Ordonanța de urgență pentru desființarea Institutului Revoluției, respinsă de Senat

Senatul a respins ordonanța de urgență a guvernului nr. 91/2019 prin care fusese desființat Institutul Revoluției Române, anunță TVR (linc). Votul în senat a fost: 76 pentru respingerea ordonanței (deci menținerea funcționării institutului), 44 pentru aprobare (desființarea institutului) și 11 abțineri.

Gelu Voican Voiculescu face plîngere penală împotriva lui Ludovic Orban pe motivul desființării Institutului Revoluției

O știre mai veche, despre care am vrut să scriu mai repede, dar a apărut subiectul „Moise Guran” (linc) pe care l-am considerat prioritar. Public totuși acest articol, ca să rămînă consemnată pe acest blog o informație relevantă despre problematica revoluției din 1989.

Fostul director general al Institutului Revoluției Române, Gelu Voican Voiculescu, a depus o plîngere penală la Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva primministrului Ludovic Orban, ministrului de finanțe Florin Cîțu, secretarului de stat la SSRMLÎRC Puiu Nicolae Fesan, secretarului general al guvernului Antonel Tănase, președintelui Consiliului Legislativ Dragoș Iliescu și ministrei muncii Victoria Violeta Alexandru, pe motiv că aceștia au fost implicați în emiterea OUG 91/2019 prin care se desființează Institutul Revoluției Române, care-l avea ca director general pe Gelu Voican Voiculescu. Știrea a fost anunțată pe luju.ro (linc), sait printre ai cărui oameni de bază se numără fostul informator al securității Sorin Roșca Stănescu, care juca rol de mare antiiliescian în anii ’90, întîi la „România Liberă” și apoi ca director la „Ziua”, oficină care-l ataca vehement pe Ion Iliescu inclusiv pe teme legate de revoluția română din 1989. Acuzațiile pe care le aduce Gelu Voican Voiculescu sînt legate de articolele 297 alin. 1 și 2, 321, 323 și 367 alin. 1 Cod Penal, respectiv abuz în serviciu, constituire de grup infracțional organizat, fals și uz de fals. Depunerea plîngerii s-a făcut în 17 ianuarie 2020.

Se pretinde că învinuiții reprezintă un grup infracțional organizat care au acționat „cu intenție directă și calificată” pentru desființarea Institutului Revoluției, iar în cadrul ordonanței de urgență și a notei de fundamentare sînt pomenite „fapte și întîmplări nereale denaturate în mod tendențios”.

Institutul de Investigare al Crimelor Comunismului preia arhiva Institutului Revoluției și va investiga și revoluția

Conform unui comunicat (linc) de pe saitul Institutului de Investigare al Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, acesta va prelua arhiva și patrimoniul fostului Institut al Revoluției, care fusese desființat prin OUG 91/2019 (linc), și va crea o direcție specială care se va ocupa de investigarea crimelor din decembrie 1989. Redau în întregime comunicatul respectiv:

Emilian Vasile Cutean contestă în instanță desființarea Institutului Revoluției și cere despăgubiri

Fostul secretar general al Institutului Revoluției Române, Emilian Vasile Cutean, a contestat în instanță ordonanța de urgență nr. 91/2019 prin care guvernul Ludovic Orban a desființat Institutul Revoluției, cerînd totodată și despăgubiri pentru pagubele ce i-au fost pricinuite de emiterea acestui act normativ. Dosarul a fost înregistrat în 6 ianuarie 2020 la secția de contencios administrativ și fiscal al Curții de Apel București cu numărul 13/2/2020 (linc) și încă nu i s-a stabilit soroc de judecată.

Guvernul desființează Institutul Revoluției. Scurt istoric al acestui institut

Prin Ordonanța de Urgență nr. 91 publicată în Monitorul Oficial nr. 1059 din 31 decembrie 2019, guvernul Ludovic Orban a hotărît desființarea Institutului Revoluției.

Institutul fusese înființat prin legea 556/2004, lege care este abrogată prin actuala ordonanță. La acea vreme președintele României era Ion Iliescu și prin lege președintelui României i s-a acordat dreptul de a numi persoanele din conducerea Institutului. Astfel, întreaga conducere a institutului (colegiul național) a fost numită personal de Ion Iliescu. Apoi, acest colegiu național, la prima sa ședință, l-a ales democratic, în unanimitate, pe Ion Iliescu ca președinte al institutului.

Fostul deputat și secretar de stat la SSPR Emilian Vasile Cutean, condamnat iar după rejudecare

Despre procesul fostului deputat PSD (și președinte al Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor), fost secretar de stat al SSPR, totodată și membru în Colegiul Național al Institutului Revoluției, Emilian Vasile Cutean, am mai scris pe acest blog:
– Secretarul de stat pentru revoluţionari, Emilian Cutean, condamnat la 5 ani închisoare (după prima instanță)
– Tribunalul Bucureşti menţine pedeapsa de 5 ani închisoare pentru Emilian Cutean (apel)
– Hotărîre definitivă în cazul Cutean: 5 ani de închisoare cu executare
– Fostul secretar de stat la SSPR, Emilian Cutean, cîştigă la CEDO
– Fostul șef al SSPR, Emilian Cutean, achitat la rejudecare în procesul pentru abuz în serviciu

A murit Emil Dumitrescu, poreclit Cico, fost membru al CFSN (2 video)

Emil Dumitrescu, poreclit Cico, fost membru al CFSN, a murit în 17 ianuarie 2019, la 84 de ani, anunță „Cotidianul” (linc). În decembrie 1989 Emil Dumitrescu avea gradul de căpitan de rangul întîi. A fost avansat după revoluție la gradul de contraamiral și apoi viceamiral. Multe ziare îl numesc amiral, nu știu exact dacă și cînd a fost avansat și la acest grad.

S-a remarcat în 22 decembrie 1989 cînd a apărut la TVR cerînd lui Ion Iliescu „cu care am fost coleg” (mai apoi a explicat că a fost coleg la „Ape”) să vină la Televiziune, fiindcă „trebuie să ne organizăm”.

Deasemeni, s-a remarcat cerînd, prin TVR, unităților militare din Tîrgoviște, Rîmnicu Sărat, Buzău, Focșani, Galați, Brăila să se îndrepte spre București. A spus atunci, la televiziune, că transmite un ordin al șefului Marelui Stat Major, generalul Ștefan Gușă și al generalului Stănculescu („Revoluția română în direct” – volum editat de Televiziunea Română în 1990, sub coordonarea lui Mihai Tatulici, pag. 119; dacă găsesc înregistrarea asta o voi pune pe blog).

Membrii vechi ai Colegiului Național al Institutului Revoluției Române contestă numirea noilor membri de către Klaus Iohannis

Pe portalul revoluției (linc) a apărut o petiție trimisă Administrației Prezidențiale de către membrii vechi ai Colegiului Institutului Revoluției, prin care este contestată numirea, de către președintele Klaus Iohannis, a celor 6 noi membri din acest colegiu, invocîndu-se nulitatea absolută  Decretului prezidențial nr. 847/12 oct. 2018. După cum am mai scris, președintele Iohannis a numit 6 persoane în conducerea Institutului Revoluției (linc), și anume pe Ion Caramitru, Radu Filipescu, Nicoleta-Lorena Giurcanu (Matei), Teodor Doru Mărieş, Florian Răzvan-Mihalcea și Dan Voinea, în locul a 6 membri ai Colegiului Național al acestei instituții care au răposat între timp ori și-au dat demisia.

Redau această petiție, înregistrată cu nr 8271 din 31 octombrie 2018 la Administrația Prezidențială.

Domnului Klaus Werner IOHANNIS, Președintele României,
Administrației prezidențiale

Noi, Petrică Dorin BALINT, Emilian Vasile CUTEAN, Emil (Cico) DUMITRESCU, Cazimir Benedict IONESCU, Eugenia IORGA, Mihail ISPAS, Dumitru MAZILU, Alexandru MIRONOV, Gheorghe PASTOR, Romeo RAICU, Petre ROMAN, Ioan SAVU, Adrian SANDA, Răzvan Emil THEODORESCU, Dan TOADER, Dorel VIȘAN, Valentin VOICILĂ, Gelu Voican VOICULESCU, membri cu mandat permanent și neretribuiți ai Colegiului Național al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 – IRRD, vă prezentăm mai jos motivele de nulitate absolută ale Decretului prezidențial nr. 847/12 oct. 2018, privind completarea colegiului național, prin ocuparea locurilor vacante, publicat în Monitorul Oficial parte I nr. 871 din 15 oct.:

Klaus Iohannis numește 6 noi membri în conducerea Institutului Revoluției Române

Actualizare 13 octombrie 2018: Informații mai exacte despre Nicoleta Lorena Giurcanu (obținute prin verificări suplimentare și de pe facebook).

Vineri 12 octombrie, președintele Klaus Iohannis a iscălit un decret prin care a numit 6 noi membri în Colegiul Național al Institutului Revoluției Române. Anunțul a fost făcut pe saitul Președinției (linc).

Cei numiți sînt:

Lămuriri despre împrejurările arestării fostului viceprimministru FSN Gelu Voican Voiculescu în 1985

În „Dicționarul General al Revoluției Române” (linc) editat de Institutul Revoluției Române în 2010 (autori Gheorghe Sbârnă și Valentin Marin, cuvînt înainte Claudiu Iordache), la pagina 710 este prezentat și Gelu Voican Voiculescu. Se scrie despre acesta: „A fost deținut politic (închis 3 luni în 1970, arestat o zi în 1977 și închis un an și jumătate în perioada 1985-1986)”. Din cîte cunosc, la Institutul Revoluției se dorește editarea unei noi ediții a acestui Dicționar în care să se corecteze greșelile din ediția veche. Între timp, și conducerea Institutului s-a schimbat, domnul Voiculescu devenind directorul general al acestuia. În noua sa calitate de director, nădăjduiesc să vegheze și la corectarea celor publicate de IRRD despre domnia sa, astfel încît acest institut să slujească adevărului istoric.

Pentru a ajuta Institutul Revoluției la corectarea „Dicționarului General al Revoluției Române” în ceea ce privește directorul său, încerc să sintetizez situația în care se afla Gelu Voican Voiculescu în 1985, în toată complexitatea sa, pe baza dosarului său de la CNSAS la care am avut acces datorită procesului pe care l-am deschis pentru lămurirea relațiilor cu securitatea a domniei sale. Pe acest blog deja au fost prezentate mai multe materiale din dosarul CNSAS al domnului Voiculescu. Dosarul e voluminos, în cadrul procesului am primit copii după filele acestuia dar cu anonimizarea unor nume din dosar. Din documentele cu nume șterse e destul de greu să înțelegi despre ce era vorba, dar am izbutit să procur și copii fără anonimizare, care mi-au îngăduit o înțelegere mai bună a situației fostului viceprimministru FSN și actual director IRRD. Cum domnia sa a ajuns recent și urmărit pentru crime împotriva umanității în dosarul revoluției (linc), interesul public pentru cunoașterea cît mai exactă a biografiei domnului Voiculescu este crescut.

Între 6 mai și 22 iulie 1970 (deci 2 luni și 16 zile, nu 3 luni) Gelu Voican Voiculescu a fost reținut pentru încercare de trecere ilegală a graniței ungaro-austriece și presupusă trădare prin transmitere de secrete. A fost eliberat fiindcă codul penal pedepsea numai trecerea ilegală a graniței române, nu și a altor state și totodată, documentele care se aflau la el legate de industria petrolieră românească, nu aveau caracter de secret de stat, cum s-a crezut inițial. Caracterul politic al reținerii domnului Voiculescu în 1970 a fost recunoscut după revoluție, în temeiul legii 221/2009, de către Tribunalul București (Sentința 2219 din 21.12.2011, păstrată și de Curtea de Apel București).