Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Televiziunea franceză La Cinq în decembrie 1989 despre România (video) iulie 23, 2018


Pe vimeo am găsit o înregistrare despre care se spune că provine de la televiziunea franceză La Cinq, în care se relatează despre revoluția română. Cel care a încărcat (în 2012) înregistrarea pe vimeo are numele de utilizator vimeo „Revoutia Romana 1989”. Nu e precizată data exactă a emisiunii, dar se pomenește despre vizita lui Ceaușescu în Iran cu explicația „această dimineață”. Bănuiesc așadar că emisiunea e din 19 sau 20 decembrie 1989, Ceaușescu ajungînd în Iran în 18 decembrie pe la prînz și întorcîndu-se în 20 decembrie pe la ora 15 (linc).

Tălmăcire proprie (rog ajutor dacă sesizați greșeli la tălmăcire ori cuvinte care n-au fost deslușite bine; cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele): (more…)

 

„Ceau, cinema”, festival de film la Timișoara cu filme inclusiv despre revoluție, despre perioada comunistă și din perioada comunistă iulie 18, 2018


În perioada 19-22 iulie 2018 la Timișoara și în satul Gottlob va avea loc festivalul de filme „Ceau cinema” (linc), în al cărui program sînt cuprinse și filme despre revoluția din 1989. Va fi prezent la festival regizorul timișorean emigrat în Germania Andrei Ujică, ale cărui filme „Videogramele unei revoluţii” (linc cu filmul prezentat pe acest blog),  „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu” (linc cu recenzia pe care am făcut-o la film pe acest blog) și „Out of the present” vor fi prezentate spectatorilor. Primele 2 filme le-am văzut și eu, sînt excelente și le recomand.

Alt film care pare legat de revoluție este „Porția de libertate” al timișorencei Daniela Rațiu, care figurează la categoria „filme bănățene”.

Alt regizor timișorean, Florin Iepan, este prezent la festival cu filme despre perioada comunistă: „Zece minute cu clasa muncitoare” și „Născuți la comandă – Decrețeii” (linc la un articol în care am inserat și filmul respectiv), dar și cu filmul „Odesa”.

Sînt și filme vechi din perioada comunistă, precum „Reconstituirea” de Lucian Pintilie, dar și filme apărute anul acesta.

În festival sînt prezente producții din România, Ungaria, Danemarca, Germania, Sîrbia, Ucraina, Rusia, Polonia, Slovacia, Bulgaria, Croația.

Iată programul complet al festivalului: (more…)

 

George Șerban, autorul Proclamației de la Timișoara, decembrie 1997: „Pe 22 decembrie nu s-a întîmplat nici o lovitură de stat… Clanul Ceaușescu a fost trădat de capii armatei, securității și miliției. Trădarea acestora s-a întîmplat însă numai în ultimul moment, și nu a fost făcută de dragul revoluției… ci de teama acesteia… Acțiunea lor contrarevoluționară, cunoscută sub denumirea de diversiunea teroriștilor, a însemnat o baie de sînge” (video) iulie 16, 2018


George Șerban, autorul Proclamației de la Timișoara, răposat în decembrie 1998, a fost ales deputat PNȚCD în 1996. PNȚCD a ajuns atunci la putere în cadrul coaliției Convenția Democratică, împreună cu Partidul Democrat a lui Petre Roman. În decembrie 1997, la ședința parlamentară legată de aniversarea a 8 ani de la revoluție, George Șerban a ținut discursul pe care-l prezint mai jos.

Transcriere înregistrare: (more…)

 

Războiul radioelectronic din 1989. Afirmațiile lui Ion Mateescu iunie 14, 2018


Lucrarea mea de popularizare a științei publicată în 2005, legată de campania publicistică din „Jurnalul Național”

Referitor la diversiunea cu „teroriștii” din decembrie 1989, care este în cercetare la Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție, unul din aspectele care trebuie lămurit este așa-numitul război radio-electronic. Despre acesta scria de pildă Răzvan Belciuganu în articolul „58 de rachete au fost risipite în văzduh” (linc) din „Jurnalul Național” (data trecută pe sait e 22 septembrie 2004):

Apărarea antiaeriană și aviația României, la un pas de a fi anihilate.
Ca urmare a războiul radioelectronic la care au fost supuse unitățile Armatei în timpul Revoluției, militarii se pregăteau de o invazie reală. În noaptea de 22-23 decembrie 1989, lansatoarele și tunurile au „doborît” ținte închipuite. Ulterior, comandanții și-au dat seama că totul a fost o cacealma. Războiul radioelectronic la care a fost supusă România în decembrie 1989 a pregătit o eventuală invazie. Scoaterea din luptă a unităților de rachete, apărare antiaeriană și radiolocație însemna și posibilitatea ocupării unor poziții strategice de către interesați. Aceasta s-ar fi întîmplat, fiind un plan de rezervă, dacă lucrurile impuse pe cale „pașnică” ar fi dat greș.

Concluzia domnului Belciuganu în articolul din „Jurnalul Național” amintit, care citează un ofițer anonim (tipic pentru „Jurnalul Național” în campania de presă legată de revoluția din 1989, de a se folosi declarații date sub anonimat) este: „Această manevră nu putea fi executată decît de un singur actor, Armata Roșie. Toate dispozitivele de luptă și pozițiile de tragere erau comunicate la Moscova. Mai știau și toate frecvențele emițătoarelor de cercetare, de dirijare, atît de bază, cît și de rezervă”.

Pe grupul închis facebook „Blocul Național al Revoluționarilor” (fiind grup închis doar membrii grupului pot vedea discuțiile de acolo) articolul domnului Belciuganu a fost supus discuției. Unul dintre cei care a intervenit în discuție a fost domnul Ion Mateescu (linc către pagina sa de facebook) cu un comentariu (linc, dar nu veți putea să-l deschideți dacă nu sînteți membru al grupului) pe care îl găsesc foarte interesant: (more…)

 

Lămuriri despre împrejurările arestării fostului viceprimministru FSN Gelu Voican Voiculescu în 1985 mai 14, 2018


În „Dicționarul General al Revoluției Române” (linc) editat de Institutul Revoluției Române în 2010 (autori Gheorghe Sbârnă și Valentin Marin, cuvînt înainte Claudiu Iordache), la pagina 710 este prezentat și Gelu Voican Voiculescu. Se scrie despre acesta: „A fost deținut politic (închis 3 luni în 1970, arestat o zi în 1977 și închis un an și jumătate în perioada 1985-1986)”. Din cîte cunosc, la Institutul Revoluției se dorește editarea unei noi ediții a acestui Dicționar în care să se corecteze greșelile din ediția veche. Între timp, și conducerea Institutului s-a schimbat, domnul Voiculescu devenind directorul general al acestuia. În noua sa calitate de director, nădăjduiesc să vegheze și la corectarea celor publicate de IRRD despre domnia sa, astfel încît acest institut să slujească adevărului istoric.

Pentru a ajuta Institutul Revoluției la corectarea „Dicționarului General al Revoluției Române” în ceea ce privește directorul său, încerc să sintetizez situația în care se afla Gelu Voican Voiculescu în 1985, în toată complexitatea sa, pe baza dosarului său de la CNSAS la care am avut acces datorită procesului pe care l-am deschis pentru lămurirea relațiilor cu securitatea a domniei sale. Pe acest blog deja au fost prezentate mai multe materiale din dosarul CNSAS al domnului Voiculescu. Dosarul e voluminos, în cadrul procesului am primit copii după filele acestuia dar cu anonimizarea unor nume din dosar. Din documentele cu nume șterse e destul de greu să înțelegi despre ce era vorba, dar am izbutit să procur și copii fără anonimizare, care mi-au îngăduit o înțelegere mai bună a situației fostului viceprimministru FSN și actual director IRRD. Cum domnia sa a ajuns recent și urmărit pentru crime împotriva umanității în dosarul revoluției (linc), interesul public pentru cunoașterea cît mai exactă a biografiei domnului Voiculescu este crescut.

Între 6 mai și 22 iulie 1970 (deci 2 luni și 16 zile, nu 3 luni) Gelu Voican Voiculescu a fost reținut pentru încercare de trecere ilegală a graniței ungaro-austriece și presupusă trădare prin transmitere de secrete. A fost eliberat fiindcă codul penal pedepsea numai trecerea ilegală a graniței române, nu și a altor state și totodată, documentele care se aflau la el legate de industria petrolieră românească, nu aveau caracter de secret de stat, cum s-a crezut inițial. Caracterul politic al reținerii domnului Voiculescu în 1970 a fost recunoscut după revoluție, în temeiul legii 221/2009, de către Tribunalul București (Sentința 2219 din 21.12.2011, păstrată și de Curtea de Apel București). (more…)

 

New York Times despre moartea lui Marin Ceaușescu martie 12, 2018


Ziarul „New York Times” din 29 decembrie 1989 relatează despre sinuciderea lui Marin Ceaușescu, fratele dictatorului. Redau acest articol.

Rubedeniile lui Ceaușescu
Fratele conducătorului înlăturat moare la Viena, se spune că prin sinucidere
de Alan Cowell
special pentru New York Times

Viena, 28 decembrie. Fratele mai mare al fostului președinte al României Nicolae Ceaușescu a fost găsit spînzurat în beciul biroului său de la Viena. Se pare că s-a sinucis, au spus funcționari ai poliției.

Trupul fratelui, Marin Ceaușescu, a fost scos din Misiunea Comercială Română pe o brancardă, acoperit cu o pătură. Funcționari austrieci au spus că s-a dispus o autopsie.

Moartea lui Marin Ceaușescu, care avea 73 de ani și conducea misiunea comercială de 16 ani, coincide cu relatări din România despre arestarea a mai multor membri ai familiei Ceaușescu.

Agenția de presă românească Agerpres a spus că Elena Bărbulescu, sora lui Nicolae, a fost arestată împreună cu fiul ei Emil și o cumnată a fostului președinte care a fost executat luni împreună cu soția sa Elena. Agenția de presă a spus că sora, inspector școlar și fostă profesoară de istorie, avea la ea cecuri și bani peșin valorînd aproximativ 65000 de dolari. Nu sînt disponibile alte amănunte.

Fiul și fiica reținuți

În timp ce noii conducători ai țării acționează împotriva familiei, doi dintre copii, un fiu, Nicu, și o fiică, Zoia, au fost reținuți și arătați la televiziune sub arest. Nu a fost făcut cunoscut locul unde se află al doilea fiu, Valentin, despre care se crede că a fost adoptat în timpul secetei din 1946 de la niște țărani moldoveni care nu puteau să-l crească.

Ziarele austriece și diplomații apuseni spun că se crede că noua conducere ar fi dorit să-l convoace pe Marin Ceaușescu înapoi la București pentru a răspunde la acuzațiile că și-a folosit poziția de aici pentru a transfera clandestin bani pentru Ceaușești în băncile elvețiene.

Într-o judecată tainică de 2 ore înaintea execuției sale, Nicolae Ceaușescu a fost acuzat că a delapidat milioane de dolari din fondurile statului.

„Să-l lăsăm pe Ceaușescu să ne spună ceva despre conturile sale din băncile elvețiene”, a spus un procuror neidentificat la proces. „Nu există nici un cont. Ești un provocator”, este citat fostul președinte că ar fi zis. (more…)

 

Timișoara după revoluție, descrisă de New York Times. A da cifre exacte ori chiar estimări rezonabile despre numărul victimelor este greu martie 8, 2018


Ziarul „New York Times” din 24 decembrie 1989 publică o coresponență din Timișoara a lui Clyde Haberman, pe care o reproduc aici.

Focurile de armă și confuzia potolesc bucuria unui oraș
de Clyde Haberman
special pentru New York Times

Timișoara, România, 23 decembrie. Încăierări armate între trupele guvernamentale și forțele polițienești de securitate au avut loc astăzi în acest oraș care a condus revoluția împotriva fostului conducător român, Nicolae Ceaușescu.

Unele dintre cele mai grele lupte au avut loc lîngă principalul spital al orașului, unde echipe medicale se luptă să se adăpostească și ambulanțe improvizate conduc sălbatic pentru a aduce civili și ostași răniți.

Lupte puternice au fost auzite în mijlocul orașului, dar accesul la zona centrală era blocat de patrule civile care opreau mașinile în căutarea armelor.

Conform locuitorilor, peste noapte și de-a lungul zilei au fost zeci [cuvîntul „score” înseamnă 20 și e folosit la plural] de morți și sute de răniți. Ei spuneau că forțele de poliție de securitate, etichetate „teroriști” de oamenii de aici, au deschis focul la întîmplare de pe acoperișuri și au năvălit în apartamente. Unii afirmă că „teroriștii” nu sînt români ci mai degrabă libieni sau palestinieni.

O atmosferă de confuzie

Aceste relatări au contribuit la o atmosferă generală de confuzie, în care bucuria cu privire la căderea lui Ceaușescu se amestecă cu frica față de ceea ce va urma atît pentru acest oraș industrial din nord-vest cît și pentru țară.

Un exemplu al acestei zăpăceli este o încăierare cu îmbrînceli între doi bărbați, unul cu cască militară și haine civile care-l acuza zgomotos pe celălalt că ar fi susținător a lui Ceaușescu. În final alții i-au separat. Dar asta arată, spunea un tînăr care a văzut scena, că „nimeni nu știe cine ce este”.

Mulți locuitori evită astăzi străzile. Mașinile sînt puține, prăvăliile închise, cum au fost toată săptămîna, cu excepția magazinelor alimentare care vînd mai mult lucruri de bază, precum pîine și lapte.

Pe măsură ce se lasă întunericul, luptele par să se fi oprit, inclusiv în zona centrală care fusese foarte afectată. Nu s-au mai auzit sunete de împușcături. (more…)