatul Telefoanelor şi să dea telefoanele dorite. Eu i-am spus că merg cu el în oraş să vad ce se mai întâmplă. Sora mea Vica a spus că merge cu noi, acasă rămânând doar Ani. Am plecat cu maşina lui Horia, o Dacia 1300 de culoare verde, cu intenţia de a ajunge la Palatul Telefoanelor. … afară era deja întuneric. La volan s-a urcat Horia, eu în faţă în dreapta sa iar pe bancheta din spate sora mea Vica. Am plecat pe traseul şos. Colentina – Bucur Obor – Moşilor. La prima baricadă constituită între Bucur Obor şi str. Mihai Eminescu am fost opriţi iar cei de acolo recunoscându-l pe Horia (nr. actor) i-au recomandat să nu mergem la Palatul telefoanelor deoarece acolo se spunea că se duc lupte de stradă şi se trage foarte mult şi tare cu armamentul. Am continuat drumul până la Universitate unde am fost opriţi din nou la o baricadă, recomandându-ne acelaşi lucru. Am continuat drumul şi am vrut la Calea Victoriei să o luăm la dreapta către Palatul Telefoanelor însă nu am putut deoarece drumul era barat cu o barieră metalică. În aceste condiţii am mers pe b-dul Gheorghe Gheorghiu Dej, către Parcul Cişmigiu, şi am luat-o la dreapta pe prima stradă, respectiv Brezoianu. … Am mers pe str. Brezoianu până am întâlnit un hotel, în partea dreaptă, în faţa lui aflându-se o basculantă care nu bloca total strada ci era lăsat loc pentru a trece cu autovehiculele pe lângă ea. Am depăşit această basculantă şi ajunşi în apropierea Palatului Telefoanelor am fost întâmpinaţi cu foc de arme automate. Maşina noastră s-a oprit brusc. Uitându-mă în sus, prin parbriz, am putut vedea urme de cartuşe trasoare, care desemnau nişte traiectorii luminoase, deasupra maşinii noastre şi mai sus. Imediat am apucat să spun se trage. Gestul următor a fost de a-mi lua capul între mâini şi m-am ghemuit în faţa către bord. S-au auzit nişte bubuituri de arme, după care s-a făcut linişte. Când am ridicat capul am constatat că eram rănită la tibia dreaptă foarte grav şi i-am spus sorei mele că fusesem împuşcată. Apreciez că era ora 2030-2100. Vica sora mea mi-a răspuns că şi ea fusese împuşcată. L-am văzut pe Horia cu capul căzut pe volan şi având o gaură în cap, între sprâncene, puţin mai sus, din care se prelingea sânge de culoare închisă. … Imediat s-au aprins două faruri şi cineva a strigat la noi să ieşim din maşină cu mâinile sus şi să aruncam armamentul. Ne-am conformat somaţiei în sensul că am ieşit din maşină cu mâinile sus. Doi militari în termen au venit şi ne-au percheziţionat şi au constatat că nu avem armament. Totodată au mai constatat că şoferul autoturismului era mort. … am fost conduse în interiorul Palatului telefoanelor într-o încăpere lungă unde pe jos erau întinşi mai mulţi bărbaţi, întinşi pe burtă, legaţi cu mâinile la spate, precum şi de picioare. … În cazul meu fiind rănită grav a fost chemată salvarea care a venit după circa 15-20 minute. …”
A solicitat tragerea la răspundere penală a persoanelor vinovate de rănirea sa şi s-a constituit parte civilă în cauză.
Aceleaşi aspecte a relatat şi Dogariu (fostă Gavriliuc) Vica (fiica lui Gheorghe şi Maria născută la data de 01.06.1970 în com. Vereşti, jud. Suceava, domiciliată în Bucureşti … şi reşedinţa în str. …), cu ocazie audierii sale în aceeaşi zi, respectiv 27.04.2006, precizând că a fost rănită în piciorul drept şi a rămas în interiorul Palatului Telefoanelor până a doua zi dimineaţa când i s-a dat o trimitere către Spitalul Militar Central. A solicitat tragerea la răspundere penală a persoanelor vinovate de rănire[a] sa şi s-a constituit parte civilă în cauză.
Prin rezoluţia nr. 39/P/1990 din data de 25.06.1990 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de frt. Silea Ionel şi sold. Ghiţă Petre, ambii din cadrul UM 01305 Bucureşti, aflaţi în dispozitivul de apărare al Palatului Telefoanelor, reţinându-se că în cauză există o cauză care înlătură caracterul penal al faptelor, respectiv eroarea de fapt.

(va urma – cu evenimentele de la Televiziune)

3 gânduri despre „Cercetările Parchetului în dosarul revoluţiei (29). Bucureşti. Palatul Telefoanelor (3). Moartea actorului Horia Căciulescu

  1. Si consideri ca aceste persoane care se deplasau pe strada sa ajunga unde vroiau eii sa ajunga poate acasa sau la prieteni dar socotind si ziua de 25 nici un aspect ii considerati revolutionari dupa ce ?? sint victime ale fostului regim comunist , TRASI LA RASPUNDERE CEI CE AU TRAS SAU SINT TOT ANONIMIi in alte comentari am mai spus si repet a facut revolutionarii pe totii si cu merite deosebite ca sa uitat pe fereastra din casa si ia venit un glonte in cap ca trecea pe strada si ia venit un glonte in picior ca mergea la film sau mai stiu eu unde cinei vinovat !!!!!. revolutia find considerata pina pe 22 decembrie 1989 , destul TRAIASCA FRONTUL DEMOCRAT ROMAN moarte tiranilor , mioc ce se ascunde ??

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.