Statul maximal ia avînt în guvernarea PSD. Limitarea plăţilor cu bani peşin

Guvernul doreşte să limiteze plăţile cu bani peşin la 2000 de lei pe zi pentru firme şi la 10000 de lei pe zi pentru persoane fizice şi să interzică complet asemenea plăţi la achiziţii de imobile şi autovehicule, anunţă Mediafax (linc).

Este vorba aici de continuarea ofensivei ideologiei Statului Maximal, prin care se aduc noi şi noi restricţii cetăţenilor. Marile trusturi financiare vor avea de cîştigat, birocraţii statului de asemenea, căci banii oamenilor vor fi mai lesne de controlat, şi la fel va fi plata impozitelor, dar primejdiile la adresa libertăţii individuale sînt majore.

Una din grijile guvernanţilor (nu numai din România) este să-i îmbogăţească pe bancheri, conform principiului statului modern: să luăm de la săraci şi să dăm la bogaţi! Comisionul bancar e în jur de 0,5% din valoarea tranzacţiei, dar în cazul unei case se ajunge la o sumă semnificativă. Bani pe care guvernul îi ia de la cetăţeni, chiar dacă ei nu ajung în bugetul statului.

Măsura de a obişnui oamenii să-şi ţină banii la bănci, şi nu la ciorap (dar nu prin oferte avantajoase pe care băncile le-ar face oamenilor, că n-au bancherii chef de aşa ceva cînd au Statul la dispoziţie), ţine şi de un plan al Budesbank, anunţat de Mediafax (linc): „Statele aflate aproape de faliment ar trebui să folosească averea propriilor cetăţeni pentru a evita colapsul, aplicînd o taxă excepţională pe capital, înainte de a cere ajutorul altor ţări (…) FMI a discutat această opţiune într-un raport în octombrie şi a afirmat că pentru a readuce îndatorarea a 15 state din zona euro la nivelul din 2007 ar fi necesară o taxă de circa 10% pe activele nete ale gospodăriilor”. Cam greu să aplici „taxă de capital” dacă oamenii îşi ţin banii la ciorap, dar dacă toţi banii sînt la bancă, nimic mai simplu. Vor scăpa doar cei cu adevărat foarte bogaţi, care-şi ţin banii prin paradisuri fiscale.

Eliminarea plăţilor cu bani peşin (deocamdată doar limitarea lor, dar tendinţa este spre eliminarea completă; în ţări apusene deja plăţile cu cardul sînt mult mai folosite decît cele peşin) este o cale spre aducerea populaţiei la cheremul băncilor şi controlul mai uşor al populaţiei de către guvern. Cînd toţi banii îi ţii la bancă, poţi rămîne sărac într-o clipită, dintr-un clic de maus. Apoi judecă-te dacă poţi să dovedeşti că erau banii tăi. Guvernele pot aduce la tăcere persoanele incomode blocîndu-le conturile bancare pe motive înscenate.

Nici acum băncile nu oferă prea mari avantaje pentru cei care-şi ţin banii la ele. Dobînzile la depozite abia acoperă inflaţia. Dar cînd oamenii vor fi OBLIGAŢI să-şi ţină banii la bancă (că nu vor putea să desfăşoare altfel anumite activităţi), băncile îşi vor înrăutăţi condiţiile oferite clienţilor. Vor putea creşte comisioanele şi oferi dobînzi chiar mai mici decît inflaţia.

Acum, există teoretic posibilitatea să-ţi scoţi banii de la bancă. Chiar dacă nu te foloseşti de ea, faptul că banca ştie că poţi face asta la nevoie e un motiv să nu întindă coarda prea tare. Posibilitatea, teoretică şi rar folosită practic, de a renunţa să-ţi ţii economiile la bancă, este un imbold pentru bănci să ofere condiţii din care clientul care-şi ţine banii acolo să iasă măcar cu un minim avantaj. Adică, dacă aduni dobînda şi scazi comisionul bancar să rămîi cu un cîştig măcar cît rata inflaţiei.

Dacă se elimină plăţile cu bani peşin va exista doar concurenţă între bănci. Dar lesne băncile pot ajunge la înţelegeri între ele, fie şi neformale (greu dovedibile în justiţie) pentru a oferi condiţii mai proaste clienţilor şi astfel a scoate profit mai mare. Va fi exact ca la asigurările auto obligatorii, unde deşi teoretic există concurenţă între diferite firme, de-a lungul anilor preţul acestor asigurări a crescut spectaculos, mult peste inflaţie. Recomand cititorilor să compare preţul asigurării auto obligatorii de acum cu cel din urmă cu 10 sau 20 de ani. Anume intervenţia statului care a instituit obligativitatea asigurării, făcînd din cetăţeanul posesor de maşină robul firmelor de asigurare, a dat prilej acestora să impună condiţii tot mai defavorabile pentru cetăţean.

Cînd toate cumpărăturile se vor face prin card, în condiţiile informatizării actuale tot mai răspîndite, grupurile interesate (în primul rînd guvernul, dar pot fi şi grupuri particulare cu influenţă) pot afla tot mai multe amănunte despre un cetăţean care le trezeşte interesul: ce mănîncă, cu ce se îmbracă, cînd şi cîte prezervative a cumpărat. Informaţii care pot fi folosite şi împotriva cetăţeanului respectiv, dacă devine incomod.

Mulţi angrosişti oferă reduceri la plata cu bani peşin (se întîmplă şi în străinătate – linc). Aceste reduceri vor dispărea ceea ce va duce la scumpirea produselor.

Plăţile cu cardul vor elimina hoţii de buzunare, dar nu sînt gratuite. E nevoie de contabili şi informaticieni care să ţină evidenţa acestor plăţi. Pentru asta negustorii plătesc comisioane băncilor. Fraudele cu cardurile bancare sînt deja o problemă mai mare decît furturile din buzunare. Va fi nevoie de mai mulţi contabili, birocraţi, poliţişti şi magistraţi ca să combată fraudele bancare, şi toate astea vor costa cetăţeanul. Fie prin impozite, fie prin comisioane bancare.

Cînd toată lumea îşi va ţine banii la bancă, „stabilitatea sistemului bancar” va deveni o problemă de interes naţional. Dacă bancheri cu salarii nesimţite îşi vor duce băncile spre faliment, statul va fi presat chiar de cetăţenii săi să intervină pentru salvarea băncilor (cum s-a mai făcut). Guvernul va încasa mai mulţi bani, căci evaziunea fiscală va scădea prin eliminarea banilor peşin, dar va cheltui mai mult cu salvarea băncilor sau cu necesarele organisme de supraveghere a băncilor. Nivelul de trai al cetăţenilor obişnuiţi nu va creşte din asta.

Dar lucrul cel mai grav dintre toate este faptul că, prin limitarea plăţilor cu bani peşin e limitată libertatea.

Mai citeşte:
– Judecătorul Cristi Danileţ şi Noul Cod Civil – primejdii la adresa libertăţilor cetăţeneşti
– O porcărie care mai poate fi oprită: asigurarea obligatorie a locuinţelor începînd cu jumătatea lui 2009
– Cursurile speciale de calificare şi asigurările obligatorii – mod prin care Statul Maximal limitează concurenţa
– Cînd industria asigurărilor e în colaps, în România se impun noi asigurări obligatorii
– Uniunea Europeană ustură la buzunar: ne aşteaptă o nouă scumpire a asigurării auto obligatorii
– Scumpiri de pînă la 40% la asigurările auto obligatorii
– Statul Maximal se opune liberei concurenţe în domeniul transporturilor
– Ofensiva ideologiei Statului Maximal continuă: Legea picnicului
– Statul maximal limitează concurenţa în telefonie, televiziune prin cablu şi internet
– Libertate economică, dar nu pentru căţei (2)
– Ambalarea şi etichetarea obligatorie – metodă prin care Statul Maximal elimină de pe piaţă micii producători
– Uniunea Europeană interzice libera concurenţă
– Uniunea Europeană ustură la buzunar: Gazul metan. În pregătire: centralele de apartament
– Zadarnicele proteste ale lăptarilor
– Mişcă? Impozitează-l! Încă mai mişcă? Reglementează-l! Dă faliment? Subvenţionează-l!
– Acordul comercial – armă juridică a birocraţilor în lupta împotriva liberei concurenţe. Cazul Pencoop Timişoara
– Uniunea Europeană ustură la buzunar: De ce s-a scumpit evacuarea gunoiului la Timişoara
– Isteria suprareglementărilor: Senatul a aprobat o lege care interzice fumatul în spaţiile publice închise
– Ronald Reagan, citate
– O problemă neglijată de Traian Băsescu: schimbarea legislaţiei pentru a reduce “necesarul de birocraţie”

• Statul Maximal