În cadrul manifestațiilor antiguvernamentale din ultimele zile, s-a lansat o nouă „Proclamație de la Timișoara”, ne informează ziarul „Adevărul” (linc). Aceasta conține 8 puncte, și anume:
1. Niciun guvern, indiferent de coloratura politică, să nu mai repete vreodată “Ordonanţa 13”.
2. Transparenţă în administraţie prin e-guvernare.
3. Avocatul poporului să fie ales direct de cetăţeni.
4. Cetăţenii să poată sesiza Curtea Constituţională.
5. Depolitizarea funcţiilor publice şi ocuparea lor doar prin concurs.
6. Membrii Guvernului să nu fie şi parlamentari.
7. Eliminarea avizului parlamentar pentru cercetarea penală a guvernanţilor.
8. “Fără penali în demnităţile şi funcţiile publice”.
Fiind vorba de o „Proclamație de la Timișoara”, cel mai important punct al ei este desigur punctul 8, lucru scos în evidență și de ziarul „Adevărul”, care anume pe „noul punct 8: Fără penali în demnitățile și funcțiile publice” pune accentul, încă din titlu.
Trebuie spus însă că acest nou „punct 8 al Proclamației de la Timișoara” nu e original. Există o țară, Rusia, în care conducătorul statului, Vladimir Putin, a avut grijă să se includă în legislație exact ce cer protestatarii români de azi: interzicerea ocupării demnităților publice pentru persoanele condamnate penal. Pe baza acestei legi, după cum informează Mediafax (linc), opozantul rus Alecsei Navalnîi nu va avea voie să-l contracandideze pe Putin pentru președinția Rusiei la alegerile din 2018, așa cum își anunțase intenția. Navalnîi a primit recent o condamnare cu suspendare pentru deturnare de fonduri, devenind astfel neeligibil pentru candidatura la președinția Rusiei.
De admirat desigur înțelepciunea domnului Putin, care a prevăzut nevoia socială de limitare a dreptului de a fi ales al unor persoane, fără să fie nevoie de manifestații de stradă care să ceară acest lucru, cum se întîmplă azi în România. Și să ne amintim și cuvintele lui Ivan Krastev despre rolul alegerilor în Rusia de azi, dintr-o intervenție deja prezentată pe acest blog (linc):
Este greu să înțelegi logica internă a regimului rusesc de azi dacă nu înțelegi rolul pe care îl au alegerile. Alegerile sînt importante pentru Rusia lui Putin. Într-un anume fel, paradoxal și contrar bunului simț, alegerile sînt principala sursă de legitimitate. Dar este un mod special de alegeri. Este vorba de alegeri falsificate care nu provoacă nici un fel de proteste. (…) Acum vine a doua întrebare: dacă președintele Putin și guvernul rus, vorbesc acum despre Putin nu fiindcă îi citesc gîndurile, dacă Putin nu crede în alegeri ci vrea doar să le manipuleze, de ce o face în așa fel încît fiecare să știe că alegerile sînt manipulate? Acestea nu sînt alegeri în care guvernul încearcă să ascundă puternica sa intervenție în procesul electoral. E exact opusul. Intervenția e făcută în mod demonstrativ. Se refuză înregistrarea anumitor partide, sînt lăsate să se scurgă informații despre presiuni făcute ici și colo. De ce, dacă ai hotărît să manipulezi alegerile, vrei să faci manipularea atît de vădită? Care e logica politică a acestui fapt? Aici pretind că alegerile sînt foarte importante pentru regimul rusesc fiindcă ele îndeplinesc 5 funcțiuni foarte importante: În primul rînd prin alegeri conducătorii Rusiei conving populația că nu există alternativă la actualul regim și la președintele Putin. (…) În cazul Rusiei alegerile sînt un fel de a demonstra popularitatea președintelui, dar în același timp de a spune oamenilor „uitați-vă în jur. Cine altcineva poate guverna? Domnul Jiuganov [conducător al Partidului Comunist din Rusia] ori domnul Jirinovschi [conducător al Partidului Liberal Democrat din Rusia, de orientare naționalist-expansionistă]?”. Nu întîmplător sînt aproape totdeauna aceleași persoane care îl confruntă pe președintele Putin în ultimii 16 ani. Și, ca să fiu cinstit, dacă eu ar trebui să votez, și domnul Putin e într-o parte și domnul Jirinovschi și domnul Jiuganov sînt de cealaltă parte…? Această politică de a arăta că nu există alternativă este foarte importantă pentru justificarea regimului. Ea face oamenii să accepte regimul chiar dacă văd completa sa ineficiență, fiindcă ceea ce determină oamenii nu este nemulțumirea ci simțămîntul unei alternative. Dacă nu ai simțămîntul că există o alternativă la felul cum trăiești, indiferent cît de nemulțumit ești, lucrul ce-l poți face e să părăsești țara și să nu te implici deloc politic. Există alte 4 importante funcții ale acestor alegeri manipulate. A 2-a e că alegerile îngăduie președintele să controleze nivelul mediu al guvernării. Ele au același rol ca exercițiile militare pentru armată. (…) Manipularea alegerilor înseamnă să presezi populația să meargă la vot și să voteze în modul corect. Dar pentru a-i determina pe oameni să voteze în mod corect, trebuie să ai niște pîrghii de influență asupra lor. Deci, după alegerile prezidențiale, știi că nu e vorba să alegi cine va fi noul președinte, dar știi că unii guvernatori își vor pierde pozițiile. Pentru că n-au fost în stare să dovedească că controlează situația în regiunile lor. N-au putut aduce oamenii la urnele de vot. Și această formă de control e foarte importantă, fiindcă asta e una din problemele regimurilor autoritare: nu ai un test real despre felul cum regimul funcționează, pentru că există o puternică motivație pentru toate nivelele guvernării să dea informații false, ajustate pentru a arăta bine pentru ei. Al 3-lea rol important al alegerilor manipulate este că prin ele definești ce este opoziție loială și ce este opoziție neloială. Problema nu este cît de multe voturi primești la alegeri, marea întrebare este cine va fi lăsat să participe. Acum 4 ani domnul Navalnîi a fost lăsat să participe la alegerile pentru primarul Moscovei. La ultimele alegeri partidul său nu a fost înregistrat niciunde. Deci problema loialității nu este loialitatea față de public ci mai mult loialitatea față de guvern. Și aici este depășit testul de loialitate. Dacă ești lăsat să participi la alegeri ești perceput ca acceptabil, ca opoziție din cadrul sistemului. Dacă nu ți se dă voie să te înregistrezi la alegeri, ești opoziție antisistemică. (…) Dar cea mai importantă funcțiune a alegerilor e a 5-a. Nu e vorba de imitarea democrației ci de imitarea totalitarismului. Organizînd alegeri care sînt fățiș falsificate dar fără ca nimeni să protesteze, președintele transmite mesajul „am controlul în întregime”. „Nimeni nu mi se poate opune”. Și astfel nu mai e nevoie pentru el să folosească o represiune fățișă, pentru că represiunea este o operațiune care are costurile ei, care nu sînt mici.
Mai citește:
– Ivan Krastev despre politica Rusiei. Jocul imitației (video)
– Proclamaţia de la Timişoara: „A fost o revoluţie făcută de popor şi numai de el, fără amestecul activiştilor şi securiştilor. A fost o revoluţie autentică şi nu o lovitură de stat”
Blogul lui Marius Mioc 