Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Războiul radioelectronic din 1989. Afirmațiile lui Ion Mateescu iunie 14, 2018


Lucrarea mea de popularizare a științei publicată în 2005, legată de campania publicistică din „Jurnalul Național”

Referitor la diversiunea cu „teroriștii” din decembrie 1989, care este în cercetare la Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție, unul din aspectele care trebuie lămurit este așa-numitul război radio-electronic. Despre acesta scria de pildă Răzvan Belciuganu în articolul „58 de rachete au fost risipite în văzduh” (linc) din „Jurnalul Național” (data trecută pe sait e 22 septembrie 2004):

Apărarea antiaeriană și aviația României, la un pas de a fi anihilate.
Ca urmare a războiul radioelectronic la care au fost supuse unitățile Armatei în timpul Revoluției, militarii se pregăteau de o invazie reală. În noaptea de 22-23 decembrie 1989, lansatoarele și tunurile au „doborît” ținte închipuite. Ulterior, comandanții și-au dat seama că totul a fost o cacealma. Războiul radioelectronic la care a fost supusă România în decembrie 1989 a pregătit o eventuală invazie. Scoaterea din luptă a unităților de rachete, apărare antiaeriană și radiolocație însemna și posibilitatea ocupării unor poziții strategice de către interesați. Aceasta s-ar fi întîmplat, fiind un plan de rezervă, dacă lucrurile impuse pe cale „pașnică” ar fi dat greș.

Concluzia domnului Belciuganu în articolul din „Jurnalul Național” amintit, care citează un ofițer anonim (tipic pentru „Jurnalul Național” în campania de presă legată de revoluția din 1989, de a se folosi declarații date sub anonimat) este: „Această manevră nu putea fi executată decît de un singur actor, Armata Roșie. Toate dispozitivele de luptă și pozițiile de tragere erau comunicate la Moscova. Mai știau și toate frecvențele emițătoarelor de cercetare, de dirijare, atît de bază, cît și de rezervă”.

Pe grupul închis facebook „Blocul Național al Revoluționarilor” (fiind grup închis doar membrii grupului pot vedea discuțiile de acolo) articolul domnului Belciuganu a fost supus discuției. Unul dintre cei care a intervenit în discuție a fost domnul Ion Mateescu (linc către pagina sa de facebook) cu un comentariu (linc, dar nu veți putea să-l deschideți dacă nu sînteți membru al grupului) pe care îl găsesc foarte interesant: (more…)

 

Lămuriri despre împrejurările arestării fostului viceprimministru FSN Gelu Voican Voiculescu în 1985 mai 14, 2018


În „Dicționarul General al Revoluției Române” (linc) editat de Institutul Revoluției Române în 2010 (autori Gheorghe Sbârnă și Valentin Marin, cuvînt înainte Claudiu Iordache), la pagina 710 este prezentat și Gelu Voican Voiculescu. Se scrie despre acesta: „A fost deținut politic (închis 3 luni în 1970, arestat o zi în 1977 și închis un an și jumătate în perioada 1985-1986)”. Din cîte cunosc, la Institutul Revoluției se dorește editarea unei noi ediții a acestui Dicționar în care să se corecteze greșelile din ediția veche. Între timp, și conducerea Institutului s-a schimbat, domnul Voiculescu devenind directorul general al acestuia. În noua sa calitate de director, nădăjduiesc să vegheze și la corectarea celor publicate de IRRD despre domnia sa, astfel încît acest institut să slujească adevărului istoric.

Pentru a ajuta Institutul Revoluției la corectarea „Dicționarului General al Revoluției Române” în ceea ce privește directorul său, încerc să sintetizez situația în care se afla Gelu Voican Voiculescu în 1985, în toată complexitatea sa, pe baza dosarului său de la CNSAS la care am avut acces datorită procesului pe care l-am deschis pentru lămurirea relațiilor cu securitatea a domniei sale. Pe acest blog deja au fost prezentate mai multe materiale din dosarul CNSAS al domnului Voiculescu. Dosarul e voluminos, în cadrul procesului am primit copii după filele acestuia dar cu anonimizarea unor nume din dosar. Din documentele cu nume șterse e destul de greu să înțelegi despre ce era vorba, dar am izbutit să procur și copii fără anonimizare, care mi-au îngăduit o înțelegere mai bună a situației fostului viceprimministru FSN și actual director IRRD. Cum domnia sa a ajuns recent și urmărit pentru crime împotriva umanității în dosarul revoluției (linc), interesul public pentru cunoașterea cît mai exactă a biografiei domnului Voiculescu este crescut.

Între 6 mai și 22 iulie 1970 (deci 2 luni și 16 zile, nu 3 luni) Gelu Voican Voiculescu a fost reținut pentru încercare de trecere ilegală a graniței ungaro-austriece și presupusă trădare prin transmitere de secrete. A fost eliberat fiindcă codul penal pedepsea numai trecerea ilegală a graniței române, nu și a altor state și totodată, documentele care se aflau la el legate de industria petrolieră românească, nu aveau caracter de secret de stat, cum s-a crezut inițial. Caracterul politic al reținerii domnului Voiculescu în 1970 a fost recunoscut după revoluție, în temeiul legii 221/2009, de către Tribunalul București (Sentința 2219 din 21.12.2011, păstrată și de Curtea de Apel București). (more…)

 

New York Times despre moartea lui Marin Ceaușescu martie 12, 2018


Ziarul „New York Times” din 29 decembrie 1989 relatează despre sinuciderea lui Marin Ceaușescu, fratele dictatorului. Redau acest articol.

Rubedeniile lui Ceaușescu
Fratele conducătorului înlăturat moare la Viena, se spune că prin sinucidere
de Alan Cowell
special pentru New York Times

Viena, 28 decembrie. Fratele mai mare al fostului președinte al României Nicolae Ceaușescu a fost găsit spînzurat în beciul biroului său de la Viena. Se pare că s-a sinucis, au spus funcționari ai poliției.

Trupul fratelui, Marin Ceaușescu, a fost scos din Misiunea Comercială Română pe o brancardă, acoperit cu o pătură. Funcționari austrieci au spus că s-a dispus o autopsie.

Moartea lui Marin Ceaușescu, care avea 73 de ani și conducea misiunea comercială de 16 ani, coincide cu relatări din România despre arestarea a mai multor membri ai familiei Ceaușescu.

Agenția de presă românească Agerpres a spus că Elena Bărbulescu, sora lui Nicolae, a fost arestată împreună cu fiul ei Emil și o cumnată a fostului președinte care a fost executat luni împreună cu soția sa Elena. Agenția de presă a spus că sora, inspector școlar și fostă profesoară de istorie, avea la ea cecuri și bani peșin valorînd aproximativ 65000 de dolari. Nu sînt disponibile alte amănunte.

Fiul și fiica reținuți

În timp ce noii conducători ai țării acționează împotriva familiei, doi dintre copii, un fiu, Nicu, și o fiică, Zoia, au fost reținuți și arătați la televiziune sub arest. Nu a fost făcut cunoscut locul unde se află al doilea fiu, Valentin, despre care se crede că a fost adoptat în timpul secetei din 1946 de la niște țărani moldoveni care nu puteau să-l crească.

Ziarele austriece și diplomații apuseni spun că se crede că noua conducere ar fi dorit să-l convoace pe Marin Ceaușescu înapoi la București pentru a răspunde la acuzațiile că și-a folosit poziția de aici pentru a transfera clandestin bani pentru Ceaușești în băncile elvețiene.

Într-o judecată tainică de 2 ore înaintea execuției sale, Nicolae Ceaușescu a fost acuzat că a delapidat milioane de dolari din fondurile statului.

„Să-l lăsăm pe Ceaușescu să ne spună ceva despre conturile sale din băncile elvețiene”, a spus un procuror neidentificat la proces. „Nu există nici un cont. Ești un provocator”, este citat fostul președinte că ar fi zis. (more…)

 

Timișoara după revoluție, descrisă de New York Times. A da cifre exacte ori chiar estimări rezonabile despre numărul victimelor este greu martie 8, 2018


Ziarul „New York Times” din 24 decembrie 1989 publică o coresponență din Timișoara a lui Clyde Haberman, pe care o reproduc aici.

Focurile de armă și confuzia potolesc bucuria unui oraș
de Clyde Haberman
special pentru New York Times

Timișoara, România, 23 decembrie. Încăierări armate între trupele guvernamentale și forțele polițienești de securitate au avut loc astăzi în acest oraș care a condus revoluția împotriva fostului conducător român, Nicolae Ceaușescu.

Unele dintre cele mai grele lupte au avut loc lîngă principalul spital al orașului, unde echipe medicale se luptă să se adăpostească și ambulanțe improvizate conduc sălbatic pentru a aduce civili și ostași răniți.

Lupte puternice au fost auzite în mijlocul orașului, dar accesul la zona centrală era blocat de patrule civile care opreau mașinile în căutarea armelor.

Conform locuitorilor, peste noapte și de-a lungul zilei au fost zeci [cuvîntul „score” înseamnă 20 și e folosit la plural] de morți și sute de răniți. Ei spuneau că forțele de poliție de securitate, etichetate „teroriști” de oamenii de aici, au deschis focul la întîmplare de pe acoperișuri și au năvălit în apartamente. Unii afirmă că „teroriștii” nu sînt români ci mai degrabă libieni sau palestinieni.

O atmosferă de confuzie

Aceste relatări au contribuit la o atmosferă generală de confuzie, în care bucuria cu privire la căderea lui Ceaușescu se amestecă cu frica față de ceea ce va urma atît pentru acest oraș industrial din nord-vest cît și pentru țară.

Un exemplu al acestei zăpăceli este o încăierare cu îmbrînceli între doi bărbați, unul cu cască militară și haine civile care-l acuza zgomotos pe celălalt că ar fi susținător a lui Ceaușescu. În final alții i-au separat. Dar asta arată, spunea un tînăr care a văzut scena, că „nimeni nu știe cine ce este”.

Mulți locuitori evită astăzi străzile. Mașinile sînt puține, prăvăliile închise, cum au fost toată săptămîna, cu excepția magazinelor alimentare care vînd mai mult lucruri de bază, precum pîine și lapte.

Pe măsură ce se lasă întunericul, luptele par să se fi oprit, inclusiv în zona centrală care fusese foarte afectată. Nu s-au mai auzit sunete de împușcături. (more…)

 

Înalta Curte de Casație și Justiție desființează ordonanța de NUP și trimite cauza la Parchet în vederea începerii urmăririi penale pentru Ion Iliescu, Dan Voinea și alții, într-un proces legat de execuția soților Ceaușescu. Cine e Gheorghe Bozgan, autorul plîngerii penale februarie 19, 2018


În 9 ianuarie 2018 Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărît admiterea plîngerii asociației „Erori Judiciare”, desființarea ordonanței de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lîngă ÎCCJ, în vederea începerii urmăririi penale pentru infracțiunea de „tratamente neomenoase”, într-un proces în care sînt intimați (adică se depusese plîngere împotriva lor că ar fi prezumtivi vinovați, dar neîncepîndu-se urmărirea penală nu au calitatea de inculpați) Ion Iliescu, Dan Voinea, Ioan Nistor, Corneliu Sorescu și Ion Zamfir. Știrea poate fi găsită pe saitul ÎCCJ (linc). Procesul a fost deschis în legătură cu omorîrea soților Ceaușescu în decembrie 1989, iar persoana care pretinde că se află în spatele asociației „Erori Judiciare” este Gheorghe Bozgan, care în 18 ianuarie a pus următorul mesaj pe pagina sa de facebook (linc) (la citatele din acest articol am făcut mici corecturi ortografice și am adăugat diacritice):

DREPTATE PENTRU TOȚI

Prin Încheierea nr. 12 din 09.01.2018, ÎCCJ a admis în dosarul 4734/2/2017, plîngerea Asociației „Erori Judiciare” pe care o conduc și a dispus ÎNCEPEREA URMĂRIRII PENALE împotriva celor implicați în asasinarea soților Ceaușescu. Criminalii Iliescu, Măgureanu, Voiculescu, Voinea, etc sînt din acest moment pasibili de arestare preventivă, pentru că infracțiunea pentru care sînt cercetați, art 358 al 2 lit „e” C. pen din 1968, este considerată o infracțiune contra păcii și omenirii „condamnarea sau execuţia fără o judecată prealabilă efectuată de către un tribunal constituit în mod legal şi care să fi judecat cu respectarea garanţiilor judiciare fundamentale prevăzute de lege” atrage pedeapsa DETENȚIUNII PE VIAȚĂ. Am început acest demers în 1992, cînd proaspăt judecător stagiar am făcut un denunț penal la Parchetul Militar în acest sens, cerînd tragerea la răspundere penală pentru omor deosebit de grav, în cazul soților Ceaușescu, de către Iliescu și tovarășii lui. Am cerut să fiu audiat și de Comisia parlamentară Decembrie 1989, pe această chestiune. Am fost audiat de Comisie, gest care a înnebunit efectiv de draci conducerea ministerului de Justiție. Efectul: parchetul militar a ignorat denunțul meu, iar Ministerul de justiție, cu care eram deja în război pe altă chestiune, m-a dat afară. În 2008, după cîștigarea unui proces la CEDO mi se permite în sfîrșit să înregistrez Asociația „Erori Judiciare” și iar am început-o cu … asasinarea soților Ceaușescu. N-am fost un fan al Ceaușeștilor, dar am crezut tot timpul că orice om, indiferent ce păcate are, trebuie să beneficeze de o justiție DREAPTĂ. În clipa cînd Ceaușeștilor nu li s-a respectat nici ultima lor dorință, aceea DE A NU FI LEGAȚI LA MÎINI (ultima dorință a respectat-o pînă și justiția medievală, în cazul lui Horea și Cloșca) am înțeles că totul este un asasinat politic, unde magistrații fac doar alibiul. Statul de drept și justiția română nu au nici o șansă cît timp sînt fundamentate pe un ASASINAT, pe care caută să-l acopere.

(more…)

 

Postelnicu: „Arăt cu toată fermitatea că condamn și cu acest prilej deoarece am mai făcut-o atitudinea mea, dar și a celorlalți membri ai CPE și altor cadre prezente… pentru faptul că deși am luat cunoștiință de ordinul trădătorului de a se trage în popor nu am luat poziție toți pentru a preveni măcelul” februarie 12, 2018


De pe saitul dosarele revoluției (linc) care cuprinde documentele din „procesul celor 25” al revoluției din Timișoara, preiau o declarație a lui Tudor Postelnicu. A se vedea și altă declarație a lui Postelnicu publicată anterior pe acest sait:
– Tudor Postelnicu despre cadavrele incinerate, generalul Vlad și colonelul Filip Teodorescu

La marginea filei nu se văd cîteva litere. Am completat cu deducția mea din context literele lipsă prin litere puse între paranteze, iar dacă n-am putut să deduc ce lipsea, cu trei puncte între paranteze. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele.

Declarație

Subsemnatul Postelnicu Tudor, fiul lui Constantin și Elena, născut la data de 13.11.1931, în comuna Provița de Sus, jud. Prahova, din propria inițiativă declar următoarele:

(…) pe data de 17.12.1989 a avut loc o ședință extraordinară a CPE [Comitetul Politic Executiv al Comitetului Central al PCR] urmată de teleconferință;

S-a discutat la ședința CPE cu trimiterea oastei, a zis trădătorul, dezarmată pe cîmpul de luptă deoarece unitățile MI au fost înarmate numai cu cartușe de manevră, propunîndu-se măsuri organizatorice, care în (…) s-au soldat chiar cu cererea demisiei, adică să vă căutați alt președinte;

La teleconferință reflectînd chiar și noapte să-mi reamintesc (cum a) fost în aceiași zi a pus foarte dur următoarele probleme:
– l-am trimis pe Ion Coman să pună ordine la Timișoara care (…) fel a spus și prezent.
– s-a trimis armata, respectiv unitățile MI din garnizoană (neînarm)ate. Ce este asta cartușe de manevră.
– cum? dușmanul îți dă o palmă și tu întorci și celălalt (obraz)? să fie clar că asta este o neexecutare de ordine și trebuie să (vă tri)mit în tribunal.
– să se instituie cu începînd din acest moment să se considere (că sîn)tem în stare de luptă. Această măsură presupune înarmarea uni(tăților) cu cartușe de război. Nu am revenit la măsură ci a menționat (cartuș)ele de manevră.
– a dat dispoziții că dacă cineva atacă sediile de partid, uni(tățile) militare, alte obiective importante să fim necruțători, adică (să se) deschidă foc, nu cum a făcut generalul Milea a scos armata (în ora)șul Buc. să cînte, eu am ordonat să fie făcut un tur de forță (…)ri, tancuri alt armament greu cu muniție la ei. Nu s-a făcut (ce a) zis el, asta fiind o încălcare foarte gravă a ordinelor.
– (să) se asigure permanență la toate Con. Județene, în unitățile (social)iste. (more…)

 

Washington, 23 decembrie 1989: Emigranții români din SUA vor să spînzure de limbă pe diplomații fostului regim februarie 5, 2018


Ziarul „New York Times” din 24 decembrie 1989 relatează despre o manifestație de protest organizată la Washington de emigranții români, care cereau îndepărtarea diplomaților care slujiseră dictatura Ceaușescu, deși aceștia se lepădaseră de „odios” și-și declaraseră susținerea față de noul regim. Spînzurarea de limbă a diplomaților lui Ceaușescu era una dintre soluțiile propuse. Între timp lucrurile s-au potolit, diplomația românească este condusă azi de un fost diplomat al regimului comunist (domnul Teodor Meleșcanu), iar, de la guvernul Ponta încoace, persoanele care au servit patria lucrînd în diplomație beneficiază la pensionare, suplimentar față de pensie, de o indemnizație lunară (linc) care în 2014 era de 3571 lei (nu știu acum cît o fi ajuns).

Redau articolul din New York Times.

Diplomații români din SUA schimbă tabăra, dar emigranții nu sînt mulțumiți

de Neil A. Lewis
special pentru New York Times

Washington, 23 decembrie. Ambasadorul român din SUA și angajații ambasadei au denunțat astăzi pe dictatorul răsturnat Nicolae Ceaușescu, alăturîndu-se altor aproximativ o duzină de reprezentanțe diplomatice românești care și-au declarat loialitatea față de rebelii care au răsturnat guvernul săptămîna aceasta.

Dar în afara ambasadei, situată într-un cartier elegant al Washigtonului, aproximativ trei duzini de manifestanți spun că diplomații vor doar să-și salveze pieile și unii dintre ei sînt membri ai dușmănitei poliții politice.

„Ieșiți afară și vă spînzurăm de limbile voastre”, strigă în românește o tînără printr-o portavoce. Poarta ambasadei și una din mașinile cu număr de corp diplomatic au fost împroșcate cu ouă aruncate de manifestanți.

Vasile Leca, consilier al ambasadei, a citit la telefon o declarație în numele Ministerului de Externe și a ambasadorului Ion Stoichici care denunță regimul Ceaușescu și anunță trecerea de partea opoziției.

Este exprimată „întreaga solidaritate” (more…)