„Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!”, pretinsă lozincă a revoluţiei care cîştigă teren în istoriografia românească (video)

În urmă cu mai bine de un an am scris articolul „Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu! sau noi minciuni ale ziarului Adevărul” (linc), în care comentam un articol publicat de Mihai Voinea şi Cristian Delcea în ziarul „Adevărul” (linc) în care se afirma că  “la 21 decembrie, una din scandările mulţimii care manifesta pe străzile Sibiului a fost: „Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!”.

Scriam în aprilie 2010:

Nu m-aş mira ca peste cîtva timp, lozinca “Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!” să devină parte din ceea ce e considerat adevăr incontestabil al revoluţiei din Sibiu. Deja această versiune a istoriei are sprijinul celui mai important cotidian din România. Autorii de cărţi sau articole de ziar despre revoluţia sibiană care au omis să pomenească de această lozincă vor fi acuzaţi (dacă nu direct, atunci se va insinua) că au cosmetizat istoria, că nu sînt obiectivi. Şi, după ce noua versiune a istoriei se va răspîndi în public, cum există şi în România ca în oricare ţară un anumit procentaj de mitomani, s-ar putea să apară şi martori că respectiva lozincă a fost strigată în decembrie 1989.

Ceea ce scriam atunci pare să se adeverească. Un recent film documentar despre revoluţia din Sibiu, avîndu-l ca producător pe Octavian Repede, prezintă lozinca „Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!” ca un adevăr incontestabil al revoluţiei din 1989 de la Sibiu.

Vedeţi la minutul 13:35 al documentarului „Sibiu 1989”, recent lansat:

„În viziunea multora, fiul cel mai mic al dictatorului, putea deveni urmaşul acestuia la conducerea ţării. Au existat de altfel şi manifestanţi care au scandat lozinca „Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!”.

Interviu cu Anatol Plugaru (primul şef al serviciilor secrete moldoveneşti) publicat în ianuarie 1990

M-am mai referit la Anatol Plugaru, primul şef al serviciilor secrete ale Republicii Moldova de după proclamarea independenţei acesteia. Vezi unul din cele mai apreciate articole (după voturile primite) de pe acest blog: Pentru distrugerea arhivei KGB din Republica Moldova „am apelat la omologul meu din România, Virgil Măgureanu”, declară Anatol Plugaru (linc). Făgăduiam cititorilor că voi reveni asupra acestui personaj.

Răsfoind colecţia mea de presă sovietică moldovenească am găsit, în revista „Columna” nr. 1/1990 un interviu cu Anatol Plugaru din care se pot înţelege primele etape ale afirmării sale politice, dar şi situaţia de atunci din RSS Moldovenească. Columna era noul nume al revistei „Orizont”, publicaţie literar-artistică şi social-politică a C.C. al Uniunii Tineretului Comunist Leninist din Moldova şi a Uniunii Scriitorilor din RSS Moldovenească. Apărea lunar în limbile română (aşa se precizează pe prima pagină: română, nu „moldovenească”) şi rusă, eu eram abonat la ediţia în limba română. Nu ştiu dacă ediţia rusească avea conţinut identic sau era practic o altă revistă. În ianuarie 1990, cînd a apărut interviul despre care discutăm, deja fusese adoptată legea despre revenirea la alfabetul latin, dar RSS Moldovenească era încă în perioada de tranziţie. O parte din articolele din „Columna” nr. 1/1990 sînt publicate cu alfabet latin, altele cu alfabet chirilic. Interviul cu domnul Plugaru, luat de Valeriu Butnaru, e publicat cu alfabet chirilic.

Redau mai jos interviul respectiv. Comentariile mele sînt inserate cu litere cursive, între paranteze drepte.

„Doar cu mitinguri nu vom obţine multe”

– Domnule Plugaru, aţi devenit astăzi una din cele mai populare figuri din viaţa politică a Moldovei. Am impresia că această popularitate porneşte de la acel faimos articol publicat în „Sovetscaia Moldavia” în care dumneata ai luat apărarea organizaţiilor informale, hăituite la acea vreme de oficialităţi.

Moartea lui Nicuşor Vlase, eroul martir datorită căruia România a fost recent condamnată la CEDO

Profesorul american Richard Andrew Hall semnalează (linc) articolul „Cronica unei morţi inexplicabile” de Adrian Socaciu, apărut în revista „Cuvîntul” în 1991, în care se scrie despre moartea lui Nicuşor Vlase. Fiindcă recent, anume datorită acestui caz România a fost condamnată la CEDO (linc), consider folositor să reproduc şi eu investigaţiile din 1991 ale revistei „Cuvîntul”.

Revoluţia din Sibiu, cu interogarea unei suspecte de terorism (video)

tioluciano a pus pe youtube o înregistrare video cu filmări din decembrie 1989 de la Sibiu.

Desfăşurător înregistrare:

New York Times, 31 decembrie 1989: Revoluţia română îi inspiră pe moldovenii sovietici

În 31 decembrie 1989 ziarul american „New York Times” publică un articol cu privire la efectele pe care revoluţia română le are în Uniunea Sovietică, mai precis în Republica Sovietică Moldovenească: „Răsturnările din răsărit: Moldova; Revoluţia română inspiră mîndrele rude sovietice de la graniţă” (linc).

Tălmăcesc pentru dumneavoastră acest articol. Comentariile proprii adăugate de mine sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.

Răsturnările din răsărit: Moldova; Revoluţia română inspiră mîndrele rude sovietice de la graniţă

CEDO condamnă statul român la despăgubiri pentru tărăgănarea dosarelor revoluţiei şi pentru încălcarea vieţii private a domnului Mărieş

Pe saitul asociaţiei „21 Decembrie” este publicată decizia CEDO din 24 mai 2011 (linc) în cauza „Asociaţia „21 Decembrie” şi alţii împotriva României. Conform celor publicate, CEDO a decis ca România să plătească cîte 15000 de euro către Nicolae şi Elena Vlase, părinţii lui Nicuşor Vlase, erou martir al revoluţiei din Braşov, ca despăgubire pentru faptul că ancheta legată de moartea fiului lor s-a tărăgănat şi n-a ajuns la nici un rezultat. Timp de aproape 10 ani, în perioadele 1994-2001 şi 2002-2004, autorităţile n-au făcut nici un act de investigare cu privire la moartea lui Nicuşor Vlase, constată CEDO pe baza unei adrese a Consiliul Superior al Magistraturii care a fost trimisă doamnei Elena Vlase, CSM precizînd însă că nu poate fi angajată o răspundere disciplinară a procurorilor în acest caz. Totodată, CEDO a constatat că domnului Teodor Mărieş, preşedinte al asociaţiei „21 Decembrie”, i s-a încălcat dreptul la viaţă privată, ca urmare a faptului că în 1990 serviciile de informaţii au cules informaţii despre acesta, pe care le-au păstrat pînă cel puţin în 2006, iar domnul Mărieş „riscă în mod serios să îi fie ascultate convorbirile telefonice şi acum”. Ca urmare, CEDO cere ca România să plătească 6000 de euro despăgubire către domnul Mărieş. La toate astea se adaugă 20000 de euro cheltuieli de judecată.

Decizia CEDO nu e încă definitivă, putînd fi atacată cu recurs în răstimp de 3 luni.

Reproduc cele publicate pe saitul asociaţiei „21 Decembrie”, răspunderea pentru exactitatea informaţiilor revenind acesteia:

„Literatura şi Arta” în polemică cu „Sovetscaia Moldavia” (5 ianuarie 1989)

După cum am mai făcut pe acest blog, în paralel cu evenimentele revoluţiei române prezint şi evenimentele anului 1989 din RSS Moldovenească.

Mişcarea naţională din RSS Moldovenească începuse să se manifeste public în 1988, şi tot atunci a început rezistenţa la ea, din partea conducerii de partid şi a minorităţii rusofone. Situaţia respectivă e descrisă în articolul „Cele rele să se spele” de D. Alecsandru, publicat în săptămînalul „Literatura şi Arta” din 5 ianuarie 1989, săptămînal care susţinea mişcarea naţională. Articolul este o polemică cu ziarul de limbă rusă „Sovetscaia Moldavia”, principalul ziar chişinăuan de la vremea aceea.

Conform unei tradiţii, atunci cînd ne aflăm la hotarul unui leat, mai aruncăm o privire în urmă pentru a vedea ce am săvîrşit, ce n-am dovedit să facem şi ce ar mai fi trebuit să întreprindem, ca să păşim cu conştiinţa împăcată înainte. Din toate acestea alegem doar faptele frumoase şi constructive care ne-au intrat în inimă, luîndu-le în noul an şi continuîndu-le. Totodată ne debarasăm de toate făptuirile inoportune, lăsîndu-le să rămînă pentru totdeauna în anul ce se duce în neantul timpului. Cu acest gînd am purces la scrierea rîndurilor de mai jos, evocînd cîteva momente de tristă faimă din anul ce s-a scurs privind atitudinea unor colegi de breaslă faţă de săptămînalul „Literatura şi Arta”. Deci, s-o începem mai de la capăt şi în termenii impuşi de perioada renovărilor pe care le trăim astăzi.

Gelu Voican Voiculescu, amintiri despre un cetăţean dominican

În ciuda presei care a prezentat legăturile lui Gelu Voican Voiculescu cu securitatea ca fiind legate strict de conducătorul mişcării MISA Gregorian Bivolaru, informările pe care domnul Gelu „748000 de euro” Voiculescu le-a dat securităţii se referă la mult mai multe persoane. Azi ne vom delecta cu o informare despre un cetăţean dominican, al cărui nume CNSAS-ul l-a anonimizat. Din punctul meu (subiectiv) de vedere, prin această informare Gelu Voican a încălcat dreptul la viaţă personală a respectivului cetăţean, informînd securitatea despre alte persoane cu care acesta avea legături, inclusiv relaţii intime.

Declaraţie

Subsemnatul Voiculescu Gelu, fiul Ştefan şi al Dafinei (…), geolog la Atelierul de proiectare Buc[ureşti], referitor la relaţiile cu [nume anonimizat] cetăţean dominican, declar în continuare următoarele:

Rezultatele alegerilor de la 20 mai 1990

În 20 mai 1990 au fost primele alegeri de după revoluţie. Am comentat acum doi ani despre acestea: 20 mai – duminica orbului (linc).

Acum cred că ar fi folositor să readuc în atenţie rezultatele, aşa cum au fost publicate de Comisia Naţională de Statistică în Buletinul de Informare Publică nr. 5/1990. Am scanat pentru dv. acest buletin.

20 mai – 31 de ani de la vizita lui Ceauşescu în Coreea de Nord

În 20 mai 1978 Nicolae Ceauşescu şi nevastă-sa făceau o vizită în Coreea de Nord, la tovarăşul Kim Ir Sen. Un videoclip pe această temă de pe youtube: