Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Mineriada din iunie 1990. Situaţia juridică. Procesul deschis de Teodor Mărieş Iunie 9, 2014


sentintemineriada-1În urma mineriadei din iunie 1990, Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin procurorii Vasile Vintilescu şi Marian Gherman, a dat, în 17 iunie 2009, rezoluţie de scoatere de sub urmărire penală a celor cercetaţi în acel dosar, printre care fostul preşedinte Ion Iliescu. Am prezentat acea rezoluţie (linc) pe celălalt sait al meu – documente1989.

Dintr-un document al PÎCCJ aflăm că au existat 7 contestaţii împotriva respectivei rezoluţii. Toate au fost respinse. 6 dintre hotărîrile judecătoreşti de respingere a contestaţiilor le-am prezentat deja pe saitul documente1989 (dau lincurile respective), acum prezint cea de-a 7-a hotărîre, care priveşte contestaţia formulată de Teodor Mărieş, preşedintele asociaţiei „21 Decembrie 1989” din Bucureşti. Contestaţiile legate de rezoluţia parchetului la dosarul mineriadei au fost soluţionate astfel:

1. Sentinţa penală nr. 37 din 18 ianuarie 2010 (linc). Dosar 7440/1/2009. Petent Negru Vasile. Rămasă definitivă prin decizia 468/28.11.2011 a ÎCCJ, prin care s-a respins recursul lui Negru Vasile ca neîntemeiat.

2. Sentinţa penală nr. 1702 din 5 noiembrie 2010 (linc). Dosar 9792/1/2009. Petenţi Cuza Constantin şi Dima Nicolae. Rămasă definitivă prin nerecurare.

3. Sentinţa penală nr. 1953 din 29 noiembrie 2010 (linc). Dosar nr. 4118/1/2010. Petent Enache Mituş Ionel. Rămasă definitivă fiind pronunţată după abrogarea recursului prin Legea nr. 202/2010.

sentintemineriada-24. Sentinţa penală nr. 985 din 8 iunie 2010 (linc). Dosar 186.1/1/2010. Petent Lazăr Nicolae. Rămasă definitivă prin decizia 337 din 20 iunie 2011 a ÎCCJ prin care s-a respins recursul ca neîntemeiat.

5. Sentinţa penală nr. 368 din 7 martie 2011 (pe care o prezint acum). Dosar 9172/1/2009. Petent Teodor Mărieş. Hotărîre definitivă, fiind pronunţată după abrogarea recursului prin Legea 202/2010. Totuşi petentul a făcut recurs.

6. Sentinţa penală nr. 383 din 9 martie 2011 (linc). Dosar nr. 9723/1/2009. Petent Stoica Marin. Hotărîre definitivă, fiind pronunţată după abrogarea recursului.

7. Sentinţa nr. 969 din 30 iunie 2011 (linc). Dosar 8952/1/2010. Petentă Crăciun (fostă Buia) Doina. Definitivă, fiind pronunţată după abrogarea recursului.

Iată şi hotărîrea judecătorească prin care s-a rezolvat contestaţia domnului Teodor Mărieş:
sentintemineriadaMaries1

ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ

Sentinţa nr. 368        Dosar nr. 9172/1/2009
Şedinţa publică din 7 martie 2011

Completul compus din:
Mariana Ghena – Preşedinte
Mirela Sorina Popescu – Judecător
Sofica Dumitraşcu – Judecător

Magistrat asistent: Adina Andreea Ciuhan Teodoru

Ministerul Public – Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procuror Cosmin Grancea

La data de 25 februarie 2011 s-a luat în examinare plîngerea formulată de petiţionarul Mărieş Teodor împotriva rezoluţiei nr. 175/P/2008 din 17 iunie 2009 a Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Urmărire penală şi Criminalistică.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din data de 25 februarie 2011 iar pronunţarea deciziei s-a amînat la 7 martie 2011.

ÎNALTA CURTE

Asupra cauzei penale de faţă;

Examinînd actele şi lucrările dosarului, cosntată următoarele:

În cauza înregistrată sub nr. 9172/1/2009 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petentul Mărieş Teodor a formulat plîngere împotriva rezoluţiei din data de 3 septembrie 2009 în dosarul 7301/3419/II/2009 dată de Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, solicitînd ca, prin hotărîrea ce se va pronunţa, să se admită plîngerea, să se desfiinţeze rezoluţiile din 17.06.2009 şi respectiv, 3.09.2009 date de procurorul de la Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică şi trimiterea cauzei procurorului în vederea redeschiderii urmăriii penale.

sentintemineriadaMaries2

Prin rezoluţia din 3 septembrie 2009, înregistrată sub nr. 7301/3419/II/2009 dată de procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus respingerea, ca neîntemeiate, a plîngerilor formulate de Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, Ene Viorel, Chirea I. Constantin, Vasile Negru şi Asociaţia 21 Decembrie 1989 împotriva rezoluţiei nr. 175/P/2008 din 17.06.2009 a Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.

Totodată s-a infirmat parţial rezoluţia nr. 175/P/2008 din 17.06.2009 a Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, referitor la scoaterea de sub urmărire penală pentru comiterea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii adoptate faţă de Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, Mihai Chiţac, Victor Atanasie Stănculescu, Corneliu Diamandescu, Petre Peter şi Emil Dumitrescu întrucît temeiul juridic al acestor soluţii, art. 10 lit. g Cod procedură penală este nelegal, în cauză fiind aplicabile cu privire la infracţiunile menţionate, dispoziţiile art. 10 lit. a Cod procedură penală.

S-a mai dispus scoaterea de sub urmărire penală, întrucît faptele nu există, faţă de Ion Iliescu, pentur comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 356 Cod penal, art. 357 alin. 1 lit. b Cod penal şi art. 358 alin. 2 lit. d Cod penal; Virgil Măgureanu pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 357 alin. 1 lit. b Cod penal, art. 358 alin. 1 şi 2 lit. d şi alin. 3 Cod penal, art. 359 Cod penal şi art. 360 Cod penal; Mihai Chiţac, Victor Atanasie Stănculescu, Corneliu Diamandescu, Petre peter şi Emil Dumitrescu pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 358 alin. 2 lit. d şi alin. 4 Cod penal, art. 360 Cod penal şi art. 175 Cod penal şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale rezoluţiei nr. 175/P/2008 din 17.06.2009 a Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.

sentintemineriadaMaries3

La termenul din 10 decembrie 2010 reprezentantul Ministerului Public – Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a invocat excepţia tardivităţii plîngerii formulate de petentul Mărieş Teodor raportat la data adresării acesteia către procurorul ierarhic superior şi la prevederile art. 2781 alin. 2 Cod procedură penală. A susţinut că plîngerea a fost adresată procurorului şef la data de 3.08.2009, iar termenul de 20 de zile în care acesta trebuia să soluţioneze plîngerea petentului se împlinea la 24.08.2009. În aceste condiţii petentul avea posibilitatea ca, într-un nou termen de 20 de zile, să formuleze plîngere la instanţa căreia i-ar fi revenit competenţa să judece cauza în fond.

La termenul din 11.02.2011 petentul Mărieş Teodor în temeiul dispoziţiilor art. 29 şi urm. din Legea nr. 47/1992 a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală din perspectiva art. 16 alin. 1 şi 2, art. 20 şi art. 21, art. 131 alin. 1 din Constituţie.

În motivarea excepţiei ridicate petentul a făcut referiri la dispoziţiile art. 2781 Cod procedură penală potrivit cărora după respingerea plîngerii făcute conform art. 275-278, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sînt vătămate pot face plîngere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

A învederat petentul că pentru a fi pe deplin respectate dispoziţiile art. 131 alin. 1, teza a II-a, este necesar ca legea organică să instituie o procedură echitabilă, aflată deasupra oricărei bănuieli, princ are instituţia plîngerii descrisă de art. 278 ind. 1 Cod procedură penală să înlăture inegalitate[a] armelor în raport cu procurorul de mcaz şi cu procurorul situat într-o poziţie ierarhic superioară (sau egală) celui care a realizat/confirmat actul al cărui control judiciar se realizează pe această cale – în faţa instanţei.

sentintemineriadaMaries4

A mai învederat petentul că trebuie să cunoască în întregime rezoluţia/ordonanţa de respingere a plîngerii sale dată de procurorul ierarhic superior pentru a-şi constitui apărarea în faţa judecătorului[,] nu doar actul iniţial de neîncepere a urmăririi penale ci şi actul de confirmare, dat de procurorul ierarhic superior.

Orice încercare de a diferenţia obligaţia Parchetului de comunicare [în copie] a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale în raport cu obligaţia de comunicare sumară, numai a modului de soluţionare a plîngerii – adică a comunicării rezoluţiei de cofirmare a soluţiei iniţiale a procurorului de caz şi respingere a plîngerii petentului – nu poate fi primită întrucît ar crea o situaţie de inferioritate pentru petent în faţa procurorului, ceea ce ar fi contrar principiului egalităţii armelor, constituind o încălcare a dreptului la un proces echitabil, ca şi o violare a principiului dublului grad al jurisdicţiei în materie penală, înlăturat prin abrogarea dispoziţiilor privitoare la recurs pe calea plîngerii în instanţă, în temeiul art. 278 ind. 1 Cod procedură penală.

A mai susţinut petentul că dacă rezoluţia procurorului ierarhic-superior nu trebuia comunicată în copie – ci doar prezentat petentului modul de admitere sau respingere, atunci înseamnă că dispoziţiile art. 2781 alin. 1 şi 2 – teza referitoare la termenul de 20 de zile, sînt neconstituţionale.

Adică, neconstituţionale în măsura în care acest termen pentru introducerea plîngerii la instanţă curge de la comunicarea sumară a modului de soluţionare a plîngerii potrivit art. 278 şi nu de la momentul comunicării rezoluţiei de respingere, date de procurorul ierarhic superior.

Pe de altă parte, dacă în situaţia inculpării şi trimiterii în judecată (a intimaţilor Iliescu, Roman, Măgureanu, Stănculescu etc.) inculpatul/inculpaţii ar avea dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, atunci, simetric, şi în situaţia netimiterii sale/lor în judecată, pentru egalitate de tratament, persoanele vătămate (victmele mineriadei, care nu se numesc nici Iliescu, nici Roman, nici Măgureanu etc.) ar trebui să aibe şi ele garanţia a două grade de jurisdicţie/cenzurare a soluţiei de netrimitere/neurmărire penală – altfel ar contraveni dispoziţiilor art. 16 alin. 1 şi 2 din Constituţie.

Acuzînd încălcarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, se ajunge la încălcarea art. 20 şi art. 21 din Constituţie, dispoziţii care prevăd preeminenţa aplicării dispoziţiilor din Tratatele şi angajamentele internaţionale ale României.

sentintemineriadaMaries5

S-a apreciat astfel că, în forma actuală, art. 2781 Cod procedură penală este neconstituţional în măsura în care nu respectă exigenţele expuse din perspectiva dispoziţiilor art. 20 şi 21 din Constituţie.

S-a solicitat să se dispună trimiterea dosarului la Curtea Constituţională pentru competentă soluţionare a excepţiei ridicate şi să se dispună suspendarea judecării cauzei, pînă la judecarea excepţiei.

Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de petiţionarul Mărieş Teodor cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală urmează a fi admisă pentru considerentele ce se vor arăta:

Potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti […] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau din oficiu, de către instanţa de judecată, de procuror, în faţa instanţei de judecată, la cauzele la care participă.

De asemenea, alin. 3 al art. 29 din Legea nr. 47/1992 prevede că nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Prin prisma acestor dispoziţii legale în soluţionarea unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale, instanţa de judecată este competentă să verifice exclusiv îndeplinirea condiţiilor prevăzute expres şi limitativ în art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 şi anume, dacă excepţia de neconstituţionalitate priveşte o lege sau o ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare care are legătură cu soluţionarea cauzei, dacă este ridicată de persoanele în drept şi dacă prevederile legale care formează obiectul excepţiei nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

sentintemineriadaMaries6

În cauză, petentul Mărieş Teodor a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală din perspectiva art. 16 alin. 1 şi 2, art. 20 şi 21, art. 131 alin. 1 din Constituţia României.

Din conţinutul dispoziţiilor art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992 rezultă fără echivoc că instanţa în faţa căreia a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate poate respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării acesteia numai atunci cînd excepţia este inadmisibilă întrucît este contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3).

Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, potrivit legii, în soluţionarea unor cereri de sesizare a Curţii Constituţionale, instanţa de judecată este competentă să verifice doar îndeplinirea condiţiilor prevăzute expres şi limitativ în art. 29 alin, 1, 2, 3 din legea nr. 47/1992 în sensul în care a arătat în cele ce preced.

Înalta Curte examinînd relevanţa şi pertinenţa cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma aspectelor învederate de petent concluzionează că textele atacate sînt esenţiale pentru soluţionarea cauzei, avînd legătură cu fondul ei.

Înalta Curte constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală întrunesc condiţiile de admisibilitate prevăzute în art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Este vizată neconstituţionalitatea unui text de lege din Codul de procedură penală care are legătură cu soluţionarea cauzei, iar această prevedere legală nu a fost declarată neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Opinia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la această excepţie de neconstituţionalitate ridicată de petent este că dispoziţiile textelor de lege criticate nu contravin dispoziţiilor alin. 4 şi 5, art. 131-132, art. 21 alin. 3 şi art. 28 din Constituţie.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, va admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală.

sentintemineriadaMaries7

În cauză nu se impune suspendarea judecării cauzei pînă la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucît modificarea normelor de procedură conţinute în dispoziţiile art. 29 alin. 5 din Legea nr. 474/1992 este de imediată aplicabilitate, indiferent de momentul la care s-a susţinut excepţia.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii introducerii plîngerii formulate de petentul Mărieş Teodor, Înalta Curte constată că este întemeiată, urmînd a o admite, ca atare şi a respinge plîngerea ca tardiv formulată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. 1 Cod procedură penală după respingerea plîngerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei […] dat de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sînt vătămate pot face plîngere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278 Cod procedură penală la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Alin. 2 al aceluiaşi articol reglementează situaţia în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lîngă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior, nu a soluţionat plîngerea în termenul prevăzut în art. 277 Cod procedură penală. În acest caz termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.

Aşa fiind, raportat la speţa dedusă judecăţii se constată că, la fila 235 disar 9172/1/2009 înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. menţionat se află adresa nr. 8093/3.08.2009 a Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică din care rezultă că, într-adevăr, petentul s-a adresat procurorului ierarhic superior, însă fără a respecta dispoziţiile art. 2781 alin. 2 Cod procedură penală.

Din actele dosarului rezultă că plîngerea a fost adresată procurorului şef (ierarhic superior), la data de 3.08.2009, acesta avînd la dispoziţie un termen de 20 de zile în care să răspundă petentului, termen care s-a împlinit la 24.08.2009. Rezoluţia procurorului şef este datată 3.09.2009; îăn aceste condiţii se constată că procurorul şef nu a respectat termenul de 20 de zile în care trebuia să se pronunţe cu privire la plîngerea formulată de petent, devenind astfel aplicabile prevederile art. 2781 alin. 2 Cod procedură penală.

sentintemineriadaMaries8

Astfel, conform dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 Cod procedură penală, petentul avea la dispoziţie un nou termen de 20 de zile în care trebuia să se adreseze instanţei, termen care, în cauză, s-a împlinit la 14.09.2009.

Petentul Mărieş Teodor a formulat plîngere la instanţă la data de 20 noiembrie 2009 deci cu depăşirea termenului reglementat de dispoziţiile legale susmenţionate.

Aşadar, cum procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plîngerea contra rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale făcută conform art. 275-278 Cod procedură penală, în termenul de 20 de zile de la primirea acesteia prevăzut în art. 277 persoana vătămată Mărieş Teodor putea formula plîngere împotriva acestei rezoluţii la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă în termen de 20 de zile de la expirarea termenului prevăzut de art. 277 Cod procedură penală, potrivit art. 2781 alin. 1 Cod procedură penală. De altfel, în acest sens este practica unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (a se vedea decizia nr. 209/19.09.2005; decizia nr. 2075/9.06.2008).

Pentru considerentele arătate, văzînd dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedură penală urmează a respinge plîngerea petentului ca tardiv introdusă.

Examinarea cuzei prin prisma excepţiei dirimante a tardivităţii introducerii plîngerii formulate de petentul Mărieş Teodor face imposibilă şi practic inutilă examinarea excepţiei autorităţii lucrului judecat ridicată de intimatul Ion Iliescu prin avocatul său avînd în vedere caracterul prioritar al excepţiei tardivităţii.

Văzînd şi dispoziţiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală urmează a obliga petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

sentintemineriadaMaries9

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:

În baza art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, va admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de petiţionarul Mărieş Teodor cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală.

Trimite cauza la Curtea Constituţională în vederea soluţionării excepţiei invocate.

Respinge, ca tardiv introdusă, plîngerea formulată de petiţionarul Mărieş Teodor împotriva rezoluţiei nr. 175/P/2008 din 17 iunie 2009 a Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.

Obligă petiţionarul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2011.

PREŞEDINTE    M. Ghena
JUDECĂTOR M. S. Popescu
JUDECĂTOR S. Dumitraşcu
MAGISTRAT ASISTENT A. A. Ciuhan Teodoru

Mai citeşte:
Hotărîre CEDO despre mineriada din iunie 1990
Agenturili străine, acum şi la mineriada din iunie 1990
13 iunie 1990. Ion Iliescu: Sînt momente dramatice pentru ţara noastră. Avem de-a face cu o încercare de rebeliune de tip legionar. Este nevoie de unirea întregului popor pentru a da riposta necesară (video)
14 iunie 1990. “Am găsit la PNŢCD droguri, armament, muniţie, maşină de scris automată (video)
Teodor Mărieş în dialog cu Angela Băcescu (iunie 1991)
Speranţa, un film de Sorin Ilieşiu
Revoluţia trădată
Teodor Mărieş: Cînd echipa lui Voinea a predat dosarul mineriada, au plîns acei copii după munca lor (video)

 

2 Responses to “Mineriada din iunie 1990. Situaţia juridică. Procesul deschis de Teodor Mărieş”

  1. Articolul “Mandatul Presedintelui Romaniei in exercitiu urmeaza sa se incheie la 10 februarie 2015 (= 20 decembrie 2014 + 52 zile)”, pe:
    http://ascunzisuri-constitutionale.eu

  2. Articolul “Mandatul Presedintelui Romaniei in exercitiu urmeaza sa se incheie la 10 februarie 2015 (= 20 decembrie 2014 + 52 zile)” (I) – (VI), pe:
    http://ascunzisuri-constitutionale.eu


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s