Costel Bursuc, arestat în revoluția din Timișoara, vorbește despre zilele revoluției: Radu Tinu a bătut revoluționari arestați. Mi-a dat doi pumni. Lui Goldănescu i-a spus că îl împușcă cu mîna lui (video)

Costel Bursuc, arestat în revoluție, fost președinte al ALTAR (Asociația Luptătorilor Timișoreni Arestați în Revoluție), povestește despre revoluția din Timișoara și perioada de după revoluție.

Costel Bursuc a fost invitat și la emisiunea „Culisele revoluției” din 2003, care a fost prezentată pe acest blog. Episoadele emisiunii:
– Noi am mers cu gîndul „acum ori niciodată”
– Revoluţia n-a început de la Tokes. Enoriaşii au fost una, revoluţionarii au fost alţii
– Acel scenariu cu aprilie ’90 care s-a vehiculat nu e atît de important
– Să ne spună domnul Radu Tinu dacă şi-a realizat visul de a-l lovi peste coaie pe cheferist
– În 18 decembrie Timişoara părea înfrîntă
– Măgureanu: „Terorişti externi n-au putut fi probaţi şi există suficiente amănunte pentru a demonstra imposibilitatea existenţei unor asemenea terorişti”
– În noaptea de 22 în Operă s-a făcut o pană de curent. A fost momentul în care colonelul Zeca a reuşit pentru prima dată să-şi introducă soldaţii printre noi
– Măgureanu: „Nu exista nici o persoană din România care să facă parte din vreo înţelegere cu cineva din afară. O spun cu toată certitudinea”
– În 1994 am cerut destituirea domnului Măgureanu datorită lipsei de profesionalism a raportului SRI despre revoluţie
– Stănculescu n-a făcut o asemenea afirmaţie gogonată, cu 1000 de terorişti
– Chiticaru: Armata nu avea puşti cu lunetă!
– Măgureanu: La procesul Ceauşescu am fost doar martor, fără nici o implicare
– Am anunţat public: Cunoaştem adresele securiştilor, familiilor lor. Dacă unuia dintre noi i se întîmplă ceva, aceştia vor păţi la fel

Principalele lucruri povestite de Costel Bursuc:

Mioc (1996): Așa ziși luptători pentru adevărul revoluției urmăresc scoaterea basma curată a criminalilor (video)

Emisiunea Timișoara. Adevăr sau minciună (linc) care a fost difuzată în decembrie 1996 la TV Antena 1, a fost deja prezentată și pe acest blog. Pentru o parte din emisiune am prezentat și transcriere: Cu Sergiu Nicolaescu despre revoluţie (video). Un fenomen unic în istoria militară universală … Nu se cunoaşte în istorie un caz unde partea înfrîntă, respectiv aceşti terorişti, să nu fi lăsat nici un mort, rănit sau prizonier (linc).

Am participat la acea emisiune alături de Sergiu Nicolaescu (senator FSN, inițiator al Comisiei Senatoriale Decembrie 1989), Florin Constantiniu (istoric, colaborator a lui Ilie Ceaușescu înainte de 1989) și Tinu Radu (adjunct al șefului securității Timiș în 1989, inculpat la data emisiunii în procesul revoluției de la Timișoara, așteptînd hotărîrea de la recurs; avea să fie achitat de completul de 9 judecători cu 5 voturi contra 4 pe motiv de neîntrunire a tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii). Emisiunea respectivă a fost urmărită de multă lume și televiziunea timișoreană Analog a considerat necesar să facă un scurt reportaj cu comentarii despre ea, mai precis despre cele care fuseseră spuse în emisiune legat de fostul consul iugoslav la Timișoara, Mirko Atanackovici. După ce mă întorsesem de la București m-au contactat reporterii Analog TV pentru a le da un scurt comentariu. În reportajul lor a apărut și Florian Mihalcea, președintele Societății Timișoara. Dau mai jos reportajul Analog TV (televiziune timișoreană între timp dispărută). Cu litere cursive între paranteze drepte sînt inserate comentariile mele.

Transcriere înregistrare:

Timișoara. Adevăr sau minciună (video). Invitați: Sergiu Nicolaescu, Florin Constantiniu, Radu Tinu și Marius Mioc

Emisiune din 1996 la Antena 1 despre revoluția din 1989. Invitați: Sergiu Nicolaescu (senator FSN, inițiator al Comisiei Senatoriale Decembrie 1989), Florin Constantiniu (istoric, colaborator a lui Ilie Ceaușescu înainte de 1989), Marius Mioc și Tinu Radu (adjunct al șefului securității Timiș în 1989, inculpat la data emisiunii în procesul revoluției de la Timișoara, așteptînd hotărîrea de la recurs; avea să fie achitat de completul de 9 judecători cu 5 voturi contra 4 pe motiv de neîntrunire a tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii; mă întreb dacă invitarea lui la emisiune nu a avut scopul de a-i da un sprijin indirect în procesul în care aștepta verdictul).

Decembrie 1989. Planul Securităţii de evacuare a lui Laszlo Tokes

Colonelul de securitate Filip Teodorescu, fost inculpat în procesul revoluţiei din Timişoara, încadrat în SRI de către regimul Iliescu, acum prezent deseori pe la televiziuni (recent, la sfîrşitul lui martie, a fost şi la TVR, la emisiunea „Profesioniştii” a Eugeniei Vodă), scria în cartea sa „Un risc asumat” (editura „Viitorul Românesc”, Bucureşti 1992): „Securitatea română nu numai că nu a fost inspiratoarea măsurilor administrative, inclusiv a procesului de evacuare din locuinţa parohială intentat de superiorul lui Laszlo Tokes pe linie de cult, dar a apreciat ca total inoportună o asemenea măsură. Dar cum hotărîrile cuplului prezidenţial erau inatacabile în concepţia cvasitotalităţii colaboratorilor săi, s-a procedat la aplicarea celei mai neinspirate măsuri” (pag. 46).

În documentele CNSAS există însă un plan al Securităţii legat anume de evacuarea lui Laszlo Tokes din locuinţă, cu scopul ca această evacuare să se facă fără scandal. Evacuarea familiei Tokes s-a petrecut în noaptea de 16/17 decembrie 1989, dar nu conform planului Securităţii, căci, spre surprinderea acesteia, scandalul a început înainte de respectiva evacuare. Prezint cititorilor acest plan, dactilografiat în 12 decembrie 1989, avînd număr de înregistrare din data de 13 decembrie 1989 la Serviciul I/A al Securităţii Timiş şi o ştampilă cu alt număr de înregistrare din 14 decembrie 1989 la alt departament al Securităţii. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele.

INSPECTORATUL JUDEŢEAN TIMIŞ AL MINISTERULUI DE INTERNE
Serviciul I/A

STRICT SECRET
Exemplar nr. 1

Nr. 0079339 din 13.XII.1989

APROB
ŞEFUL SECURITĂŢII
Colonel SIMA TRAIAN (semnătură)

NOTA DE ANALIZĂ
în D.U.I. [dosarul de urmărire informativă] „VASILE” [numele de cod a lui Laszlo Tokes]

1. În urma măsurilor informativ – operative întreprinse şi a exploatării mijloacelor speciale în cadrul urmăririi informative asupra preotului reformat TOKES LASZLO, în ultima perioadă, au rezultat următoarele aspecte esenţiale.

La începutul lunii decembrie obiectivul a conceput un memoriu prin care solicita ca enoriaşii să-şi exprime dorinţa pe bază de semnătură, de a nu se pune în executare sentinţa de evacuare silită din locuinţa parohială.

Pînă la data de 3 decembrie a.c. [anul curent], memoriul respectiv a fost semnat de cca 30-40 persoane care au forţat dispozitivul instituit de organele noastre la intrarea în locuinţa parohială.

Ca urmare a întăririi dispozitivului menţionat, pînă la data de 10 decembrie a.c. nu s-au înregistrat alţi semnatari, deşi la radio-televiziunea maghiară şi iugoslavă s-au făcut referiri la memoriu, fiind menţionate 526 adeziuni.

După slujba religioasă din 10 decembrie, ţinută de obiectivul „PROFESORUL”, memoriul a fost prezentat enoriaşilor prezenţi cu cererea de a fi semnat, ajungîndu-se la un număr de 405 semnături.

După această slujbă, tatăl obiectivului „VASILE” a plecat la Cluj-Napoca, fără a deţine asupra sa documentul în cauză.

Agenda personală a maiorului Radu Tinu și explicațiile pe care le-a dat pentru prezența numelui meu în agenda sa

În decembrie 1989 maiorul Radu Tinu, adjunct al șefului securității Timiș, și-a făcut diferite notițe în agenda personală. Respectiva agendă a fost recuperată de procurori și depusă la dosarul „procesului celor 25” în care a fost inculpat și Radu Tinu. Pe fila de agendă pretipărită cu data de 21 decembrie, dar pe care e scris de mînă 20 XII 1989, apare și numele meu. Prezint cititorilor filele din agenda maiorului Radu legate de zilele revoluției.

În decembrie 1989 securiștii au fost înarmați ori au ținut armele în depozit?

La lansarea la Timișoara a cărții generalului Aurel Rogojan (linc) „Factorul intern. România în spirala conspirațiilor”, dar și cu multe alte prilejuri, s-a afirmat că în decembrie 1989 generalul Iulian Vlad (șeful securității ceaușiste) ar fi transmis securiștilor ordinul de a nu se înarma. Toate armele ar fi fost ținute în depozit, nici măcar în rasteluri, s-a pretins la respectiva lansare de carte.

Această susținere nu este nouă. Cu titlul de exemplu, încă din 2008 fostul vicepreședinte FSN-ist Gelu Voican Voiculescu a pretins, într-un interviu din ziarul timișorean „Agenda Zilei” (linc), că generalul Iulian Vlad „ceruse încă din 18 decembrie să se sigileze armamentul și să se adopte o atitudine pasivă față de demonstranți”. O mulțime de alte articole din presa scrisă și online au susținut același lucru, că în timpul revoluției Iulian Vlad a cerut tuturor securiștilor să nu se înarmeze. Este motivul pentru care în cartea domnului Rogojan (fost șef de cabinet a lui Iulian Vlad) se pomenește chiar de necesitatea ridicării unei statui pentru Iulian Vlad. Ideea ar fi fost enunțată de fostul președinte italian Francesco Cossiga (linc), domnul Rogojan doar ne transmite părerea lui Cossiga.

Că afirmația despre păstrarea armelor securiștilor doar în depozit, în timpul revoluției, reprezintă o minciună, ne arată primul mare proces al revoluției din Timișoara, așa-numitul „proces al celor 25” (cu inculpat principal Ion Coman). La respectivul proces mai mulți securiști au recunoscut faptul că au fost înarmați în timpul revoluției. Singurul lucru pe care nu l-au recunoscut este că au tras în populație. Inculpatul locotenent-colonel Gheorghe Atudoroaie a recunoscut faptul că a transmis ordinul de înarmare pentru securiști. În final Atudoroaie a fost achitat, simpla transmitere a ordinului de înarmare, fără a se dovedi că a transmis și ordin de deschidere a focului împotriva manifestanților, nefiind îndestulătoare pentru condamnarea acestuia. Șeful securității Timiș, Traian Sima, în cazul căruia s-a dovedit ca a dat nu doar ordin de înarmare ci și de folosire a armelor, a fost însă condamnat la închisoare. Declarațiile lui Atudoroaie se coroborează cu declarațiile multor alți securiști (de pildă, maiorul Radu Tinu recunoștea că a fost înarmat cu pistol mitralieră dar a spus că nu l-a folosit), cît și cu documentele aflate la dosarul procesului cu privire la eliberarea armamentului. Toate acestea au fost consemnate în hotărîrea judecătorească din respectivul proces, hotărîre a cărei motivare am publicat-o integral în 2004 în cartea „Curtea Supremă de Justiție – Procesele revoluției din Timișoara (1989)”. Ulterior cartea respectivă a fost publicată și pe internet, pe saitul „Procesul Comunismului” (linc).

Redau mai jos fragmente din hotărîrea judecătorească în care instanța constată, printre altele, că securiștii din Timișoara au fost înarmați în timpul revoluției:

Radu Tinu despre revoluția română (video)

În 15 decembrie 2014 saitul pressalert (linc) l-a invitat pe Tinu Radu, fost adjunct al șefului securității Timiș în decembrie 1989, pentru a povesti despre revoluție. Prezint cititorilor acestui blog respectiva emisiune. Primele 3 minute 42 de secunde de la începutul înregistrării sînt „moarte”, vă îndemn să săriți peste ele. Reporterul se numește Dragoș Boța. Este de remarcat în acest interviu că reporterul face cîteva încercări de a pune la îndoială unele afirmații ale interlocutorului său, în contrast cu obiceiul răspîndit în presa dîmbovițeană ca atunci cînd sînt interviați foști securiști reporterii să joace doar rolul de curea de transmisie pentru mesajele acestora. Explicația e că reporterul e timișorean. Dragoș Boța este primul ziarist pe care-l cunosc care îi cere lui Radu Tinu explicații asupra neconcordanțelor dintre declarațiile sale din 1999, cînd spunea că revoluția de la Timișoara a fost spontană, și cele din 2004 începînd, cînd a vorbit despre agenturili străine. Eu semnalasem pe acest blog (linc) respectivele neconcordanțe cît și refuzul puzderiei de ziariști care l-au interviat pe Radu în legătură cu decembrie 1989 de a-l întreba pe interlocutor despre ele. Iată că după atîția ani în sfîrșit s-a găsit un ziarist care să-l întrebe despre asta. Se trece foarte repede peste subiect, dar faptul că subiectul a fost totuși atins e o premieră.

Domnul Boța, deși a făcut eforturi pentru a se documenta cu privire la invitatul său, încă dovedește multe lipsuri în documentare. De pildă, pare complet ignorant asupra celor scrise în agenda personală a lui Radu Tinu, agendă depusă ca dovadă la procesul în care acesta fusese inculpat, și despre care a scris și ziaristul Iosif Costinaș, cel mort în condiții ciudate (linc), în ziarul „Timișoara” (vezi mai sus scanarea respectivului articol). În respectiva agendă apar adnotări despre diferiți cetățeni români, spre exemplu „Mioc Marius – stud. TCM”, dar nimic despre implicare activă a agenturilor străine. Există doar o scurtă adnotare despre doi diplomați – Radu Tinu pomenește pe larg în interviu despre asta. Dar subiectul agendei personale a domnului Radu Tinu îl voi trata într-un articol separat pe acest blog. În continuare, dau transcrierea emisiunii-interviu cu Tinu Radu, în care am inserat cu litere cursive între paranteze drepte comentarii ale mele. Pentru înlesnirea urmăririi discuției am împărțit-o în capitole, al căror titluri le-am ales eu. Capitolele respective sînt:
– Pălăvrăgeli inițiale
– Securitate sau SRI e același lucru. Mi-am slujit țara
– Am fost victima unor procurori comuniști derbedei. Nu uit și nu iert. Mi-am făcut liste de dușmani. Mai am trei care trăiesc din listele astea
– Virgil Măgureanu a discutat cu cei din complet să fim eliberați. Cred că vorbise cu Iliescu sau cu Petre Roman
– Herta Muller a fost un produs al serviciilor de spionaj german
– Banii primiți de Laszlo Tokes
– Interviul dat de Tokes emisarilor din Canada
– Din nou despre banii primiți de Tokes
– Am găsit două poziții total diferite în declarațiile dumneavoastră
– Ați prins măcar un provocator? N-aveai cum atunci!
– Cele 40 de cadavre incinerate
– Vizita la Timișoara a lui Denis Curry
– Patria a priori. Instrucțiuni de folosire
– Informatorii securității din balconul operei
– Armele de la operă. Planul de atacare al operei
– Vă simțiți responsabil pentru ceea ce s-a întîmplat în 1989?

Transcriere înregistrare:

Federaţia maghiară pentru drepturile omului şi revoluţia română

Articol publicat și pe contributors (linc)

Cartea lui Arpad Szoczi – „Timişoara. Adevărata poveste despre revoluţia română” (editura Partium, Oradea 2014; au apărut şi ediţii în limbile engleză şi maghiară; conform spuselor autorului ediţia în română e mai recentă şi cuprinde ultimele actualizări) este de fapt o carte despre acţiunile organizaţiei americano-canadiene numită Federaţia Maghiară pentru Drepturile Omului, întreprinse împotriva regimului ceauşist, printre care cea mai importantă a fost pregătirea interviului cu Laszlo Tokes care a fost prezentat la televiziunea maghiară în 24 iulie 1989. Interviul a contribuit la consolidarea şi popularizarea statutului de dizident a lui Laszlo Tokes, indirect contribuind astfel şi la izbucnirea revoluţiei române.

Autorul însuşi, născut în Canada într-o familie mixtă maghiaro-germană, a fost activist al Federaţiei Maghiare pentru Drepturile Omului, deci cunoaşte bine subiectul asupra căruia scrie. Alt activist al respectivei organizaţii a fost Istvan Tokes, fratele lui Laszlo Tokes.

Pe același subiect ca și cartea autorul a realizat și un film – „Umbra lui Dracula – adevărata istorie din spatele revoluției române” (linc), cu care în 2010 a primit premiul „Cel mai bun producător de film documentar” la Festivalul Ungar de Filme. Filmul a fost deja prezentat la televiziuni din Ungaria, Canada, Polonia și Spania. În România, filmul a putut fi văzut la Timișoara în decembrie 2009, la aniversarea a 20 de ani de la revoluție (linc).

Impresii de la lansarea cărții „Timișoara. Adevărata poveste despre revoluția română” de Arpad Szoczi

Am fost prezent ieri la biblioteca universitară „Eugen Todoran” la lansarea cărții domnului Szoczi, alături de alte vreo 20 de persoane. Mi-am procurat cartea dar n-am apucat s-o citesc. Am vorbit și cu autorul, atît în particular cît și public în cadrul lansării, cînd i-am adresat unele întrebări.

Cercetările Parchetului în dosarul revoluţiei (1). Consideraţii generale

Vestitul dosar 97/P/1990, în care procurorul Dan Voinea conexase toate cauzele legate de revoluţia din 1989 rămase nesoluţionate, a primit în 2010 o ordonanţă de neîncepere a urmăririi penale. Voi reproduce în serial această ordonanţă, care sintetizează cercetările făcute de parchet în cauzele revoluţiei.

R O M Â N I A
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PARCHETELOR MILITARE
Nr. 97/P/1990
ORDONANŢĂ
18.10.2010
Procurori militari mr. magistrat Mihalache Codruţ, mr. magistrat Tudor Marian şi cpt. magistrat Culea Claudiu, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare
Examinând materialul de cercetare efectuat în dosarul nr. 97/P/1990, privind faptele comise în contextul evenimentelor din decembrie 1989, fapte care au avut ca rezultat decesul, rănirea şi lipsirea de libertate a unor persoane, precum şi distrugerea unor bunuri
CONSTATĂM URMĂTOARELE:
I. CONSIDERAŢII GENERALE
Evenimentele ce aveau să se declanşeze în ţara noastră la finele anului 1989 s-au înscris în procesul general est-european marcat de căderea regimurilor comuniste, conducând la eliminarea elementelor specifice sistemelor totalitare: dictatura partidului unic, caracterul excesiv centralizat al economiei etc.
Fostul preşedinte, Nicolae Ceauşescu, prin poziţia adoptată, a determinat o izolare totală a ţării noastre pe plan extern, fără precedent în trecutul istoric al României. În plan intern, consecinţa a fost accentuarea stărilor de nemulţumire în toate păturile sociale şi radicalizarea sensibilă a opiniei publice până la crearea unei situaţii deosebite, aşa cum evenimentele ulterioare aveau să o confirme.