Generalul Marin Oană pierde procesul cu mine şi cu SSPR

Anunţasem, cu o săptămînă în urmă, că instanţa a amînat pronunţarea în procesul început de generalul Marin Oană (locotenent-colonel în decembrie 1989) împotriva SSPR şi CPRD (linc) cu scopul de a primi certificat de revoluţionar.

Observ de pe portalul instanţelor (linc) că s-a dat sentinţa în acest dosar. Citez: Respinge excepţia lipsei procedurii administrative prealabile. Respinge acţiunea, ca neîntemeiată. Admite cererile de intervenţie în interesul pîrîtului. Obligă reclamantul, către intervenientul MIOC MARIUS REMUS la plata sumei de 229,30 lei reprezentînd cheltuieli de judecată. Cu recurs. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 31.10.2012.

Sorin Vintilă Meşter: „Odinioară în politică mai existau bărbaţi, astăzi esti pasat de la şefe de cabinet la liftiere”

Duminică seara, pe un sait obscur – sursazilei.ro – a apărut ştirea (linc) că secretarul de stat pentru revoluţionari, Sorin Vintilă Meşter, va fi schimbat din funcţie, iar în locul lui va fi numit Constantin Gadina, preşedinte al asociaţiei Jilava răniţi şi reţinuţi şi vicepreşedinte al Blocului Naţional al Revoluţionarilor. Ştirea a fost reluată şi de saitul asociaţiei „21 Decembrie” din Bucureşti (linc). Şi eu am popularizat ştirea pe grupul facebook „Revoluţia română din 1989” (linc).

Cel puţin partea din ştire referitoare la destituirea domnului Meşter e confirmată pe saitul SSPR (linc), unde apare o scrisoare a secretarului de stat Sorin Vintilă Meşter către „colegi” (se referă la revoluţionari). Reproduc această scrisoare, mai ales că dacă va veni alt şef la SSPR e posibil ca scrisoarea să dispară de pe saitul instituţiei. Cu litere cursive între paranteze drepte comentarii ale mele.

Stimaţi colegi,

Cum l-a împuşcat miliţianul Vasile Bandula pe Vasile Moldovan la revoluţie

Unul din cazurile lămurite despre „cine a tras în noi?” la revoluţie este cel al plutonierului major de miliţie Vasile Bandula, care în 18 decembrie 1989 l-a împuşcat pe Vasile Moldovan în zona Pieţii Badea Cîrţan din Timişoara. Pentru fapta sa, subofiţerul a fost osîndit pentru vătămare corporală gravă la 6 ani închisoare, degradare militară şi plata de despăgubiri, în solidar cu Ministerul de Interne. Redau hotărîrile judecătoreşti din acest caz, judecat de Tribunalul Militar Extraordinar Timişoara (printr-un decret FSN se înfiinţaseră instanţe extraordinare care să judece infracţiunile din timpul revoluţiei).

ROMÂNIA
TRIBUNALUL MILITAR EXTRAORDINAR TIMIŞOARA
Dosar nr. 1/1990

Sentinţa nr. 1

Astăzi, ziua 28, luna septembrie, anul 1990
Tribunalul Militar Extraordinar Timişoara, compus din:
Preşedinte: Col. de justiţie Stoichescu Nicolae
Judecător: Maior Ivan Florean
Asesori populari: Maior Anton Ioan, Maior Vlad Nicolae, Maior Buzu Ioan
Procuror mil[itar]: Cpt. de justiţie Cosneanu Gheorghe
Grefier: Plut[onier] major Buzatu Vasile

S-a întrunit în şedinţă publică, la sediul instanţei, spre a judeca pe inculpatul plut[onier] maj[or] rez[ervă] BANDULA VASILE, învinuit pentru săvîrşirea a două tentative la infracţiunea de omor prev[ăzută] de art[icolul] 20 c[od] p[enal] comb[inat] cu art[icolul] 174 c[od] p[enal].

Secţia rusă a radio Europa Liberă/Libertatea – Un „Titanic” care se scufundă?

Postul de radio „Europa Liberă” are ca şi corespondent pentru spaţiul fost sovietic radio „Libertatea”. Emisiunile „Europei Libere” pentru România au încetat de ani buni, mai există emisiuni în limba română pentru Republica Moldova. Există încă vreo 20 de redacţii naţionale ale „trustului de presă” Europa Liberă/Libertatea, trust finanţat de guvernul american. Printre cele mai importante redacţii naţionale rămase încă în funcţiune este cea în limba rusă.

Recent, din cei vreo 60 de angajaţi ai radio Libertatea din Moscova, 40 au fost daţi afară şi alţi vreo 5-6 şi-au dat demisia în semn de protest. La Praga (Cehia), unde este sediul central al radio Europa Liberă/Libertatea, secţia în limba rusă are 28 de angajaţi. Şi aici se aşteaptă restructurări, între 5 şi 19 persoane vor fi date afară, după cum au fost anunţaţi angajaţii.

Radio Europa Liberă/Libertatea este finanţat de guvernul american şi reprezintă politica acestuia. Schimbările de la secţia rusă a acestui radio pot însemna schimbări ale modului cum guvernul SUA vede relaţia cu Rusia. Cred că şi pe noi românii ne interesează subiectul ăsta.

De pe saitul „BBG Watch” (linc) care are scopul de a monitoriza problemele care există la emisiunile internaţionale susţinute pe banii guvernului american reproduc spicuiri dintr-un articol care arată problemele apărute la secţia rusă a acestui post de radio (linc):

Alt tînăr ziarist demisionează în semn de protest de la „noul” radio Libertatea, numindu-l un Titanic care se scufundă

Hotărîre irevocabilă în „procesul celor 748000 de euro”: Gelu Voican Voiculescu a fost borfaş de drept comun

Curtea de Apel Bucureşti a dat în 22 octombrie verdictul în procesul intentat de Gelu Voican Voiculescu împotriva statului român, în temeiul legii 221/2009: Amîndouă recursurile, atît al statului cît şi a lui Gelu Voican Voiculescu, au fost respinse (linc). Aşadar a rămas valabilă hotărîrea Tribunalului Bucureşti (linc), care a admis în parte acţiunea lui Gelu Voican Voiculescu: se recunoaşte faptul că Gelu Voican Voiculescu a fost urmărit de securitate, că a fost exmatriculat de la facultate în 1959 pe motive politice (reluîndu-şi facultatea anul următor) şi că în 1970 a fost arestat pe motive politice (în fapt, încercase să treacă nelegal graniţa dintre Ungaria şi Austria; nu a fost condamnat pentru asta, codul penal pedepsind doar trecerea nelegală a graniţei româneşti, dar a fost ţinut cîtva timp în arest), dar s-au respins celelalte 3 cereri ale domnului Voiculescu: recunoaşterea caracterului politic al condamnării sale din 1985 pentru înşelăciune în paguba avutului obştesc, fals şi uz de fals, plata de despăgubiri (748000 de euro a scris presa că ar fi cerut Gelu Voican Voiculescu; în cererea sa iniţială ceruse 500000 de euro, posibil să fi existat o precizare ulterioară prin care să fi mărit suma) şi plata cheltuielilor de judecată.

Procesul Marin Oană – SSPR: Instanţa a amînat pronunţarea pentru o săptămînă

Ieri am fost la Curtea de Apel Bucureşti ca să particip la procesul intentat de Marin Oană SSPR-ului, prin care încearcă să-şi recapete certificatul de revoluţionar anulat de preşedintele Traian Băsescu (linc). La acest proces am calitatea de intervenient în interesul SSPR (linc).

Dacă n-aş fi făcut eu drumul de la Timişoara Oană ar fi fost fără adversar la proces. Adversarii săi bucureşteni din proces, adică pîrîţii SSPR şi CPRD şi intervenienta asociaţia „21 Decembrie” n-au catadicsit să trimeată vreun reprezentant.

Situaţia actualizată a proceselor dintre CNSAS şi revoluţionari

În articolul „Situaţie a proceselor dintre CNSAS şi revoluţionari” (linc) am analizat raportul CNSAS de pe anul 2009 şi am urmărit pe portalul instanţelor situaţia proceselor deschise de CNSAS împotriva unor persoane care au titlul de revoluţionar. M-am uitat între timp şi pe raportul de activitate al CNSAS pe anul 2010 (linc) şi 2011 (linc) şi completez situaţia prezentată atunci cu date noi. Totodată, am verificat procesele care erau în curs de soluţionare cînd am scris primul articol dacă s-au soluţionat între timp. Prezint deci o situaţie actualizată. Am verificat pe saitul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (unde trebuie să ajungă procesele dacă se declară recurs) şi pe saitul Curţii de Apel Bucureşti – aici am omis verificările la unele procese începute în 2011 pe care nu le-am găsit pe saitul ÎCCJ fiindcă am presupus că procesele sînt încă în curs. La „procese în curs de soluţionare”, acolo unde n-am găsit pe saitul ÎCCJ procesele respective, am scris numele revoluţionarilor respectivi cu litere cursive. Asta e semn că procesele respective sînt încă în stadiul procesual al primei instanţe, la Curtea de Apel, sau că recursul încă n-a început. Mai e şi posibilitatea ca, din motive necunoscute (cum ar fi haos în sistemul informatic al instanţelor), recursul respectiv să nu figureze pe saitul ÎCCJ. Am găsit cîteva cazuri în care pe saitul Curţii de Apel Bucureşti era notat că la procesul respectiv s-a declarat recurs (chiar şi din 2011), dar pe saitul ÎCCJ, unde ar fi trebuit să ajungă recursul, nu era nici urmă de el. Cu litere îngroşate am notat numele revoluţionarilor care au pierdut sau cîştigat procese cu CNSAS şi care n-au fost pomenite în primul articol sau au fost pomenite la „procese în curs de soluţionare”.

Declararea judecătorească a morţilor în revoluţie: cazul Radu Constantin

În articolul „Misterul” celor 40 de cadavre (linc) am explicat situaţia celor 40 de victime ale revoluţiei din Timişoara a căror cadavre au fost furate şi incinerate la Bucureşti, în efortul regimului Ceauşescu de a ascunde urmările represiunii. Presa mercenară dar şi pretinşi cercetători ai evenimentelor din decembrie 1989 precum Radu Portocală, Ilie Stoian, Aurel Perva, Corneliu Vadim Tudor, Carol Roman şi mulţi alţii au pretins că nimeni din Timişoara nu revendică aceşti morţi dispăruţi şi pe această bază au lansat speculaţii cu privire la apartenenţa acestora la servicii secrete române sau străine.

18 decembrie 1989 a fost o zi în care a fost mult de lucru la Medicina Legală timişoreană. Cadavrele veneau pe bandă rulantă şi cele mai multe erau neidentificate, fiind aduse de pe stradă de oameni care nu erau neapărat cunoscuţi ai victimelor respective. În aceste condiţii medicii legişti au întocmit nişte documente sumare cu descrierea generală a victimelor (ceva de tipul „bărbat statură mijlocie, vîrstă între 30-40 de ani avînd plagă împuşcată în abdomen”). Nu a fost timp pentru autopsii, nici pentru cercetări cu privire la identitatea victimelor. Ulterior, în noaptea de 18/19 decembrie cadavrele au fost furate din morgă, în 19 decembrie medicii legişti avînd surpriza să găsească morga mult mai goală decît o lăsaseră. Miliţienii implicaţi în furtul şi arderea cadavrelor au fost inculpaţi la „procesul celor 25” al revoluţiei din Timişoara, dar fapta fiind încadrată la „favorizarea infractorului”, au beneficiat de decretul de amnistie nr. 3 din 4 ianuarie 1990 dat de Ion Iliescu.

Unul din eroii revoluţiei care a fost incinerat la Bucureşti este Constantin Radu. Născut la 16 mai 1956 la Balş (judeţul Olt), Constantin Radu era în 1989 lăcătuş mecanic la S.U.T. A fost împuşcat în şold în seara de 17 decembrie 1989, puţin înainte de ora 23, în zona Căii Girocului. După revoluţie, familia sa a obţinut pe cale judecătorească declararea morţii acestuia. Cadavrul nemaiputînd fi găsit, fiindcă fusese incinerat, declararea morţii s-a făcut pe această cale, fără a se mai identifica din rapoartele sumare aflate la medicina legală unul care să corespundă lui Constantin Radu. Similar cu acest caz mai sînt alte cîteva, şi aceasta este explicaţia pentru care la cîteva din rapoartele sumare de la Medicina legală figurează şi azi mort neidentificat. De aici şi o confuzie cu privire la numărul exact al celor care au fost incineraţi la crematoriu. Există morţi, cum este şi Constantin Radu, la care nu s-a stabilit vreun raport medico-legal, şi există rapoarte medico-legale la care nu s-a stabilit vreun mort. Nu trebuie însă numărate separat aceste cazuri fiindcă ar însemna numărare dublă – morţii fără certificat corespund certificatelor fără morţi, chiar dacă Parchetul nu a făcut o identificare formală.

Redau mai jos textul hotărîrii judecătoreşti prin care Constantin Radu a fost declarat mort în revoluţie:

Spicuiri din dosarul CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu, despre Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (2)

Am prezentat deja o primă notă informativă – din 8 decembrie 1977 (linc) – aflată în dosarul CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu, cu privire la un activist al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei.

Prezint acum cititorilor o a doua notă informativă cu acelaşi subiect, din 16 ianuarie 1978. Ca şi prima, ea se înfăţişează ca nişte simple file dactilografiate, nesemnate. După cum am mai scris, bănuiesc că există sau au existat şi notele olografe care au stat la baza acestor file dactilografiate. În cadrul procesului am sesizat că nu toate documentele din dosarul lui Voican Voiculescu au fost trimise instanţei şi am cerut, în şedinţa din 22 noiembrie 2011 (linc), ca pîrîta CNSAS să fie obligată să trimită şi filele lipsă de la dosar. Cererea mi-a fost respinsă. Mai mult, cînd am dorit să consult la sediul CNSAS dosarul respectiv, pentru a mă lămuri măcar astfel că filele neprezentate instanţei nu conţin informaţii relevante, mi s-a respins şi această cerere. Este posibil totodată ca notele informative olografe despre palestinieni să nu se afle în dosarul lui Voican Voiculescu, ci în dosarul palestinienilor respectivi, pentru dosarul lui Gelu securitatea făcînd doar nişte copii dactilografiate.

Cu litere cursive între paranteze drepte sînt comentariile mele, iar cu „[…]” am notat numele anonimizate de CNSAS.

[Adnotare scrisă de mînă]: A fost prezentată şi tov. col. Dănescu. Să luăm legătura cu 0625 [neciteţ] pentru continuarea lucrării. C[olo]nel Georgescu. 16.01.1978 [scris un 2 peste 8, dar data trebuie să fie din 1978]

Pe […], reprezentant al O.E.P. [Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei] la Bucureşti l-am cunoscut în vara anului trecut cu ocazia unei vizite la pavilionul palestinian dintr-o expoziţie. Am purtat mai multe discuţii în care am valorificat cunoştiinţele mele de judaism, sionism, islamism şi istoria recentă a zonei. Contactele au fost scurte şi rare, de obicei la cantina-restaurant INTERCONTINENTAL (subsol), apoi au fost întrerupte, fiind plecat pe o perioadă mai mare din ţară. Legăturile le-am reluat la telefon 13.25.49 (O.E.P.) sub numele de COSTEA.

În ziua de 8 decembrie l-am reîntîlnit. Am aflat că-şi dă doctoratul în drept la […]. Pe legitimaţia de doctorand am văzut numele […], cetăţean algerian. Ştiu dintr-o confidenţă anterioară că nu este adevărata sa identitate[,] că a fost luptător activ, în acest sens arătîndu-mi şi unele răni. Am discutat generalităţi legate de ultimele evenimente. Are convingerea că întîlnirile SADAT – BEGHIN au fost mijlocite şi inspirate de noi. Pretinde că şi ARAFAT a fost invitat aici dar a refuzat. Relaţiile dintre noi au fost cordiale. Ne tutuim. Se pare că timpul i-a cimentat o oarecare încredere în mine. Eu i-am explicat că fac parte dintr-un cerc de oameni de cultură orientală, în acest sens prezentînd dovezi reale şi verificabile. […] mi-a spus că vrea să colaborăm mai strîns dar îi este teamă să nu mă expună autorităţilor. El mi-a spus că este filat şi personalul de la oficiu informează. Mi-a cerut un număr de telefon de la care să mă sune, dar l-am amînat urmînd să-l caut tot eu.

Europa Liberă, 23 decembrie 1989 dimineaţa. Nestor Rateş: „Pentru moment nu există o alternativă … Pînă ce alegeri libere se vor putea ţine, este vorba de un regim de tranziţie care nu poate fi condus decît de asemenea oameni ca Mănescu sau Iliescu (audio)

După căderea lui Ceauşescu, în dimineaţa de 23 decembrie 1989 radio Europa Liberă avea să transmită emisiunea prezentată mai jos. Se observă confuzia din studiou – noul conducător al României e considerat Corneliu Mănescu. Nici denumirea noii formaţiuni de conducere a statului nu e cunoscută de toţi – alături de „Frontul Salvării Naţionale”, unul din redactori foloseşte denumirea „Consiliul Salvării Patriei”. Influenţa postului de radio Bucureşti este vizibilă, după fuga lui Ceauşescu acest post devenind una din sursele de informaţii principale ale „Europei Libere”. Chiar se face la un moment dat aprecierea că, spre deosebire de anii precedenţi, ascultătorii ştiu prea bine ce se întîmplă în România de la radio Bucureşti.

Fă clic pentru a asculta înregistrarea emisiunii pe saitul postului de radio Europa Liberă (46 minute, 44 secunde)

Linc de rezervă

Descriere înregistrare: Actualitatea românească. Studio special matinal: Interviuri și mesaje, 23 decembrie 1989.

Moderatori: Mircea Vasiliu, Max Bănuș; colaborează la program: Nestor Rateș, Radu Tudor, Dan Vîlceanu, Anca Petrescu, Liviu Cangeopol, Sergiu Verona.

În sumar: Reacția Statelor Unite la evenimentele din România (corespondență N. Rateș, Washington); Interviu cu scriitorul Liviu Cangeopol (Radu Tudor); Conflictul din Panama (Dan Vîlceanu, New York); Mesaj Costin Popa (Bad Kreuzen, Austria); Interviu cu Sergiu Verona, expert în probleme sovietice la Universitatea Johns Hopkins (N. Rateș, Washington); Mesaje: Dan Ursulescu (Düsseldorf), Ion Bacinschi (Nürnberg); Aurel Onciul (Nürnberg) etc.

Transcriere înregistrare: