De multă vreme am publicat pe acest blog articole în care am arătat că felul cum au fost declarați morții de covid, de la începutul așa-zisei pandemii, este greșit. Vezi:
– Dr. John Lee (Marea Britanie): Este o mare diferență între COVID-19 pricinuind moartea și COVID-19 fiind găsit în cineva care a murit din alte motive
– Coronavirus – primejdie sau epidemie de teste de laborator? (video)
– Doctorița americană Annie Bukacek despre cum se manipulează numărul morților de COVID-19 (video)
– Michael Yeadon (fost director științific la Pfizer): „Minciuni, minciuni sfruntate și statistici medicale”. Cum ne înșeală testele PCR de depistare a coronavirusului
Asociația „Medici pentru consimțămînt informat” și o mulțime de medici au dat în judecată Ministerul Sănătății, Institutul Național de Sănătate Publică și Centrul Național de Control al Bolilor Transmisibile pentru a determina încetarea fraudei științifice din problema covid. Curtea de Apel București, prin judecătorul Amer Jabre, a dat în 9 martie 2022 o sentință în acest proces în care a admis în parte cererea reclamanților. Ministerul Sănătății a fost scos din cauză ca lipsit de calitate procesuală pasivă. Motivarea sentinței a devenit disponibilă și o înfățișez în întregime și cititorilor mei. Sentința nu este definitivă, ea poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Efectul schimbării metodologiei va fi de scădere a numărului raportat de morți covid. Curtea de Apel București spune că nu este acceptabil să fie declarat mort de covid orice persoană care a avut rezultat pozitiv la testul PCR, adică ceea ce a spus de multă vreme și blogul lui Marius Mioc. Prevăd că ocîrmuitorii noștri vor pretinde apoi că scăderea numărului de morți covid e urmarea vaccinării, dar va fi doar urmarea schimbării metodologiei.
Doamna Anca Nițulescu, care reprezintă asociația „Medici pentru consimțămînt informat” a avut și înainte de covid intervenții împotriva impunerii prin lege de tratamente medicale. Mai sus am pus o filmare cu dînsa de acum cîțiva ani, care nu e legată de acest proces dar o consider folositoare pentru cititori.
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREŞTI
SECŢIA A IX-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DOSAR NR.6327/2/2021
SENTINŢA CIVILĂ NR.484
ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA 09 MARTIE 2022
CURTEA CONSTITUITĂ DIN: PREŞEDINTE – AMER JABRE GREFIER – GEORGETA POSTEA
Pe rol fiind soluţionarea acţiunii în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanţii Medici pentru Consimţământ Informat prin reprezentant legal Anca Niţulescu, Achim Alina Maria, Alexandru Alina Elena, Alexandru Ciprian, Alistar Claudia Elena, Andrei Marian, Antal Mariana, Anton Onorica, Artene Sanda, Baciu Gheorghe Damian, Balan Simona, Băloiu Ileana, Belu Cristina Corina, Bnayat Daniela Mariana, Bogdăneanu Elena, Bordeianu Cristina, Bucur Antoaneta, Bujanovschi Marinela, Burcea Nicoleta, Burcin Simona, Burulea Sorina Costina, Buţiu Corina Daniela, Căciuleanu Claudia, Căpiteanu Carmen, Ceban Carmen Gianina, Ceontea Cristian Iosif, Chiţică Dana, Ciobotaru Angelica Iulia, Ciubaru Mihaela, Cîrstea Lăcrămioara Nicoleta, Cociş Cristian, Colbu Elena, Colbu Valentin, Coman Lia-Ildiko, Corbeanu Dan Constantin, Cotea Ovidiu Marian, Cotea Valentin, Crăciun Otilia, Cristodor Patricia Liana, Cucolaş Ioana, Cumpăt-Imbru Lăcrămioara-Ana, Cupşa Cristina, Damaschin Foarea, Dan Liliana, David Zâna, Dăcilă Daniel, Deoanca Maximilian-George, Dincă Cristina-Florica, Dobîrcianu Otilia, Dobrin George Eduard, Dorobanţu Cătălin, Dospinescu Maria Cristina, Dragomir Maricela, Dumitrescu Cristina, Duţă Dorina Elena, Duzgoren Anca, Duzgoren Serdar, Enusel Cristian Viorel, Enusel Florentina-Alina, Feier Violeta, Gemanariu Elena Liliana, Genete Indira-Elmas, Georgescu Bogdan, Gîdea Mioara, Grigoras Mihai, Grigore Carmen Geanina, Gusti Diana, Hagimă Geanina, Haleschi Irina, Hanganu Mihaela Zizi, Husău Delia, Iacob Elena, Iliescu Margareta Paula, Ilyes Ferencz, Ionescu Gabriela, Iordache Niculae, Isailă Radu, Iurcu Oxana, Ivan Alexandra, Ivanov Iuliana, Jiva Codruta, Kitaigorod Dumitru Alexandru, Lifschitz Livia, Lisaia Tatiana, Lupea Daniela, Magda Cornel, Manea Corfă Alexandra, Manta Adela, Manu Simona, Manu Vlad, Măgirescu Stefăniţă, Melinte Liana, Mersici Raluca, Mihalache Şuşală, Mirică Marinela, Miron Anca, Moldovan Silvia, Moldovan Claudia, Mutică Mihai, Nedelcu Elena, Nedelcu Silvia Elena, Negulici Cristea Violeta, Nicolau Mihaela Ana, Nitoiu Mirela, Nitoiu Lavinia Olivia, Oiţă Ana Maria, Oprescu Maria Gabriela, Oţelea Carmen, Palade Cateluţa Catinca, Pall Csilla-Fruzsina, Pană Ecaterina, Păsălău Cristinel, Peiu Daniela, Petrea Alexandrina, Petrilă Gabriel, Petrilă Mihaela, Petrovan Cecilia, Plăcintă Maria, Pop Elena, Pop Laurenţia Maria, Pop Radu Valer, Pop Sara-Semida, Pop Natanael, Popa Emilia, Popescu Săndulescu, Prală Mioara, Pricope Ana, Puscas Mihaela, Rădăsan Irena, Rotaru Mihaela, Rucăreanu Mihaela Veronica, Rudăreanu Natalia Olivia, Rudencu Teodora Cătălina, Săcălean Mailatescu, Sătmar Georgeta, Scarlat Mihaela, Spătăreanu Liliana, Sîrbu Stefania, Stan Magda, Stanciu Corina, Stănescu Elena, Stoica Mihaela, Stoicescu Mihai Mirel, Stefănescu Evelina Claudia, Stefănescu Laura Ioana, Ştefu Alice Cleopatra, Tărăboantă Adina, Todică Florian Vasile, Todică Roxana, Tofan Otilia, Toma Vasilica, Tomescu Marinela, Trifu Daniel, Turtică Elena, Ulkusal Diana, Ungureanu Ana Maria, Ungureanu Despina, Ungureanu Liviu Lucian, Ungurian Gabriela, Uruioc Tatiana, Vereş Diana Maria, Vlăşneanu Gabriela Antoaneta, Voicu Ana Maria, Voicu Daniela Cristina, Voicu Roxana, Voiculescu Mihaela, Zagon Petronela Oana şi intervenienții Abordeoaei Ana-Maria, Arabu Elena, Aradoaei Elena, Argintariu Elena, Armaşu Elena, Avram Roxana-Ştefania, Balaur Carmen, Barabaş Alina, Barabaş Barna, Bîţă Ionela Mihaela, Bourceanu Adelinâ-Monica, Brătescu Bianca, Bolea Marinela-Biatrice, Cruduioana-Ana, Dobo Viorica, Braşovean Anca, Dumitraşcu Mariana, Enache Argentina, Faur.Marina-Teodora, Făgaraşan Manuela, Grigoraş Gabriela-Simona, Haş Carla-Amalia, Ichim Libia, Ilaşcu Daniela, Ílinca Maria-Elisabet, Macarie Geanina, Niţă Gabriela, Oprea Camelia, Pelepciuc-Glazer Cosmín, Ponoran Dora-Sil Via, Popescu Gabriel-Cristian, Radijlgvici Cornelia, Rărijţă- Dăscălescu Ramqna-Daniela, Rotaruiuliana, Stoica Maria-Iuliana, Şerban Mariana, Teodoru Carmenicâ-Liliana, Trifan-Morţun Violeta, Trifescu Ioana-Lavinia, Vartolomei Carmen, Vizir Violeta, Viziteu Nicoleta, Zanfir Liliana-Loredana, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, Institutul Naţional de Sănătate Publică şi Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile, având ca obiect „obligaţia de a face”.
Dezbaterile orale au avut loc în şedinţa publică din data 09.02.2022, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea cauzei pentru data de 23.02.2022, apoi la 09.03.2022 când a pronunţat prezenta sentinţă,
Cererile
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-sectia a IX-a in data de 06.10.2021, reclamanţii Asociaţia “Medici pentru Consimţământ Informat” si Achim Alina Maria, Alexandru Alina Elena, Alexandru Ciprian, Alistar Claudia Elena, Andrei Marian, Antal Mariana, Anton Onorica, Artene Sanda, Baciu Gheorghe Damian, Balan Simona, Băloiu Ileana, Belu Cristina Corina, Bnayat Daniela Mariana, Bogdăneanu Elena, Bordeianu Cristina, Bucur Antoaneta, Bujanovschi Marinela, Burcea Nicoleta, Burcin Simona, Burulea Sorina Costina, Buţiu Corina Daniela, Căciuleanu Claudia, Căpiteanu Carmen, Ceban Carmen Gianina, Ceontea Cristian Iosif, Chiţică Dana, Ciobotaru Angelica Iulia, Ciubaru Mihaela, Cîrstea Lăcrămioara Nicoleta, Cociş Cristian, Colbu Elena, Colbu Valentin, Coman Lia-Ildiko, Corbeanu Dan Constantin, Cotea Ovidiu Marian, Cotea Valentin, Crăciun Otilia, Cristodor Patricia Liana, Cucolaş Ioana, Cumpăt-Imbru Lăcrămioara-Ana, Cupşa Cristina, Damaschin Foarea, Dan Liliana, David Zâna, Dăcilă Daniel, Deoanca Maximilian-George, Dincă Cristina-Florica, Dobîrcianu Otilia, Dobrin George Eduard, Dorobanţu Cătălin, Dospinescu Maria Cristina, Dragomir Maricela, Dumitrescu Cristina, Duţă Dorina Elena, Duzgoren Anca, Duzgoren Serdar, Enusel Cristian Viorel, Enusel Florentina-Alina, Feier Violeta, Gemanariu Elena Liliana, Genete Indira-Elmas, Georgescu Bogdan, Gîdea Mioara, Grigoras Mihai, Grigore Carmen Geanina, Gusti Diana, Hagimă Geanina, Haleschi Irina, Hanganu Mihaela Zizi, Husău Delia, Iacob Elena, Iliescu Margareta Paula, Ilyes Ferencz, Ionescu Gabriela, Iordache Niculae, Isailă Radu, Iurcu Oxana, Ivan Alexandra, Ivanov Iuliana, Jiva Codruta, Kitaigorod Dumitru Alexandru, Lifschitz Livia, Lisaia Tatiana, Lupea Daniela, Magda Cornel, Manea Corfă Alexandra, Manta Adela, Manu Simona, Manu Vlad, Măgirescu Stefăniţă, Melinte Liana, Mersici Raluca, Mihalache Şuşală, Mirică Marinela, Miron Anca, Moldovan Silvia, Moldovan Claudia, Mutică Mihai, Nedelcu Elena, Nedelcu Silvia Elena, Negulici Cristea Violeta, Nicolau Mihaela Ana, Nitoiu Mirela, Nitoiu Lavinia Olivia, Oiţă Ana Maria, Oprescu Maria Gabriela, Oţelea Carmen, Palade Cateluţa Catinca, Pall Csilla-Fruzsina, Pană Ecaterina, Păsălău Cristinel, Peiu Daniela, Petrea Alexandrina, Petrilă Gabriel, Petrilă Mihaela, Petrovan Cecilia, Plăcintă Maria, Pop Elena, Pop Laurenţia Maria, Pop Radu Valer, Pop Sara-Semida, Pop Natanael, Popa Emilia, Popescu Săndulescu, Prală Mioara, Pricope Ana, Puscas Mihaela, Rădăsan Irena, Rotaru Mihaela, Rucăreanu Mihaela Veronica, Rudăreanu Natalia Olivia, Rudencu Teodora Cătălina, Săcălean Mailatescu, Sătmar Georgeta, Scarlat Mihaela, Spătăreanu Liliana, Sîrbu Stefania, Stan Magda, Stanciu Corina, Stănescu Elena, Stoica Mihaela, Stoicescu Mihai Mirel, Stefănescu Evelina Claudia, Stefănescu Laura Ioana, Ştefu Alice Cleopatra, Tărăboantă Adina, Todică Florian Vasile, Todică Roxana, Tofan Otilia, Toma Vasilica, Tomescu Marinela, Trifu Daniel, Turtică Elena, Ulkusal Diana, Ungureanu Ana Maria, Ungureanu Despina, Ungureanu Liviu Lucian, Ungurian Gabriela, Uruioc Tatiana, Vereş Diana Maria, Vlăşneanu Gabriela Antoaneta, Voicu Ana Maria, Voicu Daniela Cristina, Voicu Roxana, Voiculescu Mihaela, Zagon Petronela Oana au chemat in judecată pe pârâţii Institutul Naţional de Sănătate Publică şi Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile, respectiv pe Ministerul Sănătăţii, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:
1. Obligarea la modificarea METODOLOGIEI de SUPRAVEGHERE a SINDROMULUI RESPIRATOR ACUT cu NOUL CORONAVIRUS (COVID 19),
actualizată începând cu data de 02.07.2021, modificată la data de 23.08.2021, raportat la ultima formă în care se va regăsi acest act până la data rămânerii definitive a solutionării prezentei cereri;
2. Suspendarea punerii în aplicare a tuturor procedurilor legate de METODOLOGIA de SUPRAVEGHERE a SINDROMULUI RESPIRATOR ACUT cu NOUL CORONAVIRUS
(COVID 19), precum şi a oricăror acte subsecvente şi incidente ce decurg ca efect din aceasta, până la data rămânerii definitive a soluţionării prezentei cereri, pentru prevenirea producerii unui prejudiciu iminent ce poate fi generat asupra securităţii vieţii cetăţenilor români.
-Referitor la formularea prezentei cereri de chemare în judecată, interesul legitim este de a veghea la menţinerea sănătăţii publice, a unei vieţi normale şi fără riscuri, la respectarea integrităţii, la protecţia intereselor cetăţenilor, dat fiind că sănătatea este mai presus de orice interese materiale sau de orice natură, care pot aduce atingere dreptului şi libertăţii de a dispune de tine însuţi.
-Dreptul la ocrotirea sănătăţii este un drept fundamental al persoanei, strâns legat de existenţa fizică şi psihică, individuală şi socială a acesteia.
-Interesul în legătură cu care s-a născut litigiul mentioneaza că prevederile amendate prin plângerea prealabilă formulată la această metodologie, are repercusiuni majore asupra sănătăţii şi vieţii cetăţenilor.
-Din aceste motive, reclamanţii (cadre medicale) au dreptul să fie îngrijoraţi cu privire la consecinţele care decurg din aplicarea acestei metodologii.
-Asociaţia reclamantă „Medici pentru Consimţământ Informat” are tocmai acest interes legitim de a veghea la menţinerea sănătăţii publice, a unei vieţi normale şi fără riscuri, la respectarea integrităţii şi a sănătăţii
-Acest interes este dovedit cu prisosinţă inclusiv prin activitatea acestei asociaţii, desfăşurată din anul 2018 şi până în prezent, care mereu este pusă în slujba sănătăţii, vieţii şi a binelui cetăţenilor, având printre principalele obiective :
a) monitorizarea activităţii autorităţilor publice şi activităţi de lobby şi advocacy, pentru îmbunătăţirea cadrului legislativ şi a situaţiei grupurilor ţintă ale activităţii Asociaţiei, în conformitate cu scopurile acesteia, inclusiv in vederea promovării de legi care sa consfinţească dreptul de libera exprimare a opiniei profesionale şi de liberă practică a medicilor, în acord cu codul de etica si deontologie profesionala si cu propria conştiinţă profesională ;
b) implicarea în mod activ în societate în privinţa oricăror chestiuni de interes general şi care sunt congruente cu scopurile asociaţiei, inclusiv prin formularea şi promovarea de puncte de vedere în scris, oral, memorii, petiţii, participarea la organizarea de acţiuni publice, conferinţe, dezbateri publice şi parlamentare , seminarii, cursuri, iniţierea şi susţinerea oricărui tip de cereri legale în faţa instanţelor de judecată, a autorităţilor şi organismelor competente, etc.;
Astfel, în cauza de faţă, orice persoană cetăţean al României are interesul, dreptul şi obligaţia de a formula cerere de chemare în judecată a autorităţilor care săvârşesc nelegalităţi şi de a solicita respectarea Constituţiei României.
Această prevedere, într-un context mai general, dă dreptul tuturor persoanelor din România să ia atitudine, inclusiv prin procese în instanţă, atunci când se încalcă legile şi mai ales drepturi şi libertăţi fundamentale din Constituţia României.
Motive:
În fapt, în data de 2 iulie 2021 s-a publicat pe site-ul Centrului Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile ultima actualizare a Metodologiei de supraveghere a sindromului respirator acut cu noul Coronavirus (COVID-19), numită în continuare Metodologia.
Astfel, în termen legal, la data de 31.07.2021, Asociaţia reclamantă „Medici pentru Consimţământ Informat”, a formulat notificare şi plângere prealabilă împotriva METODOLOGIEI de SUPRAVEGHERE a SINDROMULUI RESPIRATOR ACUT cu NOUL CORONAVIRUS (COVID 19), actualizare iniţială în data de 02.07.2021 (modificată ulterior la data de 23.08.2021), demersul profitând şi fiind de interes public.
Documentul „notificare şi plângere prealabilă” a fost înregistrat la Ministerul Sănătăţii sub numărul REG2/18379 în data de 02.08.2021 precum şi la Institutului Naţional de Sănătate Publică şi Centrului Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile, unde s-a înregistrat sub numărul comun 13566 în data de 02.08.2021.
Acest document fiind dat publicităţii pe site-ul asociaţiei, toţi reclamanţii persoane fizice şi cadre medicale din toată ţara, au contactat conducerea asociaţiei şi şi-au exprimat dorinţa de a se alătura prin achiesare la demersurile declanşate si cele viitoare referitor la această Metodologie, argumentaţia invocată fiind una unanimă.
Prin documentul „notificare şi plângere prealabilă” au fost înştiinţate cele trei pârâte mai sus menţionate de faptul că această metodologie de supraveghere a sindromului respirator acut cu noul coronavirus (COVID 19), conţine o seamă de erori, omisiuni şi inexactităţi, motiv pentru care a solicitat modificarea ei conform recomandărilor pe care le redă mai jos.
Considerente:
1. Capitolul II. Fundamentare iniţială, pag 1
In capitolul II. Fundamentare iniţiala, se precizeaza că „este absolut necesara implementarea sistemului de supraveghere a infecţiei umane cu noul coronavirus (2019- nCoV-devenit ulterior SARS-CoV-2) in România”.
In decembrie 2020 a început în România campania naţională de vaccinare împotriva bolii COVID-19, în cadrul căreia se fac eforturi considerabile pentru vaccinarea unui procent cât mai mare din populaţie. Toate vaccinurile împotriva bolii COVID-19 au primit doar o autorizare condiţionată de utilizare de la Agenţia Europeană a Medicamentelor, ceea ce presupune o monitorizare suplimentară a acestor vaccinuri.
Metodologia pe care Institutul Naţional de Sănătate Publică o actualizează periodic (http://www.cnscbt.ro/index.php/metodologii/infectia-2019-cu-ncov) nu a semnalat în niciun fel declanşarea campaniei naţionale de vaccinare în România, nu a introdus niciun fel de prevederi specifice referitoare la supravegherea cazurilor de boală COVID-19 în contextul vaccinării în masă a populaţiei.
In prezent, cunoaşterea situaţiei epidemiologice a Sindromului respirator acut cu noul coronavirus (COVID-19) in Romania nu se mai poate limita doar la supravegherea cazurilor de boală în general, ci trebuie să cuprindă şi un sistem de evaluare a siguranţei şi eficacităţii vaccinurilor pe de o parte şi un sistem de evaluare a rezultatelor campaniei naţionale de vaccinare împotriva bolii COVID-19 asupra sănătăţii publice, pe de altă parte.
Conform motivării de mai sus, solicită să fie introdusa în Capitolul II. Fundamentare iniţială următoarea formulare: „Este absolut necesară implementarea unui sistem de evaluare a siguranţei şi eficacităţii vaccinurilor împotriva bolii COVID-19 şi a unui sistem de evaluare a impactului vaccinării populaţiei asupra evoluţiei bolii COVID-19”.
2. Capitolul III. Scop, pag 2
Este necesar să se adauge la scopul Metodologiei:
Evaluarea eficacităţii şi siguranţei vaccinurilor împotriva bolii COVID-19; Analiza evoluţiei bolii COVID-19 ca urmare a vaccinării în masă a populaţiei;”
3. Capitolul IV. Obiective, pag 2 Capitolul IV cuprinde în prezent:
– Stabilirea parametrilor epidemiologici de baza ai infecţiei cu SARS-CoV-2:
• Caracteristicile de persoana, loc si timp ale cazurilor;
• Tabloul clinic de baza (semne si simptome);
• Condiţii fiziologice si medicale pre-existente;
• Evoluţia clinica, rezultatul acesteia si severitatea;
• Expuneri si istoricul de călătorie
La parametrii epidemiologici de mai sus trebuie adăugat ca parametru epidemiologie necesar în contextul vaccinării populaţiei împotriva bolii COVID-19:
• Statusul vaccinai al persoanei (vaccinat sau nu împotriva bolii COVID-19)/ tipul de vaccin primit/ data vaccinării; (S-a introdus in actualizarea din 23 august 2021)
De asemenea, pe lângă obiectivul „Stabilirea parametrilor epidemiologici de bază ai infecţiei cu SARS-CoV-2”, trebuie adăugate şi următoarele obiective:
Implementarea în România a unui sistem de supraveghere activă a reacţiilor adverse postvaccinale;
Monitorizarea apariţiei cazurilor de boală COVID-19 la persoanele vaccinate; Monitorizarea cazurilor de deces apărute la persoanele vaccinate;
Motivare:
Subraportarea reacţiilor adverse după vaccinurile împotriva bolii COVID-19 în România este o mare problemă. In răspunsul cu nr. 4779/26.03.2021 primit de asociaţia „Medici pentru consimţământ informat” de la Institutul Naţional de Sănătate Publică, se precizează că România nu are un sistem de supraveghere activă a reacţiilor adverse ale vaccinurilor împotriva bolii COVID-19.
Supravegherea apariţiei eventualelor reacţii adverse postvaccinale se face pe baza unui sistem de supraveghere pasivă: pacientul semnalează medicului când apare o schimbare în starea sa de sănătate după vaccinare, iar medicul ar trebui să o raporteze mai departe.
Raportarea eventualelor reacţii adverse care apar în primele 15-20 minute după vaccinare se face de către medicii din centrele de vaccinare. Reacţiile adverse apărute după aceste 15-20 min ar trebui raportate de către medicii cărora li se adresează pacienţii vătămaţi sau de către pacienţii înşişi, online, pe site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului.
Comunitatea medicilor din România nu este la curent cu modul de raportare a reacţiilor adverse postvaccinale pentru că în afară de medicii de familie, ceilalţi medici specialişti nu au fost până acum implicaţi în vaccinarea populaţiei. Medicii în general nu cunosc faptul că raportarea reacţiilor adverse postvaccinale trebuie făcută pe baza unei suspiciuni de vătămare, că au obligaţia de a raporta orice schimbare în starea de sănătate apărută după vaccinare la pacient, că raportarea nu înseamnă automat stabilirea relaţiei de cauzalitate cu vaccinarea.
Tendinţa generală a medicilor este să nu raporteze reacţiile adverse aduse la cunoştinţa lor de către pacient din mai multe motive:
1. Medicul, personal, nu crede că există vreo relaţie de cauzalitate cu vaccinarea şi nu cunoaşte faptul că trebuie să raporteze ceea ce pacientul îi aduce la cunoştinţă sau ceea ce singur constată la pacient, indiferent de părerea personală referitor la existenţa sau inexistenţa unei relaţii de cauzalitate cu vaccinul.
2. Medicul se teme că raportarea unei reacţii adverse va fi interpretată de autorităţile din sănătate ca neîncredere în siguranţa vaccinurilor şi acest lucru îi poate aduce deservicii din punct de vedere profesional.
3. Medicul nu cunoaşte efectiv modul de raportare a reacţiilor adverse ale vaccinurilor împotriva bolii COV1D-19.
Toate aceste motive conduc la neraportarea unei mari părţi a reacţiilor adverse postvaccinale. De aceea, un sistem de supraveghere activă a reacţiilor adverse postvaccinale ar înregistra cu mult mai mare acurateţe reacţiile apărute.
4. Capitolul V. Definiţiile de caz pentru Sindromul respirator acut cu noul coronavirus (COVID-19), pag 2
Metodologia cuprinde la categoria „Criterii clinice de diagnostic”:
Orice persoană care prezintă cel puţin unul din următoarele semne şi simptome :
– tuse
– febră
– scurtarea respiraţiei
– debut brusc al anosmiei, ageuziei sau disgeuziei
Simptomele respiratorii menţionate în Metodologie ca şi criterii clinice de diagnostic al bolii COVID-19 sunt nespecifice, pot apărea în orice tip de pneumonie. Este necesar de realizat diagnosticul diferenţial cu alte afecţiuni respiratorii, cel puţin cu gripa de tip A şi B.
De aceea, este necesar ca la „Criteriile de laborator” să se adauge următoarele:
• Test de amplificare RT-PCR multiplex pentru detecţia simultană a SARS-CoV- 2 si virusului gripal A/B (kit comercial in uz, disponibil în România)
sau
• Detecţia acidului nucleic sau a antigenului SARS-CoV-2 într-o probă biologică şi test antigen virus influenza tip AJ B în secreţie nazală;
• Este obligatorie înscrierea numărului de cicluri de amplificare folosit de laboratorul respectiv pe toate buletinele de analiză a testului de amplificare RT-PCR;
• Test de anticorpi din sânge (Ig M şi Ig G împotriva virusului SARS CoV-2); Test de imunitate celulară (testul de transformare limfoblastică la virusul SARS -CoV 2
Motivare:
Există în prezent mari schimbări referitoare la testul RT-PCR. în data de 21 iulie 2021
CDC a emis o alertă referitor la faptul că testul RT-PCR folosit până acum, lansat pe piaţă în februarie 2020, va mai putea fi folosit doar până la 31 decembrie 2021:
https://www.cdc.gov/csels/dls/loes/2021 /07-21 -2021 -lab-alert-Changes_ CDC RT- PC R_S ARS-Co V-2T esting_ 1 .html
CDC recomandă tuturor laboratoarelor ca în intervalul de timp rămas până in 31 decembrie 2021 să facă gradat trecerea la un alt test aprobat de FDA şi încurajează adoptarea testelor multiplex care permit detecţia simultana a SARS-CoV-2 si a virusurilor gripale A/B: https://www.cdc.gov/coronavirus/2019-ncov/lab/testing.html
Iată deci că testul RT-PCR, care a fost numit până acum „standardul de aur” al diagnosticului bolii COVID-19, nu este un standard de aur şi mai mult, se va renunţa la el.
Referitor la testul RT-PCR, se ştie că cu cât numărul de cicluri de amplificare este mai mare, cu atât probabilitatea ca rezultatul testului să fie pozitiv, este mai mare. De aceea, pentru perioada în care încă se va mai folosi testul RT-PCR, solicită completarea Metodologiei cu înscrierea pe toate buletinele de analiză a numărului de cicluri de amplificare folosit de laboratorul respectiv. Astfel, medicul clinician va putea să aprecieze în context rezultatul testului RT-PCR.
5. Clasificarea cazurilor, pag 3, cuprinde:
A. Caz posibil
Orice persoană care întruneşte criteriile clinice
B. Caz probabil
Orice persoană care întruneşte criteriile clinice şi care are legătură epidemiologică cu un caz confirmat SAU Orice persoană care întruneşte criteriile de diagnostic imagistic
C. Caz confirmat
Orice persoană care întruneşte criteriile de laborator
Cer ca această clasificare să fie modificată şi completată astfel:
C. Caz confirmat
Orice persoană care îndeplineşte criteriile clinice (prezintă semne şi/sau simptome sugestive) şi întruneşte următoarele criterii de laborator:
test de detecţie a acizilor nucleici sau a antigenului SARS-CoV-2 într-o probă biologică pozitiv;
test de detecţie antigen gripal A/B negativ; Motivare:
In actuala Metodologie se consideră caz confirmat orice persoană care întruneşte criteriile de laborator, independent de simptomele clinice. Având în vedere faptul că simptomele clinice pot fi comune mai multor boli de tip respirator, iar unicul criteriu de laborator folosit în această Metodologie (testul RT-PCR), nu este un test de diagnostic propriu- zis, este necesar să se introducă elementul clinic în diagnosticul cazului confirmat. Nu se poate susţine că asimptomaticul care are test. PCR pozitiv este un caz confirmat!
D. Caz vindecat
Orice persoană care prezintă anticorpi IgG împotriva virusului SARS CoV-2 (imunitate umorală prezentă) sau/şi test de transformare limfobiastică la SARS CoV-2 pozitiv (imunitate celulară prezentă), indiferent dacă persoana are sau nu test PCR pozitiv în antecedente;
Dovada cea mai sigură a trecerii prin orice boală infecţioasă este testul de imunitate umorală (prezenţa anticorpilor IgG în sânge) şi/sau testul de imunitate celulară.
E. Presupus purtător asimptomatic
Orice persoană fără simptome şi/sau semne clinice, care prezintă test PCR pozitiv şi nu are anticorpi IgG în titru protector în sânge.
6. Fraza „Testarea pentru SARS-CoV-2 este obligatorie pentru toate cazurile posibile” va fi modificată astfel: „Testarea pentru SARS-CoV-2 şi pentru virusurile gripale A/B este obligatorie pentru toate cazurile posibile.”
Motivare:
Dacă se doreşte un diagnostic de certitudine al bolii COV1D-19, trebuie făcut şi diagnosticul diferenţial cu alte boli respiratorii, care au simptome asemănătoare. Având în vedere faptul că pe baza numărului de cazuri confirmate de boală COVID-19 se iau decizii politice cu caracter de restrângere a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, este necesar ca diagnosticul de certitudine de boală COVID-19 să se facă cu mare exactitate.
Altfel, pentru toate bolile respiratorii acute contagioase, se face şi s-a făcut dintotdeauna izolarea persoanei bolnave la domiciliu sau în spital, fără restrângerea drepturilor şi libertăţilor sociale.
7. Definiţiile de caz COVID-19 asociat asistenţei medicale (IAAM), pag 4
Solicită ca la categoria „Caz COVID-19 internat, cu sursă probabilă în spital”, să fie eliminat paragraful:
„ – Debutul simptomelor în ziua 3-7 şi o suspiciune puternică de transmitere a virusului prin asistenţa medicala acordată”
Motivare:
Perioada de 3-7 zile este mai scurtă decât perioada de incubaţie stipulată peste tot în acest document, anume 14 zile de la data contactului infectant. Pe de altă parte, perioada de 3- 7 zile de la internare este folosită şi pentru definirea „Caz COVID-19 internat, cu sursă în comunitate”. „Suspiciunea puternică” de transmitere în spital este dificil de clarificat dacă pacientul este internat doar de 3-7 zile, iar perioada de incubaţie este considerată a fi de 14 zile.
8. Nota de la pag 5 conţine precizarea „aceste definiţii nu se pot aplica în situaţia COVID- 19 la personalul medico-sanitar”.
Solicită completarea acestui paragraf, prin adăugarea următoarei fraze: „Personalul sanitar asimptomatic, care a purtat echipamentul complet de protecţie nu poate fi considerat sursă de infecţie pentru pacienţi”.
Motivare:
Echipamentul de protecţie are rolul declarat de a împiedica transmiterea agenţilor patogeni respiratorii. In plus, personalul medical semnează periodic protocoale care se aplică în toate unităţile sanitare din ţară, prin care se obligă să respecte echipamentul complet de protecţie (mască, calotă, ochelari de protecţie, halat de protecţie, botoşi, mănuşi), care protejează atât împotriva agenţilor patogeni aerieni, cât şi a celor cu transmitere cutanată. în plus, transmiterea bolii COVID-19 de către asimptomatici nu a fost demonstrată, este mai mult o presupunere (referinţa 7).
9. Deces cauzat de COVID-19, pag 5
Solicită fie modificat sicompletat acest capitol, astfel:
Decesul cauzat de COVID-19 este definit ca decesul survenit la un pacient confirmat cu COVID-19, adică la pacientul cu semne şi simptome specifice bolii COVID-19 şi care îndeplineşte şi criteriile de laborator, cu excepţia situaţiilor în care există o altă cauză clară de deces care nu poate fi în relaţie cu COVID-19 (ex: traumatism, hemoragie acută majoră, infarct miocardic acut, accident vascular cerebral acut, septicemie cu germen identificat prin hemocultura, etc.) şi la care nu a existat o perioadă de recuperare completă între boală şi momentul decesului.
Decesul survenit într-o unitate sanitară, la un pacient care se internează pentru agravarea unei boli cronice preexistente, adică la un pacient care prezintă simptomele, semnele şi investigaţiile paraclinice caracteristice respectivei boli, (cancer, afecţiuni hematologice, diabet, boli neurologice, etc), nu poate fi considerat de cauză COVID-19 chiar dacă îndeplineşte criteriile de laborator, pacientul are test RT-PCR pozitiv pentru SARS CoV- 2.
Toate cazurile de deces prin boala COVID-19 trebuie confirmate prin autopsie. Solicită, de asemenea, eliminarea paragrafului următor:
„Decesul la un pacient confirmat cu COV1D-19 nu poate fi atribuit unei boli preexistente (de ex. cancer, afecţiuni hematologice etc.) şi COVID-19 trebuie raportat ca şi cauză a decesului, independent de condiţiile medicale pre-existente care se suspectează că au favorizat evoluţia severă a COVID-19. COVID-19 trebuie menţionat pe certificatul de deces drept cauză a decesului pentru toate persoanele decedate la care COVID-19 a cauzat sau se presupune că a cauzat sau a contribuit la deces.”
Motivare:
In actuala Metodologie, confirmarea bolii COVID-19 se face numai prin testul RT- PCR. Simptomele tuse, febră, scurtarea respiraţiei, debut brusc al anosmiei, ageuziei sau disgeuziei, sunt menţionate numai pentru încadrarea la „caz posibil” de boală, dar în final nu au nicio relevanţă pentru confirmarea diagnosticului de boală COVID-19. în cadrul clasificării cazurilor, actuala Metodologie stabileşte că reprezintă caz confirmat „orice persoană care întruneşte criteriile de laborator”. Se ajunge astfel la situaţia în care chiar şi o persoană asimptomatică poate fi considerată caz confirmat de COVID-19 dacă are un test PCR pozitiv.
Astfel, formularea „Decesul cauzat de COVID-19 este definit ca decesul survenit la un pacient confirmat cu COVID-19” se traduce ca „Decesul cauzat de COVID-19 este definit ca decesul survenit la orice pacient cu test PCR pozitiv, indiferent de simptomele pe care le prezintă, simptome caracteristice bolilor cronice preexistente, prin a căror agravare a survenit în fapt decesul”.
Acest mod de formulare este total incorect. Ştiu că există multe circumstanţe care pot determina rezultate fals pozitive ale testului PCR (referinţa 1). Astfel, pacienţi cu diferite boli cronice, internaţi în spital pentru agravarea acestor boli şi decedaţi apoi, vor fi declaraţi ca decedaţi de COVID-19 doar pentru un test RT-PCR pozitiv.
Necropsia este necesară pentru toate cazurile de deces presupuse a fi determinate de boala COVID-19 tocmai pentru a tranşa între deces cauzat de comorbidităţile preexistente şi deces cauzat de boala COVID-19.
10. Recomandări de prioritizare a testării prin RT-PCR şi/sau test rapid antigenic pentru SARS-CoV-2, pag 6
Imediat după titlu solicită introducerea următorului paragraf:
„Pentru toate persoanele la care testul RT- PCR la SARS-CoV-2 este pozitiv, se va efectua şi testul RT-PCR pentru detecţia virusului gripal A/B sau se va efectua de la început test de amplificare RT-PCR multiplex pentru detecţia simultană a SARS-CoV-2 si virus gripal A/B (kit comercial in uz, disponibil în România)”.
Motivare:
Dacă se doreşte un diagnostic de certitudine al bolii COVID-19, trebuie făcut şi diagnosticul diferenţial cu alte boli respiratorii, care au simptome asemănătoare. Având în vedere faptul că pe baza numărului de cazuri confirmate se iau decizii politice cu caracter de restrângere a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, este necesar ca diagnosticul de certitudine de boală COVID-19 să se facă cu mare exactitate.
11. Punctul A. de la pag 6 va fi completat si va avea următorul conţinut:
A. Persoane vaccinate împotriva SARS-CoV-2 cu schema completă, precum şi cele care au trecut prin boala, documentată cu:
• bilet de externare din spital
• si/’sau buletinul de analiza pentru testul de anticorpi Ig G împotriva SARS CoV- 2 pozitiv,
• şi/sau test de imunitate celulară împotriva SARS CoV-2 pozitiv,
• şi/sau cu test PCR pozitiv în antecedente
la care au trecut mai puţin de 180 zile de la data primului test pozitiv. Prin „test” se înţelege oricare dintre cele trei variante de test de mai sus. Motivare:
Dovada trecerii prin boala naturală nu se poate reduce la un test PCR pozitiv în antecedente. Cea mai specifică dovadă de trecere prin boala naturală este testul imunităţii naturale, documentat fie prin testul de anticorpi Ig G la virusul SARS CoV-2, fie prin testul imunităţii celulare (testul de transformare limfoblastică la virusul SARS CoV-2). Aceste teste nu pot fi excluse de la diagnosticarea trecerii prin boala COVID-19. Numeroase studii arată că persoanele care au trecut prin boala naturală au imunitate robustă, durabilă (referinţe 2, 3, 4, 5, 6)
12. Punctul B. de la pagina 6 va fi completat si va avea următorul conţinut:
„B. Persoane nevaccinate împotriva SARS-CoV-2, persoane cu schema de vaccinare incompletă, persoane care au trecut prin boală, dar la care au trecut mai mult de 180 zile de la data primului test pozitiv, persoane care nu au avut niciodată boala.
Prin „test” se înţelege oricare dintre cele trei variante: testul de anticorpi Ig G împotriva SARS-CoV-2, testul de imunitate celulară împotriva SARS CoV-2 sau testul RT- PCR. ’
13. Punctul B. Subpunctul 3. va fi completat astfel:
„3. Contacţi direcţi ai cazurilor confirmate. în a 3-a – a 5-a zi de la contact.
Personalul medical care a purtat echipamentul de protecţie şi care este asimptomatic în a 3-a – a 5-a zi de la contact, nu este obligat să se testeze, chiar dacă a venit în contact cu cazuri confirmate, indiferent câte zile au trecut de la contactul cu cazurile confirmate.”
Prin natura profesiei, personalul medical vine frecvent în contact cu pacienţi confirmaţi cu boala COVID-19. De aceea s-au implementat în spitale protocoale pentru purtarea echipamentului specific de protecţie de către întregul personal medical. în consecinţă, personalul medical care a purtat echipament specific de protecţie şi nu a dezvoltat simptomele specifice bolii, nu poate fi considerat a priori infectat.
Dacă infectarea personalului medical care îngrijeşte bolnavi COVID-19 s-ar produce sistematic, sistemul medical ar fi rămas fără personal încă din primele luni ale pandemiei. De aceea, personalul medical asimptomatic, care a purtat echipamentul de protecţie nu trebuie obligat să se testeze, chiar dacă a venit în contact cu cazuri confirmate.
14. Punctul B. Subpunctui 10. din tabel (pag 10) va fi modificat astfel:
„Persoane instituţionalizate, persoane din penitenciare asimptomatice numai la admiterea în unitate, inclusiv pacienţii cronici psihiatrici cu durata de internare care depăşeşte o lună, la internare. După admitere în unitate/intemare, persoanele respective vor fi testate numai dacă dezvoltă simptome specifice bolii COVID-19.”
Motivare:
Testarea asimptomaticilor este o risipă de resurse întrucât nu există consens asupra transmiterii bolii de către asimptomatici. Dimpotrivă, există studii care arată că transmiterea bolii de la persoane asimptomatice este greu de demonstrat (referinţa 7).
15. Punctul B. Subpunctui 11. din tabel va fi modificat astfel:
„Personalul de îngrijire din centre rezidenţiale, secţiile psihiatrie cronici şi personalul din penitenciare numai dacă dezvoltă simptome.”
Motivare:
Testarea asimptomaticilor este o risipă de resurse întrucât nu există consens asupra transmiterii bolii de către asimptomatici. Dimpotrivă, există studii care arată că transmiterea bolii de la persoane asimptomatice este greu de demonstrat (referinţa 7).
16. Punctul B. Subpunctul 12. din tabel va fi modificat astfel:
„Gravidele care se află în carantină la domiciliu (avand istoric de călătorie sau care au fost contact direct cu un caz confirmat),vor fi testate numai dacă dezvoltă simptome”
Motivare:
Testarea asimptomaticilor este o risipă de resurse întrucât nu există consens asupra transmiterii bolii de către asimptomatici. Dimpotrivă, există studii care arată că transmiterea bolii de la persoane asimptomatice este greu de demonstrat (referinţa 7).
17. Punctul C. de la pag 9 se elimină Motivare:
În primul rând, testarea personalului medical asimptomatic, indiferent de statusul vaccinai, este total inutilă, după cum au motivat mai sus.
În al doilea rând, la definirea criteriilor de recunoaştere a trecerii prin boala naturală, în Metodologie se ignoră tocmai imunitatea naturală dobândită de o mare parte a personalului sanitar prin trecerea cu bine prin boală. Metodologia limitează dovada trecerii prin boala COVID-19 la un test PCR pozitiv în antecedente. Testul cel mai specific pentru confirmarea trecerii prin boală este însă testul de anticorpi – IgG la SARS CoV-2. în plus, există şi testul de transformare limfoblastică la SARS CoV-2, care pune în evidenţă imunitatea celulară, care este de mult mai lungă durată.
Testarea periodică a personalului medical sănătos, care poartă echipament specific de protecţie în timpul serviciului, care, în plus, a trecut deja prin boală, nu are sens, este o risipă de resurse şi o hărţuire a personalului medical. Faptul că se exclude testarea anticorpilor personalului medical face imposibilă identificarea persoanelor care au deja imunitate naturală împotriva bolii SARS-CoV-2, deci testarea PCR devine absolut inutilă.
18. Paragraful „Testarea periodică poate înceta dacă personalul face dovada vaccinării complete” se elimină.
Motivare:
Scopul declarat al vaccinării este inducerea imunităţii împotriva SARS CoV-2. Acest lucru poate fi verificat doar cu testul de anticorpi IgG împotriva SARS CoV-2 sau/şi cu testul de transformare limfoblastică la SARS C’oV-2, care ar trebui făcute dupa vaccinare. Metodologia nu prevede acest lucru.
Pe de altă parte, persoanele care au trecut prin boala naturală au dobândit imunitate durabilă (referinţe 2, 3, 4, 5, 6), pe care o pot documenta prin testul de anticorpi sau prin testul de imunitate celulară faţă de SARS CoV-2.
Deoarece Metodologia nu prevede deloc testarea imunităţii, nici pentru persoanele vaccinate, nici pentru cele nevaccinate, testarea periodică RT-PCR doar a personalului nevaccinat porneşte de la prezumţia falsă că numai persoanele vaccinate ar fi protejate împotriva bolii, iar persoanele nevaccinate nu ar fi protejate şi ar reprezenta un pericol pentru pacienţi.
Se cunoaşte de mult timp că atât boala naturală, cât şi vaccinarea cu vaccinurile clasice induc producţie de anticorpi. Există studii recente, specifice pentru boala COVID-19 (referinţa 6), care arată că lucrătorii din sistemul de sănătate care au trecut prin boala naturală au o protecţie egală cu cei vaccinaţi.
Testarea RT-PCR periodică numai a personalului medical nevaccinat reprezintă o discriminare clară a acestuia.
Faptul că se menţionează explicit că testarea „poate înceta dacă personalul face dovada vaccinării complete” este o constrângere indirectă către vaccinare şi o ameninţare a dreptului la muncă al personalului medical sănătos, dar nevaccinat.
19. Paragraful de la pag 9 „Aceasta testare se solicita in următoarele situaţii: – in condiţiile in care rata cumulata a incidenţei cazurilor noi de îmbolnăvire din ultimele 14 zile, din unitatea administrativ teritoriala, raportata la 1000 de locuitori este mai mare sau egala cu 1,5” se elimină.
Nu este clar pe ce criterii s-a stabilit valoarea de 1,5 la mie ca valoare limită a testării PCR a personalului medical.
20. Paragraful de la pag 9 „Personalul medico-sanitar si auxiliar asimptomatic vaccinat împotriva SARS-CoV-2 cu schema completă, precum si cel care a trecut prin boala, dar la care au trecut mai puţin de 180 zile de la data primului test pozitiv, documentat cu bilet de externare din spital si/sau buletinul de analiza cu rezultat pozitiv, nu necesita testare periodica” se elimină.
Motivare:
Metodologia precizează faptul că doar personalul medical şi auxiliar vaccinat şi asimptomatic nu necesită testare periodică, deci raţionamentul porneşte de la premiza că persoanele vaccinate şi asimptomatice au imunitate împotriva bolii COV1D-19, adică au produs anticorpi după vaccinare. Deci documentarea eficacităţii vaccinării se face prin testarea anticorpilor în sânge. Totuşi Metodologia nu menţionează nicăieri testul de anticorpi pentru testarea imunităţii cadrelor medicale.
Dacă o persoană a produs anticorpii pe cale naturală, după trecerea prin boală, ea trebuie să beneficieze de acelaşi statut ca şi o persoană vaccinată, adică nu poate fi considerată potenţial contagioasă, deci nu necesită testare PCR periodică (referinţa 2, 3, 4, 5, 6).
Modul în care Metodologia impune testarea periodică a personalului medical nevaccinat, fără să testeze mai întâi imunitatea naturală a acestuia, este de fapt un mod de discriminare şi încercare de limitare a dreptului la muncă a personalului medical.
21. Capitolul Investigaţii de laborator, pag 10
Paragraful „Testările pot fi realizate prin RT-PCR şi/sau test antigenic rapid pentru SARS-CoV-2, în unităţi sanitare, unităţi pentru persoane instituţionalizate, spitale/secţii de îngrijire bolnavi cronici, unităţi închise (ex.penitenciare) şi alte unităţi avizate pentru testare” se completează şi devine:
„Testările pot fi realizate prin:
• RT-PCR şi/sau test antigenic rapid pentru SARS-CoV-2,
• Test de amplificare RT-PCR multiplex pentru detecţia simultană a SARS-CoV- 2 si virusului gripal A/B
• Test de anticorpi Ig G la SARS CoV-2
• Test de imunitate celulară (test de transformare limfoblastică la SARS-CoV-2)”
Motivare:
Testarea pentru boala COVID-19 nu se poate limita la testul RT-PCR. Trebuie
introduse şi testele de imunitate: testul de anticorpi şi testul de imunitate celulară.
22. Propoziţia „Testul RT-PCR este considerat ’’standard de aur”” de la pag. 10 se elimină.
Motivare:
Există în prezent mari schimbări referitoare la testul RT-PCR.
In data de 21 iulie 2021 CDC a emis o alertă de gradul I referitor la faptul că testul RT- PCR folosit până acum, lansat pe piaţă în februarie 2020, va mai putea fi folosit doar până la 31 decembrie 2021: https://www.cdc.gov/csels/dls/locs/2021/07-21-2021-lab-alert-
Changes_CDC_RT-PCR_SARS-CoV-2_Testing_l.html
CDC recomandă tuturor laboratoarelor ea în intervalul de timp rămas până in 31 decembrie 2021 să facă gradat trecerea la un alt test aprobat de FDA şi încurajează adoptarea testelor multiplex care permit detecţia simultana a SARS-CoV-2 si a virusurilor gripale A/B:
https://www.cdc.gov/coronavirus/2019-ncov/lab/testing.html
Iată deci că testul RT-PCR, care a fost numit până acum „standardul de aur” al diagnosticului bolii COVID-19, nu este un standard de aur şi mai mult, se va renunţa la el.
23. Paragraful de la pag. 10, „De la decesele înregistrate la cazuri suspecte de COVID- 19 se vor recolta probe necroptice de plămân care vor fi trimise la laborator pentru diagnostic virologic” se va modifica astfel:
„La decesele înregistrate la cazuri suspecte de COVID-19 se va realiza necropsia.” Motivare:
Interzicerea autopsiilor la decesele de COVID-19 a fost impusă prin Ordinul ministrului sănătăţii nr.436/13 martie 2020, pe baza presupunerii că prin autopsie s-ar putea răspândi boala COVID-19. Această decizie a fost acceptată şi aplicată Iară nicio analiză de către corpul medical. în prezent, după 17 luni de pandemie, nu există încă nicio dovadă ştiinţifică a faptului că virusul SARS-CoV-2 ar supravieţui în cadavre şi s-ar putea transmite la persoanele vii de la cadavre.
In lipsa autopsiei, diagnosticul de deces prin boală COVID-19 se bazează din nou pe un singur test: RT-PCR. Renunţarea la autopsii încă de la începutul pandemiei a fost o decizie lipsită de fundament ştiinţific. Li s-a spus că virusul SARS-CoV-2 este un virus complet nou, deci nu se ştie care este tratamentul eficace pentru boala COVID-19. Cu toate acestea, s-au interzis autopsiile care ar fi grăbit considerabil găsirea unui tratament eficace pentru boala COVID-19. Motivul invocat de autorităţile de sănătate, acela al transmiterii bolii prin autopsii, este absolut nefundamentat ştiinţific deoarece nu s-a demonstrat supravieţuirea virusului în interiorul cadavrelor.
24. Capitolul IX. Date de raportare, pag 11
Va fi completat cu introducerea in datele de raportare a statusul vaccinai (vaccinat sau nu împotriva bolii COVID-19); tipul de vaccin primit; data vaccinării în datele de raportare a tuturor cazurilor de COVID-19.
Motivare:
Deoarece există tot mai multe cazuri de boală COVID-19 la persoane vaccinate, este necesar ca statusul vaccinai să fie consemnat de la început în raportare. în prezent, identificarea persoanelor vaccinate care au dezvoltat boala COVID-19 se poate face doar din platforma Corona Forms, pe baza CNP-ului, de către entităţile care au acces la această platformă. Aceste informaţii nu sunt în prezent accesibile profesioniştilor din sănătate şi nici publicului.
25. Capitolul IX: Date de raportare, pag 11, va fi completat cu introducerea mai multor subcapitole:
IX. 1. Implementarea unui sistem de supraveghere activă a reacţiilor adverse postvaccinale în România
IX. 2. Crearea unui protocol clinic şi paraclinic de confirmare/infirmare a relaţiei de cauzalitate între reacţiile adverse raportate şi vaccin.
IX. 3. Realizarea autopsiei la decesele suspecte, survenite după vaccinurile împotriva bolii COVID-19.
Motivare:
Subraportarea reacţiilor adverse după vaccinurile împotriva bolii COVID-19 în România este o mare problemă. In România nu există un sistem de supraveghere activă a reacţiilor adverse postvaccinale. Raportarea eventualelor reacţii adverse care apar în primele 15-20 minute după vaccinare se face de către medicii din centrele de vaccinare. Reacţiile adverse apărute după aceste 15-20 min ar trebui raportate de către medicii care le diagnostichează sau de pacienţii înşişi. Comunitatea medicilor din România nu este la curent cu modul de raportare a reacţiilor adverse postvaccinale pentru că în afară de medicii de familie, ceilalţi specialişti nu au fost implicaţi în vaccinarea populaţiei. Tendinţa generală a medicilor este să nege a priori legătura cu vaccinarea şi să nu raporteze reacţiile adverse aduse la cunoştinţa lor de către pacientul însuşi.
O altă problemă referitoare la reacţiile adverse postvaccinale este lipsa de claritate a modului în care se decide relaţia de cauzalitate cu vaccinul. Majoritatea reacţiilor adverse sunt declarate ca neavând nicio legătură cu vaccinarea. Este importantă crearea unui protocol clinic şi paraclinic de stabilire a relaţiei de cauzalitate între reacţiile adverse şi vaccinare.
Realizarea autopsiei la persoanele cu deces apărut după vaccinare este importantă deoarece, pe de o parte, se poate confirma sau infirma relaţia de cauzalitate cu vaccinul şi, pe de altă parte, va contribui la sporirea informaţiilor despre siguranţa vaccinurilor împotriva bolii COVID-19.
26. Capitolul XII. Analiza epidemiológica recomandata:
Se va completa cu:
-număr de cazuri depistate zilnic, raportate separat, la persoane vaccinate împotriva bolii COVID-19 şi la persoane nevaccinate;
-număr de cazuri depistate la persoanele vaccinate, raportate separat, in funcţie de tipul de vaccin primit (cazuri pozitive la vaccinaţi cu vaccinul Pfizer, cu vaccinul Astra Zeneca, cu vaccinul Moderna, cu vaccinul Janssen);
-rata de fatalitate saptamanala si rata cumulata de fatalitate separat la vaccinaţi şi nevaccinaţi;
-rata de mortalitate saptamanala si rata cumulata de mortalitate separat la vaccinaţi şi nevaccinaţi;
In drept, invocă dispoziţiile arî.52 din Constituţia României coroborat cu Legea 554/2004 a Contenciosului Administrativ, cu modificările si completările ulterioare, art.21 din Constituţia României coroborat cu art.30 pct 1 din codul de proc.civila, art.96 pct.l, art.183 pct.l si 3, art.194 si următoarele din codul de proc.civila.
Pârâtul Ministerul Sănătății a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calitatii sale procesuale pasive, afirmand ca nu este emitentul Metodologiei puse în discuție.
Pârâtul Institutul Național de Sănătate Publică a depus întâmpinare prin care a afirmat urmatoarele:
A. Aspecte prealabile
I. In ceea ce priveşte pârâtul CNSCBT, potrivit dispoziţiilor art. 4 din OG 1414/2009, ”Activitatea Institutului la nivel teritorial se realizează prin 3 centre naţionale si 6 centre regionale de sanatate publica, organizate in structura acestuia, fara personalitate juridica. (2) Centrele naţionale, care asigura coordonarea profesionala specifica pe plan naţional a Institutului, sunt: a)Centrul National de Supraveghere si Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT); b) Centrul National de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar (CNMRMC); c) Centrul National de Evaluare si Promovare a Stării de Sanatate (CNEPSS)”, iar potrivit art. 6 alin. 4 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al INSP, aprobat prin Ordinul MS nr. 82/2019, ”Centrele naţionale şi centrele regionale de sănătate publică sunt organizate în structura Institutului, fără personalitate juridică.
II. Pe cale de excepţie invocă inadmisibilitatea cererii întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Conform art.1, alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ”orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ …se poate adresa instanţei de contencios administrativ pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. ”
Art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 defineşte actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, METODOLOGIE = METODĂ, = 1. Mod de cercetare, de cunoaştere si de transformare a realităţii obiective. 2. Procedeu sau ansamblu de procedee folosite în realizarea unui scop; metodologie, Manieră de a proceda. 3. Manual care cuprinde reguli şi principii normative pentru învăţarea sau pentru practicarea unei discipline, a unei arte etc.; ansamblu al acestor reguli şi principii.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii nu solicită anularea actului sau recunoaşterea dreptului pretins, astfel cum prevede legea contenciosului administrativ, ci solicită ca instanţa să oblige pârâtele la „modificarea metodologiei ”
De asemenea, nu se dovedeşte nici interesul, nici prejudiciul suferit.
Pentru a se afla sub incidenţa legii nr. 554/2004, reclamantele trebuie sa-şi dovedească interesul în promovarea acţiunii. Din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu rezultă motivele pentru care reclamantele solicită modificarea metodologiei şi mai mult decât atât, nu rezultă scopul pentru care se solicită obligarea la modificarea metodologiei.
III. Pe cale de excepţie, invocă inadmisibilitatea cererii pentru lipsa procedurii prealabile faţă de INSP.
În conformitate cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004:
„Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept ai său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.”
Reclamantele nu au urmat procedura prealabilă faţă de INSP, documentul despre care se face vorbire în cererea de chemare în judecată, înregistrat la INSP şi CNSCBT sub nr. comun 13566/02.08.2021 fiind adresat Ministerului Sănătăţii, iar INSP şi CNSCBT fiind incluse „spre ştiinţă”.
B. Pe fondul cauzei
Metodologia de supraveghere a sindromului respirator acut cu noul coronavirus (COVID-19) nu este un act administrativ, ci o procedură de lucru dedicată specialiştilor din domeniul sănătăţii publice şi are la bază recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) şi ale Centrului European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (ECDC). Nerespectarea acestor recomandări atrage lipsa armonizării cu cerinţele europene şi mondiale şi imposibilitatea comparării informaţiilor rezultate din supravegherea epidemiologică, între diferite ţări şi regiuni.
Cu referire la capitolul ’’CONSIDERENTE”, mentioneaza următoarele:
1. Capitolul II. Fundamentare iniţială, pag 1
Evaluarea siguranţei şi eficacităţii vaccinurilor anti-SARS-CoV-2 nu fac obiectul metodologiei de supraveghere a COVID-19. Acestea revin producătorului şi ANDMDM. Estimarea statusului imun indus de vaccin poate fi realizată în cadrul unor studii sero- epidemiologice care nu fac obligatoriu obiectul unei metodologii de supraveghere a unei infecţii/boli, ci pot fi realizate în alt context – ex. studii cu metodologie proprie. Asemenea studii sunt în desfăşurare. Referitor la impactul vaccinării populaţiei asupra evoluţiei COVID- 19, INSP-CNSCBT realizează analize periodice referitoare şi la statusul vaccinai al pacienţilor confirmaţi cu COVID-19. Acestea pot fi accesate urmând linkul http://www.cnscbt.ro/mdex.php/analiza-cazuri-confirmate-covidl9
2. Capitolul III. Scop, pag.2
Evaluarea eficacităţii şi siguranţei vaccinurilor nu fac obiectul actvităţii INSP, ci a ANMDM.
3. Capitolul IV. Obiective, pag.2
In Metodologia de supraveghere a COVID-19 actualizată la data de 23.08.2021 a fost introdus în Capitolul IV, Obiectiv, pag.2, distinct faţă de parametrii epidemiologici de bază ai infecţiei cu SARS-CoV-2, un alt sub-punct intitulat „urmărirea antecedentelor vaccinale ale cazurilor confirmate cu COVID- 19: data administrării dozei 1, data administrării dozei 2, după caz, data administrării rapelului, tipul de vaccin primit”. De altfel, aceste aspecte se urmăresc de către INSP, putând fi vizualizate în platforma Corona-Forms.
Supravegherea reacţiilor adverse post-vaccinale (RĂPI) la vaccinurile anti-SARS- CoV-2 este de tip pasiv şi presupune atât declararea RĂPI de către persoane fizice, la ANMDM, cât şi de către medici, la DSP. Ea a creat cadrul necesar declarării corecte a acestor reacţii, dar modul de aplicare a acesteia la nivel local sau la nivelul unităţii sanitare depinde atât de instruirile realizate de către DSP cu personalul medical, cît şi de disponibilitatea acestui personal de a o studia, aprofunda şi aplica. mentioneaza şi faptul că există pe site-ul INSP-CNSCBT, pe lângă Metodologia (generală) de supraveghere a RĂPI, un Ghid de investigare a cazurilor de RĂPI. Despre acestea au fost informate toate DSP-urile şi, prin intermediul acestora, toate unităţile sanitare:
http://www.cnscbt.ro/index.php/metodologii/rapi
Supravegherea activă a RĂPI ar presupune resurse de personal de care sistemul de sănătate din România nu dispune în contextul actual. Acest tip de supraveghere activă este, însă, realizată de ANMDM în cadrul activităţii de farmaco-vigilenţă.
4. Capitolul V. Definiţiile de caz pentru Sindromul respirator acut cu noul coronavirus (COVID19), pag.2
Definiţiile de caz incluse în Metodologia de supraveghere a COVID-19 au la bază recomandările OMS şi ale ECDC. https://www.ecdc.europa.eu/en/covid- 19/surveillance/case-definition. Daca ECDC modifica definiţia de caz prin includerea la criteriile de laborator: a testării pentru virusurile gripale, a testului de anticorpi sau a testului de imunitate celulara, INSP va actualiza Metodologia COVID-19.
Mare parte din semnele şi simptomele menţionate în definiţia de caz sunt, într-adevăr, nespecifice pentru a creşte sensibilitatea sistemului de supraveghere. Aceasta înseamnă că sunt captate iniţial în sistemul de supraveghere mai multe cazuri suspecte, din care se vor selecta ulterior, pe baza rezultatelor de laborator, cele confirmate (cazuri reale COVID-19).
Criteriile de laborator din definiţia de caz COVID-19 sunt cele stablite de WHO şi ECDC, la care România s-a aliniat în vederea asigurării comparabilităţii datelor şi informaţiilor la nivel european şi mondial: https://www.ecdc.europa.eu/en/covid-19/surveillance/case-definition.
Testarea pentru gripă nu poate fi inclusă ca obligatorie în Metodologia de supraveghere a COVID-19, dar a fost recomandată în Metodologia de supraveghere a a infecţiilor respiratorii acute (ARI), a infecţiilor respiratorii acute compatibile cu gripa (ILI) şi a infecţiilor respiratorii acute severe (SARI) pentru sezonul 2021-2022, în contextul pandemiei de COVID-19, la pag.6 şi 14. https://www.cnscbt.ro/index.php/metodologii/gripa- infectii-acute-respiratorii-si- sari/2743-metodologia-de-supraveghere-gripa-infectii- respiratorii-acute-si-sari- 2021 -2022-actualizare-12-octombrie-2021/file
Disponibilitatea testelor multiplex diferă de la un laborator la altul, iar acestea nu pot fi incluse în Metodologia de supraveghere a COVID-19 ca fiind obligatorii, de moment ce se referă la mulţi alţi agenţi etiologici ai infecţiilor respiratorii acute. De asemenea, testele rapide pentru gripă nu fac obiectul supravegherii COVID-19.
Prezenţa infecţiei cu virusul gripal nu exclude posibilitatea co-infectiei cu SARS-CoV- 2, motiv pentru care nu se justifică includerea testării pentru detecţia virusului gripal in definiţia de caz a COVID-19
https://www.who.int/publications/i/item/10665-331501
Conform documentului ECDC, testele imunologice nu trebuie utilizate pentru a detecta infecţia curentă cu SARS-CoV-2:
https://www.ecdc.europa.eu/en/covid-19/latest-evidence/diagnostic-testing
Nu toate persoanele dezvoltă niveluri detectabile de anticorpi după expunerea la virus, mai ales în cazul infecţiilor asimptomatice sau cu manifestări uşoare iar în unele cazuri, după infecţie, anticorpii persistă doar o perioadă scurtă.
Metodologia INSP nu stabileşte obligativitatea inscrierii numărului de Ct pe buletine. Acest lucru poate fi făcut doar prin ordin al Ministrului Sanatatii si a fost deja realizat (ORDIN nr. 1.829 din 27 octombrie 2020).
Precizări asupra motivaţiei:
CDC din Statele Unite nu a emis alerta pentru „testul RT-PCR”, ci pentru panelul de testare RT-PCR dezvoltat de către CDC la începutul pandemiei. Acest fapt este de interes strict pentru laboratoarele care utilizează acest panel, nu pentru laboratoarele care utilizează alte kituri de testare.
Testarea RT-PCR este o metoda de amplificare a acizilor nucleici (NAAT) pentru care nu se cere autorizare in regim de urgenta si la care nu se poate renunţa, fiind in continuare metoda de referinţa pentru confirmarea infecţiei COVID-19, conform publicaţiilor ECDC, WHO si CDC care se găsesc pe site- urile oficiale ale acestor organizaţii:
https://www.ecdc.eurooa.eu/en/covid-19/latest-evidence/diagnostic-testing https://www.who.int/emergencies/di$eases/novel-coronavirus-2019/technical-
guidance-publications
https://www.cdc.gov/coronavirus/2019-ncov/hcp/testing-overview.html
Pentru testarea prin aceasta metoda (RT-PCR) se pot utiliza variate kituri comerciale sau paneluri dezvoltate in house si pentru acestea se poate solicita autorizare in regim de urgenta.
Menţioneaza, de asemenea, ca Romania este stat membru UE si utilizează metode recomandate de ECDC, nu de către CDC, precum si kituri aprobate pentru utilizare in UE, nu de către FDA si care poarta marcajul CE.
5. Clasificarea cazurilor, pag.3
Clasificarea cazurilor are în vedere recomandările WHO si ECDC, la care România s-a aliniat în vederea asigurării comparabilităţii datelor şi informaţiilor la nivel european şi mondial, https://www-ecdc.europa.eu/en/covid- 19/surveillance/case-definition
Prezenţa infecţiei cu virusul gripal nu exclude posibilitatea co-infectiei cu SARS-CoV- 2, motiv pentru care nu se justifică includerea testării pentru detecţia virusului gripal in clasificarea cazului confirmat: https://www.who .int/publications/i/item/10665-331501.
Nu toate persoanele dezvoltă niveluri detectabile de anticorpi după expunerea la virus, mai ales în cazul infecţiilor asimptomatice sau cu manifestări uşoare iar în unele cazuri, după infecţie, anticorpii persistă doar o perioadă scurtă. In textul petiţiei nu se precizează tipul anticorpilor IgM sau IgG, în condiţiile în care semnificaţia este diferită în cazul anticorpilor anti-N, anti-S sau a celor neutralizanţi.
Nu exista inca demonstrat ştiinţific o valoare a unui titru de anticoipi anti SARS-CoV- 2, de tip IgM și IgG, de la care sa se considere ca persoana este protejata de infecţia cu virusul SARS-CoV-2. Exista diverse studii care arata gradul de corespondenta intre nivelul anticorpilor masurat printr-o anumita trusa si activitatea neutralizanta determinata prin metoda de referinţă (neutralizarea virusului izolat în cultura, puţin accesibila strict laboratoarelor de nivel BSL3), însă rezultatele obţinute in unitati arbitrare (AU/mL), prin truse diferite, nu sunt intercomparabile intre laboratoare. Din acest motiv, nu poate compara intre ele rezultatele serologice obţinute in laboratoare diferite.
Conform ECDC, deşi există dovezi ale existentei răspunsului imun celular la persoanele infectate cu SARS-CoV-2, precum şi la persoanele vaccinate, încă nu au fost definite corelaţii clare pentru imunitatea de protecţie. Studiile privind răspunsul celular T si B sunt afectate de eterogenitate în ce priveşte tipul de testului utilizat şi există date limitate privind persoanele infectate care sunt asimptomatice sau pauci-simptomatice (‘https://www.ecdc. europa, eu/en/covid- 19/latest-evidence/immune-responses ).
6. Testarea pentru gripă la cazurile suspecte COVID-19 nu poate fi introdusă în Metodologia de supraveghere a COVID-19 ca obligatorie, dar, aşa după cum a mai precizat la punctul 4., a fost recomandată în Metodologia de supraveghere a a infecţiilor respiratorii acute (ARI), a infecţiilor respiratorii acute compatibile cu gripa (ILI) şi a infecţiilor respiratorii acute severe (SARI) pentru sezonul 2021- 2022, în contextul pandemiei de COVID-19, la pag,6 şi 14.
Prezenţa infecţiei cu virusul gripal nu exclude posibilitatea co-infectiei cu SARS-CoV- 2, motiv pentru care nu se justifică includerea testării pentru detecţia virusului gripal in clasificarea cazului:
https://www.who.int/publications/i/item/10665-331501
7. Definiţiile de caz COVID-19 asociat asistenţei medicale (IAAM), pag.4
In situaţia existenţei unei ’’suspiciuni puternice de transmitere a virusului prin asistenţa medicală”, de exemplu în contextul unui focar de infecţii asociate asistenţei medicale (IAAM) în evoluţie, consideră că perioada de 3-7 zile este corectă. De altfel, şi aceste definiţii de caz au la bază recomandările OMS şi ECDC, la care România s-a aliniat în vederea asigurării comparabilităţii datelor şi informaţiilor la nivel european şi mondial, https://www.ecdc.europa.eu/en/covid- 19/surveillance/surveillance-definitions
8. Nota de la pag.5
Textul pe care reclamantii il sugereaza este menţionat sub o alta formă la pagina 4:
Orice persoană care a purtat masca/echipamentul de protecţie corespunzător şi a respectat distanţarea fizica nu este considerată contact direct.
9. Deces cauzat de COVID-19, pag.5
Definirea unui deces ca fiind cauzat de COVID-19 are în vedere recomandările WHO. https://www.who.int/classifications/icd/Guidelines Cause of Death COVID-19.pdf Până în acest moment nici WHO, nici ECDC nu recomandă efectuarea obligatorie a necropsiei la decesele înregistrate la cazuri suspecte de COVID-19.
10. Recomandări de prioritizare a testării prin RT-PCR şi/sau test rapid antigenic pentru SARS-CoV-2, pag.6
Aşa după cum a precizat anterior la punctele 4. şi 6., testarea pentru gripă la cazurile suspecte COVID-19 nu poate fi introdusă în Metodologia de supraveghere a COVID-19 ca obligatorie, dar, aşa după cum a mai precizat la punctul 4., a fost recomandată în Metodologia de supraveghere a a infecţiilor respiratorii acute (ARI), a infecţiilor respiratorii acute compatibile cu gripa (ILI) şi a infecţiilor respiratorii acute severe (SARI) pentru sezonul 2021-2022, în contextul pandemiei de COVID-19, Ia pag.6 şi 14.
Prezenţa infecţiei cu virusul gripal nu exclude posibilitatea co-infectiei cu SARS-CoV- 2, motiv pentru care nu se justifică includerea testării pentru detecţia virusului gripal in clasificarea cazului confirmat:
https://www.who.int/publications/i/item/10665-331501
11. Punctul A.de la pag.6
Criteriile de laborator din definiţia de caz COVID-19 sunt cele stablite de WHO şi ECDC, la care România s-a aliniat în vederea asigurării comparabilităţii datelor şi informaţiilor la nivel european şi mondial: https://www.ecdc.europa.eu/en/covid-19/surveillance/case-definition
Prin urmare, consideră că în acest moment nu poate fi înlocuit testul RT-PCR, ca dovadă de trecere prin infecţie, cu testul pentru anticorpi IgG sau testul de imunitate celulară. Acestea ar putea fi, însă, de interes, în domeniul cercetării, iar pe termen mediu-lung, să aibă şi aplicabilitate practică.
12. Punctul B. de la pag.6 Răspunsul este acelaşi ca la punctul 11.
13. Punctul B.Subpunctul 3.
Dovada portului corect şi constant al echipamentului de protecţie poate fi făcută cu dificultate, iar practica a dovedit-o că, în situaţia de oboseală deosebită cu care se confruntă personalul medico-sanitar şi auxiliar (’’pandemic fatigue”), bunele practici se pot relaxa, crescând riscul de infectare. În acest context, consideră că modificarea propusă nu ar fi binevenită.
14. Punctul B. Subpunctul 10. din tabel (pag.10)
În momentul de faţă este unanim acceptat faptul că o persoană asimptomatică poate transmite SARS-CoV-2, aşa încât, la grupele la risc de dezvoltare a unor forme severe de COVID-19 menţionate, consideră ca testarea este justificată. In plus, urmărirea zilnică a stării clinice a asimptomaticilor nu este nici ea de neglijat, deoarece unele dintre modificările produse de virus la nivelul diferitelor aparate şi sisteme pot fi silenţioase.
15. Punctul B. Subpunctul 11. din tabel
În momentul de faţă este unanim acceptat faptul că o persoană asimptomatică poate transmite SARS-CoV-2, aşa încât, la grupele la risc de transmitere a virusului unor persoane vulnerabile, cum sunt şi cele menţionate, consideră ca testarea este justificată. In plus, aşa după cum menţiona şi la pct.14, urmărirea zilnică a stării clinice a asimptomaticilor nu este nici ea de neglijat, deoarece unele dintre modificările produse de virus la nivelul diferitelor aparate şi sisteme pot fi silenţioase.
16. PunctuI B. Subpunctul 12. din tabel
In momentul de faţă este unanim acceptat faptul că o persoană asimptomatică poate transmite SARS-CoV-2, aşa încât, la grupele la risc de dezvoltare a fomelor severe de COVID-19, cum sunt şi gravidele, consideră ca testarea este justificată. In plus, urmărirea zilnică a stării clinice a gravidelor asimptomatice este importantă atât pentru mamă, cât şi pentru copil. Infecţia gravidei se poate solda cu naştere prematură sau pierderea sarcinii.
17. Punctul C. de Ia pag.9 se elimină
Problema imunităţii naturale dobândite după infecţie/boală are încă anumite aspecte necunoscute. Atunci când vor exista suficiente evidenţe ştiinţifice care să susţină calitatea şi durata răspunsului imun protector după infecţie/boală, va putea fi luată în discuţie solicitarea dumneavoastră.
18-Paragraful ’’Testarea periodică poate înceta dacă personalul face dovada vaccinării complete” se elimină
Estimarea statusului imun al persoanelor vaccinate se face în cadrul unor studii desfăşurate în prezent sub coordonarea/cu participarea INSP. Informaţiile rezultate din aceste studii vor reprezenta evidenţe care pot orienta viitoare recomandări/intervenţii de sănătate publică.
În plus, personalul medico-sanitar şi auxiliar ar trebui să fie conştient de faptul că poate transmite SARS-CoV-2 la pacienţi, aşa încât nu este vorba nicidecum despre „hărţuire” nici când i se recomandă vaccinarea, nici când i se solicită, în lipsa primei, testarea periodică.
În consecinţă, consideră că paragraful la care faceţi referire este corect formulat şi trebuie să rămână în metodologie.
19. Paragraful de Ia pag.9 se elimină
Criteriile pe baza cărora s-a stabilit şi menţionat, în paragraful de la pag.9, valoarea de 1,5%0 locuitori pentru rata cumulată a incidenţei cazurilor noi de imbolnavire din ultimele 14 zile au fost armonizate cu cele analizate şi stabilite prin hotărâri ale CNSU.
20. ParagrafuI de Ia pag.9 se elimină
Răspunsul la această solicitare rezultă din cel formulat anterior, la pct.17 şi 18.
21. Capitolul Investigaţii de laborator, pag.10
Criteriile de laborator din definiţia de caz COVID-19, la care se face referire, detaliat, în paragraful menţionat de dumneavoastră, sunt cele stablite de WHO şi ECDC, la care România s-a aliniat în vederea asigurării comparabilităţii datelor şi informaţiilor la nivel european şi mondial:
https://www.ecdc.europa.eu/en/covid-19/surveillance/case-defmition
22. Propoziţia ’’Testul RT-PCR este considerat ’’standard de aur” de la pag.10 se elimină
CDC din Statele Unite nu a emis alerta pentru „testul RT-PCR”, ci pentru panelul de testare RT-PCR dezvoltat de catre CDC la începutul pandemiei. Acest fapt este de interes strict pentru laboratoarele care utilizează acest panel, nu pentru laboratoarele care utilizează alte kituri de testare.
Testarea RT-PCR este o metoda de amplificare a acizilor nucleici (NAAT) pentru care nu se cere autorizare in regim de urgenta si ia care nu poate renunţa, fiind in continuare metoda de referinţa pentru confirmarea infecţiei COVID-19, conform publicaţiilor ECDC, WHO si CDC pe care le găsiţi pe site- urile oficiale ale acestor organizaţii.
Pentru testarea prin aceasta metoda (RT-PCR) se pot utiliza variate kituri comerciale sau paneluri dezvoltate in house si pentru acestea se poate solicita autorizare in regim de urgenta.
Menţioneaza, de asemenea, ca Romania este stat membru UE si utilizează metode recomandate de ECDC, nu de catre CDC, precum si kituri aprobate pentru utilizare in UE, nu de catre EDA si care poarta marcajul CE.
23. Paragraful de la pag.10
Până în acest moment nici WHO, nici ECDC nu recomandă efectuarea obligatorie a necropsiei la decesele înregistrate la cazuri suspecte de COVID-19.
24. Capitolul IX. Date de raportare, pag.ll
Aşa după cum menţiona la pct.3, în Metodologia de supraveghere a COVID-19 actualizată la data de 23.08.2021 a fost introdus în Capitolul IV, Obiectiv, pag.2, distinct faţă de parametrii epidemiologici de bază ai infecţiei cu SARS-CoV-2, un alt sub-punct intitulat ’’urmărirea antecedentelor vaccinale ale cazurilor confirmate cu COVID-19: data administrării dozei 1, data administrării dozei 2, după caz, data administrării rapelului, tipul de vaccin primit”. Mai exact, aceste date nu sunt raportate distinct în cadrul supravegherii epidemiologice a COVID-19, ci sunt corelate cu cele existente în RENV (Registrul Electronic Naţional de Vaccinări).
25. Capitolul IX: Date de raportare, pag.ll
Referitor la supravegherea reacţiilor adverse post-vaccinale (RAPI) apărute în urma vaccinării anti-SARS-CoV-2, precizeaza că ea se face în baza metodologiei de supraveghere dedicate şi nu face obiectul Metodologiei de supraveghere a COVID-19.
Metodologia de supraveghere a RĂPI la vaccinurile anti-SARS-CoV-2 a fost difuzată de către CNCAV către toate DSP-urile, iar de aici, către toate centrele de vaccinare.
Supravegherea RĂPI la vaccinurile anti-SARS-CoV-2 este de tip pasiv şi presupune atât declararea RAPI de către persoane fizice, la ANMDM, cât şi de către medici, la DSP. Ea a creat cadrul necesar declarării corecte a acestor reacţii, dar modul de aplicare a acesteia la nivel local sau la nivelul unităţii sanitare depinde atât de instruirile realizate de către DSP cu personalul medical, cît şi de disponibilitatea acestui personal de a o studia, aprofunda şi aplica.
Menționează şi faptul că există pe site-ul INSP-CNSCBT, pe lângă Metodologia (generală) de supraveghere a RAPI, un Ghid de investigare a cazurilor de RAPI. http://www.cnscbt.ro/index.nhp/metodologii/rapi Despre acestea au fost informate toate DSP- urile şi, prin intermediul acestora, toate unităţile sanitare.
Supravegherea activă a RAPI ar presupune resurse de personal de care sistemul de sănătate din România nu dispune în contextul actual, dar, aşa după cum a menţionat şi la pct,3, acest tip de supraveghere activă este realizată de ANMDM în cadrul activităţii de farmaco-vigilenţă.
26. Capitolul XII. Analiza epidemiológica recomandată
Aspectele menţionate sunt incluse în analizele epidemiologice ale INSP- CNSCBT https://www.cnscbt.ro/index.php/analiza-cazuri-confirmate-covidl9 sau raportate zilnic de către INSP la CNCAV şi incluse în rapoartele zilnice date publicităţii de către CNCAV https://vaccinare-covid.gov.ro/comunicate-oficiale/ .
Petentii Abordeoaei Ana-Maria, Arabu Elena, Aradoaei Elena, Argintariu Elena, Armaşu Elena, Avram Roxana-Ştefania, Balaur Carmen, Barabaş Alina, Barabaş Barna, Bîţă Ionela Mihaela, Bourceanu Adelinâ-Monica, Brătescu Bianca, Bolea Marinela-Biatrice, Cruduioana-Ana, Dobo Viorica, Braşovean Anca, Dumitraşcu Mariana, Enache Argentina, Faur.Marina-Teodora, Făgaraşan Manuela, Grigoraş Gabriela-Simona, Haş Carla-Amalia, Ichim Libia, Ilaşcu Daniela, Ílinca Maria-Elisabet, Macarie Geanina, Niţă Gabriela, Oprea Camelia, Pelepciuc-Glazer Cosmín, Ponoran Dora-Sil Via, Popescu Gabriel-Cristian, Radijlgvici Cornelia, Rărijţă-Dăscălescu Ramqna-Daniela, Rotaruiuliana, Stoica Maria-Iuliana, Şerban Mariana, Teodoru Carmenicâ-Liliana, Trifan-Morţun Violeta, Trifescu Ioana-Lavinia, Vartolomei Carmen, Vizir Violeta, Viziteu Nicoleta, Zanfir Liliana-Loredana, au formulat cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantilor, solicitand admiterea actiunii introduse de aceștia, pentru aceleași argumente.
Pârâtul Institutul Naţional de Sănătate Publică a depus întâmpinare la cererea de intervenţie accesorie formulată de cele 43 de persoane fizice menţionate în Anexa 2 la cererea de intervenţie, afirmând urmatoarele:
A.
I. Cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie,
Intervenienţii nu pot pretinde dreptul dedus judecăţii, în speţă elaborarea sau modificarea metodologiei de supraveghere a coronavirusului COVID 19.
II. Pe cale de excepţie invocă inadmisibilitatea cererii întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Conform art.1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ”orice persoană care se consideră vătămată intr-un drept al său ori intr-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ …se poate adresa instanţei de contencios administrativ pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. ”
Art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 defineşte actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, METODOLOGIE = METODĂ:
1. Mod de cercetare, de cunoaştere şi de transformare a realităţii obiective.
2. Procedeu sau ansamblu de procedee folosite în realizarea unui scop; metodologie, Manieră de a proceda.
3. Manual care cuprinde reguli şi principii normative pentru învăţarea sau pentru practicarea unei discipline, a unei arte etc.; ansamblu al acestor reguli şi principii.
Prin cererea de intervenţie, intervenientii nu solicită anularea actului sau recunoaşterea dreptului pretins, astfel cum prevede legea contenciosului administrativ, ci solicită ca instanţa să oblige pârâtele la ”modificarea metodologiei ”
De asemenea, nu se dovedeşte nici interesul, nici prejudiciul suferit.
Pentru a se afla sub incidenţa legii nr. 554/2004, intervenientii trebuie să-şi dovedească interesul în promovarea acţiunii. Din cuprinsul cererii nu rezultă motivele pentru care intervenienţii solicită modificarea metodologiei şi mai mult decât atât, nu rezultă scopul pentru care se solicită obligarea la modificarea metodologiei.
III. Pe cale de excepţie, invocă inadmisibilitatea cererii pentru lipsa procedurii prealabile faţă de subscrisa INSP.
In conformitate cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004:
”Inainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată intr-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a. acestuia.
Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.”
Intervenientii nu au urmat procedura prealabilă faţă de INSP, cererea de intervenţie fiind depusa direct în faţa instanţei de judecată.
B. Pe fondul cererii, solicita respingerea cererii de intervenție accesorie pentru aceleași motive pentru care solicita și respingerea actiunii principale.
Prin precizarea depusă, la solicitarea instanţei, pentru termenul de judecată din 20.10.2021 (I, 77), reclamantii au arătat ca suspendarea solicitată vizează “actul raportării numărului de cazuri de COVID 19, respectiv cazul confirmat de la capitolul “Clasificarea cazurilor” din Metodologie”, precum şi “raportarea numărului de cazuri de decese provenite de la COVID 19”.
De asemenea, reclamanţii au solicitat şi suspendarea “actelor subsecvente” ce pot apărarea ca efect al numărului de cazuri confirmate/decese, respectiv hotărâri CNSU/CJSU, ordine de ministri, recomandări INSP sau orice alt act normativ care produce efect asupra populaţiei României.
Reclamanta Iliescu Margareta Paula a depus două cereri completatoare, astfel: la data de 11.01.2022, prin care a solicitat anularea art.I, pct.1 şi a art.II, lit.a din anexa Ordinul MS nr.35/2022 (vol.II, fila 186) și la data de 25.01.2022, prin care a invocat “motivul de ordine publică a nulitatii Metodologiei … constând în nepublicarea acesteia in Monitorul Oficial” (III, 95).
Pârâtul Institutul Naţional de Sănătate Publică a depus întâmpinare la cererile completatoare, afirmând urmatoarele:
I. Excepţia tardivităţii cererilor modificatoare
In conformitate cu prevederile art. 204 cod proc.civ. reclamantul poate să îşi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat.
Primul termen de judecată a fost acordat pentru data de 20.10.2021 iar cererile modificatoare au fost depuse la data de 12.01.2022 şi respectiv 25.01.2022, la al treilea şi respectiv al patrulea termen de judecată.
Temeiul de drept, art. 204 alin. 2 pct. 4 cod proc.civ., nu are legătură cu motivele prezentate de reclamantă în cererile modificatoare, nefiind aplicabil în speţă.
II. Excepţia inadmisibilităţii cererii pentru lipsa procedurii prealabile faţă de subscrisa INSP.
In conformitate cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004:
”înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului”.
Reclamanta nu a urmat procedura prealabilă faţă de subscrisa INSP, cererile modificatoare fiind depuse direct la instanţă şi au obiect diferit faţă de cererea principală.
III. Pe fondul cererilor, solicita respingerea acestora ca neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
III.l Prin cererea modificatoare din 12.01.2022, reclamanta Iliescu Margareta Paula solicită instanţei anularea art. I pct. I şi art. II lit. a din Anexa la Ordinul nr. 35/2022 privind modificarea anexei nr. 3 la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.513/2020 pentru aprobarea planurilor privind modalitatea de aplicare de către direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, de către Institutul Naţional de Sănătate Publică, de către unităţile sanitare, precum şi de către serviciile de ambulanţă judeţene şi Serviciul de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov şi de medicii de familie a măsurilor în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologie de infectare cu virusul SARS-CoV-2 – Ministerul Sănătăţii – MS.
Având în vedere faptul că Ordinul nr. 35/2022 a fost emis de Ministerul Sănătăţii, înţelege să invoce lipsa calităţii procesuale pasive a INSP cu privire la această cerere.
Anularea în tot sau în parte a unui act normativ sau a unui act administrativ cu caracter normativ se poate solicita în contradictoriu cu organul emitent, în condiţiile Legii nr. 554/2004.
Institutul Naţional de Sănătate Publică nu este emitentul actului a cărui nulitate se solicită, astfel că în mod greşit reclamanta şi-a îndreptat acţiunea împotriva INSP.
De altfel, din lecturarea cererii modificatoare nu pot fi identificate motivele pentru care reclamanta solicită anularea art. I pct. 1 şi art. II lit. a din Anexa la Ordinul nr. 35/2022, mai ales că nu s-a precizat la care anexă se referă (OMS nr. 35/2022 are 4 anexe).
III.2 Prin cererea modificatoare din 25.01.2022, reclamanta Iliescu Margareta Paula solicită instanţei să constate nulitatea Metodologiei de supraveghere a sindromului respirator acut cu noul Coronavirus COVID 19 elaborată de Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile şi publicată pe site-ul Institutului Naţional de Sănătate Publică.
Motivul de nulitate invocat de reclamantă constă în aceea că actul a cărui nulitate se solicită nu a fost publicat în Monitorul Oficial.
In susţinerea cererii sale, reclamanta invocă dispoziţiile Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 555/2020 privind aprobarea Planului de măsuri pentru pregătirea spitalelor în contextul epidemiei de Coronavirus COVID-19 (act abrogat la data de 26.03.2021).
OMS nr. 555/2020 nu are nicio legătură cu Metodologia a cărui nulitate o solicită reclamanta şi nu prevede nicio obligaţie în sarcina Ministerului Sănătăţii de a publica în Monitorul Oficial Metodologia elaborată de CNSCBT.
Metodologia de supraveghere a sindromului respirator acut cu noul coronavirus (COVID-19) nu este un act administrativ, ci o procedură de lucru dedicată specialiştilor din domeniul sănătăţii publice şi are la bază recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) şi ale Centrului European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (ECDC).
Nerespectarea acestor recomandări atrage lipsa armonizării cu cerinţele europene şi mondiale şi imposibilitatea comparării informaţiilor rezultate din supravegherea epidemiológica, între diferite ţări şi regiuni.
Metodologia elaborată de CNSCBT nu este un act normativ sau cu caracter normativ pentru care s-ar fi impus publicarea în Monitorul Oficial.
Rezulta că solicitarea reclamantei de a reţine nulitatea absolută a Metodologiei de supraveghere a sindromului respirator acut cu noul Coronavirus COVID 19 elaborată de Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile este neîntemeiată.
În probatiune, s-au depus la dosar inscrisuri.
Analizând
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilității acţiunii pentru lipsa caracterului de act administrativ al “Metodologiei”
Potrivit art.2, alinl.1, lit.c din Legea nr.554/2004, actul administrativ este definit ca fiind “actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice”.
Verificând la speţă cele de mai sus, se constată următoarele:
“Metodologia” este emisă de Institutul Naţional de Sănătate Publică care este o instituţie publică cu personalitate juridică (art.1, alin.1 din HG nr.1414/2009).
Potrivit art.1, alin.21 din aceeaşi hotărâre de guvern, “ Institutul este unitatea sanitară care asigură îndrumarea tehnică şi metodologică a reţelei de sănătate publică, supraveghează starea de sănătate a populaţiei, bolile transmisibile şi netransmisibile pentru identificarea problemelor de sănătate comunitară, elaborează metodologia, instrumentele şi indicatorii de monitorizare şi evaluare a serviciilor şi programelor de sănătate publică, de promovare a sănătăţii şi de educaţie pentru sănătate şi asigură existenţa unui sistem informaţional şi informatic integrat pentru managementul sănătăţii publice”.
Potrivit art.2, Institutul are ca scop:
a) prevenirea, supravegherea şi controlul bolilor transmisibile şi netransmisibile;
b) monitorizarea stării de sănătate;
f) elaborarea reglementărilor în domeniul sănătăţii publice; Potrivit art.3 din hotărâre:
“Pentru îndeplinirea scopurilor prevăzute la art. 2, Institutul exercită următoarele atribuţii generale:
a) asigură îndrumarea tehnică şi metodologică a reţelei de sănătate publică, în funcţie de domeniul de competenţă;
b) participă la elaborarea strategiilor şi politicilor din domeniul de competenţă;
c) elaborează proiecte de acte normative, norme, metodologii şi instrucţiuni privind domeniile specifice din cadrul sănătăţii publice;
e) supraveghează starea de sănătate a populaţiei, bolile transmisibile şi netransmisibile, pentru identificarea problemelor de sănătate comunitară;
f) asigură sistemul de supraveghere epidemiologică, precum şi de alertă precoce şi răspuns rapid şi participă la schimbul de informaţii în cadrul reţelei europene de supraveghere epidemiologică în domeniul bolilor transmisibile;
g) participă la efectuarea de investigaţii epidemiologice de teren, din proprie iniţiativă, la solicitarea Ministerului Sănătăţii sau a autorităţilor locale de sănătate publică;
h) elaborează metodologia, instrumentele şi indicatorii de monitorizare şi evaluare a serviciilor şi programelor de sănătate publică, de promovare a sănătăţii şi de educaţie pentru sănătate”
Din cele expuse mai sus, rezultă că prin elaborarea “Metodologiei”, Institutul a organizat executarea în concret a legii, exercitarea acestei atribuţii fiind realizată, în mod evident, in regim de putere publică.
De asemenea, “Metodologia” este destinată sa produca efecte juridice, stabilind obligaţii in sarcina destinatarilor acesteia, astfel cum sunt cu claritate enumeraţi atât sepârât, pe parcursul întregii metodologii, în contextul diverselor măsuri impuse, cat şi într-o manieră sintetică, concentrată, in capitolul X, respectiv: “spitale, unităţi pentru persoane instituţionalizate, spitale/secţii de ingrijire bolnavi cronici si unităţi inchise (penitenciare) din reţeaua Ministerului Sănătăţii sau a altor ministere”, “ laboratoare care efectueza investigaţii pentru Covid-19”, “ orice alte unităţi sanitare, de stat sau private, din reţeaua Ministerului Sănătăţii sau a altor ministere”, direcţii de sănătatate publică, Centrul Naţional de Supraveghere si Control al Bolilor Transmisibile, Institutul Naţional de Sănătate Publică şi, în cele din urmă, întreaga populaţie (toate persoanele cu rezidenţa/aflate în vizită in Romania), după cum se menţionează in cap.VII al metodologiei.
În ceea ce priveşte presupusul caracter de recomandare al dispoziţiilor din cuprinsul “Metodologiei” (caracter invocat de pârâţi), din simpla lecturare a acesteia rezultă cu prisosinta faptul ca măsurile sunt obligatorii, ele fiind, cu puţine excepţii, redactate in termeni imperativi, categorici, folosindu-se termeni precum” “testarea pentru SARS Cov-2 este obligatorie pentru toate cazurile posibile”, “Covid 19 trebuie menţionat pe certificatul de deces drept cauză a decesului pentru toate persoanele decedate la care Covid 19 a cauzat sau se presupune ca a cauzat sau a contribuit la deces” , “Decesul la un pacient conformat cu Covid-19 nu poate fi atribuit unei boli preexistente … si Covid-19 trebuie raportat ca si cauză a decesului…”, “ se va testa”, “ se solicită”, “ vor respecta”, “ vor efectua propria ancheta”, “este necesară recoltarea de probe “. “ se vor recolta probe”, “ se efectuează”, “ comunicarea rezultatelor secvenţierilor se va face”, “raportează la DSP”, “ trimite”, “ laboratoarele vor introduce toate datele”, “ orice laborator autorizat … are obligaţia de a transmite…”, “ raportează imediat”, “ trimite cazul suspect”, “ introduce”, “ declanşeaza investigaţia”, “ se instituie” etc.
Intenţia emitentului ca “metodologia” sa aibă caracter obligatoriu si să producă efecte juridice rezultă cu claritate inclusiv din finalitatea si scopurile generale pe care aceasta şi le propune si cărora le sunt subordonate toate măsurile punctuale enumerate în cuprinsul ei, astfel:
-înca de la începutul “ Metodologiei” se menţionează ca “În acest context, este absolut necesară implementarea sistemului de supraveghere a infecţiei umane cu noul coronavirus (2019-nCoV-devenit ulterior SARS-CoV-2) in Romania” (f.107).
– “Informatiile obţinute prin activităţile de supraveghere vor fi utilizate si pentru evaluarea de risc nationala, precum şi in luarea deciziilor in cadrul răspunsului” (f.107 verso, vol.I).
Această menţiune confirmă faptul ca metodologia (prin definiţiile de caz, procedurile de lucru impuse si sistemul de raportare elaborat) stă, in esentă, la baza luării deciziilor la nivel naţional, inclusiv cu privire la prelungirea stării de alertă.
-insăşi elaborarea de “definiţii” de caz constituie un argument al forţei obligatorii a metodologiei, definiţiile fiind, prin natura lor, obligatorii.
-“Confirmarea promptă a cazului suspect este necesară pentru a asigura, rapid si eficient, supravegherea epidemiologica a contacţilor, implementarea măsurilor de prevenire si control al infecţiei, precum şi colectarea informaţiilor epidemiologice si clinice relevante” (f.109, vol.I)
– “Comunicarea rezultatelor secvenţierilor se va face la DSP si CNSCBT în ziua finalizării secvenţierii, în vederea declanşării rapide a investigaţiei epidemiologice şi a instituirii măsurilor care se impun faţă de cazuri si contacţi” (f.112).
Faţă de cele de mai sus, rezultă ca folosirea, pe alocuri, în cuprinsul “metodologiei”, şi a termenului “recomandări” (aplicabil, în realitate, unui număr foarte mic de dispoziţii ale acesteia), nu constituie decât fie expresia unei eventuale intenţii iniţiale de elaborare a documentului sub forma unei recomandări, fie, pur si simplu, o inadecvare terminologică in redactarea documentului.
Împrejurarea ca metodologia este obligatorie este confirmata inclusiv de modul în care a fost percepută si de conduita urmată de destinatarii acesteia, în sensul ca ea a fost adusă la cunostinţa personalului medical de către conducerea unităţilor sanitare, au fost elaborate proceduri interne de punere in aplicare, a fost pusă efectiv in aplicare, personalul care refuza conformarea la metodologie expunandu-se unor sancţiuni administrativ-disciplinare, aspecte afirmate de reclamante si necontestate de pârâte.
În acest sens:
– adresa nr.755/07.01.2022 prîn care Directia de Sănătate Publică a Judeţului Bacau aduce la cunostinţa spitalelor şi a altor unităţi din judeţ metodologia în cauza, “ pentru luare la cunoştintă si conformare” (III, 46).
– adresa nr.1371/12.01.2022 prîn care Spitalul Clinic de Urgentă “Bagdasar – Arseni” Bucuresti aduce la cunoştinta medicilor şefi de secţie/coordonatori metodologia actualizată la 11.01.2022 cu menţiunea ca ea “se va prelucra cu întregul personal din subordine, prin tabel de luare la cunoştintă” (III, 80), precum şi nota de serviciu din data de 12.01.2022 prîn care medicul coordonator al “Serviciului de prevenire a infecţiilor asociate asistenţei medicale” solicită, cu aprobarea managerului, o situaţie a personalului medico-sanitar şi auxiliar din subordine cu privire la situaţia vaccinală a fiecăruia (III, 83).
-decizia nr.13/05.01.2022 prîn care conducerea aceluiaşi spital aduce la cunoştintă salariaţilor ca nerespectarea obligaţiilor de serviciu stabilite prin decizie (aceasta se referea la intrarea in vigoare, din 07.01.2022, a “planului de măsuri in vederea prevenirii si limitării transmiterii infecţiei …”) reprezintă abatere disciplinară gravă si se sancţionează conform prevederilor legale in vigoare (III, 80 verso, 81-82).
– Procedura operationala specifică infecţiei SARS-CoV-2 elaborată de Spitalul Judeţean Piatra Neamţ, in baza Metodologiei elaborate INSP si CNSCBT (ultimul fişier de pe CD-ul depus de reclamanţi).
-Protocol privind prevenţia si diagnosticul infecţiei cu COVID 19 la pacienţii internaţi in IBCV/personal medical, elaborat, de asemenea, în baza Metodologiei INSP si CNSCBT, de către Institutul de Boli Cardiovasculare “Prof. Dr. George I.M. Georgescu” Iasi (CD-ul depus de reclamanţi).
De asemenea, caracterul obligatoriu al “metodologiei” rezultă si din împrejurarea ca dispoziţiile ei constituie elemente de referinţă imperative ce au fost încorporate in Ordinul Ministerului Sănătăţii nr.35/2022 (prîn care a fost dispusă modificarea anexei nr. 3 la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.513/2020 pentru aprobarea planurilor privind modalitatea de aplicare de către direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, de către Institutul Naţional de Sănătate Publică, de către unităţile sanitare, precum şi de către serviciile de ambulanţă judeţene şi Serviciul de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov şi de medicii de familie a măsurilor în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic de infectare cu virusul SARS-CoV-2).
Astfel, cu titlu de exemplu, potrivit art.I, pct.1 si 2 din anexa Ordinului MS nr.35/2002 (ce a devenit anexă nr.3 a Ordinului MS nr.1513/2020):
“I. Identificarea pacienţilor cu COVID-19
1. La nivelul unităţilor sanitare, unităţilor de asistenţă medico-socială şi altor unităţi asimilate acestora, diagnosticarea infecţiei cu virusul SARS-CoV-2 se realizează conform metodologiei Institutului Naţional de Sănătate Publică prin recoltarea exsudatului nazofaringian şi/sau orofaringian pentru detecţie, prin test NAAT/RT-PCR, respectând algoritmul de testare sau prin utilizarea testelor antigenice rapide.
2. Persoanele cu simptomatologie specifică pentru COVID-19 în conformitate cu definiţia de caz elaborată şi actualizată de Institutul Naţional de Sănătate Publică se pot adresa:
(…)”
De asemenea, potrivit art.II, lit.a din aceeaşi anexă: “II. Confirmarea diagnosticului de COVID-19
a) Confirmarea diagnosticului COVID-19 se face prin obţinerea unui rezultat pozitiv la teste NAAT/RT-PCR sau la teste antigenice rapide în produsele biologice recomandate (exsudat nazal, exsudat faringian, spută, lavaj bronşic), aşa cum este precizat în Metodologia de supraveghere a sindromului respirator acut cu noul coronavirus, elaborată de Institutul Naţional de Sănătate Publică.
Pacienţii simptomatici cu rezultat negativ la testul antigenic rapid care prezintă simptome sugestive pentru infecţia cu SARS-CoV-2 conform definiţiei de caz vor fi retestaţi prin NAAT/RT-PCR.
(…)”
Faţă de cele de mai sus, excepţia va fi respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilității acţiunii în modificarea “Metodologiei”
Excepţia a fost invocată de pârâtul INSP cu motivarea, în esenţă, ca Legea nr.554/2004 nu face referire la operaţiunea de “modificare” a unui act administrativ, ci numai la operaţiunile de “anulare” si “emitere”.
Susţinerea pârâtului este, formal, corectă, însă nerelevantă, deoarece modificarea unui act administrativ (atunci cand se invocă nereguli in privinţa formei în vigoare) constituie o operaţiune complexă, ce implică mai intâi anularea actului, iar apoi emiterea unuia nou, astfel încât termenul de “modificare” desemnează mai degrabă finalitatea demersului administrativ, adică rezultatul obţinut prin parcurgerea celor două etape anterioare (care sunt prevăzute expres de art.18, alin.1 din lege), acela de a obţinere un act nou, cu o configuraţie “modificată”, “diferită”, de cea a actului anterior.
În concret, “modificarea” solicitată de reclamanţi a presupus formularea unei cereri administrative prîn care s-a solicitat pârâtelor schimbarea configuraţiei “metodologiei”, cerere care nu a fost solutionată favorabil, astfel încât acţiunea in “modificare” se înscrie în ipoteza prevăzută de art.1, alin.1 din Legea nr.554/2004, potrivit căreia “Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public”, cu precizarea ca potrivit art.2, alin.2 din lege “Se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim (refuz definit de art.2, alin.1, lit.i din aceeaşi lege) ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal”.
Faţă de cele de mai sus, excepţia va fi respinsă.
În ceea priveşte excepţia inadmisibilității acţiunii introduse împotriva pârâților Institutul Naţional de Sănătate Publică şi Centrul Naţional de Supraveghere si Control al Bolilor Transmisibile pentru lipsa plângerii prealabile faţă de aceştia
Dupa cum rezultă din înscrisul de la fila 91 (vol.I), plângerea prealabilă formulată de reclamanta Asociaţia “Medici pentru Consimţământ Informat” a fost expediată prin email “către Ministerul Sănătăţii şi către Institutul Naţional de Sănătate Publică şi Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile” .
De asemenea, în cuprinsul emailului, reclamanta a menţionat expres:
“Solicităm ca fiecare dîntre dumneavoastră, instituţiile destinatare, să ne confirmaţi de îndată primirea prezentului document ataşat şi a numărului de înregistrare alocat de către fiecare instituţie, respectiv Ministerul Sănătăţii, Institutul Naţional de Sănătate Publică si Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile .
Confirmarea dumneavoastră referitor la cele învederate mai sus va fi dovada bunei-credințe a dumneavoastră faţă de faptul ca nu ignoraţi problemele semnalate şi aspectele juridice atât de importante pe subiectul ce face obiectul dezbaterii in cauză”.
Din modul de redactare a solicitării, rezultă cu claritate faptul ca toate cele 3 instituţii erau destinatarele plângerii prealabile şi ca reclamanta le cerea tuturor analizarea aspectelor semnalate.
De altfel, plângerea a şi fost inregistrată, atât de către Ministerul Sănătăţii sub nr.REG2/18379/02.08.2021, cât şi de către pârâtul Institutul Naţional de Sănătate Publică (în structura căruia funcţionează structura fără personalitate juridică Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile) sub nr.13.566/02.08.2021.
Mai mult, pârâtul Institutul Naţional de Sănătate Publică a şi răspuns la această plângere prealabilă, în sensul respingerii ei, prin adresa nr.13.566/18.08.2021 (vol.I, filele 58- 64), astfel încât este de neinţeles susţinerea că plângerea prealabilă nu l-ar fi vizat.
Faţă de cele de mai sus, excepţia va fi respinsă ca neîntemeiată.
În acest context, trebuie precizat ca excepţia inadmisibilitaţii nu a fost invocată din perspectiva faptului ca doar reclamanta Asociaţia “Medici pentru Consimţământ Informat” a formulat plângerea prealabilă (nu si reclamanţii persoane fizice), ci exclusiv din perspectiva faptului ca Institutul Naţional pentru Sănătate Publică şi Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile nu s-au numărat prîntre destinatarii direcţi ai plângerii expediate prin email in data de 31.07.2021, fiind incluse doar “spre stiinţă”.
Ca atare, ţinând seama de prevederile art.192, alin.2 NCPC, potrivit cărora “Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii”, instanţa nu va analiza inadmisibilitatea acţiunii şi din perspectiva neparcugerii procedurii prealabile de către reclamanţii persoane fizice.
În ceea priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de intervenţie accesorie, pentru lipsa plângerii prealabile faţă de pârâtul Institutul Naţional de Sănătate Publică
Este adevărat ca Legea nr.554/2004 impune condiţia parcugerii procedurii prealabile, dar această condiţie se referă la acţiunile in anularea/emiterea unui act administrativ tipic/asimilat (doar acestea fiind reglementate de această lege specială), nu şi la cererile accesorii formulate în interesul reclamantului, formulate în temeiul dreptului comun, respectiv al Codului de procedura civilă.
De altfel, ţinând seama de specificul cererii de intervenţie, respectiv acela de a constitui numai un mijloc procesual prin care se susţine poziţia procesuală a uneia din partile originare din proces, fără ca intervenientul sa urmărească realizarea/recunoaşterea pentru sine a dreptului/interesului dedus judecatii, ci exclusiv in folosul părţii in favoarea căreia intervine, condiţia parcurgerii procedurii prealabile este inutilă şi, mai mult, chiar incompatibilă cu acest tip de cerere.
Faţă de aceste motive, excepţia va fi respînsă.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a acţiunii
Reclamanţii si intervenienţii persoane fizice au, potrivit propriilor susţineri, necontestate de pârâţi, calitatea de cadre medicale şi, pe cale de consecintă, calitatea de destinatari ai metodologiei, atât din perspectiva obligaţiilor ce le revin personal (ex. a se testa, în cazul contactului direct cu un caz confirmat din spital), cât şi a celor care le revin în cadrul raporturilor cu pacienţii posibil/probabil/confirmaţi a fi infectaţi cu virusul (ex. de a declara anumite cazuri ca fiind confirmate, de a declara anumite cazuri de deces ca fiind provocate de Covid, etc.).
De asemenea, în calitate de cetăţeni, destinatari direcţi ai hotărârilor de guvern de prelungire a stării de alertă, precum şi ai ordinelor de miniştri subsecvente de punere in aplicare, reclamanţii şi intervenienţii sunt interesaţi ca aceste acte normative, cu impact negativ direct şi imediat asupra drepturilor şi libertăţilor (dîn care unele fundamentale), să se întemeieze pe un sistem corect de raportare a cazurilor de boală, care să reflecte realitatea, sens în care aceştia tind la apărarea unui interes legitim privat, în sensul definiţiei date de art.2, alin.1, lit.p din Legea nr.554/2004.
În ceea ce o priveşte pe reclamanta Asociaţia “Medici pentru consimţământ informat”, interesul acesteia constă in realizarea scopului şi a obiectului de activitate, astfel cum sunt reflectate de statut (I, 93-105), spre exemplu de a “apăra dreptul medicilor de a-şi exprima liber opinia profesională în toate chestiunile medicale”, “de a promova informarea in toate domeniile medicale, astfel încât medicii sa fie capabili sa işi informeze corect pacienţii si să obtină un consimţământ deplin informat …”, de “a informa medicii asupra statutului juridic şi legal al terapiilor si tehnologiilor aplicate in medicină, în legatură cu drepturile şi obligaţiile lor referitor la procedurile medicale în care sunt implicaţi”, “apărarea dreptului medicilor de a efectua numai acele intervenţii medicale conforme cu codul de etică si deontologie medicală şi cu propria constiinta”, “ implicarea în mod activ in societate in privinţa oricăror chestiuni de interes general şi care sunt congruente cu scopurile asociaţiei, inclusiv prin formularea şi promovarea unor puncte de vedere în scris (…) iniţierea si susţinerea oricărui tip de cereri legale in fata instanţelor de judecată”, etc.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătăţii
Dat fiind ca “Metodologia”, a carei modificare si suspendare se solicită in prezenta cauza, este elaborată de către pârâtul Centrul Naţional de Supraveghere si Control al Bolilor Transmisibile, entitate fără personalitate juridică, aflat in structura Institutului Naţional de Sănătate Publică, instituţie publică cu personalitate juridică, potrivit art.1, alin.1 din HG nr.1414/2009 si ţinând seama si de definiţia contenciosului administrativ (art.2, alin.1, lit.f din Legea nr.554/2004), va rezulta ca Ministerul Sănătăţii nu are calitate procesuală pasivă, sens în care excepţia va fi admisă.
Faţă de această soluţie, instanţa reţine ca nu se mai impune cercetarea celorlalte excepţii (precum excepţia nulității cererii de suspendare) şi apărări de fond din cuprinsul întâmpinării Ministerului Sănătăţii, acestea provenind de la o persoană care nu are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce priveşte tardivitatea cererilor completatoare
Potrivit art.204, alin.1 NCPC, “Reclamantul poate să îşi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat.”
Primul termen de judecată a fost fixat la data de 20.10.2021, iar prima cerere completatoare formulată de reclamanta Iliescu Margareta Paula (vizând anularea art.I, pct.1 şi a art.II, lit.a din anexa Ordinul MS nr.35/2022) a fost depusă in data de 11.01.2022, cu o zi înaintea celui de-al treilea termen de judecâtă acordat in cauză (vol.II, fila 186).
A doua cerere completatoare formulată de aceeaşi reclamantă a fost depusă în data de 25.01.2022, cu o zi înaintea celui de-al patrulea termen de judecată şi a a avut ca obiect “motivul de ordine publică a nulitatii Metodologiei … constând în nepublicarea acesteia in Monitorul Oficial” (III, 95).
În consecintă, au devenit aplicabile dispoziţiile art.204, alin.3 NCPC, potrivit cărora “Modificarea cererii de chemare în judecâtă peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părţilor.”
Cum un astfel de acord nu există, pârâtul INSP opunându-se în mod expres completării acţiunii, va rezulta ca cererile completatoare de mai sus trebuie considerate tardive, ele neputand atrage sesizarea instanţei de judecâtă si deci nici cercetarea lor pe fond.
Trimiterile reclamantei la dispoziţiile art.204, alin.2, pct.4 NCPC (“Cu toate acestea, nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în instanţă când: (…) 4. se înlocuieşte o cerere în constatare prîntr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare este admisibilă.”) sunt inadecvate, niciuna din cererile completatoare neîncadrandu-se în ipoteza evocată.
De asemenea, nici caracterul de “ordine publică” al motivului de nulitate invocat prin cererea completatoare din data de 25.01.2022, nu poate fi reţinut ca argument pentru eludarea dispoziţiilor legale privitoare la termenul de modificare/completare a cererii de chemare in judecâtă, dat fiind ca, în realitate, cererea conţine un motiv nou de nulitate, neinvocat prin acţiunea introductivă şi care, mai mult, este incompatibil cu aceasta.
Astfel, dacă “modificarea” solicitată prin acţiunea introductivă are ca premisa logică acceptarea de cate reclamanţi a faptului ca “metodologia” există în circuitul juridic si că este producătoare de efecte (fiind chiar necesară, potrivit susţinerilor orale de pe parcursul judecâtii), trebuind doar sa aibă un conţinut adaptat realitatilor, în schimb, cererea completatoare urmareste înlaturarea deplină din ordinea juridică a “metodologiei” pe motivul nepublicării acesteia în Monitorul Oficial, schimbând practic sensul acţiunii initiale si echivalând cu o veritabilă modificare a acesteia, context în care se impune cu evidenta necesitatea respectării termenului impus de art.204, alin.1 NCPC.
Faţă de cele de mai sus, excepţia tardivitatii cererilor modificatoare va fi admisă.
În consecintă, excepţia inadmisibilitatii cererilor completatoare, pentru lipsa procedurii prealabile fata de pârâta INSP, nu va mai fi analizată, ea fiind subsidiară excepţiei tardivitatii depunerii lor.
În mod similar, nici excepţia lipsei calitatii procesuale pasive a INSP în privinţa cererilor completatoare nu va mai fi analizată.
În privinţa cererii de suspendare
Potrivit precizarii depuse, la solicitarea instanţei, pentru termenul de judecată din 20.10.2021 (I, 77), suspendarea solicitată de reclamanţi vizează “actul raportării numărului de cazuri de COVID 19, respectiv cazul confirmat de la capitolul “Clasificarea cazurilor” din Metodologie”, precum şi “raportarea numărului de cazuri de decese provenite de la COVID 19”.
De asemenea, reclamanţii au solicitat şi suspendarea “actelor subsecvente” ce pot apărarea ca efect al numărului de cazuri confirmate/decese, respectiv hotărâri CNSU/CJSU, ordine de ministri, recomandări INSP sau orice alt act normativ care produce efect asupra populaţiei României.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat
Analizand definiţiile “cazului confirmat” si “cazului de deces cauzat de COVID 19”, instanţa constată că, în mod aparent, acestea sunt eronate, fie din cauză că ele nu corespund definiţiei cunoscute şi utilizate a “bolii”, fie din cauză că nu au suport faptic şi logic.
Astfel, în ceea ce priveşte “cazul confirmat”, metodologia îl defineşte ca fiind persoana care are un test pozitiv RT-PCR/antigen rapid, chiar dacă această persoană nu are niciun simptom.
Or, potrivit conceptelor utilizate până in prezent, o persoană fără simptome nu poate fi considerată bolnavă, ci, cel mult, purtătoare de virus, aşa cum poate fi purtătoare de alți viruşi, de bacterii, etc.
Dat fiind că scopul declarat al Metodologiei pare a fi acela al supravegherii unei boli şi nu a situatiei de persoană deţinătoare sau nedeţinătoare de viruşi la un moment dat, ar rezulta că definiţia cazului confirmat este incompletă, lipsind condiţia esenţială ca persoana în cauză sa aibă simptome, adică semne/manifestari evidente sau evidenţiabile care să dovedeasca alterarea stării sale de sănătate.
În ceea ce priveşte “cazul de deces din cauza COVID 19”, din lecturarea sumară a definiţiei, rezultă ca simplul fapt că la momentul decesului, persoana era purtătoare de virus este suficient pentru ca decesul sa fie considerat ca fiind cauzat de acest virus (cu excepţia situaţiilor în care decesul poate fi pus cu evidenţă pe seama altei cauze, precum traumatism, hemoragie acută majoră, infarct miocardic acut, accident vascular cerebral acut, septicemie cu germen identificat prin hemocultură), indiferent dacă acesta a produs/contribuit în vreun fel, în mod real, la deces şi, mai mult, indiferent dacă persoana a prezentat sau nu simptome specifice acestei boli.
Altfel spus, cu excepţia situatiilor în care cauza decesului este una evidentă, orice alt caz de deces la o persoană purtătoare de virus este considerat automat ca fiind cauzat de acest virus, fără a se cerceta daca virusul a avut cu adevărat vreo contribuţie la deces, putând exista o multitudine de alte cauze ale decesului, care sa nu fie evidente şi care, deci, trebuie cercetate.
Simpla lecturare a Metodologiei nu relevă argumentul (cu excepţia faptului ca aceasta este recomandarea ECDC, afirmaţie care nu constituie un argument, ci doar un motiv) pentru care a fost instituită această prezumţie (care, aparent, este una absolută, neexistand posibilitatea de a se dovedi ca a existat, totuşi, o altă cauză a decesului, din moment ce nu se face autopsie) de deces provocat de COVID, la persoanele purtătoare de virus.
Faţă de cele de mai sus, se reţine dovedit cazul bine justificat.
În ceea ce priveşte paguba iminentă
În ceea ce ii priveşte pe reclamanţii persoane fizice, definiţiile, aparent eronate, ale “cazului confirmat” şi “cazului cauzat de deces COVID 19”, atrag în sarcina lor, în calitate de personal medico-sanitar, obligaţii de serviciu, precum obligaţia de “menţionare pe certificatul de deces (a COVID 19) drept cauză de deces” (pag.5 metodologie), obligaţia de “gestionare a cazului confirmat în concordanţă cu prevederile Ordinului MS nr.35/2022” (pag.12 metodologie) sau obligaţia de “raportare la DSP … imediat, telefonic, a deceselor înregistrate la cazuri confirmate cu COVID 19” (pag.12 metodologie), a căror neîndeplinire atrage cel puţin răspunderea disciplinară (dacă nu si penală) a acestora, răspundere care, evident, implică şi un prejudiciu material.
În ceea ce priveşte “actele subsecvente” ce s-ar putea întemeia pe metodologie (mai precis pe raportarea cazurilor confirmate şi de deces, astfel cum sunt definite în prezent de aceasta), trebuie precizat că efectele potenţial negative pentru reclamanţi şi-ar avea sursa în acele acte (deoarece ele vor conţine măsurile vătămatoare) şi nu in metodologia în sine (care, nevalorificată de alte acte, nu generează alte măsuri vătămătoare în afară de cele prevăzute chiar în cuprinsul ei), astfel că cererea de suspendare trebuie să vizeze acele acte subsecvente. În cadrul unei cereri de suspendare îndreptate împotriva “actelor subsecvente”, metodologia de faţă ar avea natura unui act/a unei operaţiuni administrative prealabile, ce a stat la baza respectivului act vatamator şi care va putea fi pusa in discuţie, în condiţiile art.18, alin.2 din Legea nr.554/2004, în contextul analizării “cazului bine justificat”, a cărui dovedire este necesară pentru obţinerea suspendării.
Ca atare, în privinţa reclamanţilor persoane fizice, suspendarea executării va viza exclusiv obligaţiile ce revin acestora, direct în temeiul metodologiei, ca urmare a definiţiilor actuale de „Caz confirmat” si „Deces cauzat de COVID 19”.
În ceea ce o priveşte pe reclamanta Asociația “Medici pentru consimţământ informat”, condiţia pagubei iminente trebuie analizată din perspectiva prevederilor art.14, alin.1 din Legea nr.554/2004, potrivit cărora o cerere de suspendare se poate formula doar de persoana vătămată, într-un drept subiectiv sau interes legitim privat.
Dupa cum s-a arătat mai sus, interesul justificat de reclamanta-asociatie în introducerea cererii de chemare in judecată este interesul privat al acesteia de a-şi realiza scopul şi obiectivele pentru care a fost infiinţată.
Or, realizarea acestor scopuri şi obiective nu va fi impiedicată de împrejurarea că Metodologia îşi va păstra caracterul executoriu pe parcursul prezentei judecăţi, asociaţia putând efectua în continuare toate demersurile pe care le apreciază necesare atât pentru informarea medicilor şi a pacienţilor asupra fundamentului stiinţific al măsurilor ce fac obiectul metodologiei, cât şi pentru modificarea cadrului legislativ în sensul dorit.
Ca atare, în privinţa acesteia nu este întrunită condiţia pagubei iminente.
Faţă de cele de mai sus, cererea de suspendare, întemeiată pe art.15 din Legea nr.554/2004, va fi admisă numai în parte şi numai în privinţa reclamanţilor persoane fizice.
În ceea ce priveşte fondul
1. În privinţa modificării cap.II “Fundamentarea iniţială”
Reclamanţii au solicitat ca sistemul de supraveghere a infecţiei cu noul coronavirus, sa includă si “un sistem de evaluare a siguranţei si eficacitaţii vaccinărilor”, precum şi “un sistem de evaluare a impactului vaccinării populaţiei asupra evoluţiei bolii”.
Deşi, incontestabil, aceste sisteme sunt utile şi chiar necesare, reclamanţii nu au indicat un temei legal care să oblige pârâtii la includerea unor astfel de sisteme in cadrul “metodologiei”, fiind o problemă care ţine de oportunitatea elaborării lor, fie separat, fie în cadrul metodologiei de supraveghere a Covid-19, chestiune cu privire la care pârâţii au o marjă de apreciere.
2. În privinţa modificării cap.III “Scop”
Dat fiind că modificarea solicitată de reclamanţi este cea expusă mai sus, se aplică aceleaşi argumente.
3. În privinţa modificării cap.IV “Obiective”
Reclamanţii au solicitat ca între parametrii epidemiologici de bază ai infecţiei, să fie inclus şi “statusul vaccinal al persoanei, cu indicarea tipului de vaccin primit şi a datei vaccinării”, mentionând că această solicitare a fost rezolvată prin includerea in Metodologia in vigoare începand cu 23.08.2021, acest element regasindu-se şi în varianta din 21.02.2022.
Dîn modalitatea de redactare a textului introdus, rezultă că acesta a fost introdus cu titlu de “obiectiv al metodologiei” şi nu cu titlu de “parametru epidemiologic de baza al infecţiei”, chestiunea fiind, în esenţă, nerelevantă, din moment ce, în ambele variante, este necesar ca raportările realizate in temeiul acestei metodologii sa includă si informaţii legate de statutul de persoană vaccinată/nevaccinată în cazul imbolnavirilor cu virusul.
Reclamanţii au mai solicitat ca între obiectivele metodologiei, să fie incluse şi:
-implementarea in Romania a unui sistem de supraveghere activă a reacţiilor adverse post vaccinale.
-monitorizarea apariţiei cazurilor de boală Covid 19 la persoanele vaccinate
-monitorizarea cazurilor de deces apărute la persoanele vaccinate
La fel ca mai sus, prima solicitare a reclamanţilor, deşi principal corectă, nu este subsumata unui temei legal sau infralegal, care să oblige includerea acestui sistem în cadrul metodologiei de fată.
Sub acest aspect, pârâtul INSPE a susţinut ca a elaborat distinct o “Metodologie de supraveghere a reacţiilor adverse post-vaccinale (RAPI)”, precum şi un “Ghid de investigare a cazurilor de RAPI”, care sunt publicate pe site-ul CNSCBT şi au fost distribuite direcţiilor de sănătatate publică, iar ulterior unităţilor sanitare.
Ca atare, solicitările reclamanţilor de modificare a respectivei metodologii trebuie formulate in cadrul unei acţiuni care să vizeze acea metodologie.
În plus, se observă ca ultimele două obiective (monitorizarea cazurilor de boală si de deces la persoanele vaccinate) sunt deja atinse prin includerea între obiectivele Metodologiei a “urmăririi antecendentelor vaccinale ale cazurilor confirmate cu Covid 19; data administrării dozei 1, data administrării dozei 2, după caz, data administrării rapelului, tipul de vaccin primit” (pagina 2).
4. În privinţa modificării cap.V “Definitiile de caz”
Criterii de laborator
Reclamanţii au solicitat diagnosticarea diferenţială, în sensul efectuării testării concomitente (fie utilizând test RT-PCR multiplex, fie utilizând test antigen), atât pentru virusul SARS Cov 2, cât si pentru virusul gripal A/B, menţionarea pe buletinele de analiză a numărului de cicluri de amplificare, precum şi realizarea testelor de anticorpi/de imunitate celulară.
În ceea ce priveşte realizarea testelor RT-PCR multiplex, reclamanţii nu au susţinut ca testele RT-PCR utilizate în prezent ar da erori, în sensul că ar confunda virusul COVID 19 cu virsul gripal A/B si nici nu au demonstrat relevanţa efectuării unui test care sa poată depista prezenţa ambilor viruşi.
Pârâtul afirmă că infecţia cu Covid poate coexista cu infecţia cu virsul gripal A/B, astfel încât o persoană poate avea în acelaşi timp ambele virusuri.
Ca atare, o testare care să reflecte prezenta ambilor viruşi, nu va putea lămuri care din cei doi viruşi este generator al simptomelor. Reclamanţii nu au susţinut că un test RT-PCR multiplex care ar relevă prezenţa ambilor viruşi, ar putea să stabilească şi care din ei este cauza simptomelor pe care le prezintă pacientul.
Ar fi posibil, teoretic, ca medicul care pune diagnosticul să se orienteze, eventual, după incărcătura virală, însă reclamanţii nu au facut niciun fel de referire la acest aspect, astfel încât instanţa nu poate specula asupra utilitaţii unei testări care să reflecte prezenţa ambilor viruşi.
În ceea ce priveşte ipoteza unei testări care să reflecte numai prezenţa virusului gripal, aceasta este inutilă din perspectiva urmăririi bolii Covid 19, căci scopul metodologiei este acela de a depista cazurile de îmbolnăvire cu COVID, nu cazurile de îmbolnavire cu alt virus.
În ceea ce priveşte evidenţierea pe buletinele de analiză a numărului de cicluri de amplificare, reclamanţii nu au oferit suficiente detalii pentru a sublinia relevanţa acestui element.
În plus, potrivit art.5, alin.7 din Ordinul MS nr.1829/2020, referit de pârâti, “Unităţile care efectuează testarea RT-PCR standard vor include obligatoriu în buletinul de analiză următoarele informaţii:
a) dacă cea mai mică valoare a Ct pentru una dîntre ţintele genice specifice pentru SARS-CoV-2 este < 30 sau >/= 30 (în cazul sistemelor de detecţie RT-PCR care permit aflarea valorilor Ct);”
Reclamanţii nu au menţionat de ce prevederea de mai sus nu este suficientă pentru atingerea obiectivului urmărit de aceştia.
Susţinerea acestora, în sensul ca un număr mai mare de cicluri de amplificare creşte probabilitatea unui rezultat pozitiv al testului, ar putea fi adevărată, dar nu se inţelege ce ar fi greşit din punct de vedere ştiinţific în acest procedeu.
În ceea ce priveşte efectuarea testelor de anticorpi/de imunitate celulară, se reţine că acestea sunt inutile din perspectiva stabilirii prezenţei actuale a virusului (la momentul efectuării testului), adică a unei infecţii actuale, dat fiind că prezenţa unui răspuns imun al organismului dovedeşte doar ca acesta a intrat, la un moment dat, cel mai probabil în trecut, în contact cu virusul, fără a se putea stabili cu exactitate care a fost acel moment.
5. Caz confirmat
În prezent, potrivit metodologiei, se consideră “caz confirmat” orice persoană care întruneşte criteriile de laborator, adică orice persoană testată pozitiv RT-PCR/antigen (în a cărei probă biologică s-a detectat fie acidul nucleic, fie antigenul SARS-CoV-2), indiferent dacă aceasta întruneşte “criteriile clinice”, adică indiferent dacă prezintă “semne si simptome”.
Sub acest aspect, instanţa constată ca scopul metodologiei este de a cunoaşte situaţia epidemiologica a “Sindromului respirator acut cu noul coronavirus (Covid 19)”.
Potrivit cap.I al metodologiei, “Sindromul respirator acut cu noul coronavirus (Covid 19)” este o boală.
Potrivit definiţiei generale date de Dictionarul Explicativ al Limbii Române, boala este “o modificare organică sau funcțională a echilibrului normal al organismului”.
Potrivit unei definiţii acceptate de Organizatia Mondiala a Sănătăţii, “boala se defineşte ca o disfuncţie fiziologică sau psihologică” ( https://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/70882/9786069409374-rum.pdf? sequence=23&isAllowed=y).
Rezultă deci că diagnosticul de boala presupune în mod necesar o alterare a stării fizice/psihice a persoanei, alterare care se deduce din “semnele si simptomele” pe care le prezintă corpul/manifestările persoanei respective.
Altfel spus, simpla prezenţă pe/în organismul omului a unui microorganism “străin” acestuia (caracterul propriu sau străin, fiind, la rândul său, un concept relativ, din moment ce în jurul, pe şi în interiorul organismului uman există microorganisme), cum ar fi coronavirusul SARS-CoV-2, nu poate determina considerarea persoanei respective ca fiind bolnavă, atât timp cat organismul acesteia se menţine în “echilibru”, fără modificări/disfuncţii fiziologice.
Rezultă deci că definiţia “cazului confirmat” este, logic, greșită, solicitarea reclamanţilor de a se impune si întrunirea criteriului clinic fiind întemeiată.
În ceea ce priveşte referirile pârâtului la “alinierea” la recomandările ECDC, pentru a realiza “comparabilitatea” datelor, aceasta este nerelevantă din punct de vedere juridic, constituind doar o opţiune a instituției din considerente de uşurare a muncii statistice, care însă sub nicio formă nu poate prima in faţa adevărului ştiinţific.
De altfel, însuşi pârâtul INSP menţionează în notele depuse la termenul din 26.01.2022 (vol.III, fila 105), că “standardizarea definiţiilor de caz are scopul de a asigura comparabilitatea datelor şi nu stingerea pandemiei”, ceea ar putea fi adevărat, instanţa neputând şti ce a urmărit în mod real pârâtul la elaborarea metodologiei, însă într-o atare situaţie definiţiile de caz nu ar trebui să stea la baza luării niciunei decizii cu privire la măsurile ce se impun pentru stingerea pandemiei, nici la nivelul relaţiei directe cu pacientul, nici la nivelul pesonalului medico-sanitar, nici la nivelul întregii ţări. Or, acest lucru nu se întâmplă, din moment ce, în chiar cuprinsul Metodologiei, se menţionează, la pct.IV.Obiective, că “Informaţiile obţinute prin activitatea de supraveghere vor fi utilizate şi pentru evaluarea de risc naţională, precum şi pentru luarea deciziilor în cadrul răspunsului”.
În ceea ce priveşte condiţia solicitată de reclamanţi, aceea de a exista si un test de detecţie antigen gripa A/B negativ, după cum s-a arătat, această este nerelevantă, din moment ce o persoană poate sa aibă virusul gripal A/B şi, ăn acelaşi timp, sa aibă şi virusul SARS CoV 2, împreună cu simptomele comune celor două boli şi, astfel, să intre atât in categoria “cazurilor confirmate de gripă”, cât şi în categoria “cazurilor confirmate de COVID 19”.
În ceea ce priveşte introducerea a două noi cazuri, respectiv “caz vindecat” si “presupus purtator asimptomatic”, se reţine ca solicitarea prezintă pertinenţă numai în măsura în care serveşte la aplicarea altor dispoziţii ale metodologiei prin care se stabilesc obligaţii în sarcina persoanelor care se încadrează in una sau alta din cele două categorii. Altfel, instituirea unor cazuri noi devine un demers inutil care excedează sferei de aplicare a metodologiei.
Cu privire la “cazul vindecat”, adică persoană trecută prin boală, se observă ca metodologia tratează diferit aceste persoane, in raport de cele care nu au trecut prin boală.
Problema care se ridică este aceea că, din perspectiva metodologiei, trecerea prin boală se dovedeşte, fie cu un test pozitiv în antecedenţe (RT-PCR sau antigen rapid), fie cu o adeverinţă medicală de internare anterioară (care, la rândul ei, a implicat un rezultat pozitiv la unul din cele două teste), persoanele care au trecut prin boală fără să işi fi efectuat vreunul din cele două teste, fiind in imposibilitate de a dovedi acest lucru.
Cum existenţa unui rezultat pozitiv la cele două teste, încadrează automat persoana în cauză în categoria “caz confirmat”, în mod firesc, metodologia nu a mai prevăzut, distinct, “cazul vindecat”, fiind suficient deci ca persoană sa se fi încadrat, la un moment dat, în categoria “caz confirmat”.
Însă, după cum se va arăta mai departe, la punctele 11-12 ale acţiunii reclamanţilor, (Recomandări de prioritizare-Dovada trecerii prin boală), intrarea, în precedent, a organismului în contact cu virusul, trebuie sa poată fi dovedită şi prin teste de anticorpi IgG, precum şi prin teste de imunitate celulară.
Or, includerea acestor două teste între documentele doveditoare ale trecerii prin boală duce automat la necesitatea introducerii unei noi categorii de “cazuri”, respectiv a “cazului vindecat”.
În ceea ce priveşte “cazul presupus purtător asimptomatic”, definit de reclamanţi ca fiind orice persoană fără simprome-semne clinice, care prezintă test RT-PCR pozitiv, dar nu are anticorpi IgG in titru protector în sânge, nu se vede relevanţa acestuia.
O astfel de persoană, care prezintă RT-PCR pozitiv, dar este asimptomatică, nu se va încadra în nicio categorie, nici măcar a cazului suspect (dat fiind că, potrivit celor de mai sus, acest caz trebuie sa includă şi prezenţa semnelor/simptomelor specifice).
Or, aceste persoane nu prezintă relevanţă pentru metodologie, ele nefiind vizate de nicio măsură.
Pe cale de consecinţă, înfiinţarea unei astfel de categorii este inutilă.
6. În privinţa impunerii testarii obligatorii a cazurilor posibile, inclusiv pentru virusurile gripale A/B
Dupa cum s-a arătat mai sus, o astfel de testare este inutilă, din moment ce, indiferent de rezultat, se va realiza oricum si o testare COVID, astfel incât, această dublă testare (concomitenta sau succesivă) nu poate să releve decat, fie absenţa virusului SARS CoV 2 (dar aceasta se realizează în urma testării pentru acest virus), fie prezenţa virusului SARS CoV 2, însotit sau neînsotit de virusul gripal (ceea ce nu duce automat la un diagnostic diferenţial).
7. Definiţiile de caz asociate asistenţei medicale (“Caz Covid 19 internat, cu sursa probabilă in spital”).
Solicitările reclamanţilor, din cuprinsul cererii de chemare in judecată, s-au raportat la varianta din data de 23.08.2021 a Metodologiei.
Această variantă a suferit mai multe modificări pe parcursul judecatii, în prezent (varianta 21.02.2022) “Cazul Covid 19 internat, cu sursa probabilă in spital” având o altă reglementare, fiind definit astfel:
“Debutul simptomelor in ziua 3-6 si o suspiciune puternică de transmitere a virusului prin asistenţa medicală acordată” (pag.5 metodologie).
Solicitările reclamanţilor erau întemeiate pe neconcordanţele referitoare la perioadele de incubaţie menţionate de-a lungul metodologiei, problemă care nu mai subzistă, observându-se ca toate “Definitiile de caz asociate asistenţei medicale” s-au raportat la aceeaşi perioadă de incubaţie, de 3-6 zile.
8. Includerea in Nota de la „Definiţiile de caz COVID 9 asociat asistenţei medicale” (pagina 5) a menţiunii „Personalul sanitar asimptomatic care a purtat echipamentul complet de protecţie nu poate fi considerat sursă de infecţie pentru pacienţi”
Solicitarea reclamanţilor este întemeiată, ea fiind o consecintă a soluţiei date punctului 13 din acţiune, respectiv “Contacţii direcţi ai cazurilor confirmate-zilele 3-5-personal medico- sanitar şi auxiliar asimptomatic care a purtat echipamentul de protecţie”, soluţie prezentată mai jos.
Deşi, aparent, redundantă, nota solicitată de reclamanţi este totuşi utilă, in contextul în care „Definitiile de caz COVID 9 asociat asistenţei medicale” se bazează, printre altele, şi pe “o suspiciune puternică de transmitere a virusului prin asistenţa medicală acordată”.
Ca atare, se impune a preciza că asistenţa medicală acordată de medici care sunt asimptomatici si care au purtat corect echipamentul de protecţie nu poate fi considerată sursă a transmiterii virusului catre pacienţi.
Precizarea este necesară si din perspectiva faptului că, dupa definiţiile contacţilor direcţi (pag.4), metodologia menţionează că “orice persoană care a purtat mască/echipamentul de protecţie corespunzător si a pastrat distanţarea fizică nu este considerată contact direct”.
Se observă că această menţiune impune, pe lânga purtarea corectă a echipamentului, şi păstrarea distanţarii fizice, ceea nu este posibil în cazul personalului medico-sanitar.
Or, această menţiune intră in contradicţie cu menţiunea anterioară, respectiv cu ultima liniuţa de la definiţiile contactilor direcţi, unde este vizată:
“Persoana din rândul personalului medic-sanitar sau altă persoană care acordă îngrijire directă unui pacient cu COVID 19 sau o altă persoană din rândul personalului de laborator care manipulează probe recoltate de la un pacient cu COVD 19, fără portul corect al echipamentului de protecţie”.
Per a contrario, dacă a purtat corect echipamentul de protecţie, persoana din rândul persoanlului medico-sanitar nu mai este considerată contact direct (si deci nici nu mai este susceptibilă a transmite virusul mai departe noilor pacienţi), indiferent de distanţa fizică păstrată faţă de pacienţi (distanță care, de regulă, nici nu există, chiar textul referindu-se la “îngrijirea directă”).
Cum cele două texte antereferite intră în conflict, existând posibilitatea ca ele sa fie interpretate diferit la nivelul unităţilor sanitare, se impune includerea notei solicitate de reclamanţi, notă care vine sa confirme definiţia particulară dată “contacţilor direcţi din rândul personalului medico-sanitar”, în sensul că purtarea corectă a echipamentului de protecţie, indiferent de distanţa fizică, este suficientă ca personalul medico-sanitar să nu fie considerat nici contact direct, nici persoană care ar putea transmite virusul catre pacienţi.
9. Deces cauzat de Covid
Potrivit metodologiei:
“Decesul cauzat de COVID-19 este definit ca decesul survenit la un pacient confirmat cu COVID-19, cu excepția situațiilor în care există o altă cauză clară de deces care nu poate fi în relație cu COVID-19 (ex.traumatism, hemoragie acută majoră, infarct miocardic acut, accident vascular cerebral acut, septicemie cu germen identificat prin hemocultura etc) și la care nu a existat o perioadă de recuperare completă între boală și momentul decesului.
Decesul la un pacient confirmat cu COVID-19 nu poate fi atribuit unei boli pre- existente (de ex. cancer, afecțiuni hematologice etc.) și COVID-19 trebuie raportat ca și cauză a decesului, independent de condițiile medicale pre-existente care se supectează că au favorizat evoluția severă a COVID-19.
COVID-19 trebuie menționat pe certificatul de deces drept cauză a decesului pentru toate persoanele decedate la care COVID-19 a cauzat sau se presupune că a cauzat sau a contribuit la deces.”
În ceea ce priveşte primul paragraf, se observă ca definiţia “decesului cauzat de COVID-19” se raportează la noţiunea de “pacient confirmat cu COVID-19”, care, potrivit metodologiei actuale, presupune doar întrunirea criteriului de laborator, adică existenţa unui test RT-PCR/antigen pozitiv.
Or, după cum s-a arătat, existenţa unui rezultat pozitiv la testare, în lipsa “semnelor si simptomelor” nu încadrează persoana respectivă în categoria persoanelor bolnave de Covid.
Dacă o persoană este purtatoare de virus, dar nu prezintă “semne şi simptome”, singura concluzie logică ce se poate trage este aceea ca virusul nu afectează negativ organismul, acesta fiind capabil să neutralizeze virusul. Desigur, teoretic, există şi posibilitatea ca virusul să afecteze totuşi negativ organismul, în lipsa semnelor şi simptomelor enumerate de metodologie, dar acest lucru trebuie demonstrat de către personalul medical şi nu presupus ipotetic.
Ca atare, decesul persoanei respective nu poate fi considerat cauzat de Covid, neexistând niciun argument în acest sens.
În consecinţă, completarea solicitată de reclamanţi, în sensul de a se menţiona in definiţie că este necesar şi ca pacientul să prezinte semne şi simptome specifice bolii Covid- 19, este absolut întemeiată.
În ceea ce priveşte al doilea şi al treilea paragraf, care trebuie interpretate împreună, se observă că, în cazul persoanelor infectate cu Covid, metodologia impune declararea Covid drept cauză a decesului, indiferent de bolile preexistente ale acestora şi de modul în care acestea au evoluat şi, mai ales, indiferent de ponderea pe care a avut-o, pe lanţul cauzal sau în complexul cauzal, alterarea starii de sănătatate produse de virus.
Altfel spus, metodologia nu distinge în funcţie de gradul de contributie avut la deces, de deteriorarea starii de sănătatate provocate de virus, în raport cu deteriorarea starii de sănătatate provocate de bolile preexistente.
Potrivit metodologiei este suficient ca virsul să fi contribuit la deces, indiferent în ce fel şi în ce pondere.
Mai mult, nici nu este nevoie să se demonstreze că virusul a cauzat/contribuit la deces, indiferent în ce fel şi în ce pondere, ci este suficient doar să se presupună acest lucru (neştiindu-se care sunt criteriile de presupunere, cel mai probabil, ea bazandu-se doar pe simpla existenţa a virusului, dedusă, la rândul ei, din rezultatul pozitiv al testului).
Este adevarat că metodologia are în vedere şi ipoteza, corectă logic, în care virusul a cauzat decesul (deci cea în care este sigur ca el este cauza unica a decesului), nestiindu-se însă cum se va stabili acest aspect, in lipsa autopsiei (cu atat mai mult cu cat metodologia face abstractie de existenţa sau inexistenţa semnelor si simptomelor specifice bolii, simptome care, de altfel nici nu sunt specifice acestei boli, ci se regasesc in general la pneumonii).
În mod evident, lipsa unor criterii ştiinţifice şi, fireşte, logice, de determinare a impactului real al virusului asupra organismului şi a cauzei reale a decesului şi corelarea decesului cu simpla existenţă a virusului, determină raportări nereale ale numarului de decese cauzate de virus, acestea transformandu-se, de fapt, în raportări ale numarului de persoane decedate purtatoare de virus.
Ca atare, parţial pentru lipsa de corespondent cu realitatea, parţial pentru lipsa criteriilor de determinare a situaţiilor în care virusul este cauza decesului, se impune anularea ultimelor doua paragrafe.
În ceea ce priveşte precizarea solicitată de reclamanţi, în sensul menţionarii faptului că “decesul survenit într-o unitate sanitară, la un pacient care se interneaza pentru agravarea unei boli cronice preexistente, adică la un pacient care prezintă simptomele, semnele şi investigaţiile paraclinice caracteristice respectivei boli (cancer, afecţiuni hematologice, diabet, boli neurologice etc.) nu poate fi considerat de cauza COVID 19 chiar dacă îndeplineşte criteriile de laborator (pacientul are test RT-PCR pozitiv pentru SARS CoV 2” aceasta este valabilă, dar numai in situaţia în care pacientul nu prezintă niciun semn şi simptom specific Covid 19, deoarece în cazul în care prezintă şi astfel de simptome, se ajunge în situaţia anterioară, în care trebuie analizat care din cele doua categorii de boli (cele preexistente sau Covid 19) a fost cauza decesului.
Susţinerea pârâtului INSP, în sensul că definiţia decesului cauzat de COVID urmează recomandările OMS, poate fi adevarată ,dar este nerelevantă, din moment ce recomandările nu sunt obligatorii iar, pe de altă parte, ele nu au suport in realitatea fizică, deşi orice reglementare a unei situaţii de fapt trebuie să se bazeze pe situaţii de fapt reale.
În ceea ce priveşte solicitarea reclamanţilor de adăugare a cerinţei ca decesele de Covid sa fie confirmate prin autopsie, trebuie precizat ca problema autopsiei, în cazurile de pacienţi infectaţi cu virusul in cauză, face obiectul de reglementare a Ordinului MS nr.436/2020, astfel încât modificarea condiţiilor de realizare a autopsiilor poate fi solicitată numai în cadrul unei acţiuni care se vizeze acel ordin.
10. Recomandări de prioritizare a testarii – Titlu
Solicitarea reclamanţilor de menţionare a efectuării obligatorii şi a testării pentru virusul gripal A/B, în cazul persoanelor care prezintă un test RT-PCR pozitiv, este neîntemeiată, pentru motivele expuse deja mai sus.
11-12.Recomandări de prioritizare-Dovada trecerii prin boală
Solicitarea reclamanţilor de adaugare, la documentele doveditoare ale trecerii prin boală, a ţestului de anticorpi Ig G împotriva SARS 2 pozitiv, precum şi a testului de imunitate celulara împotriva SARS Cov 2 pozitiv, se intemeiază, pe de o parte, pe ideea că din moment ce organismul a generat răaspuns imun împotriva virusului, înseamnă ca a intrat în contact cu virusul, iar pe de altă parte, că de la un anumit nivel în sus (titru protector) se consideră că organismul are capacitatea de a lupta cu virusul, deci are imunitate.
Pârâtul INSP admite în principiu cele de mai sus, dar menţioneaza că nu s-a stabilit încă ştiinţific care ar fi nivelul de anticorpi anti SARS Cov 2 ( IgM si IgG) minim pentru a se considera că persoana poate neutraliza virusul şi, similar, nu s-a stabilit nici care ar fi nivelul răspunsului imun celular minim necesar.
Utilizând raţionamentul pârâtului, rezultă imediat că nu există nicio baza ştiinţifică nici pentru considerarea faptului că anticorpii generaţi de vaccinuri ar avea un nivel suficient de mare pentru neutralizarea virusului, pe o perioadă de 90 de zile (din moment ce nu s-a stabilit ştiinţific care ar fi nivelul de anticorpi neutralizanţi necesari).
Ca atare, distincţia efectuata de Metodologie între persoanele care au trecut prin boală cu mai mult de 90 de zile în urmă şi persoanele care au trecut prin boală cu mai puţin de 90 de zile în urmă (pag.6, Recomandări de prioritizare, lit.A si B) nu ar avea niciun suport ştiinţific.
Cum însă, aceste parţi ale Metodologiei sunt in vigoare, nefiind contestate, şi cum este de presupus a se exclude ipoteza unei decizii pur aleatorii, arbitrare, există prezumţia relativa că împarţirea în cele doua categorii a avut totuşi o bază ştiinţifică, considerându-se că persoana este protejată timp de 90 de zile după contactul cu virusul.
Or, această presupunere nu se poate baza logic decât pe faptul că s-ar fi demonstrat ştiinţific faptul că persoana în cauza are un răspuns imunitar (de tip anticorpi sau celular) suficient încât să neutralizeze virusii cu care ar intra în contact.
Mai departe, aceasta concluzie presupus ştiinţifică nu se poate baza, logic, decât pe analizarea nivelului de anticorpi/imunitatea celulară dezvoltată de aceste persoane pe parcursul celor 90 de zile si implicit, pe determinarea unui anumit nivel considerat suficient de puternic încât să neutralizeze virusul (titru protector).
Ca atare, în determinarea nivelului minim de răspuns imunitar necesar a rezulta din testele de laborator solicitate de reclamanţi, pârâtul nu are decât a se raporta la presupusul nivel minim de răspuns imunitar avut in vedere la stabilirea graniţei de 90 de zile considerate protectoare post-boală.
În ceea ce priveşte referirile pârâtului la “alinierea” la recomandările OMS si ECDC, pentru a realiza “comparabilitatea” datelor, aceasta este nerelevantă din punct de vedere juridic, constituind doar o opţiune a instituţiei din considerente de uşurare a muncii statistice, care însă, sub nicio formă, nu poate prima in faţa adevărului ştiinţific.
De altfel, însusi pârâtul INSP menţionează în notele depuse la termenul din 26.01.2022 (vol.III, fila 105), că “standardizarea definiţiilor de caz are scopul de a asigura comparabilitatea datelor şi nu stingerea pandemiei”.
Pârâtul mai menţioneaza impedimentul derivat din faptul că laboratoarele utilizează “truse” diferite pentru determinarea anticorpilor si că, astfel, rezultatele lor nu pot fi comparate, apărare care nu poate fi primită.
Existând premiza că, deşi diferite, metodele utilizate de acele “truse” sunt corecte din punct de vedere ştiinţific, va rezulta ca fiecare din ele va genera propria ei grila a nivelului de anticorpi, dar care, la rândul ei, va fi corectă.
În această situaţie, metodologia nu ar avea altceva de facut decât să enumere pur şi simplu care este nivelul de anticorpi care trebuie considerat minim protector, în raport de fiecare “trusă” în parte folosită de laboratoare.
Subidiar, se poate realiza un sistem de compatibilizare a rezultatelor generate de aceste “truse”, într-o manieră similară compatibilizării realizate in privinţa testelor RT-PCR.
Subsidiar, se poate impune folosirea unui tip unic de “trusa”, respectiv cel considerat cel mai potrivit.
În consecinţă, solicitarea reclamanţilor de menţionare ca dovadă a trecerii prin boală şi a celor doua tipuri de teste imunitare este întemeiată.
13. Contacţii direcţi ai cazurilor confirmate-zilele 3-5-personal medico-sanitar şi auxiliar asimptomatic care a purtat echipamentul de protecţie
Obligaţia de testare rapidă antigen a personalului medico-sanitar şi auxiliar, asimptomatic, care a venit in contact cu cazuri confirmate Covid, în cadrul activităţii sanitare, în ultimele 3-5 zile, este nejustificată, din moment ce acest personal este obligat să poarte echipament specific de protecţie, al cărui rol este tocmai acela de a împiedica transferul virusului dintr-o parte în alta.
De altfel, această prevedere intră în contradicţie cu prevederea de la pct.V “Definiţiile de caz. Contactul direct.Ultima liniută”, pagina 4, unde se menţionează că sunt considerate contact direct, doar persoanele din rândul personalului medico-sanitar/altă persoană care acorda îngrijire directă unui pacient Covid 19, fără portul corect al echipamentului de protecţie, rezultând, per a contrario, că în cazul portului corect al echipamentului de protecţie, acea persoană nu este contact direct.
Or, dacă nu este contact direct, nu se poate încadra în categoria “Contactilor direcţi ai cazurilor confirmate, in a 3-5-a zi de la contact” şi, ca atare, nici supune testelor.
Susţinerea pârâtului în sensul că personalul medico-sanitar şi auxiliar ar trebui sa facă dovada purtării corecte a echipamentului (dovadă care nu s-ar putea face) nu poate fi primita, deoarece reprezintă o răsturnare a probei, prin instituirea în sarcina personalului a unei prezumţii de culpa, împotriva căreia el ar trebui să facă dovada contrară.
Or, în orice relații sociale, mai ales în cele reglementate juridic, cum este cazul relaţiilor de muncă, buna credinţă (portul corect al echipamentului) se prezumă, revenind celeilalte parţi să facă dovada relei-credinţe (a purtării incorecte a echipamentului).
Trimiterile pârâtului INSP la situaţiile de oboseală a personalului sanitar, context în care masurile de protecţie nu ar mai fi respectate cu stricteţe de către acesta, ar putea avea corespondent în realitate, dar acele situaţii ar trebui dovedite şi nu prezumate.
14. Persoane instituţionalizate/persoane din penitenciare asimptomatice/pacienţi cronici psihiatrici cu internare de peste o lună
Reclamanţii solicită ca testarea acestor persoane să se realizeze doar la internare (si nu de 4 ori pe lună, cum prevede metdologia), iar apoi numai dacă prezintă simptomatologie specifică bolii, invocând risipa de resurse a statului.
Cu privire la acest punct, solicitarea reclamanţilor excedează interesului privat pe care aceştia trebuie sa îl justifice, subsumându-se mai degrabă unui interes public.
15. Personalul de îngrijire din centre rezidenţiale/secţiile de psihiatrie cronici/personalul din penitenciare
La fel, reclamanţii solicită ca testarea acestor persoane să se realizeze doar la internare (si nu de 4 ori pe luna, cum prevede metdologia), iar apoi numai dacă prezintă simptomatologie specifică bolii, invocând risipa de resurse a statului.
Şi cu privire la acest punct, solicitarea reclamanţilor excedează interesului privat pe care aceştia trebuie să îl justifice, subsumându-se mai degrabă unui interes public.
16. Gravidele asimptomatice care se află in carantină la domiciliu
Invocând risipa de resurse ce ar fi generată de măsura testării acestei categorii de persoane, reclamanţii, după cum s-a arătat, se plasează exclusiv în ipoteza interesului public.
17-18-19-20. Testarea personalului medico-sanitar şi auxiliar asimptomatic, nevaccinat “complet”/netrecut prin boală/trecut prin boală cu mai mult de 180 de zile în urmă, în unităţile care îngrijesc pacienti cu varianta Delta sau în localitati cu incidenţa mai mare sau egala cu 1,5/1000 (Recomandări de prioritizare- lit.C)
Trebuie precizat că acest punct al metodologiei a fost modificat pe parcursul judecaţii, astfel încât reclamanţii şi-au adaptat solicitarea la ultima variantă in vigoare anterior pronunţării hotărârii.
Astfel, în prezent, acest punct al metodologiei, prevede ca “În vederea prevenirii apariţiei focarelor de infecţie cu SARS CoV 2 în rândul personalului medico-sanitar şi auxiliar din unităţile sanitare cu paturi, este recomandată efectuarea unui test rapid antigenic zilnic sau cel puţin de doua ori pe săptămână, indiferent de statutul vaccinal si de trecerea prin infecţie, dacă aceasta a avut loc cu mai mult de 90 de zile anterior.”
Reclamanţii solicită ca în formularea de mai sus, să se includă menţiunea că testarea se rezumă doar la personalul care “prezintă semne şi simptome specifice bolii Covid 19 (care se încadrează în categoria “caz posibil”).
Instanţa apreciază că solicitarea reclamanţilor este întemeiată şi este în deplină concordanţă cu definiţia “cazului posibil”, dată chiar de pârât, la pct.V Definiţiile de caz.Clasificarea cazurilor. Lit.A din metodologie.
Astfel, după cum rezultă din clasificarea cazurilor, “cazul posibil” este cel mai cuprinzător din cele 3 cazuri reglementate de metodologie, incluzând toate persoanele în privinţa carora exista un minim indiciu că ar putea fi afectate de boală, respectiv persoanele care întrunesc criteriile clinice, adică cel puţin unul din simptomele “tuse, febră, scurtarea respiraţiei …”
În cazul persoanelor asimptomatice, testarea, cel puţin în cazul testării pe cheltuiala persoanei respective, nu se mai justifică, ea nemaifiind bazată pe indicii de boală, ci doar pe supoziţii, ceea ce echivalează cu o răsturnare a prezumţiei de sănătatate de care se bucură orice persoană.
Imediat după clasificarea cazurilor, se menţionează că “testarea este obligatorie pentru toate cazurile posibile”, rezultând, per a contrario, că ea nu este obligatorie în cazurile asimptomatice.
Este posibil ca acesta (punerea în acord a celor doua categorii de dispoziţii) să fi fost motivul pentru care în ultima varianta a Metodologiei (21.02.2022, anterior pronunţării hotărârii, dar şi la data de 01.02.2022, anterior rămânerii în pronunţare) a fost înlocuită terminologia imperativă din varianta în vigoare la data de 23.08.2021, respectiv “se va testa”, “are obligaţia verificarii”, “ se solicită”, cu sintagma “este recomandată”.
Ca atare, ţinând seama numai de terminologia folosită, această parte a metodologiei nu obligă pe nimeni, la nimic, ea putand fi aplicată numai cu acordul liber al tuturor parţilor implicate (personal medico-sanitar şi auxiliar, respectiv conducerea unităţilor sanitare), orice impunere a testării, în temeiul acestei părţi a metodologiei, constituind, în mod evident, un abuz.
În consecinţă, neproducand efecte juridice, această parte a metodologiei nu s-ar impune a fi modificată.
Ţinând însă seama de faptul că, potrivit Ordinului MS nr.35/2022 şi practicii administrative, metodologia este percepută ca obligatorie în toate dispoziţiile ei, pentru a se evita aplicarea forţată a prevederii de mai sus, se impune, ca pentru ipoteza considerării ca obligatorii a testării prevăzute de lit.C expuse mai sus, să se includa precizarea solicitată de reclamanţi, respectiv aceea că testarea să vizeze doar personalul medico-sanitar şi auxiliar care prezintă simptome.
21. Investigaţii de laborator
Solicitarea reclamanţilor de adăugare în rândul investigaţiilor de laborator, pe lânga testele RT-PCR şi antigen, şi a testelor RT-PCR multiplex pentru detecţia simultană a SARS CoV 2 şi a virusului gripal A/B, precum şi a testelor de anticorpi, respectiv de imunitate celulară, este întemeiată.
De altfel, în ceea ce priveşte testarea pentru virusul gripal A/B, aceasta este, indirect, admisă de către pârât, în ultima variantă a metodologiei fiind menţionat că “pacienţii pot fi testaţi şi pentru alţi agenti patogeni respiratori, dar acest lucru nu ar trebui sa întârzie testarea pentru SARS CoV 2”.
Trebuie precizat că textul are în vedere testele posibile, nu testele obligatorii, el conţinând o enumerare a mijloacelor prîn care se poate face dovada diferitelor situaţii în care se poate încadra o persoană, adică a “cazurilor” din definiţii.
22. Eliminarea propoziţiei “Testul RT-PCR este considerat “standard de aur”
Cu privire la această calificare a testelor “RT-PCR”, de a fi “standard de aur”, niciuna din părţi nu a prezentat elemente suficiente, neştiindu-se ce se înţelege prin “standard de aur”.
Atât timp cât “confirmarea” cazului simptomatic se poate face fie cu RT-PCR, fie cu test antigen rapid, rezultă că nu există o prioritizare a relevanţei între cele două teste.
Astfel, potrivit pct.XI din Metodologie (pag.15, final):
“Testarea cazului suspect de COVID 19 se poate face fie prin NAAT/RT-PCR, fie cu test rapid antigenic, ambele fiind teste de confirmare”.
În continuare, CNSCBT recomandă, totuşi “aspectele” prevăzute în tabelul “Recomandări de prioritizare a testării”, tabel din a cărui lecturare ar rezulta ca, după un rezultat pozitiv/negativ (de regulă, în cazul celui negativ) la un test antigen, s-ar impune totuşi şi efectuarea unui test RT-PCR.
În ceea ce priveşte recomandarea de a se efectua cele două teste succesiv, aceasta e o chestiune ce nu ţine de efectul legal al rezultatului, ci de convingerile personale ale pacientului sau ale medicului, excedând deci cauzei de faţă.
De asemenea, atât timp, cât, potrivit instanţei, trecerea prin boală poate fi probată şi prin teste anticorpi/imunitate celulară, rezultă că nici din această perspectivă nu există vreo prioritizare între teste.
În plus, nu au fost furnizate informaţii privind valoarea ştiinţifică inferioară/superioară a testelor RT-PCR, în raport de celelalte teste, astfel încât sintagma “standard de aur” poate exprima cel mult sentimentul de încredere pe care emitentul metodologiei îl are în acest tip de teste, aspect care nu interesează cauza de faţă.
Există, într-adevăr, in cuprinsul Metodologiei, pag.20, o menţiune în sensul că “sensibilitatea testelor rapide pentru detecţia antigenului SARS CoV 2 este în general mai mică decat a RT-PCR”, precum şi o serie de recomandări de utilizare a testelor rapide, fie acolo unde există o prevalenţă ridicată a virusului, fie atunci când testele RT-PCR nu sunt disponibile sau sunt disponibile limitat.
Plecând de la prezumţia relativă ca aceste afirmaţii ar avea un suport ştiinţific, se reţine ca reclamanţii nu au facut dovada contrară, în sensul că, în realitate, testele rapide ar fi la fel de relevante ca şi testele RT-PCR, împrejurare care reprezintă un argument suplimentar pentru lipsa unei intervenţii a instanţei asupra sintagmei “standard de aur”.
Reclamanţii au facut trimitere la solicitarea CDC (Centres for Desease Control and Prevention-agentie guvernamentală a S.U.A.) de retragere a cererii depuse catre FDA (Food and Drug Administration- de asemenea, agenţie guvernamentală a S.U.A.) pentru aprobarea în regim de urgentă a folosirii “CDC 2019-nCoV Real-Time RT-PCR Diagnostic Panel” şi la anunţul acestei agenţii în sensul că, începând cu 31.12.2021, nu va mai folosi acest tip de test, urmând a utiliza testul multiplex “CDC Influenza SARS-CoV-2 (Flu SC2) Multiplex Assay”.
După cum rezultă din explicaţiile date chiar de această agenţie guvernamentală (https://www.cdc.gov/coronavirus/2019-ncov/lab/testing.html), retragerea acestui tip de test şi trecerea la tipul de test multiplex nu a fost determinată de ineficienţa testului RT-PCR, ci doar de faptul ca noua metodă este mai profitabilă din punct de vedere economic și al beneficiilor pentru sistemul de sănătate, din moment ce poate detecta, din aceeaşi probă prelevată, atât virsul SARS COV 2, cât si virusul gripal (A sau B), realizând-se astfel economie de timp şi resurse, pentru obţinerea informaţiilor privitoare la ambele tipuri de virusuri.
CDC chiar menţionează că “CDC 2019-nCoV Real-Time RT-PCR Diagnostic Panel” funcţionează în continuare foarte bine si dacă el a fost inclus in cererile de autorizare depuse la FDA de catre alte entități, poate fi meţinut in respectivele cereri şi luat in considerare la aprobarea lor:
“As the test is still performing very well, CDC will continue to make the design of the primers and probes used in the CDC 2019-nCoV Real-time RT-PCR Diagnostic Panel available on the CDC website for others to use in their own research activities or diagnostic assay development. CDC will also continue to offer a blanket right of reference to the CDC EUA for the Diagnostic Panel (EUA200001) to anyone who wishes to reference CDC data in their own FDA regulatory submission. CDC’s decision to discontinue the Diagnostic Panel and subsequent withdrawal of the EUA for the Diagnostic Panel will have no impact on those tests that have referenced the CDC EUA data in their EUA submission or on those who plan to do so in the future. The data and submission will remain on file at FDA and available for reference.”
23. Autopsia în cazul deceselor înregistate la cazuri suspecte de COVID 19
După cum s-a arătat, autopsierea persoanelor decedate şi suspectate de COVID face obiectul de reglementare a Ordinului MS nr.436/2020, astfel încât modificarea condiţiilor de realizare a autopsiilor poate fi solicitată numai în cadrul unei acţiuni care se vizeze acel ordin.Ordinul MS nr.436/2020.
24. Raportarea datelor referitoare la statusul vaccinal (pct.IX.Date de raportare)
Potrivit pct.IX al Metodologiei (pag.12), datele ce fac obiectul raportării vizate de acest act sunt datele care se introduc in platforma “Corona forms” pentru cazurile confirmate, respectiv: nume, prenume, CNP, judeţ, localitate, ocupaţie, legatura epidemiologică, data, locul internării, data/locul decesului, comorbiditaţi, complicaţii.
Se observă ca raportarea nu se realizează şi diferenţiat, pe categorii de persoane vaccinate/nevaccinate (cu indicarea tipului de vaccin şi a datei vaccinării).
Sub acest aspect, s-ar putea susţine că este la latitudinea pârâtului să stabilească datele care sunt relevante pentru statistică si care, ulterior, “vor fi utilizate şi pentru evaluarea de risc natională, precum şi în luarea deciziilor în cadrul răspunsului”.
Această modalitate de raportare a datelor, global, indiferent de statusul vaccinal al “cazurilor confirmate” era concordanţă cu varianta metodologiei în vigoare la data de 23.08.2021, când, printre obiectivele acesteia, nu se regăsea şi “urmărirea antecedentelor vaccinale ale cazurilor confirmate cu COVID 19”.
Cum însă, între timp, pe parcursul judecăţii, acest obiectiv a fost inclus printre obiectivele metodologiei (pct.IV, pag.2), va rezulta cu evidenţă că raportările trebuie sa includă obligatoriu şi “antecedentele vaccinale ale cazurilor confirmate cu COVID 19: data administrării dozei 1, data administrării dozei 2, dupa caz, data administrării rapelului, tipul de vaccin primit”, numai în acest fel putând fi atins obiectivul asumat.
Din moment ce aceste date “vor fi utilizate şi pentru evaluarea de risc naţională, precum şi în luarea deciziilor în cadrul răspunsului”, adică vor sta la baza luării unor măsuri care vor afecta întreaga populaţie, ele trebuie sa fie publice, adică disponibile întregii populaţii.
Ca atare, susţinerea pârâtului INSP, în sensul ca statusul vaccinal al unei persoane confirmate cu COVID poate fi urmărit daca se accesează platforma Registrul Electronic National de Vaccinare, nu poate fi primită drept contraargument, dat fiind că acea platformă nu este accesibilă publicului larg si, în plus, căutarea se realizează pe baza CNP-ului persoanei în cauză.
Or, ceea ce interesează “pentru luarea deciziilor ce se impun în cadrul răspunsului” şi deci şi publicul, nu este statusul vaccinal al unei persoane anume, identificată dupa CNP, ci numărul total de cazuri de persoane vaccinate care au devenit “caz confirmat”, clasificate pe categorii de vaccin şi cu indicarea datei vaccinării.
25. Completarea “pct.IX.Date de raportare”
Reclamanţii solicită completarea punctului de mai sus al metodologiei cu:
1.Implementarea unui sistem de supraveghere activă a reacţiilor adverse post vaccinale în România.
2. Crearea unui protocol clinic şi paraclinic de confirmare/infirmare a relaţiei de cauzalitate între reacţiile adverse raportate şi vaccin.
3. Realizarea autopsiei la decesele suspecte, survenite dupa vaccinările împotriva bolii COVID 19.
În ceea ce priveşte primele două puncte, se reţine că, atât timp cât instanţa nu poate obliga pârâtul la includerea în cadrul pct.II.Fundamentarea iniţială, III.Scop si IV.Obiective ale Metodologiei, a sistemului de supraveghere a infecţiei cu noul coronavirus şi nici a sistemului de evaluare a siguranţei si eficacităţii vaccinurilor (dupa cum s-a arătat la motivarea aferentă punctelor 1-3 ale acţiunii), va rezulta că nici nu poate obliga pârâtul la raportarea datelor aferente acestor sisteme.
Dupa cum s-a precizat deja, pârâtul INSP a elaborat distinct o “Metodologie de supraveghere a reacţiilor adverse post-vaccinale (RAPI)”, precum şi un “Ghid de investigare a cazurilor de RAPI”, care sunt publicate pe site-ul CNSCBT şi au fost distribuite direcţiilor de sănătatate publică, iar ulterior unităţilor sanitare, astfel încât modificarea acestui sistem de supraveghere nu poate fi solicitată decât în cadrul unei acţiuni care să vizeze acea metodologie.
În ceea ce priveşte cel de-al treilea punct, referitor la autopsii, în mod similar, după cum s-a precizat mai sus, autopsiile fac obiectul Ordinului MS nr.436/2020, astfel incât modificările care sa vizeze condiţiile în care ele se realizează şi, pe cale de consecinta, datele care se raportează în urma lor, trebuie solicitate în cadrul unei acţiuni care să se refere la respectivul ordin.
26. Includerea în „Pct.XII.Analiza epidemiologică recomandată” (pag.16) a raportării separate, pe categorii de persoane vaccinate (cu indicarea separată a fiecărui tip de vaccin efectuat), respectiv nevaccinate, a : numărului de cazuri depistate zilnic/ratei de fatalitate săptămânale si cumulate/ratei de mortalitate săptămânale şi cumulate.
Potrivit pct.XII al Metodologiei (pag.16), analiza epidemiologică presupune stabilirea numărului de cazuri depistate zilnic (pe grupe de vârstă, sex, medii şi arie geografică), a ratei de fatalitate săptămânale și cumulate/ratei de mortalitate săptămânale şi cumulate, fără o defalcare a cazurilor în funcţie de statusul vaccinal.
Or, după cum s-a arătat la pct.24. Raportarea datelor referitoare la statusul vaccinal (pct.IX.Date de raportare), din moment ce obiectivul “urmărirea antecedentelor vaccinale ale cazurilor confirmate cu COVID 19” a fost inclus printre obiectivele metodologiei (pct.IV, pag.2), rezultă că analiza epidemiologică trebuie sa includă obligatoriu şi defalcarea cazurilor şi a ratelor de fatalitate/mortalitate săptămânale/cumulate în funcţie de acest status vaccinal.
De altfel, în precizările depuse la termenul din data de 26.01.2022, pârâtul INSP a menţionat ca “aceste aspecte fac obiectul analizelor INSP şi vor fi incluse in Metodologia de supraveghere a COVID 19, cu menţionarea periodicităţii necesare”, ceea ce constituie o recunoaştere a pertinenţei solicitărilor reclamanţilor (vol.3, fila 117).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂŞTE:
Admite excepţia tardivităţii celor doua completări ale acţiunii, de către reclamanta Iliescu Margareta Paula.
Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa caracterului de act administrativ al “Metodologiei”, ca neîntemeiată.
Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii in modificarea “Metodologiei”, ca neîntemeiată.
Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii introduse împotriva pârâţilor Institutul National de Sănătate Publică si Centrul National de Supraveghere si Control al Bolilor Transmisibile, pentru lipsa plângerii prealabile fata de aceştia, ca neîntemeiată.
Respinge excepţia inadmisibilităţii cererii de intervenţie accesorie, pentru lipsa plângerii prealabile fata de paratul Institutul National de Sănătate Publica, ca neîntemeiată.
Respinge excepţia lipsei de interes a acţiunii, ca neîntemeiată.
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătăţii. Respinge acţiunea formulată de formulată de reclamanţii Asociatia „Medici pentru Consimţământ Informat” prin reprezentant legal Anca Niţulescu, Achim Alina Maria, Alexandru Alina Elena, Alexandru Ciprian, Alistar Claudia Elena, Andrei Marian, Antal Mariana, Anton Onorica, Artene Sanda, Baciu Gheorghe Damian, Balan Simona, Băloiu Ileana, Belu Cristina Corina, Bnayat Daniela Mariana, Bogdăneanu Elena, Bordeianu Cristina, Bucur Antoaneta, Bujanovschi Marinela, Burcea Nicoleta, Burcin Simona, Burulea Sorina Costina, Buţiu Corina Daniela, Căciuleanu Claudia, Căpiteanu Carmen, Ceban Carmen Gianina, Ceontea Cristian Iosif, Chiţică Dana, Ciobotaru Angelica Iulia, Ciubaru Mihaela, Cîrstea Lăcrămioara Nicoleta, Cociş Cristian, Colbu Elena, Colbu Valentin, Coman Lia-Ildiko, Corbeanu Dan Constantin, Cotea Ovidiu Marian, Cotea Valentin, Crăciun Otilia, Cristodor Patricia Liana, Cucolaş Ioana, Cumpăt-Imbru Lăcrămioara-Ana, Cupşa Cristina, Damaschin Foarea, Dan Liliana, David Zâna, Dăcilă Daniel, Deoanca Maximilian-George, Dincă Cristina-Florica, Dobîrcianu Otilia, Dobrin George Eduard, Dorobanţu Cătălin, Dospinescu Maria Cristina, Dragomir Maricela, Dumitrescu Cristina, Duţă Dorina Elena, Duzgoren Anca, Duzgoren Serdar, Enusel Cristian Viorel, Enusel Florentina-Alina, Feier Violeta, Gemanariu Elena Liliana, Genete Indira-Elmas, Georgescu Bogdan, Gîdea Mioara, Grigoras Mihai, Grigore Carmen Geanina, Gusti Diana, Hagimă Geanina, Haleschi Irina, Hanganu Mihaela Zizi, Husău Delia, Iacob Elena, Iliescu Margareta Paula, Ilyes Ferencz, Ionescu Gabriela, Iordache Niculae, Isailă Radu, Iurcu Oxana, Ivan Alexandra, Ivanov Iuliana, Jiva Codruta, Kitaigorod Dumitru Alexandru, Lifschitz Livia, Lisaia Tatiana, Lupea Daniela, Magda Cornel, Manea Corfă Alexandra, Manta Adela, Manu Simona, Manu Vlad, Măgirescu Stefăniţă, Melinte Liana, Mersici Raluca, Mihalache Şuşală, Mirică Marinela, Miron Anca, Moldovan Silvia, Moldovan Claudia, Mutică Mihai, Nedelcu Elena, Nedelcu Silvia Elena, Negulici Cristea Violeta, Nicolau Mihaela Ana, Nitoiu Mirela, Nitoiu Lavinia Olivia, Oiţă Ana Maria, Oprescu Maria Gabriela, Oţelea Carmen, Palade Cateluţa Catinca, Pall Csilla-Fruzsina, Pană Ecaterina, Păsălău Cristinel, Peiu Daniela, Petrea Alexandrina, Petrilă Gabriel, Petrilă Mihaela, Petrovan Cecilia, Plăcintă Maria, Pop Elena, Pop Laurenţia Maria, Pop Radu Valer, Pop Sara-Semida, Pop Natanael, Popa Emilia, Popescu Săndulescu, Prală Mioara, Pricope Ana, Puscas Mihaela, Rădăsan Irena, Rotaru Mihaela, Rucăreanu Mihaela Veronica, Rudăreanu Natalia Olivia, Rudencu Teodora Cătălina, Săcălean Mailatescu, Sătmar Georgeta, Scarlat Mihaela, Spătăreanu Liliana, Sîrbu Stefania, Stan Magda, Stanciu Corina, Stănescu Elena, Stoica Mihaela, Stoicescu Mihai Mirel, Stefănescu Evelina Claudia, Stefănescu Laura Ioana, Ştefu Alice Cleopatra, Tărăboantă Adina, Todică Florian Vasile, Todică Roxana, Tofan Otilia, Toma Vasilica, Tomescu Marinela, Trifu Daniel, Turtică Elena, Ulkusal Diana, Ungureanu Ana Maria, Ungureanu Despina, Ungureanu Liviu Lucian, Ungurian Gabriela, Uruioc Tatiana, Vereş Diana Maria, Vlăşneanu Gabriela Antoaneta, Voicu Ana Maria, Voicu Daniela Cristina, Voicu Roxana, Voiculescu Mihaela, Zagon Petronela Oana si cererile de intervenţie accesorie introduse de intervenienții Abordeoaei Ana-Maria, Arabu Elena, Aradoaei Elena, Argintariu Elena, Armaşu Elena, Avram Roxana-Ştefania, Balaur Carmen, Barabaş Alina, Barabaş Barna, Bîţă Ionela Mihaela, Bourceanu Adelinâ- Monica, Brătescu Bianca, Bolea Marinela-Biatrice, Cruduioana-Ana, Dobo Viorica, Braşovean Anca, Dumitraşcu Mariana, Enache Argentina, Faur.Marina-Teodora, Făgaraşan Manuela, Grigoraş Gabriela-Simona, Haş Carla-Amalia, Ichim Libia, Ilaşcu Daniela, Ílinca Maria-Elisabet, Macarie Geanina, Niţă Gabriela, Oprea Camelia, Pelepciuc-Glazer Cosmín, Ponoran Dora-Sil Via, Popescu Gabriel-Cristian, Radijlgvici Cornelia, Rărijţă-Dăscălescu Ramqna-Daniela, Rotaruiuliana, Stoica Maria-Iuliana, Şerban Mariana, Teodoru Carmenicâ-Liliana, Trifan-Morţun Violeta, Trifescu Ioana- Lavinia, Vartolomei Carmen, Vizir Violeta, Viziteu Nicoleta, Zanfir Liliana-Loredana, împotriva pârâtului Ministerul Sănătăţii, cu sediul în Bucureşti, Str. Cristian Popişteanu nr. 1- 3, Sector 1, ca fiind promovate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea de suspendare a executării, formulată de reclamanta Asociaţia “Medici pentru Consimţământ Informat”, cu sediul procedural ales în Bucureşti, str. Dimitrie Marinescu nr. 1, sector 2, in contradictoriu cu pârâţii Institutul Naţional de Sănătate Publică şi Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile, ambele cu sediul în București, Str. Dr. Leonte Anastasievici nr. 1-3, Sector 5.
Admite in parte cererea de suspendare formulată de reclamanţii persoane fizice Achim Alina Maria, Alexandru Alina Elena, Alexandru Ciprian, Alistar Claudia Elena, Andrei Marian, Antal Mariana, Anton Onorica, Artene Sanda, Baciu Gheorghe Damian, Balan Simona, Băloiu Ileana, Belu Cristina Corina, Bnayat Daniela Mariana, Bogdăneanu Elena, Bordeianu Cristina, Bucur Antoaneta, Bujanovschi Marinela, Burcea Nicoleta, Burcin Simona, Burulea Sorina Costina, Buţiu Corina Daniela, Căciuleanu Claudia, Căpiteanu Carmen, Ceban Carmen Gianina, Ceontea Cristian Iosif, Chiţică Dana, Ciobotaru Angelica Iulia, Ciubaru Mihaela, Cîrstea Lăcrămioara Nicoleta, Cociş Cristian, Colbu Elena, Colbu Valentin, Coman Lia-Ildiko, Corbeanu Dan Constantin, Cotea Ovidiu Marian, Cotea Valentin, Crăciun Otilia, Cristodor Patricia Liana, Cucolaş Ioana, Cumpăt-Imbru Lăcrămioara-Ana, Cupşa Cristina, Damaschin Foarea, Dan Liliana, David Zâna, Dăcilă Daniel, Deoanca Maximilian-George, Dincă Cristina- Florica, Dobîrcianu Otilia, Dobrin George Eduard, Dorobanţu Cătălin, Dospinescu Maria Cristina, Dragomir Maricela, Dumitrescu Cristina, Duţă Dorina Elena, Duzgoren Anca, Duzgoren Serdar, Enusel Cristian Viorel, Enusel Florentina-Alina, Feier Violeta, Gemanariu Elena Liliana, Genete Indira-Elmas, Georgescu Bogdan, Gîdea Mioara, Grigoras Mihai, Grigore Carmen Geanina, Gusti Diana, Hagimă Geanina, Haleschi Irina, Hanganu Mihaela Zizi, Husău Delia, Iacob Elena, Iliescu Margareta Paula, Ilyes Ferencz, Ionescu Gabriela, Iordache Niculae, Isailă Radu, Iurcu Oxana, Ivan Alexandra, Ivanov Iuliana, Jiva Codruta, Kitaigorod Dumitru Alexandru, Lifschitz Livia, Lisaia Tatiana, Lupea Daniela, Magda Cornel, Manea Corfă Alexandra, Manta Adela, Manu Simona, Manu Vlad, Măgirescu Stefăniţă, Melinte Liana, Mersici Raluca, Mihalache Şuşală, Mirică Marinela, Miron Anca, Moldovan Silvia, Moldovan Claudia, Mutică Mihai, Nedelcu Elena, Nedelcu Silvia Elena, Negulici Cristea Violeta, Nicolau Mihaela Ana, Nitoiu Mirela, Nitoiu Lavinia Olivia, Oiţă Ana Maria, Oprescu Maria Gabriela, Oţelea Carmen, Palade Cateluţa Catinca, Pall Csilla-Fruzsina, Pană Ecaterina, Păsălău Cristinel, Peiu Daniela, Petrea Alexandrina, Petrilă Gabriel, Petrilă Mihaela, Petrovan Cecilia, Plăcintă Maria, Pop Elena, Pop Laurenţia Maria, Pop Radu Valer, Pop Sara-Semida, Pop Natanael, Popa Emilia, Popescu Săndulescu, Prală Mioara, Pricope Ana, Puscas Mihaela, Rădăsan Irena, Rotaru Mihaela, Rucăreanu Mihaela Veronica, Rudăreanu Natalia Olivia, Rudencu Teodora Cătălina, Săcălean Mailatescu, Sătmar Georgeta, Scarlat Mihaela, Spătăreanu Liliana, Sîrbu Stefania, Stan Magda, Stanciu Corina, Stănescu Elena, Stoica Mihaela, Stoicescu Mihai Mirel, Stefănescu Evelina Claudia, Stefănescu Laura Ioana, Ştefu Alice Cleopatra, Tărăboantă Adina, Todică Florian Vasile, Todică Roxana, Tofan Otilia, Toma Vasilica, Tomescu Marinela, Trifu Daniel, Turtică Elena, Ulkusal Diana, Ungureanu Ana Maria, Ungureanu Despina, Ungureanu Liviu Lucian, Ungurian Gabriela, Uruioc Tatiana, Vereş Diana Maria, Vlăşneanu Gabriela Antoaneta, Voicu Ana Maria, Voicu Daniela Cristina, Voicu Roxana, Voiculescu Mihaela, Zagon Petronela Oana, în contradictoriu cu pârâţii Institutul Naţional de Sănătate Publică şi Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile, ambele cu sediul în București, Str. Dr. Leonte Anastasievici nr. 1-3, Sector 5.
În baza art.15 din Legea nr.554/2004, suspenda executarea față de reclamanţii persoane fizice, până la soluţionarea definitiva a acţiunii in modificarea metodologiei, a obligaţiilor ce revin acestora, direct în temeiul metodologiei, ca urmare a definiţiilor actuale de „Caz confirmat” si „Deces cauzat de COVID 19”.
Respinge în rest cererea de suspendare.
Admite în parte acţiunea introdusa de reclamanţi Asociatia „Medici pentru Consimţământ Informat” prin reprezentant legal Anca Niţulescu, Achim Alina Maria, Alexandru Alina Elena, Alexandru Ciprian, Alistar Claudia Elena, Andrei Marian, Antal Mariana, Anton Onorica, Artene Sanda, Baciu Gheorghe Damian, Balan Simona, Băloiu Ileana, Belu Cristina Corina, Bnayat Daniela Mariana, Bogdăneanu Elena, Bordeianu Cristina, Bucur Antoaneta, Bujanovschi Marinela, Burcea Nicoleta, Burcin Simona, Burulea Sorina Costina, Buţiu Corina Daniela, Căciuleanu Claudia, Căpiteanu Carmen, Ceban Carmen Gianina, Ceontea Cristian Iosif, Chiţică Dana, Ciobotaru Angelica Iulia, Ciubaru Mihaela, Cîrstea Lăcrămioara Nicoleta, Cociş Cristian, Colbu Elena, Colbu Valentin, Coman Lia-Ildiko, Corbeanu Dan Constantin, Cotea Ovidiu Marian, Cotea Valentin, Crăciun Otilia, Cristodor Patricia Liana, Cucolaş Ioana, Cumpăt-Imbru Lăcrămioara-Ana, Cupşa Cristina, Damaschin Foarea, Dan Liliana, David Zâna, Dăcilă Daniel, Deoanca Maximilian-George, Dincă Cristina-Florica, Dobîrcianu Otilia, Dobrin George Eduard, Dorobanţu Cătălin, Dospinescu Maria Cristina, Dragomir Maricela, Dumitrescu Cristina, Duţă Dorina Elena, Duzgoren Anca, Duzgoren Serdar, Enusel Cristian Viorel, Enusel Florentina-Alina, Feier Violeta, Gemanariu Elena Liliana, Genete Indira-Elmas, Georgescu Bogdan, Gîdea Mioara, Grigoras Mihai, Grigore Carmen Geanina, Gusti Diana, Hagimă Geanina, Haleschi Irina, Hanganu Mihaela Zizi, Husău Delia, Iacob Elena, Iliescu Margareta Paula, Ilyes Ferencz, Ionescu Gabriela, Iordache Niculae, Isailă Radu, Iurcu Oxana, Ivan Alexandra, Ivanov Iuliana, Jiva Codruta, Kitaigorod Dumitru Alexandru, Lifschitz Livia, Lisaia Tatiana, Lupea Daniela, Magda Cornel, Manea Corfă Alexandra, Manta Adela, Manu Simona, Manu Vlad, Măgirescu Stefăniţă, Melinte Liana, Mersici Raluca, Mihalache Şuşală, Mirică Marinela, Miron Anca, Moldovan Silvia, Moldovan Claudia, Mutică Mihai, Nedelcu Elena, Nedelcu Silvia Elena, Negulici Cristea Violeta, Nicolau Mihaela Ana, Nitoiu Mirela, Nitoiu Lavinia Olivia, Oiţă Ana Maria, Oprescu Maria Gabriela, Oţelea Carmen, Palade Cateluţa Catinca, Pall Csilla-Fruzsina, Pană Ecaterina, Păsălău Cristinel, Peiu Daniela, Petrea Alexandrina, Petrilă Gabriel, Petrilă Mihaela, Petrovan Cecilia, Plăcintă Maria, Pop Elena, Pop Laurenţia Maria, Pop Radu Valer, Pop Sara-Semida, Pop Natanael, Popa Emilia, Popescu Săndulescu, Prală Mioara, Pricope Ana, Puscas Mihaela, Rădăsan Irena, Rotaru Mihaela, Rucăreanu Mihaela Veronica, Rudăreanu Natalia Olivia, Rudencu Teodora Cătălina, Săcălean Mailatescu, Sătmar Georgeta, Scarlat Mihaela, Spătăreanu Liliana, Sîrbu Stefania, Stan Magda, Stanciu Corina, Stănescu Elena, Stoica Mihaela, Stoicescu Mihai Mirel, Stefănescu Evelina Claudia, Stefănescu Laura Ioana, Ştefu Alice Cleopatra, Tărăboantă Adina, Todică Florian Vasile, Todică Roxana, Tofan Otilia, Toma Vasilica, Tomescu Marinela, Trifu Daniel, Turtică Elena, Ulkusal Diana, Ungureanu Ana Maria, Ungureanu Despina, Ungureanu Liviu Lucian, Ungurian Gabriela, Uruioc Tatiana, Vereş Diana Maria, Vlăşneanu Gabriela Antoaneta, Voicu Ana Maria, Voicu Daniela Cristina, Voicu Roxana, Voiculescu Mihaela, Zagon Petronela Oana împotriva pârâţilor Institutul Naţional de Sănătate Publică şi Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile .
Modifica Metodologia de supraveghere a sindromului respirator acut cu noul coronavirus (COVID-19, varianta din 21.02.2022, astfel:
-Includerea în definiția „Caz confirmat” a condiției de intrunire a criteriilor clinice (pe lângă conditia existentă a criteriilor de laborator).
-includerea în definiții a „Cazului vindecat – orice persoana care prezinta anticorpi IgG impotriva virusului SARS CoV 2 (imunitate umorala prezenta) sau/si test de transformare limfoblastica la SARS CoV 2 pozitiv (imunitate celulara prezenta), indiferent daca persoana are sau nu test RT-PCR pozitiv in antecedente”
– includerea in Nota de la „Definitiile de caz COVID 9 asociat asistentei medicale” (pagina 5) a mentiunii „Personalul sanitar asimptomatic care a purtat echipamentul complet de protectie nu poate fi considerat sursa de infectie pentru pacienți”
– includerea in definitia „Deces cauzat de COVID 19” si a conditiei ca pacientul sa fi prezentat semne si simptome specifice bolii Covid-19 (pe langa conditia de a fi intrunit criteriile de laborator)
-eliminării paragrafelor:
„Decesul la un pacient confirmat cu COVID-19 nu poate fi atribuit unei boli pre- existente (de ex. cancer, afecțiuni hematologice etc.) și COVID-19 trebuie raportat ca și cauză a decesului, independent de condițiile medicale pre-existente care se supectează că au favorizat evoluția severă a COVID-19.
COVID-19 trebuie menționat pe certificatul de deces drept cauză a decesului pentru toate persoanele decedate la care COVID-19 a cauzat sau se presupune că a cauzat sau a contribuit la deces.”
-introducerii paragrafelor:
„Decesul survenit intr-o unitate sanitara, la un pacient care se interneaza pentru agravarea unei boli cronice preexistente, adica la un pacient care prezinta simptomele, semnele si investigatiile paraclinice caracteristice respectivei boli (cancer, afectiuni hematologice, diabet, boli neurologice etc.) si nu prezinta niciun semn si simptom specific Covid 19, nu poate fi considerat de cauza COVID 19, chiar daca indeplineste criteriile de laborator (pacientul are test RT-PCR pozitiv pentru SARS CoV 2.”
– includerea, intre documentele doveditoare ale trecerii prin boala (Recomandari de prioritizare. Persoane care au trecut prin boala. Lit.A si B, pag.6), a testului anticorpi Ig G împotriva SARS CoV 2 pozitiv, precum si a testului de imunitate celulara impotriva SARS CoV 2 pozitiv
– includerea mentiunii (Recomandari de prioritizare. Lit. B, pct.3 pag.6), „Personalul medical care a purtat echipamentul de protectie si care este asimptomatic in a 3-a – a 5-a zi de la contactul cu cazuri confirmate, nu este obligat sa se testeze” .
– inlocuirea paragrafului de la Lit.C „Recomandari de prioritizare” (pag.9), cu urmatorul paragraf:
“In vederea prevenirii apariției focarelor de infecție cu SARS COV 2 în rândul personalului medico-sanitar si auxiliar din unitatile sanitare cu paturi, care prezinta semne si simptome specifice bolii Covid 19 (care se incadreaza in categoria de „caz posibil”), este recomandata efectuarea unui test rapid antigenic zilnic sau cel puțin de două ori pe săptămână, indiferent de statutul vaccinal si de trecerea prin infectie, daca aceasta a avut loc cu mai mult de 90 de zile anterior”, numai in masura in care se interpreteaza ca testarea prevăzuta de acest paragraf este obligatorie.
– menționarea la rubrica „Investigatii de laborator” (pag.9) a faptului ca, pe langa testele RT-PCR si antigen, „Testarile pot fi realizate…” si prin teste RT-PCR multiplex pentru detectia simultana a SARS CoV 2 si a virusului gripal A/B, precum si prin teste de anticorpi, respectiv de imunitate celulara.
– includerea intre datele care trebuie raportate (pct.IX.Date de raportare, pag.12) si a datelor privitoare la statusul vaccinal al cazurilor confirmate: vaccinat/nevaccinat, tipul de vaccin primit, data vaccinarii.
-includerea in „Pct.XII.Analiza epidemiologica recomandata” (pag.16) a raportarii separate, pe categorii de persoane vaccinate (cu indicarea separata a fiecarui tip de vaccin efectuat), respectiv nevaccinate, a : numărului de cazuri depistate zilnic/ratei de fatalitate săptămânale și cumulate/ratei de mortalitate săptămânale și cumulate.
Respinge în rest acțiunea.
Admite in parte cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții Abordeoaei Ana-Maria, Arabu Elena, Aradoaei Elena, Argintariu Elena, Armaşu Elena, Avram Roxana-Ştefania, Balaur Carmen, Barabaş Alina, Barabaş Barna, Bîţă Ionela Mihaela, Bourceanu Adelinâ-Monica, Brătescu Bianca, Bolea Marinela-Biatrice, Cruduioana-Ana, Dobo Viorica, Braşovean Anca, Dumitraşcu Mariana, Enache Argentina, Faur.Marina-Teodora, Făgaraşan Manuela, Grigoraş Gabriela-Simona, Haş Carla-Amalia, Ichim Libia, Ilaşcu Daniela, Ílinca Maria-Elisabet, Macarie Geanina, Niţă Gabriela, Oprea Camelia, Pelepciuc-Glazer Cosmín, Ponoran Dora-Sil Via, Popescu Gabriel-Cristian, Radijlgvici Cornelia, Rărijţă-Dăscălescu Ramqna-Daniela, Rotaruiuliana, Stoica Maria-Iuliana, Şerban Mariana, Teodoru Carmenicâ-Liliana, Trifan-Morţun Violeta, Trifescu Ioana-Lavinia, Vartolomei Carmen, Vizir Violeta, Viziteu Nicoleta, Zanfir Liliana-Loredana, in interesul reclamantilor, in masura in care au fost admise cererile de suspendare si de modificare a metodologiei.
Prezenta hotărâre se va publica în Monitorul Oficial, în ipoteza rămânerii ei definitive, în condiţiile art.23 din Legea nr.554/2004.
Cu recurs in 5 zile de la comunicare, in privinta soluției date cererii de suspendare.
Cu recurs, in 15 zile de la comunicare în rest. Recursul se va depune la Curtea de Apel Bucuresti, sub sancțiunea nulității.
Pronuntata prin punerea soluției la dispoziția părților, prin intermediul grefei instantei, în conditiile art.396 alin.2 NCPC, azi, 09.03.2022.
Preşedinte, Amer Jabre
Grefier, Georgeta Postea
Blogul lui Marius Mioc 
persoana juridica „ministeru sanatatii” nu e in cauza (nu are calitate procesuala pasiva) pentru ca…astea sunt „principiile guvernarii corporatiste” introduse prin ” structuri deconcentrate „; Prima persoana -ministerul- emana un ” organism ” dar nu poarta raspunderea, organismul e deja major -PARAZITISM DE CEA MAI JOASA SPETA, pentru detalii va rugam sa va adresati lui Sergiu Băhăian.
-evident ca MS putea fi bagat parte -daca se cereau niste despagubiri…. se ajungea destul de repede la ” pe persoana fizica „.
unde/ce este Alrahatu ?
undeva prin aparatul celular reproducator,printre ribozomi: alrahatu nu are existentza independenta, e un gunoi grefat, e un parazit de tip mARN, un alien,un gunoi alogen in cel mai propriu inteles.
parallela merge mai departe:”transcriptia ARN>ADN e imperfecta dupa cum si trebuie(!, aviz darwinistilor marxisti)- „limba romana” a parazitului e cu defficiente.
apropos-apropos:
maxtor a intalnit o judecatoare,dupa pronuntzie aia pare venita din Izreal sau direct din Ucraina;profesional este muci complet,nulitate absoluta,joaca partile ping-pong in Instanta.
” ministerul sanatatii nu e parte „- asta e rezultatul direct al „guvernantei corporatiste „- ministerul face un parazit de sine independent, deja major –
” Institutul Național de Sănătate Publică ” – si nu are raspunderea(ministerul).
CUI PROFITA ? -paraditului shef AlRahatului!(pentru mai multe detalii intrebati la Sergiu Băhăian).
si noi stim ” limbi si civilizatii straine” : Raed bin Yasser !
„curtea”-adica jaber- obliga ” Institutul Național de Sănătate Publică ” sa modifice Metodologia (proprie !)
si noi speram (traindo sperando murindo cacando)
ca Ministerul ” va lua act de schimbare ”
-ba nu,
mai trebuie, dupa judecata la Inalta,
de o ” obligatie de a face ”
-deocheata situatie!
” Ei braţul tău înarmă
ca să loveşti în tine, ”
(e pe persoana fizica!)
Maxtor nu numai ca suporta capodopera ” Brazil „, un film din 1985 ( sau 4, 1984 ),
chiar ii place:
-acolo „birocratia” FUNCTIA INCA!
(azi in Romania este haloimis
si in curand putrziciune)
” and a verry merry Christmas to you all ”
-ultima data a fost un dezastru…….
(offtopic:
-in „Brazil” se canta „halva la tarla” dupa Atentat,
ca la King David……
-personaju „sherley” e copie 1-la-1 din „planeta maimutzelor”,
hardcore!)
Statul a ajuns o corporatie mafiota,
„compartimentalizare etansa ” in fatza legii
dar de fapt se lucreza pe metoda „semneaza ba si tu,ce, vrei sa merg doar eu in pushcarie?”, relatii personale de gashca, niciunul capabil sa spuna „alrahatu? mai da-l in plua calului!”
si acum intelegem care e rostu securoilor cacati pa chiloti:
-sa intercepteze „aparatul de stat”, functzionarimea !
sa faca dosaru cu interceptari, „interes republican”.
evident, au esuat chiar in „tara tuturor posibilitatilo”, in sua
„ministra ” clinton avea serveru DE STAT IN PIVNITZA EI, pivnitza hoashtei!
revenim dupa divagatii:
-tinta trebuia sa fie raed arafat,
nr. decedatilor e in secundar,
Regina nu pionii.
Într-un proces, judecătorul se pronunță doar asupra lucrurilor care s-au cerut în proces. Nu putea în acest dosar să se pronunțe pentru destituirea lui Arafat, lucru care se poate face fără vreo hotărîre judecătorească, dacă există voință politică. Guvernul, care l-a numit pe Arafat în funcții, îl poate și destitui oricînd.
„Într-un proces, judecătorul se pronunță doar asupra lucrurilor care s-au cerut în proces.”
-asta am spus.